Argus, decembrie 1942 (Anul 32, nr. 8884-8905)

1942-12-02 / nr. 8884

r i ANUL XXXI! Nr. 8884 — ...■ Ba — .j^ragnam;» \ apărut și s a pus in vânzare TIMPUL familiei NMP1I! PENTRU TOTI No. 149 A BONAMgHîE 'tn fără tun an 1900 Lei 6 luni S50 .. 8 suni 300 If !n străinStata îariful in« funcţiune ie convenţiile poştele internaţionale 3 iei în feri - o rei în străinătate ORGAN ZILNIC AL COMERTULU­I BIROURILE, București Str. Sărindar No. 15 Sl Fit Telefon 3.05.44 2%­­'S­'v­^iw JS/kn ‘X #*M.. *■ % m i 2 Decembrie 1942 îi apărut si s'a pus in vânzare TIMPUL familiei TIMPUL PENTRU TOŢI No. 149 P­UBLICITATEA ce primeşte la administraţia nava­rei şi la toate agenţiile de publicita­te. Proprietar : „A R G U S” S, /L inscris sub Nr. 203 Trib. Dror,­­ Redactor responsabil! !IS­­AI- PETHOVICS Stp I­ntre pedeapsă ş­i răsplată De când e lumea, Problemele de educaţie individuală şi colectivă au frământat mintea gânditorilor şi au chinuit factorii de rânduială şi de conducere socială. Viaţa oamenilor, laolaltă, într’o Societate cât de primitiv organiza­tă, nu e cu putinţă fără un mini­mum de bună rânduială, care pre­supune că, fiecare, ştie să facă deo­­s®bire între ceea ce e oprit şi ceea ce e îngăduit şi se supune reguli­lor cel puţin din frica de pedeapsă dacă nu chiar din convingerea sin­ceră că e mai bine şi pentru pro­priul lui interes să respecte aceste reguli. Dacă ţinem seama de fenomene­le din natură lipsite de logică şi de continuitate, adeseori chiar anar­hice, şi dacă nu pierdem din vede­re pornirile fireşti spre egoism ale oricărei vieţuitoare (om sau ani­mal), atunci ne putem da seama ce mari sforţări educative trebuesc fă­cute spre a pregăti omul pentru viaţa organizată în societate, cu reguli de erarhie şi de supunere obligatorii şi, mai ales, cu îndato­riri de jertfă în serviciul obştesc, până la oferirea fără şovăire a pro­priei vieţi, pe altarul patriei. Înfrângerea egoismului înăscut şi distrugerea spiritului anarhic, care isvorăşte din acest egoism, pen­tru a-l pregăti pe om pentru con­vieţuirea socială organizată fă­când, din el, un membru devotat şi gata de jertfă al comunităţii na­ţionale, cum şi un cetăţean luminat şi conştient în orice clipă despre îndatoririle lui de supunere şi as­cultare — cer uriaşe şi felurite sforţări de educaţie. Familia cu cei 7 ani de acasă, şcoala de toate gradele, cazarma, asociaţiile de tot felul, poliţia şi forţa publică organizată, în sfârşit tot ceea ce alcătueşte aparatul le­gislativ, administrativ şi guverna­mental dintr’o societate modernă, nu sunt decât institute şi organi­zări cu scop de educaţie şi de bu­nă rânduială socială, a locuitorilor ţării întregul chiag social, care se vă­deşte într’o ţară, mai ales în clipe­le de mare primejdie din afară, se pregăteşte îndelung şi printr’o sfor­ţare nesfârşită şi răbdătoare a tu­turor instituţiilor şi organizărilor pomenite. Educaţia naţională nu poate fi înfăptuită numai prin sfor­ţarea izolată a uneia singure dintre instituţiile amintite şi, cu atât mai puţin, numai a şcoalei, dacă ar lipsi colaborarea sinceră şi hotărâtă a celorlalte. Pilda cea bună este factorul ho­tărâtor în materie educativă pe când vorba, oricât de frumoasă şi de îndemnătoare ar fi ea, nu poa­te servi de îndreptar altora dacă fapta vorbitorului nu se potriveşte cu vorba lui. De când e lumea şi cât va fi lume, fapta este cel mai bun îndemn pen­­tru alţii şi cel mai puternic mijloc educativ al oamenilor de orice­­L­­stă. Pornirea firească de a face ca alţii, mai mari sau mai bătrâni, pe care o găsim înăscută în, om, şi e mai puternică la cei mai mici sau mai tineri, trebue