Concordia, 1863-1864 (Anul 3, nr. 1-108)
1863-07-24 / nr. 57
nostre a Tinei si i voru forma una epoca de esistintia noua. In specie se perscrutâmu ide’a fundamentale desfasiurata cu mare istetie in decursulu acestui artîclu,adecaalternativ’a: „Vien’a si Pest’a“ — noi marturisîmu cumca si in decursulu acestei perscrutâri nu dâmu nece de câtu preste inconsecintie, ci d’in contra observamu consecinti’a inaltiata la culme cu tota rigorea înăsprită prin poterea arguminteloru, chiaru vise consecinti’a acést’a pre mare si rigorosa carea ne arunca de adereptulu si fara alta scapare in dileme inesorabili, precum sunt ca magiarii au unescu Tnia cu Ungari’a, au pieru — si câ pentru romani nu e alta scapare decatu „Vien’a seu Pest’a“ medium non datur — dicu chiaru acestea deduceri ad extremum suntu, cari pre langa tota stim’a ce portâmu câtraDlu X, ne aducu si ne făcu a observă mai antâiu, cumca d’in parte-ne nece decâtu suntemu de acea părere ca dara prin nereusirea „Uniunei“cu Ungari’a, magiarii d’in Tina aru trebui se piéra, si aceste a nu, d’in cause numerose forte palpabili cari de almintrea le desfasiura de ajunsu de si cam esageratu „pro more suo“ Kol. Közi, in mului si articlulu citatu mai susu. — Dara stamu meditandu mai departe si la alternativ’a „Vien’a seu Pest’a“ si acést’a in ante de tote pentruca nu cunóscemu de leeu intielesulu mai generalu ori mai restrinsu care lu da D. X., alternativei predise, si ca dupa meditatiune sé ne potemu face reflesiunile nostre si la acesta alternativa intînsa, observamu cumca de intielege Din X, in acea alternativa care va nessu care Trni’a, ca provincia mai mica cu privire la lucrurile cele mai însemnate precum sunt: Finanti’a si militi’a a carora concentrare dupa desvoltarea presente a stateloru apare ca una conditiune necesaria spre sustarea si intregitatea imperatiei. — se o lege cu Vien’a au Pest’a neconditiunatu, precum propune de es. Diplom’a d’in 20optobre 1860, atuncia noi si d’inpreuna toti doritorii de sustarea si intregitatea monarciei austriace diremu: Vien’a séu Pest’a, una cu una cale si urmamu Dlui X, preferindu Vien’a ca sé nu ne cadia cu mai mare periclu in spate Pest’a; — decumva inse P. St.D. X.pote in spaim’a sa pre mare de Pest’a, pune alternativa predisa Vien’a séu Pest’a, cum amu dice ca una Ciuha in ruda cu carea se ne refuge in Reichsrath inante de a ne fi compusu negotiele cele mai interesante duipéstice, si de a fi pasitu spre a nu mai apera ce e cuviinciosu si se pote, remanendu unitatea si intregitatea imperatiei, d’in autonomi’a patriei comuni, atunci ierte-ne era si Dlui X, daca nu-i potemu si nu voimu se-i secundamu, pentrucâ noi sciindu proverbiele străbune: medium tenuere beati “si„ medio tutissimus ibis“ —• nu ne delectâmu in alternative rigorose si chiaru de aceea tienemu de detoria santa a ori si cărui Romanu, ca pre langa lucrurile speciala nationali, inca in contrelégere, câtu se va poté cu ceialalti patrioți se nesuesca d’in poteri a scapa si retine câtu e justu si cuviinciosu si d’in autonomi’a patriei carea de adi inante cu ajutoriulu lui Ddieu ne va ferici intru asémenea pre toti; ma suntemu de acea convingere plăcută, cumca nimene se va afla intre ablegatii romani care in ante de indeplenirea in articularei nationalitatii romane si deplina indereptatîre, de josu pana susu la Majestate, intru tote ramurile si in totu intielesulu, a limbei romane, aru fi plecatu a merge la Reichsrath chiaru si in periclulu de a se templâ Uniunea Tniei cu Ungari’a, la d’in contra, — si acest’a mai antâiu câ e preceptu dîvinu naturalu si posîtîvu ca se te iubesci mai antâiu pre tine ca se poți iubi si pre