Buna Vestire, iunie 1937 (Anul 1, nr. 80-100)
1937-06-02 / nr. 80
BUNA VESTIRE Adunarea generală a soc „Progresul silvic“ dii dimineaţă s-a deschis adunarea generală a soc. «Progresul silvic» sub preşedinţia d-lui profesor M. Drăcea, preşedintele societăţii* Biroul adunării a fost format din d-nii : prof. M. Drăcea, preşedinte; I* Fianu, Gh. Năstăsescu, M. P. Florescu şi Tr. Ionescu Heroiu, secretar general. In numeroasa asistentă formată din invitaţi şi membrii societăţii, am remarcat pe d-nii : profesor. Mihail Manoilescu, fost ministru, profesor Gr. Stratilescu. I. Fianu (din partea ministerului agriculturii) C. P .Georgescu, B. Pretorian, Gh. Nicolaiu, prof. Drâmbă, prof. V. Stinghe, I. Simionescu, M. P. Florescu, inginer Mircea Manoilescu, I. Moldovanu, D. Ciurileanu, C. Bunescu, Andrei Ionescu, Vasile Militaru, Mihăilescu-Tescani cu d-na, etc. DESCHIDEREA ADUNARII: prof. M. DRACEA, presedintele societăţii deschide adunarea arătând rostul de adâncă semnificaţie al adunării vipineiUni silvici în Membrii soc, «Progresul silvic» pentru a 51-a oară coboară din munţi spre a fi cu toţii în Capitală Pentru a 51-a oară ei se adună din toată ţara sub faldurile acestui steag. Primul gând îl îndreptăm astăzi spre Tron, spre scumpul nostru Suveran, aflat suferind, căruia în cor să-i strigăm: Trăiască Regele, trăiască Familia Regală, trăiască preşedintele nostru de onoare, M. S. Regele Carol al II-lea (urate). D-sa spune că pulverizarea patrimoniului forestier al statului este un grav pericol căruia corpul inginerilor silvici are datoria să opună întreaga rezistenţă. La noi se manifestă crescând tendinţa precisă de a înlătura pe silvicultor de la conducerea treburilor silvice şi de a da cuvânt hotărîtor altor forţe cari sunt şi rămân streine de preocupările fundamentale ale problemelor în legătură cu pădurea. Se impune ca azi să ne intensificăm eforturile, nu numai spre a ne menţine la nivelul naţionalismului, dar spre a depăşi acest nivel. Aceasta pentru că dacă este o cetate sfântă D. profesor M. MANOILESCU : Domnule preşedinte al Societăţii Progresul Silvic şi camarazi, nimeni mai mult decât asociaţia generală a inginerilor din România nu se bucură astăzi în faţa acestei repetate manifestări de vitalitate a celei mai vechi societăţi ştiinţifice inginereşti societatea Progresul Silvic. Legăturile noastre a celorlalţi ingineri cu camarazii silviei sunt vechi. Vă mărturisesc că pentru un om care a trăit multe momente sufleteşti în viaţa colectivă a acestei ţări una din cele mai mari bucurii a vieţii sale este de a fi trăit şi această înfrăţire care ne-a adus pe toţi în camaraderia şi munca comună în care ne găsim. Acum 23 de ani Şcoala de Silvicultură era la Brăneşti şi mai sunt mulţi care suspin după un cadru idilic în care s’ar aşeza secţia noastră silvică dela Şcoala Politechnică; mai sunt mulţi cu teoria aceasta a şcolii care trebuie să fie în pădure, teorie după care secţia de minear trebui plasată numai decât la o mie metri sub pământ. (Aplauze ilaritate). Iubiţi camarazi, eu nu pot să împărtăşesc această teorie, fiindcă trebue să avere în vedere un fapt şi anume că viaţa este permanent organizată împotriva ştiinţei şi împotriva spirtului ştiinţific. De aceea, măcar în aceşti ani ai tinereţii, în aceşti ani primăvăratici ai vieţii, când omul îşi deschide luminos ochii spre cercetarea ştiinţifică, când îi place să ţină în mână microscopul şi compasul, să fie lăsat să trăiască în speculaţiuni teoretice, fie ele chiar prea teoretice. Iubiţi camarazi, de multe ori chemările instituţiilor de cultură şi ale universităţilor