Buna Vestire, iunie 1937 (Anul 1, nr. 80-100)

1937-06-02 / nr. 80

BUNA VESTIRE Adunarea generală a soc „Progresul silvic“ dii dimineaţă s-a deschis aduna­rea generală a soc. «Progresul sil­­­vic» sub preşedinţia d-lui profesor M. Drăcea, preşedintele societăţii* Biroul adunării a fost format din d-nii : prof. M. Drăcea, preşedinte; I* Fianu, Gh. Năstăsescu, M. P. Flo­­rescu şi Tr. Ionescu Heroiu, secre­tar general. In numeroasa asistentă formată din invitaţi şi membrii societăţii, am remarcat pe d-nii : profesor. Mi­hail Manoilescu, fost ministru, pro­fesor Gr. Stratilescu. I. Fianu (din partea ministerului agriculturii) C. P .Georgescu, B. Pretorian, Gh. Ni­­colaiu, prof. Drâmbă, prof. V. Stin­­ghe, I. Simionescu, M. P. Florescu, inginer Mircea Manoilescu, I. Mol­­dovanu, D. Ciurileanu, C. Bunescu, Andrei Ionescu, Vasile Militaru, Mihăilescu-Tescani cu d-na, etc. DESCHIDEREA ADU­NARI­I: prof. M. DRACE­A, presedinte­le societăţii deschide adunarea a­­rătând rostul de adâncă semnifica­ţie al adunării vipineiUni silvici în Membrii soc, «Progresul silvic» pentru a 51-a oară coboară din munţi spre a fi cu toţii în Capitală­ Pentru a 51-a oară ei se adună din toată ţara sub faldurile acestui steag. Primul gând îl îndreptăm astăzi spre Tron, spre scumpul nostru Su­veran, aflat suferind, căruia în cor să-i strigăm: Trăiască Regele, tră­iască Familia Regală, trăiască pre­şedintele nostru de onoare, M. S. Regele Carol al II-lea (urate). D-sa spune că pulverizarea patri­moniului forestier al statului este un grav pericol căruia corpul ingi­nerilor silvici are datoria să opună întreaga rezistenţă. La noi se manifestă crescând ten­dinţa precisă de a înlătura pe silvi­cultor de la conducerea treburilor silvice şi de a da cuvânt hotărîtor altor forţe cari sunt şi rămân strei­ne de preocupările fundamentale ale problemelor în legătură cu pă­durea. Se impune ca azi să ne intensifi­căm eforturile, nu numai­ spre a ne menţine la nivelul naţionalismului, dar spre a depăşi acest nivel. Aceas­ta pentru că dacă este o cetate sfântă D. profesor M. MANOILESCU : Domnule preşedinte al Societăţii Pro­gresul Silvic şi camarazi, nimeni mai mult decât asociaţia generală a inginerilor din România nu se bu­cură astăzi în faţa acestei repetate manifestări de vitalitate a celei mai vechi societăţi ştiinţifice inginereşti societatea Progresul Silvic. Legăturile noastre a celorlalţi in­gineri cu camarazii silviei sunt vechi. Vă mărturisesc că pentru un om care a trăit multe momente sufle­teşti în viaţa colectivă a acestei ţări una din cele mai mari bucurii a vie­ţii sale este de a fi trăit şi această înfrăţire care ne-a adus pe t­oţi în camaraderia şi munca comună în care ne găsim. Acum 23 de ani Şcoala de Silvi­cultură era la Brăneşti şi mai sunt mulţi care suspin după un cadru i­­dilic în care s’ar aşeza secţia noas­tră silvică dela Şcoala Politechni­­că; mai sunt mulţi cu teoria aceasta a şcolii care trebuie să fie în pădu­re, teorie după care secţia de mine­­ar trebui plasată numai de­cât la o mie metri sub pământ. (Aplauze ilaritate). Iubiţi camarazi, eu nu pot să îm­părtăşesc această teorie, fiindcă tre­­bue să avere în vedere un fapt şi anume că