altulu, de unde noi nnante de tote trebuimu se fimu asecurati acasa, pentruca dup’acease voimu si se potemu coopera mai cu efeptu la consolidarea imperatiei peste totu; daca si pentru ca la d’in contra dupa cugetare mai seriosa, totu atâte a e pentru noi ori Vien’a ori Pest’a, de ora ce ómeni fiindu si nu untu, curendu nu ne vomu topi nicairi, venitoriu inse natiunalu nece intr’unu locu nu potemu asceptu, ma in care va intielesu si anume in celu materialul de a se preferi Pest’a, casie meditâmu noi cari d’in politica afara de cuceriri morali dorimu a trage si ce va folosu materiale, ca se ni se mai usioreze necasurile carora suntemu victîme si mărturie. Tienemu dara de oblegatiune a ablegatiloru romani ca se ne apere derepturile nostre natiunali, inse intr’asémenea asceptâmu de la Domniele loru ca de la nescari patrioți adeverați ca pre câtu sufere sustarea si intregetatea Imperatiei se apere cu tota barbati’a si autonomi’a patriei comuni a Tinei, si acést’a pentru folosulu comune, de prace ca administratiunea politica si judetiaria de josu pana susu se fia in patria, credemu cumca face in interesulu ori cărui cetatiénu care si-ama patri’a cu căldură si sinceritate, si-si cunosce interesulu; daca mai departe ca administratiunea acesta in tote partile si gradurile sale se se afle in manile barbatiloru patrioți, cari sunt apți si cunoscuți cu datenele si impregiurarile speciali a fiiloru acestei patrie, credemu cumca dorescu fiii sinceri a acestei patrie clasice fâra de esceptiune. Partea autonomiei transilvane dara, carea garanteza poporeloru patriei alégerea ori candîdarea oficialiloru sei, incependu de la cancelariu pana la celu d’in urma jude de cercu, o tienemu atâtu de insemnata, in câtu fâra de acest’a dicemu cumca nece mai potemu observa ceva deferintia intre starea Tniei si a provincieloru ereditarie austriace, pre candu acéstea totusi o dorimu sé fia, ca unu ce, ce aduce cu sine trecutulu istoricu alu acestei patrie, o cere binele si prosperarea ei, si cu atâtu mai vertuosu ca si Maiestatea Sa a restauratu autonomi’a provincieloru de corolîa Ungariei, de si cu modîficatiuni afundu taiatorie; de aceia adaugemu ca noi tienemu de un’a detoria santa a totororu ablegatiloru dietei transilvane si cu desclinire aceloru romani, a protesta in contr’a violării acestui dereptu, si a pretinde ca elu ca atare ce nu e contrariu unitatii Imperiului si e folosîtoriu giurstariloru speciali a patriei nostre, se ni se conceda neviolatu. Scriendu acestea se intielege de sine si o si spunemu francu, cumca noi suntemu de acea părere ca luptandu-se ablegatii romani in Dieta pentru derepturile predise de autonomia, voru ave daca si nu de ante totusi de coluptatori pre ablegatii si aceloru lalte natiunalitati si cu deselinire pre fratii magiari, cari si dealtmintrea i vedemu intratât la zelandu pentru sustienerea constitutiunei vechie ; nece ne inputiena acesta sperare, objectiunile a acelora cari dicu cumca fratii magiari pocnindune si cu acesta ocasîune Bucurescii in fatia, voru incerca a fortia si in dieta Reichsrathulu precum l’a fortiatu de a esitu neconditionatu si fara cea mai mica opunere in Congresulu romanu mai recinte, nu ne inputina sperarea pentruca noi conchidiendu d’in decursulu lucruriloru, desi se vede cam curiosu — daradotu-si presupunemu cumca fratii magiari camonarchisti, si in specie reveritori ai Dinastiei imperatesci, si asie ca doritori de sustarea si intregetatea monarchiei austriace, trediendu-se pre cari precum ratecite, dupa ce de adereptului vine cam gre£ a se reintorce la principiei^ necesare spre sustarea si intregetatea monarchiei, acum au voitu