Clopotul, octombrie-decembrie 1971 (Anul 27, nr. 3251-3329)
1971-10-26 / nr. 3272
L CLOPOTUL • PAGINA 2 Un lucru cert, între așezămintele culturale din județul nostru, Casa de cultură din Dorohoi — prin unele inițiative împlinite și, deci, prin succesele ei — s-a afirmat ca o instituție cu personalitate, ce-și definește, din ce în ce mai sigur, rolul, sarcinile ce-i revin. Și, ca să argumentăm afirmația de mai sus,vom reaminti doar cîteva dintre cele mai de seamă realizări ale acestei instituții : un ansamblu coral ce ne-a reprezentat județul în cîteva confruntări artistice (una dintre acestea a fost televizată), o echipă de teatru, de asemenea, prezentă în diverse ocazii, o formație de muzică ușoară („Astral") despre care se poate vorbi ca fiind un colectiv profesionist. De bună consacrat, seamă că acestor inițiative, ce-au depășit perimetrul orașului, se mai pot adăuga încă multe altele care au un „caracter intern”, întreprinse spre a răspunde cerințelor populației locale. Să amintim doar, în acest sens, periodicele țări politice, activitatea interpermanentă a diferitelor cercuri ce ființează în cadrul instituției, dezbaterile de politică internă și externă a partidului și statului nostru, numeroasele expuneri și concursuri organizează la sediu sau cele în întreprinderile dorohoiene. Cum însă orice sector de activitate este susceptibil de îmbunătățiri, am organizat, zilele trecute, o consfătuire cu un număr de locuitori ai orașului Dorohoi, adresîndu-le rugămintea să-și spună părerea cu privire la modul în care casa de cultură răspunde cerințelor actuale ale populației, necesităților educative ale orașului. Menționăm, de la bun început, că unele dintre opiniile exprimate în cadrul consfătuirii pot constitui, foarte bine, puncte de reper pentru conducerile tuturor așezămintelor culturale din județul nostru. Dar, să le prezentăm : — Intr-o localitate în care singurul lăcaș cultural este casa de cultură (sau cămin cultural — n-n.) așa cum este cazul orașului nostru, se înțelege că sarcinile ce-i revin acestei instituții sînt mult mai complexe, spunea prof. Orest Tofan. Ea trebuie să suplinească, prin programări externe sau valorificînd potențialul local, o bună parte din ceea ca alte orașe posedă prin dotare proprie, ca să zic așa, deoarece necesitățile sunt aceleași. Vorbitorul avea perfectă dreptate. In definitiv, dacă excludem diferența demografică, cu ce se deosebesc necesitățile culturale ale Dorohoiului sau ale altor localități chiar și mai mici, de cele ale unui oraș cu peste 100.000 de locuitori, să zicem ? In bună parte, structura populației și deci și cerințele sunt aceleași. De aceea, spunea vorbitorul, casa de cultură trebuie să se preocupe pentru a micșora cit de ci această diferență. Altfel, sunt zile Întregi când omul nu are unde merge. Să se organizeze, pe lângă casă de cultură, și un club la activitatea căruia să participe oricine vrea, iar acțiunile sale să fie bine gîndite, să aibă un rol formativ, indiferent de domeniul abordat- Cred că vechile atenee ne pot servi ca exemplu, în acest sens. Am înțeles, din cele spuse ulterior de profesorul Tofan că orașul Dorohoi, și nu numai această localitate, are nevoie de mai multe spectacole. Că se simte o stringentă nevoie ca așezămintele de cultură să investească timpul liber al oamenilor în timp destinat culturalizării, educării. O altă idee ce s-a desprins din consfătuirea de la Dorohoi este aceea că la munca ,cultu raid sunt antrenați de obicei aceiași oameni. „Cred că este o idee