viaţa este permanent or­ganizată împotriva ştiinţei şi împo­triva spirtului ştiinţific. De aceea, măcar în aceşti ani ai tinereţii, în aceşti ani primăvăratici ai vieţii, când omul îşi deschide luminos o­­chii spre cercetarea ştiinţifică, când îi place să ţină în mână microsco­pul şi compasul, să fie lăsat să tră­iască în speculaţiuni teoretice, fie ele chiar prea teoretice. Iubiţi camarazi, de multe ori che­mările instituţiilor de cultură şi ale universităţilor străine m’au dus în diferite părţi ale Europei, dar în două ţări, am făcut o mare experien­ţă de ordin silvic, în Bulgaria şi în Spania. Chemat acum câţiva ani de Uni­versitatea din Sofia, am traversat pentru prima dată de la campania d­in 1913 întreaga Bulgarie. Ei bine, am venit de acolo cu învăţătura, ori­cine vrea să legifereze în materie de păduri, în România, să meargă aco­lo, să facă un turneu dealungul a­societatea «Progresul silvic». O so­cietate ca aceasta este un crem un mănunchi de oameni însufleţiţi de acest crez. Oamenii cari se leagă de bună voie spre a sluji o credin­ţă simt nevoia unui simbol Acest simbol a fost pentru toţi înaintaşii un drapel. Membrii societăţii «Pro­gresul silvic» şi-au făurit steagul lor în jurul căruia se vor aduna spre a putea duce mai departe lup­ta lor . Urmează slujba religioasă pentru sfinţirea drapelului. Naş al drapelului este d. B. Pre­torian, unul dintre supravieţuitorii membri fondatori ai societăţii* D. M. Drăcea citeşte din partea d-lui Pretorian o comunicare prin care bătrânul membru fondator îşi manifestă sentimentele de bucurie pentru progresul pe care l-a atins societatea a cărui membru fondator este. Apoi s’a cântat «Pe-al nostru steag» şi «Ne cheamă pădurea», a neamului, nostru, aceasta e pădu­rea. In momentul de fată se impune o atitudine de nationalism forestier. Să luptăm pentru salvarea pădurii, pentru drepturile inginerilor silviei, pentru poziţiile pierdute. Să deve­nim stăpâni pe propriile noastre pă­­mânturi, luptând împotriva acelor cari au distrus pădurile. Mulţumeşte A. G. I. R.-ului pen­tru colaborarea şi sprijinul dat so­­cietăţii, din grija şi atenţia d-lui prof. Mihail. Manoilescu. Tăria societăţii în faţa greutăţi­lor crescânde au dat-o hotărîrea şi calitatea membrilor cât şi discipli­na acestora. Trăim vremurile unei, adevărat« renaşteri forestiere. ALTE CUVÂNTĂRI D. Drăcea oferă preşidenţia şe­dinţei d-lui I. Fianu director gene­ral al reformei agrare şi delegat al ministerului de agricultură D. I. FIANU scuză lipsa d-lui Sas­­su şi transmite odată cu salutul a­­cestuia şi asigurarea solicitudinei d-lui ministru, care apreciază aşa cum trebuie importanţa activităţii soc. «Progresul silvic»a­cestei ţări devastată de demagogie, să vadă la ce tristeţe de peisagiu, la ce înspăimântătoare sărăcie şi pus­tiu poate fi adusă o ţură atunci când neglijează comandamentele mari ale ştiinţei silvice. (Aplauze, strigăte de bravo). Şi, nu mai departe de anul trecut în luna Martie, am fost in Spania. Este destul să treacă cineva grani­ţa, să se îndrepte spre nenorocitul Madrid, pentru ca să fie cuprins de un sentiment de teroare pe care natura însăşi o exercită asupra că­lătorului de jur împrejur dealuri