folosită ca mijloc principal de educare şi pregătire naţională. Fapta şi pilda bună din­tâi şi nuni,Vi 4«, ca o lămurire spre intelect'A'ba de îndemnuri şi de morală pentru cei cari tre­buesc educaţi. Când, însă, pilda cea bună nu ajunge, atunci pedeapsa şi - şr strângerea sunt mijloacele neapărat necesare pentru educaţia şi condu­cerea socială. Ştiinta penalii cu tot ceea ce al­cătueşte complexul pedepsirii fap­telor rele şi anti-sociale, ţinându-se seamă atât de actul vinovat în sine cât şi de făptuitorul lui şi de îm­prejurările căderii în vină, apare ca o ramură a sociologiei şi a pedago­giei sociale în acelaş timp. Trebuesc bine trase graniţele des­­tăruitoare între ceea ce e oprit şi ceea ce e îngăduit, dar odată deo­sebirea făcută din vreme, nici un fel de îngăduinţă sau de eroare p®n tru abaterile dela buna rânduială. Lumea trebue să ştie că pedeap­să se dă pentru orice abatere dela buna rânduială fiindcă frica poate face, cu siguranţă, ceeace n’a pu­tut împlini creşterea de acasă cu ertările părinteşti din dragoste rău înţeleasă sau trecerile cu vederea dela şcoală din lipsa de energie sau din dorinţa de comoditate a dască­lilor. E ştiut în lumea întreagă că înţe­legerea adâncă a poporului german şi respectul lui pentru ceea ce se cu­prinde în cuvântul „oprit“ (verbo­ten) afişat undeva pe calea publică, pe o uşă, într’un compartiment de tren, în sfârşit ori­unde, face pune­rea, spiritul de disciplină şi minu­nata lui capacitate­a ce merită în ser­viciul obştesc. Restabilirea pedepsei pentru ori­ce abateri de la buna regulă și asi­gurarea rasplatei încurajatoare pen­tru tot ceea ce este faptă de curaj si de vrednicie, dincolo de linia dreaptă a bunei rândueli, adică răs­plata faptelor de merit deosebit, care înseamnă ceva mai mult decât îndeplinirea datoriei După cum trebuesc pedepsite fără cruţare orice abateri de la da­torie, tot aşa trebuesc răsplătite actele, care înseamnă ceva m­ai mult decât o simplă împlinire a da­toriei. Vremurile de astăzi ne cer grab­nice şi mari sforţări. N. Daşcovici PENTRU O MAI BUNĂ GOSPODĂRIRE A CAPITALEI Gospodărirea unui oraş de propor-ţ­iile Bucureştilor constitue desigur p­roblemă din cele mai complexe. Ap­rovizionarea cu alimente, aprovizion­area cu combustibile, distribuţia ter, circulaţia, higiena, — iată câteva din principalele capitole pe care trebue s să le aibă sub conducerea sa prima­tul general. Pentru împlinirea t­uturor acestora, se cer cunoştinţe teoretice îmbinate cu cele practice, experienţă dar, mai presus de orice, spirit de gospodărie. Acest spirit de gospodărie e greu fie definit, el fiind în funcţie de în­săşi structura proprie. Omul se naşte cu el. Când priveşti planul Capitalei noss­­fere, îţi dai seamă cât de vaste îi sunt proporţiile şi ca atare, cât de mul­tiple cerinţele. Diversele şi numeroa­sele servicii care asigură bunul mers al lucrurilor trebuesc puse în aseme­nea condiţii de activitate, încât ele dă­ dea întreg randamentul cuvenit. I­n control al acestor servicii nu poa­te fi deci decât bine venit, el verifi­când, stimulând, corijând. Iniţiativa aceasta atât de creatoare este luată de primarul general al Ca­­pitalei, d. general I. Răşcanu. Ea priveşte serviciile Primăriei şi Societăţile U. C. B. şi S. T. B., care vor fi astfel supravegheate în­dea­­proape pentru buna întreţinere a Străzilor Capitalei şi pentru­­ curăţenia lor. Cu aceste servicii, cetăţenii au da­toria să colaboreze în Interesul pro­priei lor locuinţe. Organele de control instituite vor avea de vegheat şi a­­supra acestei colaborări. Un rol deosebit de însemnat al Ser­viciilor de