proastă și din partea celor ce se fac răspunzători de viața culturală, lăsînd unele atribuții de acest pe seama acelorași gen numai oameni, așa-ziși cu experiență“ — spunea dr. N. Lăpușneanu: „De aici, o slabă participare a publicului la acțiunile casei de cultură, ca și șablonismul unor programe, datorită prezentării prea des a acelorași formații, rutinizării activiștilor culturali". Intr-adevăr, faptul l-am intîlnit în mai toate localitățile județului nostru, aceleași formații și mai ales aceleași programe prezentîndu-se spectatorilor de cine știe cit timp Să fie antrenat, afirma vorbitorul, întreg potențialul existent, și atunci vom avea și spectatori, dar, în același timp, se va promova și noul, ieșindu-se astfel din șablonism. O stare de lucruri criticată de mai mulți participanți la discuții, pe care am constatat-o, de altfel, și în celelalte orașe din județ, este dispersarea forțelor artistice reprezentative între așezămintele de cultură, sindicate, organizații de tineret și femei, fiecare avînd programe separate. „De vreme ce directorul casei de cultură este și locțiitor al secretarului comitetului de partid, coordonînd și răspunzînd de întreaga muncă de propagandă de pe teritoriul localității — se întreba Ilie Manie — pentru ce casa de cultură, sindicatul, organizațiile de femei și U.T.C. nu stabilesc un program comun de acțiuni . Se înțelege că, în acest mod, ar crește eficiența acțiunilor culturale 1. . Alți vorbitori (profesorii Gh. Amarandei și Ion Pintilie, mecanicul Mihai Gadul) au arătat că orașul Dorohoi dispune de multiple resurse ce sînt încă insuficient valorificate, au criticat lipsa de popularizare a unor acțiuni bune ce s-au întreprins, pregătirea cu intermitență a ansamblului și formației de teatru, ca coral prezența sporadică în fața puiblicului a acestora.Numai cu ocazia zilelor festive — cum spunea cineva). Consfătuirea de la Dorohoi ne-a oferit însă și o concluzie care deși nu este inedită reținerea ei, de către cei ce se fac răspunzători de activitatea cultural-educativă a localităților ni se pare un lucru foarte important. In repetate rînduri, documentele de partid, expunerile tovarășului Nicolae Ceaușescu, au subliniat cu pregnanță necesitatea maselor îa alcătuirea consultării programelor de activitate a instituțiilor de cultură. Faptul că unii dintre participanții la discuție n-au putut să vorbească „la obiect" despre activitatea casei de cultură ne confirmă că ei înșiși nu participă la manifestările culturale pe plan local. Iar această neparticipare este generată de lipsa dialogului dintre conducerea instituției și masele largi, pe baza căruia să se întocmească programul de acțiuni. Oare consfătuire, chiar și de genul acelei organizate de noi, nu ar fi contribuit la o mai bună cunoaștere a realităților și cerințelor locale și, deci, și la stabilirea programului de acțiuni pentru o anumită perioadă "( Oare nu se știe că așezămintele de cultură sunt institut! create pentru oamenii muncii și, prin urmare, activitatea lor trebuie să răspundă opțiunilor maselor ? ! Evident, dacă se va ține cont de opiniile ce s-au exprimat în consfătuire — și pe care le dorim grabnic înfăptuite — dar, mai ales, dacă început de noi se va dialogul neatira, Casa de cultură permadin Dorohoi, ca și toate așezămintele culturale din județ își vor putea îmbunătăți activitatea. S. AILENEI VA SATISFACE ACTIVITATEA CASEI DE CULTURA ? Oamenii muncii își spun părerea despre viața culturală a orașului Dorohoi Din activitatea elevilor de la Liceul „M. Eminescu" din Botoșani Recent, elevii claselor a XII-a de la liceul „Mihai Eminescu“, s-au Întors dintr-o interesantă excursie de studiu și documentare organizată în nordul Moldovei cu scopul de a cunoaște monumentele istorice din aceste locuri. Astfel, au fost vizitate mănăstirile Putna și Vatra Moldoviței ale căror ghizi au dat elevilor ample explicații în legătură cu importanța istorică a acestor monumente. De asemenea, profesorii de istorie care au insoțit pe elevi, Emilia Ștefan și Valerian Caldare, au predat adevărate lecții de istorie și educare patriotică a elevilor. In ziua de 14 octombrieelevii clasei a Xl-a au făcut și ei o excursie de studiu în nordul Moldovei pentru vizitarea locurilor istorice. Un alt obiectiv al excursiei fost vizitarea expoziției consacrate înființării P.C.R., expoziție deschisă in orașul Suceava. Prin aceasta elevii au luat cunoștință mai îndeaproape de evenimentele de seamă din istoria mișcării muncitorești, de lupta comuniștilor din ilegalitate. Un grup de elevi ai claselor a XII-a au vizitat Pavilionul de mostre din București iar la întoarcere au făcut o excursie pe Valea Prahovei și in Brașov pentru cunoașterea obiectivelor turistice de pe acest traseu. In zilele următoare elevii liceului „Mihai Eminescu“ care s-au evidențiat în munca patriotică desfășurată la începutul acestui an școlar, vor pleca într-o excursie care va cuprinde vizitarea caselor memoriale de la Humulești și Mircești, a mănăstirilor Agapia și Varatec, localităților Piatra Neamț și Fălticeni. ★ Elevii liceului „Mihai Eminescu“ au realizat prin muncă patriotică in acest an peste 33 mii lei. Cu acești bani se vor dota cu mașini și unelte atelierele auto, de croitorie, lăcătușerie și electrotehnică, ateliere ce funcționează în cadrul școlii. 1 TELEVIZIUNE MARȚI 26 OCTOMBRIE 16.15 Deschiderea emisiunii. Handbal feminin : IUGOSLAVIA — U.R.S.S. (Trofeul Carpați). Transmisiune directă de la Cluj. 17.15 Revista literară TV. 17.50 Brățara de aur — emisiune concurs pe meserii, organizată de redacția TV pentru tineret, in colaborare cu C.C. al U. T. C. 18.50 Handbal feminin : ROMÂNIA — OLANDA (Trofeul Carpați). In pauză la ora 18.55 1001 DE SERI. 19.30 Telejurnalul de seară. 20.00 Reflector. 20.15 Popas folcloric bănățean. 20.30 Seară de teatru : „Moartea unui artist" 22.45 Imagini din Austria. 23.00 Telejurnalul de noapte. Expoziție de pictură italiană S-a aflat la dispoziția iubitorilor de artă botoșăneni, pe o durată îndestulătoare, expoziția de pictură a elevilor Școlii „Antonio Locatelli“ din Roma, ce a fost deschisă la Casa corpului didactic. Desigur, ca modalitate de comunicare, ca tehnică coloristică, cele cîteva lucrări ale expoziției elevilor italieni se înscriu pe coordonatele bătătorite și binecunoscute — așa că nu din acest punct de vedere trebuiesc privite exponatele, necăutîndu-se numaidecît o tentă inedită. (De altfel, însuși avizul că avem de-a face cu pictori elevi, aflați la începutul drumului, determină ca pretențiile criticului să fie mai elastice referitoare la împlinirile artistice. Interesant și demn de apreciat în această expoziție sunt însă ideile pe care întreg grupul autorilor le susțin în lucrările lor. S- ar bănui, deși nimeni nu ne-o precizează, că elevii școlii „Locatelli“ sînt buni știutori ai realităților țării noastre ai peisajelor ei, dar, mai ales, ai istoriei și culturii noastre. Cunoscînd legăturile milenare dintre țara lor și a noastră, tinerii pictori militează, prin lucrările lor, pentru continuarea și