Concordia, 1863-1864 (Anul 3, nr. 1-108)

1863-01-18 / nr. 2

i V poftescu, pre anulu chiaru acumu inceputu, taria spre a poté urma calea, pre care purceserati pan’­­aci, 50 de colaboratori sî corespondenţi de celibuni, 5000 de prenumeranti statori, sî —­nece unu ne­­casu de presa. (Fie digur’a de auru! Red.) Plăcerea, cu care primiţi spunerea lucruriloru, ce te poftescu, me face se sperezu, ca-mi veti da pucinelu spatiu pentru o scurta reprivire asupr’a repausatului 1862. Asia dori se insemnu intempla­­rile, ce mi s’au parutu mai momentose in cursulu lui. — Amu inceputu cu dispute ortografice, spre a caroru desnodare chiaru sî eroulu nostru d’in 49, si-a scosu­­sabi’a. Adunarea Asociatiunei nostre inca s’a frementatu cu ele de ajunsu. Cuge­tam, câ vomu fi ajunsu la unu capetu. Aveamu re­cunoscuta una ortografia, carea — dica cîne, ce va vrea, — este ceâ mai respundietoria la firea limbei romane, sî eUl caftdu e se inchiâmu anulu unu viersu nou se rădică se ne turbure pacea sî unetatea — ortografica! Las’ se sperâmu, cu „Ar­­delianulu“ acumu prea „romanitu“ urmandu-si studiele de limba cu acelu resultatu, cu care a fa­­cutu pre celea de istoria etc., se va invinge de po­­terea adeverului, ce nu se pote restorna, sî acusi chiaru dinsulu ne va chiamâ la pace sî fratîa. D’in politica niram, ce se insemnu. Totu anulu acest­a l-am petrecutu in stare esceptiona­­ria. Amu fostu invertiti prin cursulu Instructiuni­­loru, (Jespre cari asceptâmu se fia ce­va mai de­­repte pentru noi, sî ne amu convinsu, câ ele partenescu prietiltii. Ore este scrisu in cartea urditeloru, câ totu­l sia se o patimu sî candu va fi se alegemu deputati la dieta? „Atunci a peritu ceresculu nume de­ dreptu sî dereptate.“ Doue kieruri ne au implutu de bucuria, sî acestea sunt: r­e esîr ea espus­etiunei natiu­­nale sî s­u­b­v­e­n­t­i­u­n­a­r­e­a gimnasi­ului ro­man­es­cu d’in Br­as­i­o­vu cu 4000 fl. ce s’au resolvku d’in grati’a Mai. Sale pre fiacare , nu. — Espusetiunea dela Brasiovu cu resultatele ei a in­­trecutu sî asceptârile celoru mai sangeosi d­intre noi. Ea corese opiniunea strainiloru despre starea industriei la noi,JRfi inmulti increderea nostra in noi insine. Fia benecuventati barbatii, ce o au plasmuitu! Deca recugeta’rm­ asupr’a binelui , ce uniculu G himnasiu rom. din Tran­s­ia a reversatu in cursu de 1­00 de ani asupra românim­ei, atunci convin­gerea ca astadi e asecuratu sî veritoriulu celui alaltu G­im­nasiu romanu, va face se ne salte am­inele de bucuria. — Inse dorere­­alalte scole nu le vedemu ina­­intandu In regimentulu romanu de media dî pana la 48, erau scoie de cele mai bune, cari sub abso­­lutismu au fostu scadiutu de totu­si, rusine ! neci acumu nu le sentîmu reinsufletîndu. — Se sperâmu vnse, cu nouele despusetiuni, ce au facutu Archie­­reii de ambe confesiunile, nu voru remané ne puse in lucrare — cumu au remasu celea de sub Schwarzenberg. —­Dor­irea nostra cea mai ferbinte de a ne vede­asecurata limb’a sî nationalitatea asta­ di­e totu asia depar’te de realisare, ca sî la inceputulu anu­lui. Suntemu numai acolo inca, de oficialii romani nu suntu suferiti a pune juramentulu in limb’a ro­mana neci chiaru dupace au recursu pana la Can­celaria. Metropolia neunita dâ preste pedece unza, mai curiosa câ cea alatta. Eu insemnu numai pre cea mai nelogica d’in tote, câ adeca intindien­­du-se poterea unui Metropolitu neunitu cu resie­­denti’a in Trannia sî preste neunitii d’in partile Ungariei s’ar recunosce Uniunea. Audi colo! Pri­matele despune preste Catolicii d’in Trannia, Me­­tropolitulu d’in Blasiu preste done Episcopie d’in Ungaria sî pr’in aceste fapte nu se recunosce uniu­nea Tranniei cu Ungaria; ce deca va despune Me­­tropolitulu neunitu preste corelegiun­­ii sei de acolo atunci indata cauta se plecâmu la diet’a d’in Pest’a! Asia e, câ Romanii — vream se dicu: ne­unitii — suntu cu peri de lupu? Mai mare intristatiune e si un atu la totu ro­man­ulu benesentitoriu faim’a respandit pr’in „T. R.