străine m’au dus în diferite părţi ale Europei, dar în două ţări, am făcut o mare experienţă de ordin silvic, în Bulgaria şi în Spania. Chemat acum câţiva ani de Universitatea din Sofia, am traversat pentru prima dată de la campania din 1913 întreaga Bulgarie. Ei bine, am venit de acolo cu învăţătura, oricine vrea să legifereze în materie de păduri, în România, să meargă acolo, să facă un turneu dealungul asocietatea «Progresul silvic». O societate ca aceasta este un crem un mănunchi de oameni însufleţiţi de acest crez. Oamenii cari se leagă de bună voie spre a sluji o credinţă simt nevoia unui simbol Acest simbol a fost pentru toţi înaintaşii un drapel. Membrii societăţii «Progresul silvic» şi-au făurit steagul lor în jurul căruia se vor aduna spre a putea duce mai departe lupta lor . Urmează slujba religioasă pentru sfinţirea drapelului. Naş al drapelului este d. B. Pretorian, unul dintre supravieţuitorii membri fondatori ai societăţii* D. M. Drăcea citeşte din partea d-lui Pretorian o comunicare prin care bătrânul membru fondator îşi manifestă sentimentele de bucurie pentru progresul pe care l-a atins societatea a cărui membru fondator este. Apoi s’a cântat «Pe-al nostru steag» şi «Ne cheamă pădurea», a neamului, nostru, aceasta e pădurea. In momentul de fată se impune o atitudine de nationalism forestier. Să luptăm pentru salvarea pădurii, pentru drepturile inginerilor silviei, pentru poziţiile pierdute. Să devenim stăpâni pe propriile noastre pământuri, luptând împotriva acelor cari au distrus pădurile. Mulţumeşte A. G. I. R.-ului pentru colaborarea şi sprijinul dat societăţii, din grija şi atenţia d-lui prof. Mihail. Manoilescu. Tăria societăţii în faţa greutăţilor crescânde au dat-o hotărîrea şi calitatea membrilor cât şi disciplina acestora. Trăim vremurile unei, adevărat« renaşteri forestiere. ALTE CUVÂNTĂRI D. Drăcea oferă preşidenţia şedinţei d-lui I. Fianu director general al reformei agrare şi delegat al ministerului de agricultură D. I. FIANU scuză lipsa d-lui Sassu şi transmite odată cu salutul acestuia şi asigurarea solicitudinei d-lui ministru, care apreciază aşa cum trebuie importanţa activităţii soc. «Progresul silvic»acestei ţări devastată de demagogie, să vadă la ce tristeţe de peisagiu, la ce înspăimântătoare sărăcie şi pustiu poate fi adusă o ţură atunci când neglijează comandamentele mari ale ştiinţei silvice. (Aplauze, strigăte de bravo). Şi, nu mai departe de anul trecut în luna Martie, am fost in Spania. Este destul să treacă cineva graniţa, să se îndrepte spre nenorocitul Madrid, pentru ca să fie cuprins de un sentiment de teroare pe care natura însăşi o exercită asupra călătorului de jur împrejur dealuri desgolite pe care cresc Pietre, un peisagiu de bogar şi în faţa acestei pustietaji, încălzită când prea tare, când răcită sub presiunea vânturilor, mă întreb dacă lipsa pădurii nu a jucat un rol sinistru în formarea însăşi a psihologiei poporului spaniol (Aplauze). Nu vedeţi dvs. că oamenii de la munte, oamenii care trăesc totdeauna cu capul la răcoare, sunt oameni mai cuminţi şi mai puţini capabili de a face prostii, pe care variaţia de tensiune sufletească le cauzează în alte părţi. Ei bine, Spania întreagă este o ţară de oameni cu capul cald, o ţară în care nu există templul acesta permanent al pădurii şi gratie acestui lucru s’a pervertit, s’a distrus însuşi sufletul poporului spaniol, făcându-1 să ajungă la tragedia Pe care, sub ochii îngroziţi ai lumii, o trăeşte astăzi (Aplauze, strigăte de bravo). Vedeţi dvs., n’a suferit pădurea în 18 veacuri de istorie sbuciumată. Cu