întărirea acestora. Faptul ne este confirmat, de altfel foarte sugestiv, de cele cîteva compoziții ce poartă inscripția „Latinitas“ transpusă pe drapelele celor două țări, pe figurația unei hărți europene sau a globului pămîntesc. Alte picturi sînt inspirate chiar din versurile unor mari poeți români — Scrisoarea III și Luceafărul de Eminescu, sau creații ale lui Tudor Arghezi, Voiculescu, Minulescu, din care în română și italiană se citează — fixînd cîte o imagine ce li s-a părut mai semnificativă. Se observă, de asemenea, dorința de prietenie cu alte state (o lucrare se intitulează „Chile“, iar alta „Nipon“) idealul de pace transfigurat într-o excelentă compoziție intitulată „O.N.U.“. Mai presus decit arta propriu-zisă, din expoziția Școlii „Locatelli" din Roma se desprind, deci, înaltele idealuri de care sînt animați componenții grupului de expozanți, credința lor că prin artă se pot da răspunsuri ale contemporaneității. Acest fapt se cuvine apreciat o dată cu vizionarea lucrărilor și pentru care tinerii pictori italieni merită cuvinte de laudă și urări de succes. SILVIU SUHAREANU Două reproduceri din exponie Teatrul „M. Eminescu“ din Botoșani Fotografia: I. NEGREA RADIO MIERCURI 27 OCTOMBRIE 6.20 Jurnal agrar. 6.30 Gimnastică. 7.00 Radiojurnal. Buletin meteo-rutier. Sport. 7.25 Bună dimineața, copii. 7.45 Sfatul medicului. 8.00 Sumarul presei. 8.08 Matineu muzical. Uverturi la opere. 8.25 Moment poetic. 8.30 La microfon, melodia preferată. 9.00 Buletin de știri. 9.03 La microfon, melodia preferată (continuare). 9.30 Viața cărților (reluare). 10.00 Buletin de știri. 10.05 Muzică populară din Mărginimea Sibiului. 10.30 Vreau să știu. 11.00 Buletin de știri. 11.05 Muzică ușoară. 11.15 Consultație juridică. 12.00 Variațiuni pe aceeași temă muzică ușoară. 12.10 Recital de operă Teodora Lucaciu. 12.30 Intîlnire cu melodia populară și interpretul preferat. 13.00 Radiojurnal. 13.15 Avanpremieră cotidiană. 13.27 Cîntecul e pretutindeni. 14.00 Compozitorul săptămînii. 14.30 Balade și jocuri populare. 15.00 Buletin de știri. 15.05 — 100 de legende românești. 15.30 Pagini vocale orchestrale din musizica de estradă. 16.00 Radiojurnal. Buletin meteoritier. 16.15 Melodii de Gelu Solomonescu. 16.35 Piese corale de D.D. Botez. 16.50 Publicitate radio. 17.00 Antena tineretului. Studioul elevilor. 18.00 Orele serii. 20.00 Tableta de seară de Virgil Cîndea. 20.05 Zece melodii preferate. 20.40 Cîntă Cornelia Pălu si Alexandru Grozuță. 20.55 Stiinta la zi 21.00 Revista șlagărelor. 21.30 Bijuterii muzicale. 22.00 Radiojurnal. 22.30 Concert de seară. 22.55 Moment poetic. 23.00 Concert de seară (continuare). 24 00 Buletin de știri. 0.03 — 6 00 Estrada nocturnă. MIERCURI 27 OCTOMBRIE Program de dimineață 6.00 Buletin de știri. 6.05 Jocuri populare românești. 6.10 Actualitatea în agricultură. 6.20 Jocuri populare românești (continuare). 6.30 Ritmuri matinale. 6.45 Cîntece populare românești. 7.00 Radiomatineu. Program de seară 17.00 Buletin de știri. 17.30 Panoramic economic. 18.00 Cutezătorii. 18.30 Cotidian sonor. 19.30 Descriptio Moldaviae. 19.40 Te cîntăm Românie. 19.45 La izvoarele muzicii. 20.00 Pe portativul undelor, melodia preferată. 20.30 Jurnal literar. 21.00 Seară pentru iubitorii muzicii de cameră. 21.25 Arte plastice. 