control este apoi acela pri­vind centrele de distribuţie pentru a­­limente şi petrol. Acum, când din pri­cina iernii, dificultăţile de aprovizio­­nare şi distribuire sunt mai mari, o supraveghere din partea organelor municipiului nu poate fi de­cât în in­teresul direct al publicului. Prima fa­ză a activităţii acestor organe de con­trol va fi aceea de informare şi do­cumentare pe teren. Vor urma măsu­rile în consecinţă şi apoi supraveghe­rea aplicării lor. Spiritul de dreptate şi de obiectivi­tate va prezida la exercitarea atribu­ţiilor celor însărcinaţi cu controlul. Prin recenta ordonanţă, care ves­­teşte toate cele pomenite de a­zi, pu­blicul este invitat a da concursul său semnalând — întemeiat — tot ceea ce ar crede de cuviinţă ca neregulă sau abuz. Reclamaţiile­ se vor depune în cutia specială de la intrarea Pri­măriei Capitalei. Publicul să fie sigur că această cutie va fi deschisă prompt şi că re­­clamaţiile sale vor ajunge zilnic sub ochii primarului­ general. Să fim deci creatori pe făgaşul co­laborării active la care ne invită d. general I. Rășcanu! Subscrieţi cu inima largă şi generoasă pentru PALATUL INVALIZILOR. Panifie voastre să fie la înălţimea Jertfei lor. P­I­A­­Ţ­A Impozitul de 1,70 la sută la transporturile pe C. F. R. Imp­ozitul proporţional la vânzările de leguminoase şi oleaginoase. Consumul de făină. Uleiurile vegetale. Bursa Bursa Luni activitatea târgului financiar a rămas staţionară, în arrmânoduă compartimentele, atât ca tendinţă cât şi ca operaţiuni. Dintre valorile cu venit fix s’au e­­videnţiat rentele unificate şi Urbanele Bucureşti atât emisiunea veche, cât şi cea nouă cari sunt foarte căutate, petroliferele şi-au sporit cotaţiunile, dintre cari menţionăm Creditul Mi­nier la 1190 dela 1150, ultimul curs anterior. Volumul afacerilor in acest sector insă, s’a redus puţin în com­paraţie cu şedinţa precedentă. Hârtiile bancare şi industriale au rămas aproape neschimbate, în afară de Telefoane optate cari continuă să urce la 1860 dela 1810. Impozitul proporţio­nal de l,70v» la trans­porturile pe C. F. R. In conformitate cu prevederile art. 15 paragraful 3 din legea tim­brului si a impozitului pe acte și fapte juridice, începând dela 1 A­­prilie 1941, Pentru mărfurile expe­diate prin C. F. R. trebue să se plă­tească impozitul proportional de 1,70 la sută asupra costului tran­sportului­ Cum sunt foarte mult! comer­cianţi şi industriaşi cari nu au ştiut şi nu ştiu nici în prezent că tre­buiau să plătească acest impozit, credem că ar fi util să se dea un comunicat prin care să se acorde un termen în care să se poată plăti sumele datorate iară majorări sau amendă. Ar intra în cassa statului sume destul de însemnate din cari cea mai mare parte ar fi altfel pierdute. Dar pentru viitor credem că ar fi cu mult mai practic ca impozitul de 1,70 la sută să fie reținut chiar de organele C. F. R. care să-l facă venit la stat săptămânal sau lunar. Cu această modalitate de perce­pere a impozitului statul şi-ar în­casa sigur şi integral sumele ce i se cuvin din acest impozit şi nu ar mai exista nici contravenienţi. Sperăm că forurile competente vor studia această propunere şi vor face convenţia necesară cu ca­lea ferată, fiind şi în interesul sta­tului şi al contribuabililor. Im­poitu! proporţio­­na! la vârzăriie de le­­guminoase şi oleagi­noase Am publicat mai de mult aplicarea dispozitiuiiilor fiscale din legea pen­tru valorificarea cerealelor. Răspunzând unor întrebări refe­ritoare la această chestiune arătăm că obligaţia de plată este încă de la 1 Aprilie 1942, aşa încât firmele cari se ocupă cu comerţul de