Concordia, 1861-1862 (Anul 1, nr. 1-44)
Amilii I. 1861. (PRO§E’E€TU.) Domineca (1.) Augustii. Ese de doa ori in septematia Dominec’a si Joia. Predulu de preinraeraciune pentru provinciele austriace . Pe anu intregu* . 8 fl. „ 6 lune .• 5 „ ii 3. „ .3 ii Pentru principatele unite, si strainetate se va adauge costulu transportului. Pentru inserciuni si totu feliulu de publicaciuni se respundu 6 cr. de linia. A se adresă pentru totu ce privesce amenestraciunea la spediîciune, eari pentru cele ce privescu redactiunea la localulu acesteia in strad’a Pălăriei Nr. 9 (kalaputeza). Prenumeraciunea se face in Pesta la Spediciunea diurnalului, localulu tipografiei Dlui Vasiliu Cosma , tiermulu Dunării, in cas’a Piaristiloru. In Comiliituri la tóte oficiele postali si la DD. Corespundinti ai Concordiei. Cancelariele episcopali sent rogate de a primi banii de preinraeraciune. I CATRA ONOR. PUBLICU. * / e di ce merge evenimintele politece ale contenintelui nostru se desfasiura cu repedime necunoscuta in cartea intemplaminteloru genului omenescu. Spiretulu domnitoriu alu tempului cu potere neresîstîbile impinge innainte pe calea civilisaciunii moderne atâtu pre poporele cele mari spre a împlini misiunea loru, câtu si pre cele mai mice si designate, cari se desceptase la anulu 1848. Spre a urma derepciunea apucata atunci, de a se consolida si de a cuprinde loculu ce li se cuvine intre naciunile sorori. Devista cea sublime a sedlului e principiulu naciunalitatii. Staruinti’a poporeloru mai nainte de tote e: unitatea naciunale, adunandu-se toti fiii unei mari familie de aceasi limba, datîne etc. spre a forma naciunea, carea socotita in spatiulu ce cuprinde sedice si patria, pentru ca astfelu in solidaritate incordandu poterile sporite mai usioru si mai curendu se ajunga la scopulu comune. Apoi va urma neaperatu uniunea naciuniloru conferintei lui nostru si mai de aproape a popoareloru vecine ale caroru interese sent mai comuni, adeca înfrăţirea intre fiii omenesci, pentru ca se implinesca detorintiele ce le au unii catra alţii in poterea eternului principiu alu caritatei crestine. Ca se potemu împlini aceste detorintie se refere ca~Se neamauiu unii pre alţii pentru ca apoi se ne potemu uni, ca se respetâmu drepturile cele neinstrainabili ale altoru-a ca si pre ale nóstre inse-si adeca: ecuali drepturi pentru fiesce care ca omu sînguratecu si pentru toti socotiți ca naciune, fiindcă altfelu fara asta ecualetate deplina, fratietatea nu are intielesu. Totu insulu carele scurtează, vatema, rapesce or calea drepturile unui poporu, ori lu desbina incure urgisirea omenimei. Daca e fromosu de a vede pre omu, devenitu prin a sa intielegintia domnulu naturei, supunendu trebuintieloru sale ma chiaru si capritieloru sale elemintele cele mai infricosiate, inca mai e unu lucru si mai fromosu si care ni lasa in anima unu respetu mai adancu, si o multiumire mai completa de noi insine. Ast’a e triumfulu dreptului a supr’a silei (fortia) a dreptâtii a supr’a patîmeloru, a consciintiei a supr’a vicleniei si a supr’a celoru mai stiintifice pre calculari ale tiraniei. Ast’a privelisce gloriosa ni apare in detaiuri intru legile parteculari a fie cărui poporu civilisatu, si carele amorei gloriei au solutu insoti amorea libertatii. Dar’ nu straluce de totu in a sa deplinetate decâtu in legile ginerali d’in cari s’au formatu cu incetulu dreptulu popoareloru, seu pre cum se numesce mai bucurosu, dreptulu intrenaciunale. Veni-va dica, in care popoarele parasându sumetiea desiertaciunile si lacomiea predomnirei se voru imbratisia ca frati. In tempurile trecute omenii mai nante de a cunosce ca sent omeni, screa indata ca sent Crestini, Mahomedani, Evrei or pagani si socotîâ cumca i’elegiunea li impune sacr’a detorintia de a face sila consciintiei fratiloru sei; asta di sentemu Italieni, Frances!, Romani, Nemti, Magiari