Concordia, 1864-1865 (Anul 4, nr. 1-105)
1864-01-28 / nr. 5
Am totu auditu, cu dulcetiurile su rele pentru dînti si stomacu, pentru acea vie camu ferescu de ele; dar’ apoi de bonboni francesci marturisescu sînceru, am nespusa frica, si acéstea de candu am auditu, cumu Augustulu Napoleonu I. era bunu bucurosu a inchina Tiarului Albu Alesandru I. intregi Principatele romane. Cu tote acestea, pete pentru ca, sei, in serbatori luminate omul si ierta multe de tote, nu me potul retieni dela zachariturile francesci d’in cofetari’a Bethleniana. Dar’ apoi mi s’a si platîtu ! Ca unu deus ex machina mi se arunca Dózsa, ca sa-mi strapediesca dântii, sâ-mi strice stomaculu si acest’a in sânte serbatoriele nascerii! Ci glum’a de o parte ! Eu se vedemu, ce vorbesce Dózsa. „Nu credemu sâ fia congresu seu conferintia, carea se induplece pre Austri’a la estradarea Veneției; fatia cu acest’a posesiune forte putinu aru compeni prospectulu, ca dóra Europ’a, candu se va deslegâ cuestiunea orientala, va fi in stare de a-i dâ spatele Dunariane ca schimbu pentru Veneti’a. Acést’a ar fi o trafica, in care, Dieu, Austri’a nu multu ar câștigă. Austri’a in vecinetatea Rusiei, nici o data nu ar pote se domnésca in pace preste otiéra de ritulu grecescu, mai alesu de romu cugetă si ace’a, câ Moldo-Romani’a in parte multu precumpanitoria este bulgara si asiă se tiene de semienti’a slavica, si câ elementulu romanu *) care in dilele lui Ypsilanti inca se tieneă pre sîne de sclavu, era acumu d’ in grat i’a lui Napoleon se tiene de „romanu,“ in Moldo- Romanl’a fatia cu poporatiunea neromana stâ in proportiune mai nepartínitoria, de câtu solutu Magiam in Tranni’a; după ce este sciutu, cu Moldo-Romanl’a pre doue de trei parti este bulgara. Politîc’a rusesca chiaru prin sîmpati’a acestei masse sclave — de care se lipesce si tieranimea romana, — are si va avă influintia precumpanitoria asupr’a poporului acestora Poate si astă Austri’a pentru Veneti’a ar luă in schimbu gurele Dunării cu unu cuibu de agitaţiune si mai periculosu de câtu Veneti’a.“ Asiă politiséza D. Dózsa si io nu ine legu a lu retunde. Nu o făcu acést’a, pentru ca sunt convinsu pre deplinu, câ necumu intre Romani, dara nici intre Magiarii cetitori de diuarie nu se afla nime, — nici chiaru autorulu disei, D. Dosza, — care se ie de bani buni temeiulu, pre care radiema acést’a politîsare , minunat’a aserțiune, câ elementulu romanu face numai a trei’a parte d’in poporatiunea Moldo-Romaniei, si de aci Austri’a are sâ se téma de Poate, câ de unu forpostu muscalescu. Nu me legu a retunde aserțiunea D. Dózsa, de si ea pote sâ duca in ratecire pre unii, ci intrebu numai: Ore ce insemneza marea grige, ce scrietorii Magiari, punu pentru noi invelindu-ne, care in panura de Paris, care in cojoce dela Moscva V Adeveratu, frigulu e de 19. graduri; dar inse fost’a si mai frigu, si totusi nu sciu, ca Domniele loru sa ne fia incalditu. Ore nu cumva grigea loru de romani avemu sâ o consîderamu de unu presemnu alu împăcării intre siogori si incapete pe spesele infricosiatiloru romani . Ore de unde sâ fia capetatu D. Dózsa aceste date statistice, ca si cari ochiu de omu nu a mai vediutu, nici chiaru in Jerney János keleti utazása ? Candu va sosî tempulu, in care unii scrietori magiari sâ nu umble imbetandu naţiunea loru cu resvertîturi de risu, cu scalambaturi, ca datele statistice a D. Dózsa. Candu vomu ajunge, sâ vedemu spunendu adeverulu, candu e vorba de naţiunile, intre cari cauta sâ traiesca națiunea magiara, sâ spună dicu, adeverulu si astă sâ asterna drumulu intielegerei si alu concordiei ? Dara ce vorbescu de adeveru, candu bine sciu ca acela nu prea are locu in politica, era mintiunea , rola de frunte. Si ce sa faci, daca D. Dózsa Dani afla desfătare intru a jocă politica fatia cu cetitori sei ? Numai dorere, ca prin joculu Domniei sale, naţiunea pentru care scrie, si caus’a patriei comune perde forte multu. — nutiulu. *) Iertare, Domnule Dózsa! cuventulu : oah, in limb’a nostra nu-lu sciu traduce almente, de aci originalulu, in care acausi urmeza: „roman“ patîmesce ceva. F 0 I S I 0 R ’ A. f itte-va epistole ale unui peregrinii Transilvanii, mediate si ajustate după mai mulţi ani. XXIV. D’in Santu Petrupole Prieru 4843. „Mundus vuit decipi, ergo decipiatur.