si voiescu indirecte se îndrepte ratecirea si spre acestu scopu au aflatu mai cu cale ca precum e proverbialu se merga si ei dupa spatele Romaniloru, cari si au continuatu pana acum calea naturale si loiale, pana ce se voru tredi in Reichsrath precum arudice siliti de impregiurari, si totusi se dica cumca si ei au contribuitu la mai iutea esecutare a lucrului; a dicemu câ acést’a e parerea nostra cu privire la cestiunea mai generale a Reichsrathului si la pusetiunea fratiloru magiari fatia cu elu, si adaugemu cumca acést’a prinsetura a fratiloru magiari in cuestiunea predisa o aflâmu pre câtu de agera, pre atâtu de logica pentruca a-si indereptâ ratecirile cunoscute pre câtu se pote si pre câli oneste e datori’a omului cu pricepere; — câ inse frații magiari se fortieze si mai departe si nece acum se mai dee man’a ca se se mantuie ce e justu si folosîtoriu spre mântuire, nu potemu presupune si speramu cumca nu voru face, pentruca ei au gustatu folosele si comoditatile patriei candu aceea are oficiali patriotici sinceri si harnici, chiamati, amu pochiamatu tuturoru poporeloru imperiului Nostru suirea Nostra pre tronu in 2. Decembre 1848. Prin turburarile politice, ce s’au ivitu pretutîndenea la inceputulu imperatierei Nostre, si prin urmările acelor’a fuseramu siliti, a intruni in manile Nostre imperatesei preste mai multi ani tota, potestatea guvernamentale, pentru de a mântui statulu. Sub tempulu acest’a s’au latitu si roboratu in imperiulu Nostru elemintele institutiuniloru comune organice, prin egalitatea supusiloru Nostri inaintea legei, prin recunoscerea legale a toturoru religiuniloru, prin aplicaveritatea la oficii fara privire la stare si născare, si supunerea toturoru sub comuna si egal’a datorintia de a milită si a portă contributiune, prin delaturarea roboteloru si altoru greutati ale pamentului, si prin desfundarea liniei intrevamali in monarchi’a Noastra, si s’a confirmatu legatur’a naturale, reale si nedeslegavera a tuturoru tiereloru si poporeloru imperiului Nostru prin mii de fire nouea celoru mai feliurite interese publice si private. Candu Ne vediuramu dara in pusetiunea, animei Nostre de părinte alu tierei preplacuta, a pune in viatia in loculu esercitiului netiermuritu alu potestatei Nostre domnitoresci una constitutiune, care statoresce participarea supusiloru Nostri la legislatiune, debui se o recunoscemu de datorinti’a Nostra de reginte, in interesulu casei Nostre imperatesci si alu regateloru sitieriloru Nostre, a conservă totuodata autoritatea si unitatea monarchiei, si a dă tuturoru regateloru si tieriloru Nostre garanții de stări legali, chiaru si neindoitu de tiermurite, si de confaptuire armonica. Spre este scopu amu emisu diplom’a imperatésca d’in 20. Octobre 1860, si amu prochiamatu prin aceast’a serbatoresce de lege fundamentale statornica si nerevocarera a statului, ca dreptulu legislatiunei se se esercitedia de aci înainte in tote partile imperiului cu confaptuirea corpuriloru representative prin constitutiune chiamate. Spre esercitarea acestui dreptu in privinti’a tuturoru obiepteloru legislatiunei, care privescu la drepturile, datorinitele si interesele, tuturoru regateloru si tieriloru comune, (mai apróape indicate in art. II. alu diplomei Nostre imperatesci) fii senatulu Nostru imperiale destinate, si considerandu, caspre a poté pune in lucrare acestu dreptu, se cere una ordine si forma anumita pentru esercitarea lui, amu incuviintiatu in privinti’a compunerei senatului imperiale si a dreptului de confaptuire la legislatiune, ce i s’ a reservate aceluia prin diplom’a Nostra imperateasca d’in 20. Octobre 1860, cu patent’a Nóstra