21.35 Valsuri și tangouri. UN LUPTĂTOR ÎNFLĂCĂRAT PENTRU CAUZA SOCIALISMULUI S-au împlinit în aceste zile 60 de ani de la nașterea lui Alexandru Moghioroș, vechi militant al mișcării noastre comuniste muncitorești, activist de frunșite al partidului și statului nostru, care și-a închinat întreaga sa activitate slujirii Înaltelor idealuri de libertate și progres, luptei revoluționare pentru triumful cauzei socialismului în România. Născut la 23 octombrie 1911, la Salonta, județul Bihor, intr-o familie de țărani săraci maghiari, a început să lucreze încă de la 14 ani ca ucenic, apoi muncitor lăcătuș, cunoscînd din plin nedreptatea și exploatarea. Aceste realități, revolta împotriva exploatatorilor, a tuturor nedreptăților, l-au determinat să pășească pe calea luptei revoluționare, înrolîndu-se în mișcarea muncitorească. In 1929, la vîrsta de 18 ani devine membru al Uniunii Tineretului Comunist iar după cîteva luni, membru al partidului comunist. Justificînd încrederea acordată, AlexandriT Moghioroș își îndeplinește cu înalt devotament importantele sarcini încredințate de partid, desfășoară o intensă și perseverentă muncă organizatorică în timpul amplelor lupte de clasă din perioada marii crize economice, îndeosebi în rîndurile tineretului muncitoresc și țărănesc din județele Brașov și Bihor, a tinerilor ceferiști din Cluj. Prin munca sa neobosită, devotamentul și capacitatea sa organizatorică, de luptă, și-a cîștigat stima și prețuirea colegilor, a partidului, fiind ales în conducerea organizațiilor locale ale U.T.C., iar în 1933 a devenit membru și apoi secretar al C.C. al U.T.C. Pentru activitatea sa revoluționară a fost arestat în mai multe rînduri, în 1935, fiind condamnat la 10 ani de închisoare. In timpul detențiunii in diferite închisori ale regimului, Alexandru Moghioroș a contribuit, alături de ceilalți deținuți comuniști, la transformarea lor în școli revoluționare. Viața și activitatea sa constituie o grăitoare expresie a frăției trainice dintre oamenii muncii români și maghiari, a 60 de ani de la nașterea lui Alexandru Moghioroș tlll!l!ll!!llllllllllll)lll!il!lll!!l!l!!llltlllllllllllllll!!llll!llllllllllllllli!illli solidarității lor de nezdruncinat în marile bătălii sociale pentru răsturnarea dominației exploatatorilor, pentru victoria cauzei socialismului în patria noastră. După eliberarea țării de sub jugul fascist, Alexandru Moghioroș a îndeplinit funcții de înaltă răspundere pe linie de partid și de stat. Astfel, de la Conferința Națională a P.C.R. din 1945 și pînă în 1968 a fost fără întrerupere membru al C.C. al P.C.R. A activat ca secretar al comitetelor regionale de partid Banat, Hunedoara și Mureș, a îndeplinit funcția de șef de secție, iar în anii 1949 și 1951 — 1952 — de secretar al C.C. al partidului. In perioada anilor 1948 - 1965 a fost membru al Biroului Politic a C.C. al P.C.R. Congresul al IX-lea al partidului l-a ales membru al Comitetului Executiv și secretar al C.C. al P.C.R. Plenara C.C. al partidului din decembrie, la cererea sa, din cauza bolii grave de care a suferit, l-a eliberat din aceste funcții. Pe linie de stat, din 1946, Alexandru Moghioroș a fost deputat în Marea Adunare Națională în toate legislaturile, iar între 1948 -1954, a fost membru al Prezidiului M.A.N. In aceeași perioadă a deținut funcția de prim - vicepreședinte al Consiliului de Miniștri. In funcțiile de răspundere ce i s-au încredințat, a adus o importantă contribuție la întreaga activitate a partidului și statului nostru, dovedind un înalt spirit de abnegație, de dăruire pentru cauza înălțătoare a făuririi României noi, socialiste. Alexandru Moghioroș a militat cu consecvență pentru cultivarea sentimentelor de frăție, dragoste și stimă reciprocă între oamenii muncii