Concordia, 1864-1865 (Anul 4, nr. 1-105)

1864-12-08 / nr. 95

In fine, ’nante de ce amu incheia, sé adau­­gemu aci si parerea nóastra. Noi inca credemu ca tóata lumea cu ministeriulu a comisu sminte, dar’ nu voimu a fi partium studiosi si d’aceea trebue sé recunoscemu desclinitu in cestiunea Ungariei câ la smintele ministeriului, senatulu imperiale e complice. Daca senatulu impe­riale nu incuviintiâ d’intru ’nceputu dîreptiu­­nea ce luase ministeriulu, ea s’aru fi sch­im­­batu; si daca senatulu inca atunci graiâ cu senceritatea cu care asta-di descopere ranele, in asemene casu relatiunile nóstre actuali aru fi cu totulu altele, sîtuatiunea mai sub­diete­­rie, si noi câte­va popore d’in cace de Lait’a n’amu fi perdutu trei ani d’in viéti’a nóstra, in acestu tempu frumosu n’amu fi fostu lipsiti de favorurile si binefacerile ce le intînde con­­stitutionalismulu spre desvoltarea vietiei popo­­reloru. Dar’ nu numai noi amu sei se aretâmu resultate frumóse d’in o viétia constitutionale de trei ani, ci asia credemu ca si si constitu­­tiunea imperiale s’aru fi mai popularisatu. Dar tote aceste nu se intemplara astu-felu, si sun­­temu sîliti a gustă sîtuatiunea ce ni s’a ga­­tîtu fara voi’a nóstra, remanendu-ne numai speranti’a ca dara după atâtea urgeri d’in tóte partile, numai ce va veni si pentru noi impe­­rati’a vietiei constitutionali. Casa fleputatilo­i senatului imperiale. Siedinti’a d’in 3. Diecemvre. Presiedintele de Hasner deschide siedinti’a pre la 10 ore 35 min. Pe banc’a ministeriale: Schmerling, Las­ser, Plener, Mecséry, Frank, Mensdorff, Hein, Burger, siefulu de secţiune Kalchberg. (Galeriele suntu îndesate). După îndrumarea unoru petitiuni la comitetul u pentru aceste, se continua desbaterea adresei, luandu mai antaiu cuventulu referintele Dr. Giskra spre a motivă alin. 13-a d’in proieptulu de adresa : Ce atinge laturea formale a cestiunei Galitiei, dice oratoriulu, se dau comitetului d’in partea regimului diferi­te desluciri, e vorb’a inse de cestiunea materiale, c­a o­r­e mesur’a esceptionale, ce s’a luatu, de lipsa a fostu seau­ba, si fiindu-cu regimulu a luatu mesur’a acést’a intr’unu tempu, candu senatulu imperiale nu era adunatu, după §. 13. alu constitu­­tiunei, motivele si resultatele au a se propune casei. Representantiunei imperiului nu-i pote fi totu atât’a, câ suspinsa e constitutiunea in una parte a statului seu ba, si deca s’ar crede ca atari acte, ca in Galiti’a ar fi numai acte de essecutiime, atunci se dâ fie cărui regimu unu privilegiu de a’ndrumă tote constitutiu­­nile acolo, unde după espresîunea unui deputatu d’in Tîrciu, au peregrinatu cond­usele dietei de Tîrciu (in pulpitulu de chartîe alu ministeriului). Ministrulu de politia Br. de Mecséry amin­­tesce, ca si prea 'nalt’a vorbire de tronu a alînsu cu părere de reu intemplarile si mesura esceptionale re- sultatoria d’in acele, ce s’a luatu in Galiti’a, si regi­mulu si-a tienutu de datorintia de a da desluciri casei, si in casulu, candu loculu resp. d’in proieptulu de lege nu ar’ fi pretînsu acést’a. După pre câte cuvinte intruducatorie despre starea Galitiei d’in anulu trecutu, oratoriulu se ’ntorce la temeiulu misicarei intemplate si după o desfasiurare detaiata dice ca deca se ia in consîderatiune inca si impregiurarea, ca­tier­a era inundata de una masa de străini, cari