desgoli­­te pe care cresc Pietre, un peisagiu de bogar şi în faţa acestei pustie­­taji, încălzită când prea tare, când răcită sub presiunea vânturilor, m­ă întreb dacă lipsa pădurii nu a jucat un rol sinistru în formarea însăşi a psihologiei poporului spaniol (A­­plauze). Nu vedeţi dvs. că oamenii de la munte, oamenii care trăesc tot­­deauna cu capul la răcoare, sunt oa­meni mai cuminţi şi mai puţini ca­pabili de a face prostii, pe care va­riaţia de tensiune sufletească le ca­uzează în alte părţi. Ei bine, Spania întreagă este o ţară de oameni cu capul cald, o ţară în care nu există templul acesta permanent al pădu­rii şi gratie acestui lucru s’a per­­vertit, s’a distrus însuşi sufletul poporului spaniol, făcân­du-1 să ajun­gă la tragedia Pe care, sub ochii în­groziţi ai lumii, o trăeşte astăzi (A­­plauze, strigăte de bravo). Vedeţi dvs., n’a suferit pădurea în 18 veacuri de istorie sbuciumată. Cu toate năvălirilor barbarilor de toa­tă ziua asupra pământului româ­nesc, cât a suferit pădurea române­ască în 18 ani de vot universal, de­la răsboiu încoace. (Vii aplauze, strigăte de bravo). A bântuit-o toate nenorocirile, au devastat-o toate securile — şi se a­­plică şi aici faimoasa poveste a co­zii de topor — şi mai ales a mânca­t-o înspăimântător o insectă, pe ca­re nu ştiu dacă dvs. aţi studiat-o, dar pe care în manualele dvs. mi se pare că o numiţi bistricus poli­­ticianus-claritate, aplauze). O naţiune trebue să se clădeas­că pe ceea ce este permanent, pe ce­­ea ce este viu, pe ceea ce se poate re­­înoi şi regenera din patrimoniul ei. Spunea adineauri distinsul dvs. preşedinte: naţionalismul forestier este formula vremii. Dar s’a ridicat această obiecţiune de către unii prin ziare : dece se face naţionalism în corpul silvic în care există un nu­măr rezonabil de minoritari, în ca­re o anumită speţă de minoritari, care nu sunt minoritari, n’a prea pătruns direct, fiindcă aceasta este o profesiune legată de îndrăsneala de a străbate noaptea pădurile, fapt incompatibil cu anumite stări piei­bice permanente ale acestora (ilari­tate, aplauze), şi atunci n’ar mai fi cazul să se poată vorbi de o necesi­tate de naţionalizare, de românizare, de­­ ceea ce spunea preşedintele dvs. — naţionalism forestier în a­­cest cadru al economiei naţionale. Nu, doamnelor şi domnilor, nu trebue să judecăm proporţionalita­­tea şi dominaţia românească în a­­cest domeniu numai după inginerii silvici. Inginerii silvici, pot să fie toţi români sau ca şi români, dar stăpânii pădurilor nu sunt inginerii silvici, stăpâni cei care iote sunt alţii. (Aplauze, strigăte de bravo). Domnul preşedinte a avut amabi­litatea să pomenească de rolul ca­maraderesc pe care l-a jucat A. Q. I. R.-ul în toată mişcarea de pro­movare a ştiinţei silvice. Dar este adevărat, ne-am înfrăţit şi ne-am identificat cu totul ţelurilor naţio­nale pe care le urmăreşte Societatea Progresul Silvic Doamnelor şi domnilor, serbarea de astăzi a fost înfrumuseţată de minunata solemnitate a sfinţirii unui steag care vine să înlocuiască un steag pierdut. Oare nu vedeţi dvs. ln această discontinuitate, în această rătăcire a unui vechi steag, un simbol al însăşi tragediei pe care în această ţară