le­guminoase şi oleaginoase trebuesc să întocmească borderouri cu toa­te vânzările de leguminoase şi o­­leaginoase de la 1 Aprilie 1942 până la zi pentru cari urmează să plă­tească impozitul proporţional de 1 la sută. Comunitat de făină In urma măsurilor de raţionali­zare a consumului de pâine con­sumul de făină este în simţitoare scădere. Astfel în luna August 1942 de 32.903.000 kgr. faţă de 45.025.000 kgr. în August 1941. Uleiurile vegetale Cantitatea de uleiuri vegetale pu­se în consumaţie în August, 1942 au fost de 2.217.029 kgr­ din care 1.767.660 kgr. ulei comestibil şi 449.369 kgr. uleiuri denaturate, fa­ţă de 1.852.461 kgr. din care 1.624.348 kgr. ulei comestibil şi 228.113 kgr uleiuri denaturate pu­se în consumație în acea­ lună a anului precedent. Europa nu va avea preţuri unitare ci preţuri stabile in schimbul inter-continental Importanţa stabilităţii preţurilor a fost recunoscută în ultimul timp în toate ţările europene. Această problemă este tot atât inter-econo­­mică ca şi extern-economică, căci tot aşa cum­ fixarea salariilor se bazează pe sistemul de preţuri şi amândouă pe stabilitatea valutei, a cărei garantare este în interesul propriu al fiecărei ţări, tot aşa un schimb de bunuri interstatal permanent nu poate avea loc în mod fluid decât atunci când fur­nizorul şi cum­părătorul dispun de preţuri fixe şi nu trebuie să con­teze în fiecare clipă cu nesiguranţa sau efectele unei variaţii de preţ intern. Politica preţurilor Politica preţurilor în Reich este fixată dem­ult de această concepţie. Prin măsuri interne potrivite pre­ţurile au fost supuse unui control. In convenţiile sale cu alte ţări Reichul nu s’a lăsat­ indus s­ă ob­ţină pe cheltuiala unui partener comercial preţuri extremi de mici ci a plecat dela ideea „preţului drept”, care îi îngăduia să ofere producătorului o contra­val­oare co­respunzătoare cheltuielilor şi mun-­­cii sale. Prin aceasta lucra, absolut­­contrar metodelor politicii comer­ciale britanice care căuta să ex­ploateze num­ai pe partenerul co­mercial­­ şi să-i acorde preţuri atât de mici încât abia ajungeau pen­tru existenţa şi dorinţa de lucru. Cu renunţarea voită la aceste o­­biceiuri co­m­erciale înainte între­buinţate, Reichul a păşit încă în tim­p de pace pe un drum nou a cărui însemnătate fundamentală pentru fixarea relaţiilor economice între inter-state, nu a fost recu­noscută pe atunci, în schimb as­tăzi începe să se introducă peste tot ca moment de bază al în­drumării noi a relaţiilor economi­ce dintre popoarele europene. Dar, oricât s’ar recunoaşte drep­­tatea ideilor reprezentate de Reich în principiu, greutăţile nu trebuiesc subestimate căci pentru atingerea ţintei de a stabiliza preţurile în Europa şi a le fixa pe baze care convin tuturor ţărilor, mai sunt piedici. Nu este vorba numai de a crea în­ diferitele ţări, înainte de toate, condiţiunile necesare unei în­drumări pline de efect al preţuri­lor interne,­ ci şi de a ţine seamă că spectrul diferitelor econo­mii variază. Deci, nu este vorba de crearea unui „preţ uni­tar” european pentru câteva pro­duse standard sau de a găsi cât mai multe produse cu preţuri u­­nitare ci mai mult de a crea, ba­­zându-se pe situaţia din diferitele ţări, un sistem­ de preţuri, care atât în interior cât şi în exte­rior să asigure în economie pro­ducătorului un preţ drept. In ambele direcţii se constată In ufEfrnfee iunî puncte de ple­care pentru noi reglamfcntâri. Ast­fel, Bulgaria spre exemplu, a în­cercat să ajungă la un echilibru şi totodată stabilizare­a nivelului intern de preţuri prin aceea că a luat preţul grâului ca bază a u­­nei serii