ce­­lucrau pentru rescolare, si­ pote omulu intîpui, ce sî­­tuatiune domiia in momentulu, candu regimulu imp. se vediu­ sîlitu a pune căpetu acestei sîtuatiuni peri­­culose. Prin una singura immultire a miediuloceloru de potere materiali a regimului imp, prin intarirea trupeloru, nu se potea face acestia. Aici avea se se lucre cu unu organismu, care se selă subtrage, pre facia si iu ascunsu, de la ori ce încercare oficiosa de-a aplici legile sustatorie. Era de lipsa asie dara a se crea una sîtuatiune, care-i di poterei regimului miediulocele de a strică organism­ulu i nimicu. Regi­­mul timp, s’asemuitu deci indetoratu a se rogi de Maiestatea Sa, se conceda ca Galiti’a si teritoriulu Cracoviei se se puna in stare de assedîu. Luandu regimulu mesur’a acést’a, tienu totodată innaintea ochiloru de­­torinti’a, de a nu merge mai departe in introducerea de regule esceptionali, deCâtu era absolutu de lipsa. Trecandu la form’a cestiu­nei, oratoriulu nu afla sta­rea de assedîu in contradicere cu constitutiunea. §. 13. vorbesce de atari despusetiuni, cari cadu in compe­­tinti’a senatului imperiale. Competinti’a senatului imp. e legislativa si regimulu nu potu considera in­troducerea starei de assedîu, de una mesura legisla­tiva, nice după starea legislatiunei, nice după natur­a mesureloru. Intorcandu-se la jurisdictiu­nea penale a judeca­­torieloru militari, oratoriulu cite:sa §. 5. alu patentei imp. d­in 15 Januariu 1855. si deduce de acolo cu starea de assedîu e intemeiata in lege. Trecandu la resultatele caseigate prin mesur’a cepes­­timnale ce s’a luatu, amintesee ca străinii, cari se tieneau de rescolare, au peresîtu tier’a, asiediandu-se prin acést’a cu ’ncetulu undele miscarei; agricultur’a, industri’a si comercialu si-au recapetatu poterile de lucru; organismulu de revolutiune fu conturbatu intr’ atât’a, câtu se restaurâ securitatea personei si a pro­­prietatei. Cu respectu la întrebarea: câ pre se roge regi­mulu, in impregiurarile de fatia, pre Maj. Sa pentru redîcarea starei esceptionali, si relatiunile intr’ ade­­veru suntu de asie natura, câtu se se pota face acést’a cu tiniscire, cugeta oratoriulu a fi de lipsa se privesca tendîntiele, cari inca sustau afara de Galiti’a. Spre scopulu acest’a citeza mai multe păsuri d’in unu diurnalu ce ese acum in Brusela, d’intre cari unulu e: „Lupt’a Europei cu despotîsmulu , trebue sâ se con­centreze cu lupt’a Poloniei prin isolarea despotismului Russiei si Austriei.“ D’in aceste deduce oratoriulu câ tendînti’a principale a luptei e indreptata in contr’a Austriei si câ teatrulu miscarei si alu atacuriloru e Austri’a. Oratoriulu mai amintesce ca si in tempulu assedîului au obvenitu in tiera date, d’in cari se cu­­nosce legatur’a cu tendîntiele de mai susu, asie s’au aflatu in Opt. arme noue s. a. si inch­iae, câ intre impregiurarile aceste, regimulu n’a potulu rogă pre Maj. Sa, se faca de­ocamdata schimbări in starea esceptionale. Dep. Br. de Pratobevera după una vorbire îndelungata primita, cu aplausu, si­ du parerea in urma­­toriele: fiindu că nu precepu motivele pentru cari voiescu a se desparţi de literile chiari ale constitu­­tiunei, trebue se marturisescu că nu potemu se ne lasâmu, fara de-a abdice, de asceptarea espresa cu umilinti’a de a capetii pre terenulu constitutiunei una deslucire a