a trăit-o pădurea şi cu ea vred­nicii şi nobilii ei slujitori, care sunt inginerii silvici? Sub presiu­nea unor factori pe care nu voiesc să-i discut aci şi din cauza unor interese care nu se pot legitima niciodată, împotriva interesului în­suşi al patriei, s’a făcut în materia forestieră o politică ce trebue să ia pentru totdeauna sfârşit şi in tim­pul acesta s’a Pierdut Până şi stea­gul celor care trebuiau să reprezin­te rezistenţa în tranşee, rezistenţa pe lizieră şi care trebue să spună tuturor cotropitorilor: aici nu se intră şi pe aici nu se trece (Vii a- Plauze). Astăzi aveţi fericita inspiraţie de a vă da un nou steag. Acest steag care nu se va mai pierde niciodată va reprezenta mobilizarea dvs. per­manentă, în sprijinul unui ideal care este idealul de menţinere a bo­ga­ţiei româneşti, a frumuseţii fer­mecătoare a peisagiului românesc, a sănătăţii de trup şi de minte a românului şi a Păstrării însăşi a demnităţii noastre româneşti îm­potriva acelor a­venturei, care pot să ajungă stăpâni pe orice, dar pe care nu-i vom lăsa până la sfârşit să ajungă stăpâni pe templul ace­la creat de natură, binecuvântat de Dumnezeu şi sfinţit de moaştele care în timpul atâtor năvăliri au rămas în dânsul, care se cheamă­­ pădure. (Vii şi prelungite aplauze).­­ D. Ing. GR. STRATILESCU adu­ce salutul societăţii «Politechnica» şi spune că admiră lupta dusă de camarazii silvici. Mai aduc salutul şi­-şi exprimă admiraţia pentru societatea «Pro­gresul silvic» d-nii: consilier a­­gricol I. Antonescu, din partea so­cietăţii inginerilor agronomi; prof. Nichita, în numele societăţii gene­­ale a medicilor veterinari; ing. Ciu­rileanu, din partea inginerilor ca­dastrali; ing. Vintilescu, din partea inginerilor silviei şi N. Vulcu în numele conducătorilor silvici. D. M. DRACEA, mişcat de mani­festările de simpatie ale colegilor din celelalte ramuri ale ingineriei, răspuns mulţumind tuturor. D-sa a propus şi adunarea a apro­bat să se trimeată următoarea tele­gramă : M. S. REGELUI CAROL AL II-LEA, PALATUL REGAL SINAIA Societatea «Progresul silvic», în­trunită în prima adunare generală din cea de-a doua jumătate de veac a existenţii sale, în numele ingi­nerilor silvici din întreaga ţară, restauratori şi apărători ai comori­lor ce reprezintă pădurile ţării, vă exprimă profundul lor devotament, dorind Majestăţii Voastre sănătate, cum şi lungă şi rodnică domnie, pentru întărirea şi desvoltarea po­porului românesc. Preşedintele societăţii «Progresul Silvic» Au mai fost trimise telegrame d-lor Sassu, Moşoiu şi C. Sescio­­reanu­. Şedinţa s’a ridicat la ora 1 ju­mătate. Luptă împotriva iaramiturii pădurii Cuvântarea d-lui C­l. Orăcea Cuvântarea d-lui profesor Mihail Handn­ek­a D. MIHAIL MANOILESCU Şedinţa de după amiază La ora 4 d­ a* a fost deschisă şe­dinţa sub preşidenţia d-lui M. Dră­cea. D. ing. TRAIAN IONESCU, se­cretarul general al societăţii, a dat citire dărei d­e sea­mă a consiliului p­e 1936, cuprinzând : activitatea pe teren ştiinţific, propagarea ideii fo­restiere în opinia publică, partici­parea de diverse adunări generale, congrese, comunicări, excursii în ţară şi străinătate modificarea sta­tutelor societăţii, gospodărirea ave­rii