întregi de preţuri impor­tante. In România, unde în urma situaţiei războiului, se constată o creştere simţitoare a preţurilor in­dustriale al produ­selor agricole au fost adaptate acelora al produse­lor industriale, lucru care a avut efecte întinse în sistemul de pre­ţuri al ţării. In ambele ţări mă­surile urmăreai­­anta de a aduce o stabilizare a preţurilor, ştiin­­du-se că nici echilibrul între pre­ţurile agrare şi industriale, nici stabilitatea preţurilor nu se poate atinge fără un răstimlp oarecare, căci tocmai aici nu este suficient să se ia măsură hotărîtoare prin reglementări pur şi simplu de sus. Adâncirea înţelegerii pentru raporturile eco­nomice Condiţia de funcţionare este (iot primul rând ca în întregul pop popor să se adâncească înţelegerea pentru raporturile economice şi fie­care să se poarte astfel cum­ este necesar pentru a se atinge aceste ţinte urmărite de stat. Dar şi în relaţiile interestate mai ales în a­­celea cu Reichul sau cu Italia, s-au fixat în ultimele luni convenţii care urmăresc o stabilizare a preţurilor. Aşa au fost încheiate între Reich, deoparte şi între Italia, România, Bulgaria, Slovacia şi Danemarca pe de altă parte, o legare a pre­­ţurilor­ de export. Şi între Italia şi Slovacia s’au luat’ măsuri identice. In relaţiile cu alte ţări Germania caută să ajungă la convenţii de preţ pe durată cât mai lungă, pen­tru diferitele produse şi să conso­lideze astfel printr'o stabilizare prin­cipială, activitatea practică. Pe tărâmul preţurilor nu exista în conlucrarea dintre popoarele Eu­ropei un sistem precis, ci numai convenţii de un fel sau de altul, cari de altfel pleacă toate dela a­­celaş punct de vedere şi anumte de a sustrage sistemul european de preţuri,şi valută oricăror influenţe speculative şi întâmplări, cărora era supus până acum, fără între­rupere în cursul desvoltării schim­­­bului modern­e bunuri­ dintre sta­te. Tot aşa cum­ în trecut preţul era un mijloc de a exploata popoa­rele şi a le influenţa sau­ oprimă în desvoltarea lor economică, tot rest el preţul poate deveni în servi­ciul politicei economice europene noi un mijloc pentru a căpăta o influenţă hotărîtoare asupra tutu­ror tărâmurilor economiei în sen­­seul pozitiv şi ajutător. . Tot aşa precum­ politica în­ Eu­ropa nouă pleacă de la ideea de a exclude toate trecăturile, de a a­­dapta neînţelesurile preluate diin­ trecut şi de a folosi cât mai bine forţele existente în Europa, la fel sunt şi ţintele pentru politica eco­nomică şi pentru politica preţu­rilor. Fiecare ţară europeană tre­buie să caute în interesul conti­nental cât şi în interesul propriu, folosindu-se de toate mijloacele ce-i stau la dispoziţie să menţină pre­ţurile stabilite. Căci această stabi­litate este în sensul cel mai ade­vărat al cuvântului fundamentul va­lutei şi deci şi a întregei economii, dar şi o c­ondiţie prim­ordială pen­tru conducerea de războiu în mo­mentul de faţă şi pentru conlu­crarea popoarelor în viitor. . i SITUAŢIA CÂMPULUI După informaţiile noastre, în câteva judeţe din câmpia Dunării, unde ză­pada a fost’' subţire şi­­s’a topit, se fa® încă ogoare de toamnă. In Moldova, câmpul e acoperit de ză­padă. Stratul de zăpadă e în unele re­­giuni de 40 cm, 1 Ziua unirii tuturor Românilor, ziua de 1 Decembrie 1918, o prăs­­nuim astăzi cu acea demnitate pe care am ştiut s’o afirmăm totdeau­na, demnitate care, în sobrietatea ei, semnifică întreaga noastră în­credere in destinele neamului. Această încredere se întemeiază pe mândria ce o simţim cu toţii, în cele patru zări, a datoriei împli­nite. Căci marile sentimente şi mari­le idealuri naţionale se afirmă