motîveloru. Dep. Grocholski: Rescolarea in Polonia ru­­sesca e suprimata, prin urmare atitiarea d­in Galiti’a a despartitu. O deslucire mai de aprope nu e de lipsa, ca sustarea mai departe a assedîului contradice toto­­roru principieloru de dereptate. Redîcarea starei de assedîu e unu ac­u, ce tier’a lu­pote si se cuvine se-lu cera de la regimu. Dep. K u z i e m s k i, dechiara francu in numele Ruteniloru, câ acesti­a nu voru pausâ, pana ce nefe­­ricit’a tiera nu va fi despărţită in doue parti după ambe nationalitatile, fiindu pre deplinu convinsi, ca Galiti’a res. de acumu, numai atunci se va poté bucura de o pace neconturbata si duratoria. Dep. Dr. Berger: Regimulu se pune pre unu terenu, care pune la întrebare insa­si constitutiunea, eu crediu ca pre basea §. 13. alu constitutiunei se va justifică înaintea nostra si prim­a urmare va fi, câ se va aduce o lege, care va normă luarea mesu­jeloru esceptionali. Ministru de Lasser, desfasiurandu insemne­­tatea assedîului, care — după cum dice — se pote aplică si spre scutirea unei corporatiuni parlamentare, la întrebarea, câ eventualminte senatulu imp. angustu seu amplu are a se consultă despre punerea in stare de assedîu, vine la cugetulu, cum ar’ fi, deca s’ar pune Ungaria in starea acést'a? După vorbirea mai multoru oratori intre cari min. de statu cav. de Schmerling, min. de just. cav. de H e­­­n, vorbi referințele Dr. Giskra si apoi se procese la votîsare si aline­ a 13. se primi cu ma­­joritate după formularea d’in proieptu. Pre­siedinti’a urmatoria: continuarea desbăterei. 382 D­in Bucovina. Domnule Redactoru ! — In mnulu 82, alu pretiu­­itului Dtale organu, se publicară contribuirile de ici de colo in folosulu ajutorarei nenorocitiloru no­ștri frați Beiusieni, cari u .mărsera in anulu trecutu. Nu scimu urma-va mai una scu si mai multe liste asemene, inse pentru totu casulu ne luamu voia a te rogă, se binevoesci a priimi in­­colonele stimatului Dtale diuariu provisori’a si scurt’a observatiune, câ după câtu scimu noi cu posîtivitate, d’in Bucovin’a nu numai 36 fl. incursera pentru ajutorarea numiti­­loru noştri fraţi Beiusieni, ci neasemenaveru mai multu. Guvernulu tierei nostre prochiamu câ­ci pre venera­­verulu consîstoriu ort. orient, d’in Cernăuţi, si ace­stea d’in parte-si fece potrivitele despusetiuni, ca se aranjedie parocii si intre sîne si in comunele loru respective colectiuni in folosulu nenorocitiloru Beiu­­sieni. Câtu scimu noi, si preotii senguri d’in partea loru contribuira după potere seu voia in scopulu acelu crestinescu si umanu, si poporulu asisdere — audindu mai cu séma de la pastorii sei sufletesci, câ nenoro­ciţii Beiusieni sunt fraţi ai noştri de unu sânge si de­ unu nume cu noi, si poporulu dicu, in care parodia preutulu comunică trist’a si compatîmiver’a scrie, nu remase inderetu, ci dede bucurosu denariulu seu, justificandu si acum inim’a sa cea buna, ce e Romanului endemica. Noi numai unu esemplu voimu de o­camdata aice se aducemu, spre a sprijini în­chipuirea, câtu de diferita trebue se fia sum’a cole­­ctiunei totale in dieces’a Bucovinei, de acea publicata in nrlu 82, alu „Concordiei,“ câ numai o comuna sa­­tésca, pre care d’in modestia nu voimu sé o numi­­mu, contribui la colect’a totale, multu preste 40 fl. v. a. care cupta, cum si d’in tote pârtile urmâ asia, se trimese prin