Biserica şi Şcoala, 1932 (Anul 56, nr. 1-52)

1932-01-01 / nr. 1-2

Pag. 4 No. 1—2 BISERICĂ ŞI ŞCOALA dure cât îl lua gura. Glasul lui era adus îna­poi de ecou, dar el nu înţelegea. Băiatul din pădure striga: „rău băiat eşti“ şi cuvintele îi veneau înapoi: „rău băiat eşti“. Mama l-a învăţat pe băiat să strige: Te iubesc şi atunci copilul auzea: „te iubesc". Recomandaţia noastră ar fi deci ca bap­tiştii să se astâmpere şi să nu ne mai hulească, dar ei se fac a nu înţelege. Mai nou iată cum ne hulesc baptiştii. Noi scriem din cuvânt în cuvânt ceea ce citim în „Glasul Tineretului bap­tist pe Novembre 1931, pagina 9 : ,,Fiecare suflet are dreptul şi capacitatea (adică e în stare) să se apropie direct de Dumnezeu prin Iisus Hristos pentru a primi harul Lui. Nici biserica, nici servitorii ei n’au dreptul să se bage între om şi Dumnezeu şi intervenţia lor nu e necesară. Sigur că acest principiu e în contrazicere cu învăţătura or­todoxă, care spune că „ierarhia bisericească e m­ijlocitoarea şi organul mântuirei şi sfin­­ţirei omului“ şi că aceasta ierarhie biseri­cească (episcopii, preoţii etc.) are în mâna ei hand lui Dumnezeu, pe­ care îl împarte oamenilor prin sfintele taine Aceasta în­seamnă că mântuirea şi mila lui Dumnezeu sunt în magazia bisericei ortodoxe şi con­ducătorii ei o împart oamenilor. Ce învăţă­tură greşită! Noi credem că harul lui Dum­nezeu e liber şi e în mâna lui Hristos şi că orice suflet se poate apropia direct de Hristos prin credinţă ca să se facă părtaş harului Său. Iată ce spune Pavel: „ .. neprihănirea dată de Dumnezeu, vine prin credinţa în Iisus Hristos... peste toţi cei ce cred în El. Nu este nici o deosebire. Căci toţi au păcătuit...“ După cum soarele îşi trimite razele direct peste toate florile cari se deschid către el, tot astfel îşi trimite Iisus Hristos harul Său peste toţi cari îşi deschid inimile pentru El Unul singur este învăţătorul vostru, iar voi toţi sunteţi fraţi. In biserica lui Hristos toţi au acelaş drept şi aceeaş datorie Toţi sunt fraţi. Fie membrii bisericei cât de tineri şi fie ei femei sau fete, toţi au aceleaşi drep­turi. Aceasta înseamnă că toţi au dreptul să-şi spună cuvântul la conducerea bisericei. Bise­rica nu e condusă de o clasă sau de un grup de oameni. Ea nu e condusă de comitet sau de predicator, ci de toţi membrii ei. Ast­fel biserica baptistă e cea mai desăvârşită democraţie. Insă aceasta înseamnă că toţi au aceeaşi datorie faţă de biserică şi faţă de Hristos.„ Toţi trebue să ajute biserica, toţi trebue să aducă suflete la Hristos şi toţi trebue să ducă o viaţă sfântă“. Aici mai întâi de toate să ne însemnăm felul cum râd baptiştii de credinţa ortodoxă în­temeiată pe Sf. Scriptură. Ei vorbesc de o ma­gazie ortodoxă. Dar în ura lor oarbă uita cu­vintele Domnului spuse ucenicilor adunaţi pen­tru frica iudeilor: „Precum m’a trimis pe Mine Tatăl şi Eu vă trimit pe voi. Şi acestea zi­când, a suflat şi a zis lor: luaţi Duh Sfânt, cărora veţi ierta păcatele, se vor ierta lor, şi cărora le veţi ţinea vor fi ţinute“ (Ioan 20 v. 22—23). Acestea sunt cuvintele Mântuitorului, pe vremea Lui nu se pomenea de dolarii baptişti. Domnul aici îi trimite pe Apostoli, le dă Duh Sfânt numai lor şi urmaşilor lor şi le dă pu­terea iertării şi legării păcatelor. De aceea zice Sf. Pavel către Timotei să aprinză darul lui Dumnezeu primit prin punerea manilor, adică prin sfinţire, un alt loc Sf. Pavel spune lui Ti­­motei să nu fie nebăgător de seamă de acest d­ar (I. Tim. 4 v. 14). Ajung aceste dovezi (căci am putea aduce multe) ca să se vadă că preoţia este un dar deosebit, care aduce şi drepturi deosebite. Sf. Pavel spune limpede că sunt daruri deosebite, slujbe deosebite şi lucrări deosebite. Despre aceasta citim la I. Cor. cap. 12 v. 4 —­6. Fi­resc este dar să ne mirăm de îndrăzneala bap­tiştilor, cari în locul citat mai sus amintesc şi cuvintele Sf. Pavel de la Romani 3 v. 22 : „Drep­tatea lui Dumnezeu prin credinţa lui Iisus Hris­tos la toţi şi peste toţi cei ce cred că nu este deosebire“. Aici e vorba de drepturi la fel în­tre păgâni şi iudei, fără să mai fie lipsă de formele legii vechi De aceea se întrebuinţează cuvintele „fără osebire“ (adică intre păgâni şi iudei căci toţi în acelaş fel se pot mântui) iar nici­decum din aceste cuvinte nu se poate scoate socotinţa nechibzuită că preoţia nu are temei biblic. Recunoaştem însă că baptiştii ştiu de mi­nune sa spună neadevăruri. De pildă că la baptişti biserica nu-i condusă de comitet sau predicator. Asta o spun baptiştii în citatul de mai sus. (Va urma). SööKXXSIvÖOöiSiKíöMöWwWöjXSWWÖÍSSSKIÖÖO •*** X URARE Când păşim pe pragul anului 1932, dorim o l:;i iubiţilor noştri colaboratori şi cetitori, Anul Ş e nou cu bine şi cu spor la muncă, urmată de o­e fapte creştineşti şi mulţumire sufletească. 8

Next