“ (Urmare.) Totu asia uniformu după unu chablonu suntu construite si casele postali d’in 18, pana in 25. de verste, in care strainulu capeta adapostu gratuitu destulu de comodu, aflandu-se mobiliariulu necesariu si canapele imbracate cu materia lucia de peru de calu in un’a ca cealalta. Munificinti’a imperiale e adeveratu mare. Intr’atât’a domnesce in Rusi’a lini’a drepta, câtu, afara de provinti’a polona Litvani’a, dara nici 10 localetati nu intempinaramu in drumu, ba chiaru cetatea guvernementale Plescovu cu 10.000 de locuitori inca se lasa cercitre doue verste de laturea drumului, o bajocura intr’o tiera, unde natur’a pune asie pucine pedece ingineriloru la confectionarea chausseleloru in respectulu terrassei. Post’a rusa sbora ca ventulu dera postiliunii se asiédia pre capra si inchama patru cai la rota, pre cari mana cu multa gratia, ca cursorii antici d’in quadriga. Acestea e moda si la alti locuitori ce au patru vite, ca ce spatiulu in adeveru concede a te lati după plăcu, fiindu drumulu largu si materialele de laturi. Afara de caii imperiali am vediutu numai vitutie cu totulumenunte si degenerate in este climate nordece. Vedi sanie usturele, patru calutiei ca nesce umbre cu chamuri de atia apoi proprietariulu cu barba lunga, cu cojocu lungu si unsu, apoi cu opinci de teiu sburandu preste nea fara a se cufunda, si credi ca suntu nălucirile aeriane produse de fat’a morgana. Pre unu geru nici candu mai josu de 20 de graduri, curundu curmaramu fabulos’a destantia si in 15 /3, fauru pre o moina ne cuprinse a plbia calda si unu noroiu, ca la San-Medru in regiunile nostre, intraramu in cetatea lui San-Petru, resiedînti’a potentîsîmiloru Ciari ai tutoru Rusîeloru. Acest’a capetale e un’a d’in cele mai noue, dara si cea mai strălucită in tota Europ’a, ca ce pre langa gustulu celu eschisetu europeanu, are lussulu aseatecu de consociu, ca nice un’a d’in câte am vediutu pana aci. Petropolea se funda de Petru celu mare numai in 16. Maiu 1703, face la marginea Ingriei aprope de sînulu finicu in rovinesele maluri ale Nevei si preste 12 insule se estinde pre o suprafatia de doua miliarie patrate, noavendu porti, bariere sau vre o inchisura pre care. Ploi’a fii numai momentana si in nóaptea urmatoria atmosfer’a se aspri de ajunsu, neua coperi tîn’a inghiatiata de trei palme, era Nev’a si tote canalele de mai inante eră inghiatiate ca tunulu. Numai aci e anomalia in temperatura. Petrupolea cu nemesuratele sale proportiuni pre base lata caracteredia Rusi’a in miniatura, are platre monstruose, strate lunge si drepte, multe large de 150 si nici un’a mai strimta de 60 de urme. Desi prim’a vista acést’a cetate se pare camu destrămata, face unu efectu estraordenariu prin arcitectur’a cea alesa, prin regularetatea constructiuniloru si grandeosetatea monuminteloru apoi mai alesu prin canalele sale de ambe parti in tota lungimea încadrate de granitu cioplitu in patru anghiuri d’in fundamentu, apoi decorate cu parapete pana in brau, fia de granitu, fia de feru fusu formandu lei, grifuri sau acere imperiali bransate. Nu e naţiune mai iubitoria de pompa ca muscalii, dara incaire se vede mai mare profusîune spre a simultianui acést’a pasiune , de unde urmédia, cu aci case, beserece, dara mai alesu turnurile sunt mai tote cu coperisie aurate. Totu negutietoriulu, pana si celu mai nevoiasiu sfarnariu are de supr a usiei magazinului o tabla cu litere de auru monstruose, cari făcu se stralucesca tot’a strat’a buchile ruse după firea loru coprindiendu unu spațiu forte latu. Nu numai Petropolea ci toata Rusia e numai o specia de castre militarie, si cumu am disu de Roma, ca d’in poporatiunea de pre strate sunt 95 de procinte popi, asie se pote dice de Petropole ca are 95 °0 soldaţi, câ ce in Rom’a deregatorii publici si alumnii instituteloru suntu popi séu uneformati popesce, pre candu aici suntu soldaţi séu uneformati militaresce, pana si custodîele nopturne. Venirea nostra in Petrupole e intr’atât’a epocale, ca sosîramu aici de odata cu celu mai renumitu cantaretiu alu tempului, faimosulu tenore Rubini, care după ce au seceratu lauri pretotîndene in Europ’a vine, desi spre declinulu vocei sale, se culega triumfe si in Rusi’a, unde lumea de nevoia se multiamesce si cu talente in declinu, cu ce in fierea loru nimeni riseca a le sacrifică in acést’a clima periculosa. Se dice cu Rubini e in declinu, inse