“ ca si acei­a ar fi lucrandu incontr’a Metropo­­liei neunite, cari ni se numescu frati . . . E spusa destulu de invelitu, sî totusi usioru se poteâ intie­­lege; cu tote aceste ea rentase nedementita! Ardea­­lulu e laudatu de patri’a classics a libert­­ei con­­fesiun­­i. Cugetăm, câ toti fiii lui au drepții" a se bucura de acésta libertate. Cugeta cine­va, câ o idea se pote srfprimâ cu forti’a? Si celu ce se în­corda in contr’a ei, au nu innota asupr’a fiului? Ce destulu despre acesta materia neplăcută. De este ce­va d’in lucru, asia cuteză se dicu, câ e o techna străină spre a, neimns.reefji^_ Nu potu se-mi terminezu revist’a fărase men­­tescu si de una intemplare pana in estanu neaudita 6. ian. a. c. intre „Varie­ta­ti“ asemene si „Fu­g­­getl­en“ in Nr. 5 d­in 8. 1. c. intre „Faime“ am­bele după „Debreczen­ N.-Váradi Értesítő“, amintescu despre omorulu unui bietu tieranu in­­templatu prin unu preutu romanu. Asta fapta, inca si atunci candu nu ar fi adeverata, de ora ce acum se afla latita in publicu, forte multu detrage cara­­terului si statului preotiloru romani. Dorim­u, ca asta faima câtu de curendu se o vedemu demin­­tita. Eu d’in parte-mi am onorea a face următor­­ele reflesiuni la dens’a: a) N­ o s s z u f a t u — Satulungu — unde se dice a se fi intemplatu omorul, nu numai in comi­tatul Satmariului, dar neci in comitatele vecine : Bihari’a, Maramuresiu, Ugocia, Beregu nu se afla (celu ce nu crede, védia statîstic’a lui A. Fényes d’in. an. 1851.) b) Beregsasul face in comitatul Beregu, deci e unu lucru de mirare cum de acelu preutu romanu, după vestea latita, potir deveni la prin­­sore in Beregsasu, candu inca neci amintitele diur­­nale magiare nu dicu cu densul după fapt­a impli­­nita ar fi fugitu, că asie apoi in continua persecu­­tiune se fie fostu ajunsu si prinsu acolo? După aceste cu totu dreptul potemu intreba: Ore fa­i­m’a acést’a latita in publicu prin for­t­e magiare nu e ce­va scornitura dîa­­volesca inventata numai pentru dene­­g­r­i­r­e­a p­r­e­o­t­i­l­o­r r­o­m­an­i i­n parte si a po­porului romanu in genere? Onorata Redactiune! sciriciti cu de amenun­­tul starea lucrului acestui­a, si aflandu faim’a nea­­deverata, daca iubiti clerulu romanu, ca pre con­­ducatoriul poporului nostru, rogu-ve nu-lu lasă fete de batjocura, ci infrângeti neobrazniciea reutacio­­silor, cari pre preotii nostri i-ar potopi, se-i pota, intr’o lingura de apa. Petru O n i t i a. De langa Ternav’amare 1863. Domnule Redactoriu­ , Asta­ di tota lumea romana e ocupata cu gra­tulaţi­uni. Curau sciţi, sum cetitoriu vech­iu a diua­­riului Domniei Vostre. Ce intrementu si câta des­fătare nu mi aui casiunatu in cursulu tertipului, de candu resari „Concordi’a“! Nemica dara nu este mai cuviinciosii, dscâtu câ si eu se­rtii aducu aminte de D. V. celu pucinu intru acesta dj de serlTatoria,Ve vne ihtihdu preste munţi, viiii­­si câm­puri late si se Ve spuiu in pucine vorbe^ce Ve • FOISIOR’A. Marco Uf piu JVerv’a Traianu. (Urmare.) In amintirea acestui lucru de­ mare insemnetate, militarii romani au aredic^tu monumentu imperatoriului pentru salutea vietiei lui cu acest’a inscriptiune : Ubi eras Rhamnusia, ubi era­?f^uantum abruit ne Roma lugeret, sed vivit Traianus (unde erai Ramnusia unde erai, calu a lipsiut ca Rom’a se nu gelesca, ci viu e Traianu.) Nereu­­sindu Decebalu neci pr’in acést’a cale inca odata si-a mai propusu a cerca o astutia , fad­arnicindu-se ca e aplecatii spre pace, a provocatii pre Longinu prefectulu d’in Mesi’a la convenire pentru ca se tractedie despre preliminaries pacei. Longinu fii adu amagitu a ascultatu de Decebalu, ci acestu calcandu-si promisiunea si dreptulu poporatoru l-a detienutu. Alunei a tramisu solia la Traianu, cumea deca voesce se aiba pre Longinu se-i dée pamentulu cuprinsu­ in mersulu de mai nainte si intorcandu-i spesele belice se se duca la Itali­a, inse Traianu de o parte ne mai crediendu vorbeloru lui Decebalu, era de alt’a nepotendu sacrifica resultatulu unui mersu belicu asia de infricosiatu pentru vieti’a lui Longinui a respunsu cu indoela: ca nu-i para neci multu neci pucinu de Longinu, si aulu va liberu, au-lu vá tiené, pucinu in h­teresedia pre Romani. Lon­ginu intraceste castigandu-si veninu pr’in unu sierbu alu seu, l­a beutu, ci mai nainte ca se scape pre militariulu seu credintiosu a promisa lui Decebalu ca-lu vă molcomi cu Traianu, deci s’a fad­arnicitu ca-lu tramite cu epistola ro­gatoria, inse pe candu acestu a scapatu lacastrele romane, pe atunci Longinu,a moritu. In anula 105 terminandu-se puntea cea de petra a trecutu Traianu Dunarea in Romani­a, unde impartien­­du-si legiunile, o parte a incredintiatu-o legatului seu cu aceea conditiune, ca cu ori si ce pretiu se pătrundă pe la Turnulurosiu in Transilvani’a, pana ce «Tu si-a luatu calea pe la Porfa de ferit (acum porfa lui Trăiau). La ambele păsuri s’au escatu lupte infricosiate, pentruca Dacii ascep­­tău pre Romani ca leii cei înfuriaţi candu le turbura ci­neva calcusiulu loru, muntii erau intariti, si stremtorile incarcate cu militia, totu pasiulu si tota petra s’a scaldatu in sânge, si numai asia a pututu străbate vertutea romana insocita de geniulu lui Traianu la campi’a Hatiegului. Legiunile romane cu vulturii loru cei falnici^ cart­ i^t­ i­ nu portatu cu triumfa peste tote trei partile lumei, se apropiau d’in tote partile eatra Sarmisegetus’a, capital­a Daciloru cu semidieulu in frunte, ca ori se mora cu totii ori se sterga de pe facl’a pamentului Jfeu popom­asia per­fidii si malitiosii, care nu onoredia neci tractatele de pace, neci crutia pre vecinii pacinici, si cari au facutu atate rele secularie poporului romanu. Dacii vediendu d’in depărtare stralucindu amiele resbunatorie romane, vediendu dicu cu numai e locu descapare in lume, că si precandu Carta­­ginienii d’in desperare ste încumeta spre vertute. JMicu cu mare curgu la arme, muierile cu barbatii se întrecu in pa­­triotismu, se urca pe murii cetatei, incingu sagetiele in ve­ninu si stau parati la morte ori vietia Devenindu Romanii in apropiarea ziduriloru Sarmi­­segetusei s’au asiediatu in castre, apoi obsiediendu cetatea, o au combatutu d’in tote partile; după mai multe asalte sangerose se urca Romanii pe murii cetatei, si aprindien­­du-o d’in mai multe parti, totu o ardu. Dacii pieru de focu si de sabia, era altii beu veninu. Indata după cuprinderea capitalei, s’au tramisu armie romane peste tota tier’a ca se ardia si se-i stanga pre Daci de pe facl’a pamentului. De­­cebalu vediendu ca a perdutu taite, patri’a, armi’a, si ca e aprope si de captivitate in desperare s’a sinucisu,­ prefe­­rindu a mori cu morte violenta, decatu a se pleca in ju­­gulu servitutei. Capulu lui apoi s’a