scl. si ast’a e pré bine, pentru câ gradînaltulu celu pre intieleptu spre a sa desfetare au preseratu in gradîn’a sa flori de diferite colori si mirosuri, ci precum densulu li-au datu tuturoru asemene drepturi de viétia, asia naciunile, cele mai frumose flori ale marelui gradînariu au dreptulu de a vietiui, de a se invesce imfromsetiandu-se si desvelindu-se dupa plăcu pe calea ce natur’a loru li-o prescrie; inse ele intre sine au detoriati’a primare de a recunoasce demnitatea omeneasca, stîmandu-se si amandu-se imprumutatu, — fiii naciuniloru, bine ca de diferite limbe datîne, scl. se se socoteasca ca frați, ca fiii aceluiasi Dorinte. Candu fiii naciuniloru un’a câte un’a, voru fi petrului de acestu adeveru se voru imbratisiu dandu-si sărutare fratiésca. Ast’a va fi dio’a cea mare, serbatorea cea luminata a patriei omenesci. Asceptandu realisatiunile aceste sublimi a viitorimei, noi esti de acum se ne facemu detorinti’a, se urmâmu pre calea propasirei, se perseverâmu cu tenacitatea atâtu de carateristeca si propria naciunii nóstre, se mérgemu innainte! Toti barbatii de intrelegintia si cu anima faca-si detorintia actuale intru luminarea poporului, intru aperarea drepturiloru lui. Nimene d’intre fiii i.aciunii nóastre, fie acelu a câtu de invetiatu, sé nu formeze in parte planurile sale pentru innaintarea intereseloru naciunali sub cuventu câ densulu s’ar pricepe mai bine la aceste. Nimene sé nu créda, cumca sînguru sentiemintele lui sent cele mai curate, cumca arderea-i câtra mam’a comune e mai potînte decâtu a confratiloru sei, ci unindu-ne cugetele si animele, impartesindu-ne ideele, vederile si părerile d’impreuna se prelucrâmu basea operaciuniloru nóstre tienendu-ne totu de a un’a câtu se pote mai aproape de mintea universale a naciunii, adeca intru toate faptele noastre sé fie intre noi solidaritate. Nimene fie câtu de luminatu si de ori ce stare nalta sé nu plece pre cale separata, ci se socotâmu ca sentemu indetorati a ne supune vointiei universali a adeveratei intrelegintie romane, câci numai atunci întreprinderile nóstre voru insufla respetu si nu ni se va opune din partea antagonistîloru nostri cumca unii si alţii vorbescu, sentiescu si lucra altcum si poate fi mai nimeritu decâtu mulţimea cea mare. Inca si atunci avemu se urmâmu dîrepciunea apucata de intrega naciunea noastra, candu nu ar fi dupa părerile si plăcerea nóastra, pentru cuventulu ca unu trupu morale mai a rare ori se insiela si mai cu anevoe poate fi instelatu decâtu persoane singuratece. Subscrisulu condusu de aceste principie, si imboldîtu de dorulu de a carâ celu putinu o petra spre construerea acelui maretiu edificiu careje se numesce naciunalitatea romana, am socotîtu cum10 pentru innaintarea intereseloru nóstre naciunalu^e infiintiezu aici in centru unu diurnalu politecu literariu, si anume: pentru ca, decandu aburele si eleptricitatea ascurtatu depărtările, au invecinatu popoarele, se recere ca se urmarimu câtu se poate de aproape toate evenimintele ce decurgu nu numai in vecinetatea noastra ci si in tierele mai îndepărtate dar ale caroru geniu influintiéza asupra destinului Europei. Asta-di popoarele sent intr’o corelaciune atâtu de strinsa, incâtu unulu nu poate ignora cea ce se intempla la celalaltu, fara ca se nu sentiesca urmarile intr’ une ori chiaru cu a sa scădere. Mai departe, medilecele de comunicaciune cari ni-su indemana aici, ne punu in stare de a impartesi chiaru si intemplarile provinciali, locali, parteculari, mai curendu decâtu de ori unde d’in altu locu. In fine acele straformâri grandiose cari se desvelescu acum in patriele nóstre tara adancu in viétia naciunei romane incâtu avemu neaperata trebuintia de a cunosce deplinu totu ce se intempla in Ungaria si la guvernulu ei, pentru ca se ne potemu orienta de tempuriu. Programulu diurnalului nostru e aperarea