toate năvălirilor barbarilor de toată ziua asupra pământului românesc, cât a suferit pădurea românească în 18 ani de vot universal, dela răsboiu încoace. (Vii aplauze, strigăte de bravo). A bântuit-o toate nenorocirile, au devastat-o toate securile — şi se aplică şi aici faimoasa poveste a cozii de topor — şi mai ales a mâncat-o înspăimântător o insectă, pe care nu ştiu dacă dvs. aţi studiat-o, dar pe care în manualele dvs. mi se pare că o numiţi bistricus politicianus-claritate, aplauze). O naţiune trebue să se clădească pe ceea ce este permanent, pe ceea ce este viu, pe ceea ce se poate reînoi şi regenera din patrimoniul ei. Spunea adineauri distinsul dvs. preşedinte: naţionalismul forestier este formula vremii. Dar s’a ridicat această obiecţiune de către unii prin ziare : dece se face naţionalism în corpul silvic în care există un număr rezonabil de minoritari, în care o anumită speţă de minoritari, care nu sunt minoritari, n’a prea pătruns direct, fiindcă aceasta este o profesiune legată de îndrăsneala de a străbate noaptea pădurile, fapt incompatibil cu anumite stări pieibice permanente ale acestora (ilaritate, aplauze), şi atunci n’ar mai fi cazul să se poată vorbi de o necesitate de naţionalizare, de românizare, de ceea ce spunea preşedintele dvs. — naţionalism forestier în acest cadru al economiei naţionale. Nu, doamnelor şi domnilor, nu trebue să judecăm proporţionalitatea şi dominaţia românească în acest domeniu numai după inginerii silvici. Inginerii silvici, pot să fie toţi români sau ca şi români, dar stăpânii pădurilor nu sunt inginerii silvici, stăpâni cei care iote sunt alţii. (Aplauze, strigăte de bravo). Domnul preşedinte a avut amabilitatea să pomenească de rolul camaraderesc pe care l-a jucat A. Q. I. R.-ul în toată mişcarea de promovare a ştiinţei silvice. Dar este adevărat, ne-am înfrăţit şi ne-am identificat cu totul ţelurilor naţionale pe care le urmăreşte Societatea Progresul Silvic Doamnelor şi domnilor, serbarea de astăzi a fost înfrumuseţată de minunata solemnitate a sfinţirii unui steag care vine să înlocuiască un steag pierdut. Oare nu vedeţi dvs. ln această discontinuitate, în această rătăcire a unui vechi steag, un simbol al însăşi tragediei pe care în această ţară a trăit-o pădurea şi cu ea vrednicii şi nobilii ei slujitori, care sunt inginerii silvici? Sub presiunea unor factori pe care nu voiesc să-i discut aci şi din cauza unor interese care nu se pot legitima niciodată, împotriva interesului însuşi al patriei, s’a făcut în materia forestieră o politică ce trebue să ia pentru totdeauna sfârşit şi in timpul acesta s’a Pierdut Până şi steagul celor care trebuiau să reprezinte rezistenţa în tranşee, rezistenţa pe lizieră şi care trebue să spună tuturor cotropitorilor: aici nu se intră şi pe aici nu se trece (Vii a- Plauze). Astăzi aveţi fericita inspiraţie de a vă da un nou steag. Acest steag care nu se va mai pierde niciodată va reprezenta mobilizarea dvs. permanentă, în sprijinul unui ideal care este idealul de menţinere a bogaţiei româneşti, a frumuseţii fermecătoare a peisagiului românesc, a sănătăţii de trup şi de minte a românului şi a Păstrării însăşi a demnităţii noastre româneşti împotriva acelor aventurei, care pot să ajungă stăpâni pe orice, dar pe care nu-i vom lăsa până la sfârşit să ajungă stăpâni pe templul acela creat de natură, binecuvântat de Dumnezeu şi sfinţit de moaştele care în timpul atâtor năvăliri au rămas în dânsul, care se cheamă pădure. (Vii şi prelungite aplauze). D. Ing. GR. STRATILESCU aduce salutul societăţii «Politechnica» şi spune că