Concordia, 1863-1864 (Anul 3, nr. 1-108)
1863-09-27 / nr. 78
Anulu III. Nr. 78.225. Domineca 15 /27. Sept. 1863. E.se de done ori in septemana Joia si Dominec’a. Prenumeratiunea se face la Redactiunea diurnalului Strat’a Sacarului Nr. 9, unde sunt a se adresă tote scrisorile. Pentru insertiunea publicatiunilor au a se respunde 6. cruceri de linia. Pretiul pentru Austri’a pre anu intregu . . 10 fl. v. a. „ jumetate de anu 5 „ „ „ trei linie . . . 3 „ „ pentru Romani’a si Strainetate ]pre anu intregu . . 11 0. v. a. „ jumetate . . . 7 „ „ ,, trei lune . . . 3 ,, 50 cr. 9JURNALU POLITICII SI LITERARIU. Scrisori nefrancate si corespund între anomine nu se primescut Scriptele nepublicate se vorn arde. Apropiandu-se pahrariul d’in urma opt. —diec. deschideimi premimeratiune la diurialul nostru de la 1. opt. pana in finea lui diecemvre cu 3 fiorini v. a. Domnii a caroru aboneminte se finescu cu finea lui Septemvre, sunt rogati a rendineade tempuriu prenumeratiunile, ca se nu se intemple intrerumpere intru espeduirea diurnalului. DI), abonati cu restantie din pahariele trecute sunt rogati a-si jefui socotelele. Cu esemplarie complete de la inceputul semestrului alu doile mai potemu servi. lied. Inarticularea naţiunii romane. Trenarea deputatiloru in acesta cestiune. Opiniunea publica si inca ceva. S’a disuca d’intre toate proiectele de lege, câte au se vina la desbatere in diet’a Ardealului, inarticularea naţiunii romane este cea mai grea in consecintiele sale — si asife este in adeverii. De bine de reu aceasta cestiune s’a deslegatu de catra unulu d’in factori legislatiunii. Desbaterile in privinti’a acest’a s’au inchiatu si acestu diuariu a reprodusu dupre potentia procesulu verbale. D’in care este chiaru, cu deputatii romani tins era a deslegâ cestiunea in sensulu constitutiunii ardelene, in câtu este restituita prin 20. Oct., era Sasii in sensu centralisticu, luptandu se aceia a margini folosirea drepturiloru politice asupra locuitoriloru ardeleani, tienetori de cele patru naţiuni si cele siese confesiuni recepute, luptandu-se acestia a întinde folosirea drepturiloru politice nu numai asupr’a tuturoru locuitoriloru ardeleni, ci si asupr’a tuturora locuitoriloru austriaci d’in intrega imperatia, fara privire la naţiune si confesiune. Dinaristic’a germana si-a datu verdisulu seu asupr’a tienerei deputatiloru, defaimandu fara mila pe unii, si laudandu preste mesura pre altii. Acum fia-ne iertatu si noa ca popora, ca unii ce suntemu ,,extra muros“, ca unii, despre a caroru pele se facil atât’a vorba, a ne esprime vocea, nu cu scopu de a mai contribui ceva la deslegarea cestiunii, fiindu deslegata acu, ci mai vertosu de a reduce argumintele adversaria la just’a loru valore, si opiniunea publica la adeverat’a apretiuire a lucrului. Candu citesci desbaterile te convingi ca deputatii romani intru naivitatea loru credeau bieţii câ aci e vorb’a seriosa despre multu dorit’a inartîculare a naţiunii loru, despre multu, de secuii cerut’a intrare a natiunei loru in sîstem’a natiuniloru recepte d’in Ardealu, ci deputaţii sasi, ca vechi practîci ce sunt scieau câ acést’a e numai o comedia, si câ se lucreaza nu atâtu pentru inaugurarea națiunii romane etc., câtu pentru inartîcularea tuturoru natiunalitâtiloru d’in totu cuprinsulu Imperatiei. — Cine nu vede acést’a d’in cuventurile sasiloru, citescu dinamele cele mari vieneze si anume „Presse“ si se va convinge. Si care sunt, rogu-ve, argumintele deputatiloru Sasi, ce le au atrasu in dinaristic’a Vieneze demnulu de invidia atributu de liberali per excelentiam ? — liberali vedi bine, candu e vorb’a a da d’intru ceea ce se cuvine altor’a, si nu d’intr’alu seu. — Cari se fia, decâtu urmatoriele: Spiretulu tempului; dîplom’a