Biserica şi Şcóla, 1883 (Anul 7, nr. 1-51)
1883-01-02 / nr. 1
-A.n.'U.l'a. VII. -A_rad.-Ci, 2/14. Ianuari-c. 1883. Nr. 1. BISERICA si SCOLC Intratitiaînte de anul 1933 l 15 MJSSLíU IULIIIUH Ol UUUL 9 9 BíBLíOTEQ riVETA Foe bisericescă, scolastică, literară si economică. 7 » 7 j Ese odată în săptămână. DUMINECA. Preţulii abonamentului s PreţuluiiiNtwțiiiniloiu : „ Corespondinţei să se adreseze la Redacţmnea dela ■" ' I---- " 'i •—i-ăiBiri0-7 . Pentru Austro-Ungaria pe anii . . 5 fl.—er. » jam. anui 2 „ 50 „ Pentru România şi străinătate pe aim 7 „ — „ •, j a. 3 „ 50 „ Pentru public,aţiunile de trei ori ce contenil , cam 150 cuvinte 3 ii., pana la 200 cuvinte ;■ 4 ti. si mai sus 5 fl. v. a. ) „BISERICA si SCOLA“ Iar banii de prenumeraţiune la „Tipografia diocesană In Arata." — — DESCHIDERE DE ABONAMENT! LA 9+BISERICA si SCOLA.“ i i Foo bisericescă, scolastică, literară şi economică. Ese odată în săptămână. Cu începere dela 1. Ianuarie 1883 deschidemă una nou abonamentă la „Biserica siS c . au Rugărnă dar pe on. abonenţi, a cărorii abonamente a espirată cu finele anului trecută, ca se binevoiéscu a insinua de timpuriu înoirea abonamentului. Preţuiţi abonamentului remâne tot celă din capula fetei, şi adecă : Pentru Austro-Ungaria 5 fl. pe ană. Pentru Romania 7 fl. pe ană. Abonamentele făcute pe anulă întregă, se potă plăti şi în rate, pe jumătate ori pe patrare de ană. Banii se potă trimite mal cu înlesnire prin asemnate poştale (posta utalvány.) Ne rugămă însă ca numele, locuinţa, poşta ultimă şi cea principală să se insemne esactă şi legibilă. Totodată rugămă pre toţi onorabilii abonenţi în restanţă cu preţuia fetei, ca se-şi achiteze cât mai cu graba detoria loru. — Arad, 2/14. Ianuarie 1883. ZESed.acţiui.nea,. Schimbarea ortografiei noastre. Cu numărulă presinte diatură „Biserica şi Şcola, continuândă cursulă să”, apare în exterioră noă, cu o nouă ortografie. Raţiuni pedagogice de-o valoare necontestabilâ câtă şi legitima dorinţă şi dătorinţă naţională de-a conlucra şi noi la unificarea scrierei Umbel românesci, ne-aă îndemnată, ca părăsindă ortografia ceamă urmată până aci, să adoptămă ortografia Academiei Române. Cu acesta credemă că eramă datori chiar şi din privirea dorinţeloru maifestate în mai multe rânduri din partea învăţătoriilor noştri. Confusiunea şi neunirea ce domnesce încă în scrierea limbei române, ar trebui ca să încete odată, cu desăvârşire, între cărturarii şi scrietorii români; căci pentru cultura limbei naţionale nu poate fi nimică mai fatală, ca urmândă fi, scrierea limbei fiecare de capulă săă. Şi durere, că scrietorii şi literaţii români nici astădi n aă ajunsă la oarecare uniformitate în scrierea românăscâ. Unii sunt etimologişti, carii pretindă că în scriere aă să se observeze legile gramaticei şi etimologiei, fără privire la legile eufoniei, că adecă trebue a scrie cuvintele cu literile cu care sunt scrise în cuvintele originale latine lăsândă cetitoriului a le pronunţa după placă; alţii sunt fonetişti, cari stăruescă a se scrie limba aşa cum se pronunţă abstracţie făcândă de pronunţia stricată şi coruptă, introducând oarecare semne pentru înlocuirea literiloră ce lipsescă în alfabetulă latină, pentru esprimarea sunetelor românesci; şi, în fine, alţii sunt, carii tindă a împăca cele două sisteme spre a conserva după putinţă şi etimologia latină şi pronunţia română, pe aceştia îi putem numi fonetici-etimologişti. x) Cele două sisteme d’întâiă n’aă decâtă representanţi particulari, şi aceştia isolaţi prin diversitatea şi excentricitatea ideilor ce dominează în fiecare grupă. Iar sistema fonetică-etimologică are astădi representantele său supremă pe însăşi academia română, singura auctoritate competentă a stabili regulele scrierei Umbei românesci. l) Melchisedec, Revisuirea cărț. biser.