societăţii, bilanţul societăţii, bu­getul pe 1937, etc. După citirea raportului cenzori­lor, adunarea a dat descărcare con­siliului. Au fost aleşi în consiliu d-nii : Ghica Năstăsescu, Horia La­zăr, M. P. P­lorescu, Andrei Iones­cu şi Al. Nedelcovici. Cenzorii şi supleanţii au fost realeşi. D. ing. DUMITRESCU a cerut ca din buget să se defalce suma ne­cesară pentru studiul problemelor practice de regulate exploatare şi regenerare a pădurilor. Au dat lă­muriri d-nii prof. M. Drăcea, V Stinghie, Gh. Năstăsescu, Tr. Io­­nescu-Heroiu. S’a hotărît să se dea o mare im­portantă muzeului silvic al soc. «Progresul silvic».­­ Şedinţa s’a terminat la ora 7 ju­mătate d. a. Seara a fost o masă camarade­rească la Bufet. Azi dimineață a început ziua II­I a desbaterilor adunării generale. S’au a §i întâlnit doi vechi buni prieteni PARIS 30. — Cu toate precauţiu­­nile luate pentru ca să se păstreze secretă, totuşi întrevederea d-lor Titulescu şi Litvinov, a fost aflată şi comentată în toate cercurile poli­tice. F°stul ministru de externe al Ro­mâniei, s’a întâlnit Vineri la dejun, în hotelul Tallvires, lângă Annecy cu d. Litvinov, comisarul poporului pentru Afacerii® Străine. D. Titulescu a sosit primul la întâlnire, pe la orele 10. La ora 1 a venit și d. Litvinov. "". Această întrevedere atât de mult comentată, a durat până la ora 5 du­­pă amiază. Noul ambasador sovietic a sosit la Ankara ISTAMBUL 31. Noul ambasador al Sovietelor a sosit la Ankara. Zilele acestea d. Karski va Prezen­ta președintelui republicii turcești scrisorile de acreditare. Sosirea d-lui Radu Irimescu în Capitală Sâmbătă la orele 19-30 a venit în Capitală, cu un avion Air France d. Radu Irimescu cu d-na. D-sa după ce a reprezentat guvernul ro­mân la serbările încoronării de la Londra, a inspectat în Franţa mer­sul comenzilor noastre de material aviatic. Pe aeroportul Băneasa d. minis­tru al aerului, a fost așteptat de d-nii: C-dor Al. Gheorghiu, secre­tar general al ministerului, c-dor Scarlat Rădulescu, directorul avia­ției civile, personalul superior al ministerului, d-na M. Dumitriu, d. căp. Pompei Cristescu, F. Gabeno, etc etc.. Știri pol­iice D. Drăghicescu, ministrul Româ­niei în Mexic, a sosit în Capitală. D-sa așteaptă reîntoarcerea d-lui Victor Antonescu, ministrul Afa­cerilor Străine, spre a i se prezenta în audiență. D. Mihail Pherekide, consul al României la Alexandria (Egipt) este pus, pe ziua de 10 octombrie 1937 în pozițiunea de retragere din oficiu, pentru limită de vârstă, spre a­ i se regula drepturile la pensie. D. Nati Constantinidi, consilier de legație la Berlin, a fost mutat l­a Copenhaga. ALT RASPUNS «Universul» de omi publică un ad­mirabil articol al d-lui Al. Brătescu Voineşti din care spicuim mănătoa­rele. Aşa­dar, toată munca grea, toa­tă munca de construcţie şi de pro­­ducţiune e lăsată altora; iar evrei­lor muncile uşoare şi ocupaţiile mă­noase, îndeletnicirile în care e po­sibilitate de câştigări mari prin în­şelăciune. Antreprize de lucrări să­vârşite de alţii unde se poate câş­­tiga prin procurare de material me­diocru şi prin executare mediocră. Profesiuni libere unde se poate spe­cula naivitatea şi ignoranţa clien­tului. Misi­uie, gazetărie. In