Cinema, 1964 (Anul 2, nr. 1-12)

1964-01-01 / nr. 1

nele europene. Concepţia generală a cărţii mele este cea pe care eu o defineam In prima ediţie: studierea cinematografiei ca o artă in întregime condiţionată de industrie, economie, societate şi tehnică. In ceea ce mă priveşte, cred că nu se poate judeca un film fără a-1 plasa cu exactitate în com­textul social în care el a fost conceput şi în situaţia istorică şi politică a ţării respective. — V-am rugă şi ne spuneţi câteva cuvinte despre stadiul actual al cinematografiei fran­ceze. — Cinematografia franceză se află în prezent într-o situaţie dacă nu critică, in orice caz destul de grea. Elanul noului val a mai pierdut din intensitate. Pe de altă parte, diminuarea numărului de bi­lete vîndute (datorită într-o oarecare mă­sură televiziunii), aduce după sine anu­mite dificultăţi în finanţarea filmelor. Cu toate acestea, noi mai continuăm încă să realizăm opere interesante, ca de pildă Muriel de Alain Resnais, A-şi trăi viaţa de Jean-Luc Godard, Frumosul mai de Chris Marker, Adio Philippine de Jacques Rozier, Clio de la 5 la 7 de Agnes Varda etc. Se manifestă un interes deosebit actu­almente în Franţa, in jurul „cinemato­­grafului-adevăr“, formulă preluată de la Dziga Vertov, care ascunde diferite ten­dințe divergente sau chiar contradictorii. Astfel, anumite filme se orientează spre o foarte interesantă critică socială (Fru­mosul mai de Chris Marker, Calea dru­mului prost ales de Jean Herman, cîteva din filmele lui Jean Rouch, îndeosebi Eu, un negru). In ceea ce mă priveşte eu am mari speranţe legate de curentul „cinematografului-adevăr“, deşi, pînă în prezent, nici unul din aceste filme nu a obţinut un succes răsunător de public. —■ Cum apreciaţi dumneavoastră festivalurile Internaţionale din 1963 (nivelul mediu al fil­melor, judiciozitatea cu care s-au acordat pre­miile, dezbaterile teoretice duse cu aceste ocazii etc.)? — Contrar unei păreri în mod general răspîndite, găsesc că niciodată nu vor fi prea multe festivaluri internaţionale, da­că ţinem seama c­ă ele trebuie să fie dominate de grija de a oglindi arta filmu­­­lui şi nu de considerente publicitare, comerciale etc. Se realizează în prezent în lume apro­ximativ 3 000 de lung metraje în fiecare an şi mai multe mii de scurt metraje cărora, din fericire, le sînt consacrate festivalurile de la Tours, Leipzig, Ober­hausen, Annecy etc... în cea mai mare parte a festivalurilor din Europa se acor­dă un loc prea restrîns enormei producţii cinematografice ale Asiei sau Americii La­tine. Orice s-ar spune, eu am învăţat imens din cele mai mult de 100 de festi­valuri la care am asistat din 1945 încoace şi numai datorită lor pot întreprinde azi o istorie a cinematografiei mondiale. în ceea ce priveşte palmaresul dife­ritelor festivaluri, se fac întotdeauna mari nedreptăţi aproape în toate cazurile. Iar eu nu sunt mai mulţumit de palmaresurile stabilite de către juriile din care făceam şi eu parte, decît de cele la care am putut strecura cîteva sugestii de premii ca simplu ziarist. Este foarte de dorit ca să aibă loc dezbateri teoretice sau întîlniri cu ocazia festivalurilor. Dar în majoritatea cazuri­lor ele sunt conduse de către participanţi destul de hărţuiţi de proiecţiile de filme la care sunt obligaţi să asiste. Desigur că nu ar fi bine ca asemenea dezbateri teo­retice să se facă în plină desfăşurare a festivalurilor, dar la începutul sau sfîrşi­­tul lor ar fi chiar indicate. — Care sunt ultimele filme româneşti pe care le-aţi văzut şi care este părerea dumneavoastră despre ele? — L-am apreciat foarte mult pe Codin, o reuşită datorită atît lui Colpi cît şi organizării cinematografiei romîneşti, teh­nicienilor şi actorilor săi. Sunt un mare admirator al desenelor lui Popescu Gopo şi îl consider drept unul dintre cei mai înzestraţi animatori ai generaţiei sale, din lume. ‡ 2 LU Z o IU h (0 ¡ IU o: iu U z D Q_ 0) › tt D 0 0 › CD CD UJ 0 o: 0 UJ 0 Neamul Şoima gane şi paloşe. Va trebui să prezentăm curînd, în paginile revistei, aspecte ale muncii pline de fantezie şi dăruire creatoare a acestor sluji­tori anonimi ai filmului, care sunt decoratorii, costumierii ori machiorii studiourilor noas­tre. Cu Neamul Şoimăreştilor ei s-au întrecut pe sine. ★ într-o convorbire avută cu Alecu Croitorul regizor secund al filmului, cel care ne-a furni­zat cele mai multe date de şantier, am aflat că stabilirea locurilor de filmare a dat mult de lucru membrilor echipei. în cele din urmă, alegerea a căzut asupra regiunii Suceava, leagăn al unor creaţii arhitecturale care împodobesc pămîntul ţării. Voroneţul, satul în mijlocul căruia se înteiază — giuvaer unic — una dintre bisericile cu cea mai frumoasă pictură murală exterioară din cîte se cunosc, va fi în vremea filmărilor un veritabil Şoimăreşti. încoronarea lui Alixăndrel şi scenele legate de casa Movilă se vor turna la mănăstirea Suceviţa, iar în satul Arburea va fi filmată uciderea boierului Orhe­­ianu. Secvenţele care se petrec în Polonia vor fi realizate la Sighişoara, iar scenele bătăliilor pe dealul Mateiaşului de lîngă Cîmpulung-Mus­­cel, cunoscut nouă din paginile romanului „Ultima noapte de dragoste — întîia noapte de război“ de Camil Petrescu. Verdele crud al ierburilor primăverii, trun­chiurile arborilor seculari din pădurile suceve­ne, tîmpla aurie a vechilor lăcaşuri cu vopseaua limpede şi cu grinzi afumate, se vor întîlni în imagini cărora pelicula celor le poate păstra , intactă, frumusețea. ★ în film vor fi trei bătălii. Pentru fiecare din­tre ele regia a imaginat metode variate de fil­mare, fapt care ni se pare a fi o încercare inte­resantă de contracarare a unui fenomen curent în filmul istoric: descriptivismul caligrafic. ,,În anul Mintuitorului 1612, pe vremea cind înfloreau teii, singurătăţile Prutului, la cotitura care se cheamă Cornul lui Sas, vuiau de furtuna războiului“. Aşa începe romanul de pe acum legendarului Sadoveanu. în film, din bătălia de la Cornul lui Sas nu vom vedea decît sfîrşi­­tul. Zeci de detalii montate în treceri fulgeră- Mircea Drăgan despre „INTIIA FILĂ A UNEI CÂRŢI DE AUR“ Paginile sadoveniene l-au ispitit totdeauna pe cineaşti. Pe lista ecranizărilor posibile din tezaurul prozei româ­neşti figurează în planurile oricărui regizor multe cărţi ale marelui scriitor. După Venea o moară pe Siret şi Mitrea Cocor lata că o nouă carte de Sadoveanu îşi aş­teaptă transpunerea pe e­­cran. E vorba de o lucrare de tinereţe a maestrului, Neamul Şoimdi­eşlilor. Interviu obţinut prin corespondenţă de RODICA LIPATTI 2

Next