imperatesca d’in 26. Februariu 1861 legea fundamentale despre representatiunea imperiului, si amu provedint’o pentru totalitatea regateloru si tieriloru Nostre cu portarea unei legi fundamentali de statu. Afara de trebile comune ale legislatiunei indicate in art. II. alu diplomei Nostre imperatesci din 20. Octobre 1860, despre care vom ave a consultă si representantii Marelui Nostru Principate Transilvania in comunii cu ceilalți representanti ai intregei monarchii, se voru decide inse toate celalte obiecte ale legislatiunei constitutionalminte in si cu dietele respeptive ale singulareloru regate si tieri si anume in Marele Nostru Principate Transilvania in intielesulu constitutiunei sale de mai nainte. Inse, pre langa multe altele inca, anume aceea parte a constitutiunei avitice a Marelui Principate Transilvania care privesce la compunerea dietei, s’a schimbatii in urm’a stergerei starei esemtionali, si in urm’a statorirei egalitatei de datorintie si drepturi civili pentru toate clasele locuitoriloru tierei, asiă de esentialu, câtu una dieta conchiamata pre bas’a art. XI. d’in anulu 1790—1, prin care aru fi eschisa cea mai mare parte a poporului dela esercitarea drepturiloru politice, in contra intereseloru adeverate ale tierei, nu s’aru poté si nece ca s’aru privi ca una atare adeverata representatiune a poporatiunei intrege d’in tiera fara deschlinire de nascere, stare, nationalitate, si religiune, care poste de autoritatea morale neaparatu debuinciosa, ca atâtu trebile d’in launtru ale Transilvaniei se le deslege spre multiumirea tuturoru natiuniloru intr’acela locuitore, câtu si in privinti’a relatiuniloru publico-drepturistice ale aceluia câtra intreg’a monarchia, se aduca la indeplinire intentiunea Nóastra de părinte alu tierei de repetite ori respirata. Fiindca uniunea Transilvaniei cu Ungari’a conchisa in anulu 1848 nu s’a infiintiatu nece odata cu deplina potere legale, si si fapticii indata s’a disolvatu, amu lasat’o neatinsa inca in decisiunile Nostre d’in 20 Octobre 1860, si amu demandatu numai restaurarea representatiunei. In lipsa alteia temelii legali si apucarere, a fost buna datorintia imperativa de reginte, a emite pentru diet’a pre-ma Iuliu a. c in libera Nostre cetate r. Sabiiu conchiamata, unu regulamente provisoriu de dieta, si a demandă întreprinderea alegerilorn deputatiloru la aceea dupa dispusetiunile acestui regulamente de dieta. Cu incredere catra intentiunile Nostre apriatu respirate, de a el’eptui formarea dreptului publicu alu imperiului pre bas’a de sine starei in grije păstrate a tieriloru, si totuodata pre bas’a acelei unitati, care p recere autoritatea necesaria a imperiului, si de alu duce acestu opu, amesuratu 228 Unu Ternoveanu. Nu ii diulu imperatescu la deschiderea Dietei Transilvaniei in 16. Juliu 1863. (Vedi „Concordia“ Nr. 56.) Noi Franciscu Iosîfu Antâiulu, d’in grati’a lui Domnedieu Imperatorulu Austriei, Regele Apostolicu alu Ungariei si alu Boemiei, Regele Lombardiei si Venetiei, Galitiei, Lodomeriei si Iliriei, Archiducele Austriei, Marele Principe alu Transilvaniei si Cornitele Secuiloru sdl. Domu de scrie si pricepuţii representantiloru iubitului Nostru Mare Principate Transilvania, prem’a Iuliu a. c. la Sabiiu conchiamati . Prin abdicarea de tronu a Atotuserenisimului Nostru Domnu unchiu, a Maestatei Sale c. r. Imperatoriului si Regelui Ferdinandu Antâiulu, in Ungari’a si Boemi’a cu numele acest’a alu Cincilea, si prin renunciarea la sucesiunea pre tronu d’in partea serenisimului Nostru Domnu tata, Archiducelui Franciscu Carolu, Altetiei c. r., la domnire preste imperiulu Nostru in poterea sanctiunei pragmatice