l’am auditu cantandu la Berolinu in Puritani, Upirata si in Otello, unde cu vocea ca si supranaturale pusese lumea in estasa, dara si lua pre tata sér’a câte 800 de taleri de la comuna si câte 200 de la regele. Aici indata după sosire dede trei concerte in sal’a cea strălucită a reuniunei boieresci, si fiindu ca venisemu împreuna pre drumu facundu-i pre cari servitie de curtenire, Dlu Rubini se destinse cu ofertulu mai multor bilete gratuite pentru concertele sale, d’in cari oprindu numai trei pentru mine, mi făcui mana buna la cunoscuţi, cu ce la casa se capetă numai cu câte 5 ruble de argintu unulu (rubl’a 5 sfanţi’) 18 Oradea mare 18/6 ianuariu 1864. In diu’a anului nou s’au condecoratu Rolissimul Dnn Joanne Pap Canonicul gr. un. de Oradea mare si rectorul seminariului romanu cu ordul cavalerescu alu Majestatei Sale Imperatului Franciscu Josîfu I. Actul condecorarei s’au intemplatu in curtea episcopesca, si la acéstea soleimitate Ilustr. Sa eppul J. Selagianu au chiamatu pe Ilustr. la administratoarele Citului Lud. de Hajdú, pe mai multi oficini stabali dela militia, si pe alti ospeti d’in partea besericeasca si civile, acestia fiindu toti adunati cam la 1 óra, eppul cetî o avorbintia in limb’a latîna amintîndu, cu grati’a Maestatei Sale de condecoratiune e basata pe meritele condecoratului puse in sfer’a besericeasca si a institutiunei, totu deodata multi ami Ilustr. Sale administr. Ottense pentru bunavo Prea strălucite Domnule Episcope! Prea veneratiloru Fraţi! Prea stimata Adunare! Indesiertu m’asiu nesui se esprimu deplinu ce sentiescu asta-di, pentrucâ natur’a a uneori chiaru sentieminteloru celoru mai inflacarate le denega cuvintele. Marturisescu, cumca bucuria mi cuprinde anim’a nu atât’a pentrucâ sum condecoratu preste meritele mele si prin grati’a Maestatii Sale cu stralucitulu Ordu, carele porta numele preainaltu alu pregratiosului nostru Imperatu Francescu Josîfu I, ci mai alesu d’in causa, ca prin acest’a ordu vedu onorata beseric’a si natiunea nostra cea amara. Recunoscinti’a este o detorintia plăcută pentru tota anim’a binesentitoria, si in cele mai multe casuri sîngur’a repretiuire pentru gratiele de cari ne impartesimu. Multiamita ferbinte domnesce si in peptulu meu asta-di, carea nu o potu lasă nedescoperita; si unu cuventu d’in launtru mi spune, cumca acest’a nu va se mora nice ordîniora. Prea strălucite Domnule Episcope ! Faptorulu principalu alu solemnităţii dilei de astadi este pregratiosulu nostru Monarcu, alu cărui nume este inscrisu in animele Romaniloru si pentru totdeaun’a neuitatu inaintea nostra. Maestatea Sa Imperatulu nostru Francescu Josîfu I. conferindu-mi decoratiunea acest’a, n’aru fi potutu afla in person’a mea cea umilita unu meritu mai mare decâtu insusirea, carea debie se impla senulu fia cărui supusu, adeca credînti’a si alipirea filiala câtra tronulu si câtra Dînasti’a Maestatii sale si câtra tota inalt’a casa domnitoria austriaca. Daca am ceva merite prin ostenel’a mea de 25 de ani intru crescerea si invetiarea tenerimei, aceste nu-su alta, decâtu numai o vointia sincera si nestiinti’a de a desceptă vertutea cea inascuta a romanului si de a cresce besericei fii crescini adeverati, natiunei membri folositori si statului cetatieni intrelepti si supusi, cari se fia cu credîntia nestrămutata si cu alipire intima catra inaltulu Tronu, fiindu convinsu, cumca naţiunea romana numai asie va pote cuprinde loculu ce i se cuvine intre cele alalte naţiuni. Sîlindu-me a-mi implini detorinitele, nu amu cercatu alta remuneratiune de câtu a consciintiei celei bune, nece alta mangaiare afara de a vedé succsulu celu bunu si naintarea infloirei si fericirei dulcei mele națiuni ce totdeauna a fostu oftarea ferbinte a animei mele. Inse după ce grati’a Maestatii Sale nu s’a marginitu cu meritele mele, cugetu cumca cu cea mai adanca reverintia nu potu aduce o multiamita mai cuvenita, de câtu a me protestă ne-intia cu carea s’a aretatu in relatiunea sa recomendatoria in privinti’a condecoratului. Cu finirea alocutiunei resunara vivate întreite pentru Maestatea Sa, iara Chorul seminaristiloru cantâ imnulu „Domne tiene“ etc. după ce Ilustr. Sa eppul dâde Ilustr. Sale administratorelui ordulu carele apoi lu anina pe peptul lăudatului Din Canonicii. Domni’a Sa la aceste respunse in limba romana in urmatoriele :