tot­deauna prin fapte, faptele fiind mai elocvente decât cele mai cal­de cuvinte . Pe câmpurile de luptă ale Răsă­ritului icoana Patriei este şi va fi purtată în inima fiecărui ostaş şi mai de chezăşie talisman al lui. Lupta ce o duce neamul astăzi pe îndepărtate meleaguri, jertfa lui neprecupeţită, atât de patetică, nu pot fi şi nu sunt decât tocmai semnele acestei nestrămutate con­vingeri în împlinirea României Cx­terne. De aceea ziua amintitoare a celei dintâi împliniri o evocăm con­ştienţi de răspunderile grei® ce le purtăm fiecare din noi dar în­­sufleţiţi de aceeaşi neostoită în­credere în dreptatea românească. in Caucazul de răsărit s’au prăbuşi cu mari pierderi toate atacurile date de bolşevici BERLIN, 30 (Rador). — Dela car­tierul general al Fuehrerului, înaltul comandament al forţelor armate ger­mane comunică : In Caucazul de păsărit s’au prăbuşit repetate a­­tacuri sovieticei cu mari pierderi pentru inamic. De la 27 Noembrie, 60 sie tancuri sovietice au fost distruse în cursul acestor lupte defensive. Avioane de vânătoare au doborât 15 avioane inamice. In stepa calmucă, forţe motorizate germane au atacat legăturile din spa­tele frontului sovietice au nimicit fu­rgoane şi de­pozite de aprovizionare şi au decimat un grup de forţe inamice împrăştia­te. Intre Volga şi Don, tru­pele armatei terestre, în strânsă colaborare cu pu­ternice forţe aeriene, au sfirohit din nou înverşu­nate atacuri inamice de tancuri şi infanterie. In Stalingrad, numai activitate de luptă loca­lă. Propriile noastre con­traatacuri în marele cot al Donului au fost încu­nunate de succes. Atacurile aeriene împotriva Instatel ,­țicilor de cale ferată în regiunea cursu­lui mijlociu al Donului au fost conti­nuate, cu acest prilej fii­nd lovite gr­eu mai multe trenuri de transport. In sectorul central al frontului de ră­sărit și în regiunea lacului Ilmen au dat greș din nou toate atacurile inamicului. Au fost distruse 155 tancuri înamice* . In Cirenaica, trupele germano,italie­­ne au respins atacuri ale tancurilor ina­mice. Atacuri aeri­ene s’au îndreptat ziua şi noaptea împotriva taberelor de cor­turi britanice şi a forţelor motorizate. Avioane de luptă au bombardat In regiunea Tunisiei coloane ale­­Darnicu­lui, pricinuindu-i pierderi simţitoare In arme grele, vehicule şi blindat®. ( Turcia e­ga să colaboreze cu cei cari doresc o pace justă . ANKARA. 30 (Rador). — STE­­PANI: Ocupându-se de politica dusă de Turcia, ziarul ULUS constată că Tur­cia nu şi-a schimbat politica sa e­­nergică pentru menţinerea neutrali­tăţii. Numai dacă s’ar produce o ame­ninţare directă a intereselor sale na­ţionale, Turcia ar putea să-şi exami­­neze din nou atitudinea pe care a avut-o neîncetat de la semanrea tra­tatului de la Lausanne, dat fiind că Turcia nu urmăreşte altceva decât propria sa apărare, ea fiind totdeau­na gata să colaboreze cu toţi aceia cari doresc o pace justă. UN IMPOZIT DE RĂZBOI IN LIBAN ANKARA, 30 (Rador). — STE­FANI: Pentru a face faţă cheltuelilor de ocupaţie, autorităţile militare brita­nice au pus în Liban „un impozit de război“ pe venit, care se ridică la 33 la sută. îmbunătăţirea situaţiei ECONOMICE A FINLANDEI Strânsă colaborare germano - finlandeză BERLIN, 24 NOEMBRIE Asociaţia germano-finlandeză, Înfiin­ţată de curând, va adânci mai departe raporturile culturale animate şi întă­rite în ultimii ani cu Finlanda. Dar şi, colaborarea economică dintre Reich şi Finlanda a devenit din ce în ce mai strânsă. După cum rezultă dintr’o sta­tistică asupra comerţului exterior fin­landez, de curând publicată, Reichul a participat in primele luni ale anului