tramisu la Rom’a, unde pe catu mai nainte causa sa flora, asia acum a causatu bu­curia mare. Unulu d’intre prisonierii daci, cu numele Bi­­cilu pentru ca se se libertedie a de­scoperitu lui Traianu tesaurele lui Decebalu, cari le ascunsese inainte de resbelu in modulu urmatoriu : A abatutu m­ulu Sargentia­­) d’in albia sa, unde apoi sepandu o gropa si-a versatu in ea tota vistieri’a sa, auru si argintu multu, si alte lucruri pretiose, cari nu patimescu pr’in umediera, pe urma punendu petri pe gur’a sepaturei a indreptatu orasi parintu la curgerea sa. Ca se nu vina lucrulu la cunoscintia pre toti sclavii, eu cari se folosise, i-a ucisu. Descoperindu Traianu aceste^ te­­saure a p redicatu o columna cu inscriptiunea ace st’a: Jovi Inventori, Diti Patri, Terrae Matri, detectis Daciae the­­sauris, Divus Nerva Traianus Caes. Aug. volum solvit.“ (Descoperindu-se tesaurele Daciei divinuluNerva Traianu Cesare Augustu, a datu multiamita dieului inventatorul, tatalui celui afutu, si mamei pamentului ) -------------- ... .. . Traianu nerabiindu poterea Daciloru cu totulu, a plecatu cu armi’a sa infricosiata mai bine de 100.000 ca se infranga si trufi’a Sarmatiloru, cari erau fraţi si aliati cu Dacii in tote resbelele, cu atatu mai vertosu ca­ce o mul­ţime mare d’in poporatiunea Daciei, audiendu ca a peritu regele, ca s’a stinsu armat’a cu fruntasii tierci, au luatu lumea in capu si au fugitu la consângenii Sarmati. Tre­candu Siretulu, Prutulu, Nistrulu, Niprulu, Bugulu si Do­­nulu a latitu marirea, si fierea armeloru romane la tote poporale sarmatice si scitice. Spre amintirea mersuriloru sale gloriose, a predicatu mai multe columne d­intre cari unele au remasu pana in tempurile mai noi, cu diverse in­­scriptiuni, precum : Imperatului cesare divina Nerva, fiu­lui Nerv­a Traianu Augustu Germanicii si Dacicii, mare­lui Pontifice domniei tribuniane a XVI. prefectului VI. Părintelui patriei de Publiu Carboniu Aureliu Rufu. O alta inscriptiune s’a mai gasitu totu d’in tenîpulu lui Tra­ianu pe o tabula mare tienuta de doi demoni, asupra că­rora este vulturulu romanu cu aripele întinse, ci acéstia . inscriptiune e cam stersa de fumulu focului ace-lu faceau : Turcii sub dens’a, incatu numai atat’a se mai vede: irilp1 Ca D. Nerva P. Nerva Traiges. Pont. Max. Cu^m'p cu­­ventu de la Dunăre pana la fluviulu Donu pre totu loculu se mai vedu urmele acelora giganți, cari ni-au castigatu noua acést’a scumpa patria, column o. ^eHuri, movile si ce­tățile aredicate, cari se mai urmarescu si pana acum, vor­­bescu limpede marirea trecutului, si laudele lui Traianu, care apoi cu tota demnitatea romana a potutu se avor­­bescu patriciiloru in modulu urmatoriu despre resbelulu dacicii. Ego sane, qui torpentem rempublicam et dissipatam­ tum­ domestica tyrannide, tum (^etarum contumelia sus­­cipiens, solus Istri accolas adgredi ausus­sum, et Get­arum quidem gentem penitife delevi, et hoc quidem tantum opus annis fere quique confeci. (Julianus in Caeshribus.) Colo­nisa rea Dacici. Fiindacâ Daci’a se desiertase de omeni pr’in res­­boiulu lui Decebalu, pentru acea Traianu spre a populă acést’a provincia ce avea impregiuru unu milionu de pisi, a dusu d’in totu imperiala romanu nenumerata multime de omeni spre a cultivă campiele si cetatile. 2) Eutropiu marturisesce vederatu cumea Traianu vediendu acest’a ticra amena desiertata de oineui, a constituitu-o in pro­vincia romana, inse se esca acum întrebarea, pre multi- le Numitu si Streiu trecandu pr­in Sarmisegetusa se versa in Muresiu. . 2) Eutropiu lib. VI. 6. 6

Next