vremea în care urmaşul piper­nicit al unuia, care a pierit apă­rând pământul strămoşesc, e hamal în gară, gogeamite găliganii sosiţi alaltăeri din Galiţia, la cinemato­grafe, cu o lampă de buzunar, con­duc pe spectatori să le arate un loc liber şi să le ciupească doi-trei lei, oferindu-le un program inutil. Ascultă cum răcnesc evreii şi aim­oriaşii lor împotriva încercării de a limita accesul la profesiile libere. încearcă de propune să fie obli­gaţi să contribue efectiv la o mun­că grea de interes obştesc,­­ nu la o muncă grea, la una uşoară, bună­oară la întreţinerea curăţeniei ora­şului, — şi ai să auzi trâmbiţând peste tot globul pământesc «odiosul atentat la sfânta libertate, mon­struoasa tentativă de a înfiinţa munca obligatorie». Şi încet, speculând ahtiarea după putere a politicianilor, cumpărân­­du-le conştiinţa prin oferire de lo­curi în consilii de administraţie şi în contencioasele diferitelor Socie­tăţi, iată pe evrei ajunşi, fără nici o colaborare la munca de creaţie şi de producţie, stăpâni pe întreg co­merţul ţării, pe aproape întreaga ei industrie, pe aproape toate băn­cile, pe o mare parte din proprie­tatea imobiliară urbană. Iată, dragul meu realitatea. Şi când un om care nu e înscris în niciun partid politic, un­ om care nu umblă după putere, nici după no­torietate, un om care se sileşte s­ă considere lucrurile cu obiectivitatea cu care un entomologist priveşte cele ce se întâmplă într’un roiu de albine, îndrăzneşte să protesteze împotriva acestei stări de lucruri atât de nedreaptă şi de păgubitoare neamului său, — e socotit de semă­nător de ură şi de vrăjmăşie! întrunirea tineretului Hâd­d­al­l­ist din Capitală toţi vorbitorii au protestat contra curentului comunist din partid Tineretul naţional-ţărănist din Capitală, care s’a solidarizat cu d. Ilar­iu Dobridor în lupta contra cu­rentelor comuniste din partid, a ţi­­nut ori dimineaţă o întrunire în sa­la «Transilvania». D. GH. STANESCU arată că şe­ful partidului nat--ţărănist a ajuns prizonier al taberei lupiste comu­niste şi cere «deparazitarea» parti­dului de lepra comunistă. D. GORNESCU spune că d-rul Lupu, care poartă în buzunar batis­ta roşie, duce partidul la râpă. D. COMAN secretarul organiza­ţiei tineretului, spune că doctorul Lupu se pretează la toate manope­rele şi de aceea face jocul comuniş­tilor cari au adus prăpădul în Spa­nia. D. ION BALOIU spune că dr. Lu­pu urmăreşte instaurarea unui so­viet dincoace de Nistru,, o imensă internaţională în care să intre şi Ro­mânia. L-am făcut atent pe d. Mihalache asupra acestor fapte. Şi apoi, sub influenţa lui Lupu, a dat comunica­tul de excluderea noastră. Ne-au u­rmat mulţi. Dar s’a pornit apoi vi­pera­ de corupţie a c­elor săraci şi naivi promiţându-le situaţii. Li s’a spus că la «15 iunie, d­­a . d. a. vin la putere» ! Dar ce înseamnă asta când noi ne situăm pe o linie care-l depăşeşte pe d. Mihalache , e linia naţională, de redeşteptare la fiinţa noastră cea adevărată. Naţionalismul e una din cele mai puternice realităţi. Cum se poate să vii tu, băiatul popii din Arsura, să te ridici alături de internaţionalişti, contra naţionaliş­tilor . Adepţii d-rului Lupu n’au nici un ideal, ci aşteptă doar să vină la pu­tere, ca să se arunce încă odată a­­supra trupului sfârtecat al ţării. D. OPREA DUMITRESCU arată cum, intr’o circumscripţie, s’au strâns cozonaci şi daruri pentru comuniştii dela Doftana. D. ILARIE DOBRIDOR arată că în partid domnesc minciuna şi in­triga. Partidul naţ.