d’in 20. oct.; opiniunea publica. Spiritulu tempului. Deputaţii romani inca se închina la spiriritulu tempului; ei nu néga si n’au negatu nice acum spiritulu tempului, si nu lu potu negii; câci ei mai multu decâtu ori cari alţii sunt fiii spiritului tempului, ci ei au credintu si inca totu credu, câ spiritulu tempului celu adeveratu; câ semnatur’a seclului alu 19., in care viiâmu nu e nice decum nivelarea, nu e nice decum o Gre i c h m a c h e r e i in infinitul cieiviata Europ’a si pcW'&Kceleutiam in Austri’a nóstra spiritulu celu adeveratu a lu tempului este, natiunalitatea. Dar natiunalitatea acest’a idea, ce nu e unu abortu prematurii a lu verunei utopie bolnave, nice creatur’a venatoriloru insetati de posturi, ci este productulu desvoltatu sucesivu a lu progresului genului omenescu pe calea spre perfectionare; o idea acést’a ce nu se potea ignora nice d’in partea corpului legislativii d’in Ardealu, cum nice s’a ignoratu celu pucinu d’in partea cea stanga a lui. Romanii au petîtionatu de secii spre a li se recunosce nationalitatea. Si ce notiune împreuna poporale cu vorb’a nationalitate ? Ce alt’a decâtu ca sa aiba o administratiune natiunale, prin urmare ca precum sasii sau nemtii se administreaza de sasi in afacerile loru, ungurii de unguri, asii si romanii se se administreze de romani. Era administrarea natiunale face intru interesulu Guverneloru totu asil ca si intru interesulu guvernatiloru. Câci cine nu scie cu ordenatiunile Suveranului cu altu zelu si tragere de inima se implinescu de câtra cetatiani candu acelea sunt essecutate prin amploiati, esiti d’in sînulu acelora sudîti, si cu totulu d'improtîva, candu acést’a se face prin deregatori străini. Darile, militaritulu si alte prestatiuni sunt in sîne si prin sîne nisce lucruri ce nu se potu numi plăcute, cânci face in natur’a omului, ca mai multu se-i placra' Tua, decâtu a dă. Nu e intieleptiune, nu e politîcu dar a mai ingreuiâ dârile si prin esecutare ‘neplăcută. Cu spiritulu tempului nu e nivelare, nice Gleichmacherei, ci natiunalitatea, garantata prin administratiune natiunale, potemu dovedî cu fapt’a, care, ca atare, după ce a intratu in domeniulu istoriei, este iertatu a fi obiectulu criticei — acést’a este sîstem’a disa a lui Bach. Sîstem’a lui Bach a cadiutu. Si pentru ce a cadiutu ea? pentru ce a ridîcat’o Imperatulu ? Ea a cadiutu, nu pentru acea ca a fostu absolutistica si n’a fostu constitutionale, cum li place a crede unor’a, ci a cadiutu, si a fostu ridicata de Imperatulu, d’in acea impregiurare ca sîstem’a lui Bachu a fostu portata de unu burocratîsmu, ce n’a avutu nice o radecina in poporele — anume cele de d’in cace deLaita. Multi si voru fi aducandu aminte, ca pe la 49 au fostu barbati de statu, consîliari loiali ai coroanei, cari erau de părere; ca Austria se se intenerésca, ca unitatea ei se se consolideze prin administratiuni, — daca nu prin guverne, — nationali. Daca aceasta părere ar fi triumfata, sîstem’a lui Bacii ar susta si asta-di. Cu acést’a nu voiau a face apologi’a sistemei aceleia; ea a cadiutu, dupre natur’a sa trebuia se cadia, si bine a facutu ea a cadiutu. Cugetâmu numai a trage atenţiunea a celoru barbati, fara cautare la naţiune si confesiune, cari dorescu sincera o Austria un’a, constitutionale si tare prin concordî’a poporeloru ce o compunu, asupr’a mominteloru. Câ in Austri’a, dupre elemintele sale organice, totudeaun’a este posibile absolutîsmulu, sub condîtiune câ acelasi se se baseze pre administratiuni natiunali. — Dar Câ in Austri’a, poliglota cum este, constitutionalismulu, care se se întemeieze pre unu centralismu modernii si se se sustiena printr’unu burocratîsmu străinii si fara radecina in poporele administrate de elu, — nu poate avé viétia. — Constitutiimalismulu moderau cu maioritâti, cu ministerie dependînti de maioritâti, cu centralismu n’a avutu viétia nice in Francia, este in agonia si in Prusi’a; — si e fara perspectiva in toata Europ’a. Cu aceia cari sub form’a constitutionalismului modernii voru se ne readuca burocratîsmulu sistemei lui Bach, sunt mai catolici de câtu Pap’a, sunt nisce amici zelanti cari parare mai* multu strica decâtu foloseseu causei ai la cati Sfi pote aplică dis’a: „ap e r am e. D o m.n e de amici câ de inî-' micime vo iu apene u.