admiră lupta dusă de camarazii silvici. Mai aduc salutul şi-şi exprimă admiraţia pentru societatea «Progresul silvic» d-nii: consilier agricol I. Antonescu, din partea societăţii inginerilor agronomi; prof. Nichita, în numele societăţii geneale a medicilor veterinari; ing. Ciurileanu, din partea inginerilor cadastrali; ing. Vintilescu, din partea inginerilor silviei şi N. Vulcu în numele conducătorilor silvici. D. M. DRACEA, mişcat de manifestările de simpatie ale colegilor din celelalte ramuri ale ingineriei, răspuns mulţumind tuturor. D-sa a propus şi adunarea a aprobat să se trimeată următoarea telegramă : M. S. REGELUI CAROL AL II-LEA, PALATUL REGAL SINAIA Societatea «Progresul silvic», întrunită în prima adunare generală din cea de-a doua jumătate de veac a existenţii sale, în numele inginerilor silvici din întreaga ţară, restauratori şi apărători ai comorilor ce reprezintă pădurile ţării, vă exprimă profundul lor devotament, dorind Majestăţii Voastre sănătate, cum şi lungă şi rodnică domnie, pentru întărirea şi desvoltarea poporului românesc. Preşedintele societăţii «Progresul Silvic» Au mai fost trimise telegrame d-lor Sassu, Moşoiu şi C. Sescioreanu. Şedinţa s’a ridicat la ora 1 jumătate. Luptă împotriva iaramiturii pădurii Cuvântarea d-lui Cl. Orăcea Cuvântarea d-lui profesor Mihail Handneka D. MIHAIL MANOILESCU Şedinţa de după amiază La ora 4 d a* a fost deschisă şedinţa sub preşidenţia d-lui M. Drăcea. D. ing. TRAIAN IONESCU, secretarul general al societăţii, a dat citire dărei de seamă a consiliului pe 1936, cuprinzând : activitatea pe teren ştiinţific, propagarea ideii forestiere în opinia publică, participarea de diverse adunări generale, congrese, comunicări, excursii în ţară şi străinătate modificarea statutelor societăţii, gospodărirea averii societăţii, bilanţul societăţii, bugetul pe 1937, etc. După citirea raportului cenzorilor, adunarea a dat descărcare consiliului. Au fost aleşi în consiliu d-nii : Ghica Năstăsescu, Horia Lazăr, M. P. Plorescu, Andrei Ionescu şi Al. Nedelcovici. Cenzorii şi supleanţii au fost realeşi. D. ing. DUMITRESCU a cerut ca din buget să se defalce suma necesară pentru studiul problemelor practice de regulate exploatare şi regenerare a pădurilor. Au dat lămuriri d-nii prof. M. Drăcea, V Stinghie, Gh. Năstăsescu, Tr. Ionescu-Heroiu. S’a hotărît să se dea o mare importantă muzeului silvic al soc. «Progresul silvic». Şedinţa s’a terminat la ora 7 jumătate d. a. Seara a fost o masă camaraderească la Bufet. Azi dimineață a început ziua III a desbaterilor adunării generale. S’au a §i întâlnit doi vechi buni prieteni PARIS 30. — Cu toate precauţiunile luate pentru ca să se păstreze secretă, totuşi întrevederea d-lor Titulescu şi Litvinov, a fost aflată şi comentată în toate cercurile politice. F°stul ministru de externe al României, s’a întâlnit Vineri la dejun, în hotelul Tallvires, lângă Annecy cu d. Litvinov, comisarul poporului pentru Afacerii® Străine. D. Titulescu a sosit primul la întâlnire, pe la orele 10. La ora 1 a venit și d. Litvinov. "". Această întrevedere atât de mult comentată, a durat până la ora 5 după amiază. Noul ambasador sovietic a sosit la Ankara ISTAMBUL 31. Noul ambasador al Sovietelor a sosit la Ankara. Zilele acestea d. Karski va Prezenta președintelui republicii turcești scrisorile de acreditare. Sosirea d-lui Radu Irimescu în Capitală Sâmbătă la orele 19-30 a venit în Capitală, cu un avion Air France d. Radu Irimescu cu d-na. D-sa după ce a reprezentat guvernul român la serbările încoronării de la Londra, a inspectat în Franţa mersul comenzilor