drepturilora naciunali intrebuintiandu spre acestu scopu tóate medilecele cari ni le poate întinde unu statu constitucionale, tienendu-ne strinsu de principiulu ecualitatii, de unde firesce urméza innaintarea fratietatii intre naciunile colocuitorie. Preste totu luminarea poporului nostru in privinti’a intereseloru lui cele naciunali, si politece. Se pricepe de sine cumca interesele besericesci, industriali si cele ce privescu innaintarea culturei inca voru fi obieptulu staruintieloru nóstre. Onoratulu publicu va ave ocasîunea de a se convinge despre nestiintiele nóstre. Diurnalulu va fi nedepindinte, feritu de orice incurgere, si atâtu redagatoriulu câtu si colucratorii voru urma numai cea ce li va spune consciinti’a, eara consciinti’a de fii credinciosi ai naciunei romane. Crédemu ca in părerile si vederile nóastre vom fi spriginiti prin zelos’a nóastra intrelegintia, pe carea cu asta cale o si rogâmu ca se binevoesca a ne sucurge prin colucrârile sale atâtu spiretuali câtu si materiali. In fiesce care numeru alu diurnalului va esi câte unu artîculu acomodatu priceperei poporului. Foiletonulu va aduce artîclii literari, limbisteci, novele, si poesîe. Formatulu va fi acestua ce e alu prospetului, decâtu cole a intréga. Patriotismului si sentieminteloru adeveratu romane avemu de a multiami infiintiarea diurnalului , de cra ce banii de cauţiune, cari se receru in intielesulu legiloru de tîpariu au binevoitu a-i depune străluciţii noştri barbati D. subcapitanu alu dîstriptului Cetatii de piétra Josifu Popu si judele cerculariu d’ in acelu distriptu D. Vasîliu Buteanu, amendoi ablegati la diet’a tierei. Ulteriorea subsîstere a diurnalului va depinde de la patriotîsmulu cu carele onoratulu publicuva imbratisiâ asta întreprindere nacionale. Asecurarea viitoriului acestei foi, mare parte depinde, de la zelos’a staruintia a Preluminatiloru DD.Episcopi, si de la deregatorii romani. Numerulu intrelegintiei nóstre, lauda Domnului! cresce intr’ unu modu imbucuratoriu, gustulu de cetire se face mai universale si speramu cumca vointiei firme ceriulu va adauge si medi-lecele materiali , cari pana acum sartea ni le impartise cu mana avara. Concordia va esi intru inceputu de doa ori in septemana, adeca Dominec’a si Joia, eara decum va numerulu dloru prenumeranti ne va ajuta de a ajunge la astfelu de stare favorabile ca se potemu suportă spesele trebuincioase, diurnalulu va esi in toate dilele septemanei afara de Serbatori. Intru adeveru asta schimbare nu e numai dorinti’a noastra, ci a toturoru cari sentiescu necesitatea unui diurnalu politîcu de toate dilele, tindea numai unu astfelu deorganuar poté se corespunda mai deplinu atâtu trebuintieloru nóstre, câtu si impregiurâriloru epocei atâtu de innaintate. Pretiulu de prenumeraciune e pe unu anu 8 fl., pe jumetate 5 fl., pe trei lune 3fl. mon.austr. Eara de la 1. Augustu a. c. pana la capetulu anului 4 fl. 50 cr. m. a. Inegalitatea ce e in privinti’a pretiului, deocamdată se va susține pana candu se va vedea ca numerulu prenumerantiloru e de ajunsu spre a intempina toate greutățile si eventualitățile. Banii in scrisori francate, se voru tramite la editoriulu, in localulu tipografiei Dlui Vasîliu Cosma, Pest’a, tiermulu Dunărei in casa Piaristiloru (Kegyes-rendüek épületében). Cele ce voru privi redactiunea insa si sé se adreseze „La Redactiunea Concordiei“ strat’a Pălăriei Nr. 9. (Kalaputcza.) Numerulu antâiu va esi la Augustu an cuv. st. v. Deci pentru ca se potemu începe pe acelu tempu rogâmu pre DD. prenumeranti, ca se binevoesca a grăbi cu tramiterea baniloru. Colectantiloru li se va tramite după 10 esemplare unulu rabatu. Ddieu cu santa caus’a nepotiloru lui Traianu! Pest’a 1. Juliu 1861 st. n. Sigiscim du Popu, supr. Capitanu a distr. Cetatii de piétra, redactorii reapundietoriu. Pest, 1861. Nyomatott Beimel J. és Kozma Vazulnál.