Cinema, 1963 (Anul 1, nr. 1-12)
1963-03-01 / nr. 3
Une m a ■ A FOST PRIETENUL MEU ■ PARTEA TA DE VINĂ ■ CINCI OAMENI LA DRUM Actualitatea în filmele: Perspecttiva asupra noului Pledoaria pentru actualitatea în arta cinematografică romînească nu este făcută în prezent doar de critică, ci şi de public. Cum e şi firesc, spectatorii vor să întîlnească cît mai des pe ecran eroi şi conflicte contemporane, ei vor, cu alte cuvinte, să regăsească viaţa în mijlocul căreia trăiesc, problemele care îi frămîntă. Este poate unul din factorii ce explică afluenţa publicului chiar la acele filme care vorbesc cu stîngăcie despre actualitate (de pildă, Omul de lingă tine ). Privită în acest context, producţia studioului „Bucureşti" din 1962 este, cel puţin sub raport numeric, mulţumitoare. Mai mult de jumătate din filmele produse se inspiră din actualitate. Dacă ne întrebăm însă cum, din ce unghi de vedere este abordată epoca contemporană şi, mai ales, cit de profundă este perspectiva pe care o dau aceste filme asupra faptelor relatate. Atunci se impune constatarea că alături de producţii interesante (Partea ta de vină sau A fost prietenul meu) s-au realizat şi lucrări sub mediocru de genul Cinci oameni la drum. Semnificativ este faptul că toate aceste trei filme îşi propun introspecţii de natură etică în realitatea contemporană. Universul tematic pe care-l abordează este însă diferit. Partea ta de vină şi Cinci oameni la drum au drept obiect şantierul şi lumea sa. A fost prietenul meu este filmul închinat oamenilor unuia din noile cartiere ale Capitalei. Scenariile acestor filme au solicitat un mare număr de autori: Francisc Munteanu şi Petre Sălcudeanu (Partea ta de vină), N. Ţie, Radu Cosaşu şi Gabriel Barta (Cinci oameni la drum), Dumitru Carabăţ şi Mircea Mohor (A fost prietenul meu). Cu toate că, după cum se vede, nu lipsesc de pe generic buni cunoscători ai construcţiei epice, ai legilor conflictului, ai romanului ori reportajului, totuşi filmele în discuţie nu sunt lipsite de fisuri dramatice tocmai în materie de conflict sau de povestire. Aşa cum s-a remarcat în cronicile de specialitate, filmul Partea ta de vină curge foarte firesc pînă cînd intervine un conflict care vine în contradicţie cu tipul de naraţiune cinematografici folosit pînă atunci de scenarişti. Furtul (şi tot ce urmează acestuia) pare neveridic, contrafăcut. Şi, fireşte, ultima parte a filmului — cu implicaţii quasi-poliţiste—scade din valoarea întregii lucrări cinematografice. Dacă se poate spune că în Partea ta de vină avem de-a face cu un conflict exterior naraţiunii, în schimb, Cinci oameni la drum încearcă să dezvolte o temă importantă, aceea a şantierului care dă noi trăsături unei colectivităţi umane, pornind de la un conflict minor, nesemnificativ, pînă la urmă uitat de Flavia Bujoi şi Victor Babangiuc (1), Simion Silvian şi Silviu Stănculescu (2), Marlala Patrescu (3),Nicolaa Sireteanu şl Simion Silvian (4) tn „A fost prietenul seu* Rodica Tăpălagă şi Marion Ciobanu (5), Victor Rebengiuc şi Marion Ciobanu (6) tn „Cinci oameni la drum*