acestuia cu 700/p din importul finlan­dez şi cu aproape 5­5­0/p din export, îna­inte de războiu circa 10— 15 0/o din exportul finlandez se îndreaptă spre Ger­mania şi circa 20 0/o­ din import venea din Reich. După­­ ce până în primăvara anului trecut aceste procente ale comerţului exterior german crescuseră mai mult decât de două ori, ele au fost mereu ridicate prin diferite acorduri comer­ciale, astfel încât importul finlandez din Germania a crescut de circa cinci ori şi exportul către Germania s-a întreit. Acest comerţ exterior mărit cu Reichul este o expresie a posibilităţilor de în­tregire reciprocă ale economiei germane şi finlandeze şi o dovadă a bunei voinţe, cu care Germania ajută pe viteazul său aiiat să-şi reorganizeze economia. Această reorganizare nu a fost o sar­cină uşoară pentru Finlanda, economia finlandei trebuie să se bazeze în mare măsură pe comerţul exterior şi a fost puternic orientată până la izbucnirea războiului către piaţa mondială. Circa 450/0 din exportul ei se îndrepta spre Anglia, 10O/o spre­­ Statele Unite; din importul ei circa 20 O/o venea din Ma­rea Britanie şi 10 O/o din USA. Situaţia internaţională a constrâns e­­conomia finlandeză să-şi schimbe di­recţia şi să se adapteze necesităţilor marelui spaţiu european. Procesul a­­cesta a şi făcut progrese mari şi a adus Finlanda la raporturi mereu mai strân­se, în afară cu Germania, şi cu celelalte ţări europene. El a cuprins în special cea mai mare ramură a economiei fin­landeze, economia lemnului, care se ba­­zează pe bogăţia forestieră a ţării.­­ Valoarea producţiei industriei lemnului­­ cu cele peste 1000 de întreprinderi de exploatare atinge 400­0­ din valoarea pro­ducţiei întregii industrii finlandeze. Fin­landa este cea mai mare fabricantă de exploatatoare de traverse din lume, iar în ceea ce priveşte lemnul de prelucrat, celuloza şi hârtia de ziar ocupă locul al doilea printre ţările exportatoare ale lumii. Finlanda are 39 de fabrici de ce­luloză şi 26 de fabrici de hârtie. Centrul de greutate al exportului fin­landez către Germania se află in sec­torul lemnului, scânduri, grinzi, traverse şi stâlpi, celuloză şi hârtie specială. In ultimii ani, Finlanda a păşit la in­­bunătăţirea aprovizionării sale cu car­buranţi, fabricând gaz generator din lemn şi cărbunele de lemn. Se produce în cantităţi considerabile şi spirt­t de lemn, se încearcă fabricarea de uleiuri de uns din gudron vegetal, se pregăteşte in­stalarea unor fabrici de zahăr din lemn. Mineritul, industria mărfurilor de me­tal şi mărirea utilizării forţelor hidrau­lice se află de asemenea în curs de des­­voltare. Germania a sprijinit cu bună­voinţă de repetate ori ,cest® planuri de industrializare şi altele, după cum a a­­jutat şi ajută mai departe poporul fin­landez în greaua-i situaţie alimentară prin furnizări de cereale şi cartofi. Finlanda, care se putea aproviziona singură înainte de războiu cu 85 C/o din alimente, a obţinut in ultimii doi ani numai două treimi din recoltele anilor de dinainte de războiu, aceasta din cauza tulburărilor producţiei cauzate de războiu şi relelor condiţii atmosferica. Se lucrează acum ca suprafeţele de cultură agricolă şi creşterea vitelor, care se sprijină mai demult pe importul de furaje de peste ocean, să fie reorganizată pe baza furajelor indigene, pentru a se obţine pe cât posibil o auto-aprovizio­­nare. In direcţia aceasta ca şi In dome­niul industrial colaborarea mereu mai strânsă cu Germania va fi de mare folos pentru ţară. Această colaborare a fost adâncită acum şi în domeniul cul­tural prin înfiinţarea asociaţiei germane­­finlande**»

Next