-ţărănesc avea me­nirea să apere ţărănimea. Ideea statului de formă naţională şi de esenţă ţărănească a fost transfor­mată în armă demagogică. Chiar dacă ţărănismul ar fi fost o luptă de clasă, el trebuia să în­semne o luptă contra opresorilor lor şi deci, cel mai crunt antisemi­tism. Dar, lucrurile s’au petrecut pe dos; şi s’au dat colaborare cu Fried­man şi Alter Moise, sau Ghidate. Dacă e ţărănism prosternarea în faţa Sărindarului, dacă înseamnă ţărănism vizitele la marii hahami ai economiei, noi nu suntem ţără­nişti. Dar dacă ţărănism înseamnă ridi­carea ţăranului, furat şi păcălit, a­­tunci, da, suntem ţărănişti ! Mă atacă toţi evreii «democraţi»: Gehör, Blumenfeld şi toţi vânzătorii de şireturi­­deveniţi ziarişti. N’au ce căuta în pr­esa noastră evreii şi mi­noritarii, cari sug vlaga noastră, ne destramă şi ne dezagreagă sufletul. Dacă democraţie înseamnă conce­siunile în cari trăiesc cu simbrii grase toţi minoritarii şi toţi evreii, în timp ce ţii d­eoparte pe tinerii de nădejde de ai ţării, cari caută o bu­cată de pâine, să ne ierte, nu sun­tem democraţi ! Dr. Lupu şi-a luat angajamente faţă de comunişti, să elibereze pa Ana Pauker, p­e Constantinescu-Iaşi şi pe toţi deţinuţii de la Doftana. Are angajamente şi relaţii şi în Ru­sia şi la Paris, cu Caehin şi La­­mour. D-rul Lupu voia să mă convingă că «prin Daci, suntem semiţi» şi că deci, suntem în notă dacă ne punem sub jugul lui Friedman. Dacă am trântit partidul în alegeri la Albastru, noi tineretul, e pentru­­că pe listă era un spertar, un co­munist, un amnistiat şi alţii de ace­­laş fel. A veni la guvern în numele unei ţărănimi roase de boală, pentru a consolida o minoritate de 5 milioa­ne, înseamnă un atentat la viaţă ţă­rii, dr. Lupu e vândut evreilor. Şi ne somează ei, pe noi să spunem că ne suntem şi ce vrem? Noi suntem fiii acestei ţări ai ţăranilor. Dar ei cine sunt? Noi nu luptăm împotriva parti­dului, ci a putregaiului din partid. Cu jertfa sa, tineretul va înscrie drumurile cari duc la biruinţă. ­ag. 3-a Geriuri intre bolșevi* zimții americani CINCINNATI, 31 (Radar). — Comitetul executiv al Federației americane­­*» muncii si-a ansânat lucră­rile dând mandat d-lui Green, președintele comi­tetului, de a p®3*ni imediat ofensiva generală contra comitetului pentru organi­zarea industriei, în­­frunte cu d. Lewis. Se știe că d. Lewis este cel care a pus la cale or­ganizarea în sindicate a lucrătorilor de la uzinele Ford. Ger­mania „anfîrt­yitism­ită“ (Continuare din Va9- I-a) Intre altele «Volk und Reich» scrie:­ «Restabilirea Ungariei unor*, care pare a fi visul unor cercuri responsabile din Budapesta şi care este mai ales crezul politic al maa­­jorităţii poporului maghiar, este un nonsens politic». Textul nu mai are nevoie de co­­mentariu, el arată clar mentalita­­tea existentă în cercurile naţional­­socialiste. E bine să ne cunoaştem duşmanii, dar este o adevărată