români, maghiari, germani și de alte naționalități din țara noastră. El a activat continuu pentru înfăptuirea politicii partidului de dezvoltare și întărire a relațiilor dintre țările socialiste, dintre partidele comuniste și muncitorești pe baza principiilor marxism - leninismului. încetarea sa din viață la 1 octombrie 1969, în urma unei îndelungate boli a fost o grea pierdere pentru întregul nostru popor. Prin întreaga sa viață și activitate depusă în slujba poporului, Alexandru Moghioroș reprezintă un model de slujire cu devotament și abnegație a intereselor celor ce muncesc, de dăruire deplină pentru cauza edificării societății socialiste în patria noastră. CONSTANtIN DRAGUȘIN cercetător științific MEDIC ȘI NATURALIST DE FRUNTE S-au împlinit 125 de ani de cînd, în satul Bivol (in prezent, Viișoara) din județul Dimitrie Botoșani, s-a născut Brindza- ilustrul medic și naturalist de mai tîrziu. Inițierea în științele naturii și-o face încă de copil, sub îndrumarea unui emigrant politic polonez. După terminarea cursurilor liceale, în orașul Iași, este admis ca student la vestita universitate pariziană Sorbona, a căror cursuri de științe naturale le va absolvi în numai doi ani, întors la Iași, Dimitrie Brîndză va ocupa prin concurs catedra de biologie și botanică a universității, pregătindu-și, în același timp, teza de doctorat în medicină pe care o va susține, tot la Paris, în 1869. Activitatea lui Dimitrie Brîndză în vechea capitală a Moldovei s-a desfășurat simultan pe mai multe planuri: profesor universitar, medic la Spiridoniei profesor de igienă la Seminarul Socola, de științe naturale la Liceul Național, custode la muzeul societății medicilor și naturaliștilor. De remarcat că în această perioadă viitorul savant își începe activitatea de cercetare și creație, ceea ce va face ca, în numai d oi ani, să elaboreze trei manuale — de geologie, zoologie și botanică — pentru școlile secundare. In 1874 se transferă la Universitatea din București, undeva în 125 de ani de la nașterea lui Dimitrie Brîndză cere munca de cercetare a florei tării noastre, cinci ani de activitate După îndîrjită scoate la iveală opera „Prodomul florei române“ — lucrare de temelie a literaturii științelor naturale. Devenind în iulie membru al Academiei 1879, române, Brîndză va primi, din partea acestui înalt for, arcina să studieze flora Dobrogei, acțiune în urma căreia publică lucrarea „Vegetațiunea Dobrogei". O importantă realizare a sa a fost și preluarea conducerii gradinei botanice din Cotroceni- ocazie cu care întocmește o bogată colecție de plante precum și o bibliotecă de specialitate, ce se amplasează în incinta universității. Colecțiile au constituit, poate temelia unuii muzeu național dacă rodul unei munci perseverente de un an nu s-ar fi pîrjolit în flăcările unui incendiu izbucnit în anul 1884. Visurile sale aveau să se înfăptuiască după 5 — 6 ani, în 1892. Brîndză predă studenților prima lecție în institutul botanic ce s-a ridicat, între timp, în grădina Cotrocenilor. O boală cardiacă îi va diminua cu fiecare zi vaivitatea. Retras la Slănicul Moldovei, Dimitrie Brîndză va înceta din viață la 3 august 1895, la vîrsta de numai 49 de ani. Activitatea sa rodnică, perseverentă, ce a reușit să depășească impedimentele vremii l-a înscris pentru totdeauna in istoria științei românești. Iată de ce azi, cînd se împlinesc 125 de ani de la nașterea lui Dimitrie Brîndză, se cuvine să ne îndreptăm gîndurile spre acest distins fiu al iudețului nostru. Prof. ADRIAN LUNGU JL1 l - A r A