noastre de material aviatic. Pe aeroportul Băneasa d. ministru al aerului, a fost așteptat de d-nii: C-dor Al. Gheorghiu, secretar general al ministerului, c-dor Scarlat Rădulescu, directorul aviației civile, personalul superior al ministerului, d-na M. Dumitriu, d. căp. Pompei Cristescu, F. Gabeno, etc etc.. Știri poliice D. Drăghicescu, ministrul României în Mexic, a sosit în Capitală. D-sa așteaptă reîntoarcerea d-lui Victor Antonescu, ministrul Afacerilor Străine, spre a i se prezenta în audiență. D. Mihail Pherekide, consul al României la Alexandria (Egipt) este pus, pe ziua de 10 octombrie 1937 în pozițiunea de retragere din oficiu, pentru limită de vârstă, spre a i se regula drepturile la pensie. D. Nati Constantinidi, consilier de legație la Berlin, a fost mutat la Copenhaga. ALT RASPUNS «Universul» de omi publică un admirabil articol al d-lui Al. Brătescu Voineşti din care spicuim mănătoarele. Aşadar, toată munca grea, toată munca de construcţie şi de producţiune e lăsată altora; iar evreilor muncile uşoare şi ocupaţiile mănoase, îndeletnicirile în care e posibilitate de câştigări mari prin înşelăciune. Antreprize de lucrări săvârşite de alţii unde se poate câştiga prin procurare de material mediocru şi prin executare mediocră. Profesiuni libere unde se poate specula naivitatea şi ignoranţa clientului. Misiuie, gazetărie. In vremea în care urmaşul pipernicit al unuia, care a pierit apărând pământul strămoşesc, e hamal în gară, gogeamite găliganii sosiţi alaltăeri din Galiţia, la cinematografe, cu o lampă de buzunar, conduc pe spectatori să le arate un loc liber şi să le ciupească doi-trei lei, oferindu-le un program inutil. Ascultă cum răcnesc evreii şi aimoriaşii lor împotriva încercării de a limita accesul la profesiile libere. încearcă de propune să fie obligaţi să contribue efectiv la o muncă grea de interes obştesc, nu la o muncă grea, la una uşoară, bunăoară la întreţinerea curăţeniei oraşului, — şi ai să auzi trâmbiţând peste tot globul pământesc «odiosul atentat la sfânta libertate, monstruoasa tentativă de a înfiinţa munca obligatorie». Şi încet, speculând ahtiarea după putere a politicianilor, cumpărându-le conştiinţa prin oferire de locuri în consilii de administraţie şi în contencioasele diferitelor Societăţi, iată pe evrei ajunşi, fără nici o colaborare la munca de creaţie şi de producţie, stăpâni pe întreg comerţul ţării, pe aproape întreaga ei industrie, pe aproape toate băncile, pe o mare parte din proprietatea imobiliară urbană. Iată, dragul meu realitatea. Şi când un om care nu e înscris în niciun partid politic, un om care nu umblă după putere, nici după notorietate, un om care se sileşte să considere lucrurile cu obiectivitatea cu care un entomologist priveşte cele ce se întâmplă într’un roiu de albine, îndrăzneşte să protesteze împotriva acestei stări de lucruri atât de nedreaptă şi de păgubitoare neamului său, — e socotit de semănător de ură şi de vrăjmăşie! întrunirea tineretului Hâddallist din Capitală toţi vorbitorii au protestat contra curentului comunist din partid Tineretul naţional-ţărănist din Capitală, care s’a solidarizat cu d. Ilariu Dobridor în lupta contra curentelor comuniste din partid, a ţinut ori dimineaţă o întrunire în sala «Transilvania». D. GH. STANESCU arată că şeful partidului nat--ţărănist a ajuns prizonier al taberei lupiste comuniste şi cere «deparazitarea» partidului de lepra comunistă. D. GORNESCU spune că d-rul Lupu, care poartă în buzunar batista roşie, duce partidul la râpă. D. COMAN secretarul organizaţiei tineretului, spune că doctorul Lupu se