crimă să fie aţâţată opinia publică românească — pentru scopuri exclusiv jidoveşti — împotriva unui popor şi a unui stat cu care n’avem nimic de îm­­­părţit­ Era mai bine dacă d-nii Brăniş­­teanu, Graur, Blumenfeld et Co. ar fi fost mai puţin nemţofili sub ocu­paţia duşmană, când scriau la «Lu­­­mina» şi Gazeta Bucureştilor», şi mai puţin nemţofobii astăzi. Trădă­torii de ieri, sunt trădători şi as­tăzi, vor fi trădători şi mâine! Paul Mihail Revista „Rânduiala“ Continuare din girgina 9­ a bă­­liuia Maiorescu), părăsind cât mai curând şi mai hotărît proble­matica şi vocabularul de împru­mut, — fără a rupe, se înţelege, ori­ce legătură de idei cu gândirea streină, de la care — dar numai prin cernerea prelucrării proprii, — avem atât de învăţat, mai ales cu metode», etc. Pe plan istoric, «Rânduială», cer­cetează fenomenul românesc, în lu­mina tradiţiei. Extragem din studiul domnului Ernest Bernea : «Tradiţie şi Revo­luţie» . «O revoluţie nu însemnează nu­mai ideal, ci înseamnă şi o reali­tate obiectivă. Dacă în adevăr so­cietăţile se schimbă — în afară de micile variaţiuni obişnuite — prin mari revoluţii politice este numai­decât necesar pentru aceasta să re­nunţăm şi să ţinem orice legătură cu ceea ce am găsit înainte ? Cu ce începe şi de unde se hrăneşte noua orânduire socială ? Din mintea noa­stră de vizionari ? Din experienţa «universal valabilă» a altui popor? Hotărît că nu. Acestea pot fi folo­sitoare, dar numai în al doilea rând. Revoluţiile, fie ele cât de repezi şi profunde nu pot să nesocotească realitatea vie şi să rupă orice legă­tură cu ceea ce fusese înainte, etc». Pe plan politic rândurile des­prinse din studiul domnului D. C. Arazăr : «începutul sforţării pro­prii, sunt măturisitoare. In această atmosferă de satanică distrugere a rândueli fireşti a nea­murilor prin imperialismul bur­ghez pe de o parte, prin internaţio­nalismul comunist şi mesianismul iudaic pe de alta, din singur glas se ridică cu dreptate şi pentru drep­tăţi: e glasul tineretului românesc, hotărît să-şi apere fiinţa neamului de primejdiile înstrăinării care o ameninţă. Ridicat ca un singur om, luminat de-o adâncă credinţă în rânduiala de dincolo a lucrurilor acestei lumi, sub conducerea unui nou îndrumă­tor, păşind pe linia firească a gân­dului naţional­­ pe calea unei mari încadrări istorice menită să ducă întregul nostru neam la conştiinţa fiinţei şi rânduielii proprii în lu­me, noul tineret român, tineretul vremii, se îndreptă demn şi disci­plinat, hotărît la cele mai mari jertfe, spre înfăptuirea marei opere de dreaptă orânduire a societăţii româneşti de azi, etc.». Acestea sunt şi în acest fel, pla­­­nurile pe care se mişcă revista. In opera ei de cercetare întrebu­inţează următoarea metodă: I. Critică din punctul de vedere al judecăţii; II. Documentare ca mijloc de in­formaţie; III. întrebuinţând o cât mai cu­rată limbă românească, privită de neologismele şi barbarismele fără sens care au invadat-o în ultimul timp, fără a cădea în exagerarea «juriştilor». Pe linia «Daciei lite­rare» şi a «Convorbirilor literare», «Rânduiala îndeplineşte o funcţie­ proprie şi indispensabilă în spiri­tualitatea românească. -I ' VIRGIL RĂDULESCU. /

Next