Cinema, 1982 (Anul 20, nr. 1-12)
1982-03-01 / nr. 3
Mai intii actorii! Pe pagini întregi ale ziarelor şi revistelor de peste ocean, la rubrica de film se scrie şi se comentează o peliculă, în care apar Diane Keaton şi Albert Finney, împuşcaţi luna. Este vorba aici de o dramă ale cărei efecte provocate de despărţire se revarsă asupra întregii familii, un film ai cărui protagonişti Finney şi Keaton desfăşoară un joc magistral echivalent cu o partitură de muzică de cameră. Povestea acestui film este scrisă de unul dintre marii scenarişti actuali ai Hollywoodului, Bob Goldman, autorul scenariului oferit lui Milos Forman la o mare reuşită de-a sa, Zbor deasupra unui cuib de mondo telex • Realizatorul ceh Vojtech Trapl a terminat şi prezentat publicului filmul său intitulat Dorinţa cea mare, o poveste despre viaţa unui tînăr învăţător dintr-un orăşel situat nu departe de Praga. Principalii interpreţi sunt Frantisek Skripek şi Elena Strupkova. • Apărută într-un rol considerat a fi de un puternic dramatism în filmul Marion, actriţa franceză Mylène Demongeot a impresionat publicul şi critica mai ales că în ultimii ani nu mai apăruse pe platouri. • Şi un alt absent de pe platouri, cîntăreţul Charles Aznavour va fi văzut în curînd în două filme, unul cu ei. Deşi fondul povestirii este puternic dramatic şi evită cu grija orice fel de dulcegărie, el începe totuşi ca o comedie despre o căsnicie care este ameninţată dar ale cărei cauze se situează înainte de începerea naraţiunii filmului în cauză. Aşa încît atmosfera este plăcută dar ameninţările nu dispar în negura zîmbetelor şi scenelor tot mai convenţional drăgăstoase. Totul se petrece în dublu plan: aparenţele sunt asigurate mai ales prin jocul inteligent şi chiar mişcător al celor doi interpreţi, dar în mod subteran se simte îndepărtarea care începe să cîştige spaţiu între ei. Spectatorul, spune unul dintre comentatori, este în felul acesta captat de întreaga desfăşurare de parcă ar face parte el însuşi din film şi devine nu un arbitru, aşa cum este spectatorul pînă la urmă, ci acel personaj nenumit de scenariu şi necondus în scenă de regizor, dar pe care ambii îl doresc în povestirea lor: omul din sală. El ia cînd partea unuia, cînd a celuilalt dintre cele două personaje şi în felul acesta comunicarea dintre ecran şi sală nu mai are nimic din acea convenţie statică şi intrată în sîngele tuturor ci pare o adevărată fuziune ecran-sala După zece ani Adică după o pauză (dorita sau nedorită, asta nu se precizează), Robert Hossein si-a făcut revenirea in semnat de Elie Chouraqui, celalalt de Moshe Misraki. • In pelicula lui Arthur Hiller, Autorul, autorul, binecunoscutul actor italo-american Al Pacino interpretează, pare-se cu strălucire, rolul unui scriitor. • Un film despre viața lui Lermontov se află în stadiul avansat in studiourile Mosfilm în regia lui Mihail Burlaiev. • Realizatorul mexican Arturo Ripstein a prezentat pe ecrane un film despre poliţişti şi traficanţi de droguri, o povestire cinematografică impregnată de întîmplări autentice, unele depistate de însuşi realizator în ţara sa natală. • în studiourile din Londra se lucrează în prezent la o noua ecranizare a romanului dickensian Oliver Twist, în regia lui Clive Donner. Pe generic vor apare George Scott, Eileen Atkins, Tim Curry şi încă mulţi alţii. • La Minsk, realizatorul sovietic studie cu o ecranizare (ar fi a douăzeci şi treia pînă astăzi) după Mizerabilii. Omul lui de nădejde în această „piesă a revenirii“ cinematografice este Lino Ventura în Jean Valjean. Ar fi poate cazul să menţionăm cu acest rol şi o premieră pentru Ventura căci este primul rol de epocă pe care îl interpretează. Deşi Hossein n-ar fi la vîrsta amintirilor (dar cine poate fixa o vîrstă la care să-ţi investighezi memoria?), el şi-a publicat recent un volum de memorii ale unui om al scenei şi ecranului. Cu acest prilej mulţi comentatori s-au oprit cu oarecare curiozitate la o declaraţie foarte francă referitoare la film (o declaraţie care nu este de dragoste pentru acesta): „Prefer să uit un film imediat după ce l-am făcut" Confesiune regizorală „Ne-am întîlnit — spune regizorul francez François Truffaut despre Jean-Paul Belmondo — pe cînd se făcea A bout de souffle care era primul film al lui Godard dar şi al lui Belmondo şi fără îndoială şi cel mai bun film din ceea ce s-a numit „noul val“. Pentru mine era neîndoielnic şi este şi astăzi că Jean-Paul Belmondo e cel mai bun actor pe care îl avem şi cel mai complet. Dacă ideea de a apare în remake-uri nu i-ar displace atît, cred că Jean-Paul A. Karpov se află într-o faza foarte înaintată cu filmul său de actualitate in care îi are ca interpreţi pe A. Spiridonov și Tania Vasilieva. • Romanciera și cineasta Margueritte Duras a realizat un nou film (ar fi al doisprezecelea) intitulat Agatha. în rolul principal o vom întîlni (dacă o vom întîlni!) pe Bulle Ogier. • în comedia muzicală sovietică Te rog s-o ierți pe nevastă-mea! apar Jelena Proklova și Andrei Mironov, iar regia este semnată de Alia Surikova. • într-un nou film inspirat de literatura lui Ernest Hemingway, va apare Anthony Quinn. Filmul se turnează în prezent pe platourile americane. • Revenită pe platouri în filmul care rulează la această oră și pe ecranele noastre, Elizabeth Taylor a acceptat imediat un alt rol, de asta dată într-un serial pentru televiziunea americană. General Hospital — „pe alese Deși amîndoi în fruntea topului actorilor francezi, Alain Delon şi Catherine Deneuve nu s-au întîlnit pe ecran decît în acest an