pretează la toate manoperele şi de aceea face jocul comuniştilor cari au adus prăpădul în Spania. D. ION BALOIU spune că dr. Lupu urmăreşte instaurarea unui soviet dincoace de Nistru,, o imensă internaţională în care să intre şi România. L-am făcut atent pe d. Mihalache asupra acestor fapte. Şi apoi, sub influenţa lui Lupu, a dat comunicatul de excluderea noastră. Ne-au urmat mulţi. Dar s’a pornit apoi vipera de corupţie a celor săraci şi naivi promiţându-le situaţii. Li s’a spus că la «15 iunie, da . d. a. vin la putere» ! Dar ce înseamnă asta când noi ne situăm pe o linie care-l depăşeşte pe d. Mihalache , e linia naţională, de redeşteptare la fiinţa noastră cea adevărată. Naţionalismul e una din cele mai puternice realităţi. Cum se poate să vii tu, băiatul popii din Arsura, să te ridici alături de internaţionalişti, contra naţionaliştilor . Adepţii d-rului Lupu n’au nici un ideal, ci aşteptă doar să vină la putere, ca să se arunce încă odată asupra trupului sfârtecat al ţării. D. OPREA DUMITRESCU arată cum, intr’o circumscripţie, s’au strâns cozonaci şi daruri pentru comuniştii dela Doftana. D. ILARIE DOBRIDOR arată că în partid domnesc minciuna şi intriga. Partidul naţ.-ţărănesc avea menirea să apere ţărănimea. Ideea statului de formă naţională şi de esenţă ţărănească a fost transformată în armă demagogică. Chiar dacă ţărănismul ar fi fost o luptă de clasă, el trebuia să însemne o luptă contra opresorilor lor şi deci, cel mai crunt antisemitism. Dar, lucrurile s’au petrecut pe dos; şi s’au dat colaborare cu Friedman şi Alter Moise, sau Ghidate. Dacă e ţărănism prosternarea în faţa Sărindarului, dacă înseamnă ţărănism vizitele la marii hahami ai economiei, noi nu suntem ţărănişti. Dar dacă ţărănism înseamnă ridicarea ţăranului, furat şi păcălit, atunci, da, suntem ţărănişti ! Mă atacă toţi evreii «democraţi»: Gehör, Blumenfeld şi toţi vânzătorii de şireturideveniţi ziarişti. N’au ce căuta în presa noastră evreii şi minoritarii, cari sug vlaga noastră, ne destramă şi ne dezagreagă sufletul. Dacă democraţie înseamnă concesiunile în cari trăiesc cu simbrii grase toţi minoritarii şi toţi evreii, în timp ce ţii deoparte pe tinerii de nădejde de ai ţării, cari caută o bucată de pâine, să ne ierte, nu suntem democraţi ! Dr. Lupu şi-a luat angajamente faţă de comunişti, să elibereze pa Ana Pauker, pe Constantinescu-Iaşi şi pe toţi deţinuţii de la Doftana. Are angajamente şi relaţii şi în Rusia şi la Paris, cu Caehin şi Lamour. D-rul Lupu voia să mă convingă că «prin Daci, suntem semiţi» şi că deci, suntem în notă dacă ne punem sub jugul lui Friedman. Dacă am trântit partidul în alegeri la Albastru, noi tineretul, e pentrucă pe listă era un spertar, un comunist, un amnistiat şi alţii de acelaş fel. A veni la guvern în numele unei ţărănimi roase de boală, pentru a consolida o minoritate de 5 milioane, înseamnă un atentat la viaţă ţării, dr. Lupu e vândut evreilor. Şi ne somează ei, pe noi să spunem că ne suntem şi ce vrem? Noi suntem fiii acestei ţări ai ţăranilor. Dar ei cine sunt? Noi nu luptăm împotriva partidului, ci a putregaiului din partid. Cu jertfa sa, tineretul va înscrie drumurile cari duc la biruinţă. ag. 3-a Geriuri intre bolșevi* zimții americani CINCINNATI, 31 (Radar). — Comitetul executiv al Federației americane*» muncii si-a ansânat lucrările dând mandat d-lui Green, președintele comitetului, de a p®3*ni imediat ofensiva generală contra comitetului pentru organizarea industriei, înfrunte cu d. Lewis. Se știe că d. Lewis este cel care a pus la cale organizarea în sindicate a lucrătorilor de la uzinele