“ d’alde astia ne espunu la noue esperimentâri, ingreuieza înfrăţirea poporeloru chiamate a locul împreuna, si amana consolidarea unitatii imperatiei. Ado’a arma, cu care se serviră Sasii in contr’a Romaniloru, a fostu dupl. d’in 20. oct. afirmandu ca deputatii d’in stang’a isbescu in acést’a diploma si anume in drepturu fundamentale d’intru aceeasi „die von Stand und Geburt unabhängige Aemterfähigkeit“ ceea ce este eine Erlungenschaft. Ore asil sâ fia ? sâ vedemu. Daca vorbele acestea ale diplomei au unu intielesu, cum nu ne indoimu câ l’au, apoi acel’a nu pote fi altulu fâra numai câ M. Sa, candu a disu câ Aemterfähigkeit este independînte de rangu si de nâscere, ca unu părinte bunu, a voiitu ca Aemterfähigkeit, ce pana la 20. oct. de dreptu era mărginită numai la nobili, se se estindia de aci înainte si la cei nenobili , precum in totu cuprinsulu imperatiei asile si in Ardealu. Sustieniit’au cineva d’intre deputaţii romani contrariulu? Ba. Dar despre acéstea, fiindu o cestiune închisa si acu santita prin vocea M. Sale, nice câ potea fi vorba, si n’au fostu deputaţii romani cei ce au tras’o in desbatere. Ci mai vertosu adeverat’a întrebare a fostu: câ prin loculu „die von Stand und Geburt unabhängige Aemterfähigkeit“ seu prin alţii locuire care d’in dîplom’a d’in 20. oct., stersus’au sîstem’a de trei nationalitati si patru confesiuni d’in constitutiunea Ardealului, in alu careia sensu Aemterfähigkeit era condîtionata de naţiune si confesiune — sîstem’a in care se lucră, se intre si naţiunea romana cu confesiunile sale — stersus’au scu ba? .. Prin loculu citatu d’in diploma, „die von Stand und Geburt unabhängige Aemterfähigkeit“ sîstem’a de trei natiuni etc. a constitutiunii Ardealului nu s’a stersu; caci candu s’ar fi stersu, atunci citatulu locu d’in diploma ar fi sunatu: „die von Stand und Geburt, von Nation und Confession unabhängige Aemterfähigkeit“, — ceea ce nu s’a disu. Dar sîstem’a de trei naţiuni, si patru Confesiuni, nu numai ca nu s’a stersu nice printr’altu locu ore care, nice prin intreg’a diploma, ci mai vertosu constitutiunea Ardealului s’a restituitu salvo puncto II alu aceleiasi, prin urmare si sistema de trei naţiuni si de patru confesiuni, in care au doritu a intră si romanii, ca a patr’a naţiune cu confesiunile ei a cincia si a siesea. Argumentulu celu mai viu cu sîstem’a de trei naţiuni, etc. a Ardealului nu s’a stersu prin dîplom’a d’in 20. oct. este insusi punctulu 3. d’in antâi’a propusetiune regesca, ce suna: Tote natiunalitatile M. lui Principatu alu Ardealului sunt pre deplinu egalu-indreptatite. Nimene nu póte dar si nu e permisui a pretinde ori a si vindîcă verun’a prerogativa sau preferintia de nationalitate. Nu prin dîplom’a d’in 20. oct. dai*, ci prin alini’a subliniata aci, eră se fia stérsa prin lege sîstem’a de naţiuni si confesiuni d’in constitutiunea Ardealului, candu deputaţii romani in partea cea mai mare a loru eră se fia mai pucinu patrioţi, decum au fostu in adeveru. Adeverulu inse este: câ au intentiunea de a se inartîculă natiune romana au fostu curata si de buna credintia: — si atunci §. 3. d’in proiectulu de lege alu regimului nu-si avea loculu in aceasta lege; au câ intentiunea