Ford. Germania „anfîrtyitismită“ (Continuare din Va9- I-a) Intre altele «Volk und Reich» scrie: «Restabilirea Ungariei unor*, care pare a fi visul unor cercuri responsabile din Budapesta şi care este mai ales crezul politic al maajorităţii poporului maghiar, este un nonsens politic». Textul nu mai are nevoie de comentariu, el arată clar mentalitatea existentă în cercurile naţionalsocialiste. E bine să ne cunoaştem duşmanii, dar este o adevărată crimă să fie aţâţată opinia publică românească — pentru scopuri exclusiv jidoveşti — împotriva unui popor şi a unui stat cu care n’avem nimic de împărţit Era mai bine dacă d-nii Brănişteanu, Graur, Blumenfeld et Co. ar fi fost mai puţin nemţofili sub ocupaţia duşmană, când scriau la «Lumina» şi Gazeta Bucureştilor», şi mai puţin nemţofobii astăzi. Trădătorii de ieri, sunt trădători şi astăzi, vor fi trădători şi mâine! Paul Mihail Revista „Rânduiala“ Continuare din girgina 9 a băliuia Maiorescu), părăsind cât mai curând şi mai hotărît problematica şi vocabularul de împrumut, — fără a rupe, se înţelege, orice legătură de idei cu gândirea streină, de la care — dar numai prin cernerea prelucrării proprii, — avem atât de învăţat, mai ales cu metode», etc. Pe plan istoric, «Rânduială», cercetează fenomenul românesc, în lumina tradiţiei. Extragem din studiul domnului Ernest Bernea : «Tradiţie şi Revoluţie» . «O revoluţie nu însemnează numai ideal, ci înseamnă şi o realitate obiectivă. Dacă în adevăr societăţile se schimbă — în afară de micile variaţiuni obişnuite — prin mari revoluţii politice este numaidecât necesar pentru aceasta să renunţăm şi să ţinem orice legătură cu ceea ce am găsit înainte ? Cu ce începe şi de unde se hrăneşte noua orânduire socială ? Din mintea noastră de vizionari ? Din experienţa «universal valabilă» a altui popor? Hotărît că nu. Acestea pot fi folositoare, dar numai în al doilea rând. Revoluţiile, fie ele cât de repezi şi profunde nu pot să nesocotească realitatea vie şi să rupă orice legătură cu ceea ce fusese înainte, etc». Pe plan politic rândurile desprinse din studiul domnului D. C. Arazăr : «începutul sforţării proprii, sunt măturisitoare. In această atmosferă de satanică distrugere a rândueli fireşti a neamurilor prin imperialismul burghez pe de o parte, prin internaţionalismul comunist şi mesianismul iudaic pe de alta, din singur glas se ridică cu dreptate şi pentru dreptăţi: e glasul tineretului românesc, hotărît să-şi apere fiinţa neamului de primejdiile înstrăinării care o ameninţă. Ridicat ca un singur om, luminat de-o adâncă credinţă în rânduiala de dincolo a lucrurilor acestei lumi, sub conducerea unui nou îndrumător, păşind pe linia firească a gândului naţional pe calea unei mari încadrări istorice menită să ducă întregul nostru neam la conştiinţa fiinţei şi rânduielii proprii în lume, noul tineret român, tineretul vremii, se îndreptă demn şi disciplinat, hotărît la cele mai mari jertfe, spre înfăptuirea marei opere de dreaptă orânduire a societăţii româneşti de azi, etc.». Acestea sunt şi în acest fel, planurile pe care se mişcă revista. In opera ei de cercetare întrebuinţează următoarea metodă: I. Critică din punctul de vedere al judecăţii; II. Documentare ca mijloc de informaţie; III. întrebuinţând o cât mai curată limbă românească, privită de neologismele şi barbarismele fără sens care au invadat-o în ultimul timp, fără a cădea în exagerarea «juriştilor». Pe linia «Daciei literare» şi a «Convorbirilor literare», «Rânduiala îndeplineşte o funcţie proprie şi indispensabilă în spiritualitatea românească. -I ' VIRGIL RĂDULESCU. /