respetîvele protopopiate la Consîstoriu. Pentru acum atâtea, vedé-vomu vise, câ­ci de e aice o­erere dcu rusine la mediulocu, trebue se se scie a cui e ea. - v. - ROMANIA. Cetitorii nostri au auditu adese despre planurile de escursîune in Romania a preoti­­loru rom. catolici magiari, pentru ca totuodata pe Romanii catolici d’acolo se-i faca a-i crede ca sunt magiari. Guvernulu României inse le pune tóate la calea sa, precum nn areta urma­­toriulu artîclu ce l’imprumutamu d'in ,,Buci­­mulu“: Demboviti’a, in unulu d’in M­. d’in urma, a critîcatu toate despusetiunile pentru seminariulu catolicu d’in Iași, cu toate câ lauda fapt’a in sîne. Punturile mai criticate sunt doa: a) Câ se cere ca obiectele se se invetie in limb’a romana, si b) Câ nu se va permite pe viitoriu numi­rea de preoți la comunele catolice, fara apro­barea ministrului Culteloru. Aci este casulu a potb­dice cine­va, ca diariulu Demboviti’a este mai catolicu de câtu insu­si Papa. D. Crezulescu a prevediutu in­­vetiarea obiecteloru in romanesce, nu numai d’in puntulu de vedere natiunale, dara pentru ca acést’a s’a cerutu de insa­si episcopi’a ca­tolica d’in Iasi, prin proiectulu de regulamentu ce a presîntatu ministeriului, in cestiune. Si nu potea face alt­feliu episcopi’a catolica d’in Iaşi, după ce, inca de la 1774, (21. martiu) este o lege de la insa­si sacr’a congregatiune d’in Roma, care lege, — stipuleaza câ, se fie dați peste otarele acestei tiere acei preoți ca­tolici, cari s’aru dovedî ca nu sciu limb’a ro­­manesca după siese lune de la a loru intrare in tiera. Eca testulu acestei legi: „S. Congregat. 21. mart. 1774. facto verbo cum SS. mo D-no Clemente XIV. decrevit ut quilibet missiona­­rius post sex menses ab adventu in missionem subeat linguae examen, et si imperitus reper­­tus, neque spes sit, expellatus.“ A duo’a obiectiune este si mai simple de deslegatu. Domnii nostri inca d’in seclulu XIV. ave­au si disputau, cu arm’a in mana, dreptulu d’a numi in tiera, nu numai pe preoţii cato­lici, dara ch­iaru si pe episcopii loru. Asia, ca sé nu citâmu de câtu unu essemplu, sub Va­­sîle Lupu a fostu mare cérta intre Moldova si Polonia pentru dreptulu numirii episcopului catolicu. Memorialele Reunirii catolice d­in Iaşi scrie la anii 1650: „In questo tempo vi furono discordia in missione: ii Re di Polonia ed il Principe di Moldavia si questionavano il diritto di nomi­­nare il vescovo di Bacov.“ Dara inca si cu multu mai ’nainte de Lu­pu, aflamu episcopi numiti de catra domnii romani. La 1607, de essemplu, fii, dice Memo­­rialele reunirii catolice. „Girolamo Arsenghi Minor, conv. N­o m i­n a t­o dai Principe di Moldavia Constantin I­ a Mogiha, eletto il 17. Settembre.“ Credemu câ este destulu d’ocamdata spre a dovedî câ d. ministru Crezulescu a unitu politîc’a viitoria cu drepturile antice ale tierei. Amu fi intielesu prea bine se nu aprobe aceste despusetiuni congregatiunea de la Roma scu, mai bine preoții maghiarisatori de asta­di de prin satele romane, ce comitu abusurile ne mai audite prin satele catolice d’in Romani­a si, mai cu seama prin cele de peste Milcovu. NOUTATI ESTERNE. FRANCIA. De candu representantele Au­striei la curtea de Parisu principele Metter­nich a dusu cu sine nisce instructiuni noue de la Vienna, a avutu dese conferintie candu cu ministrulu francese Drouyn de Lhuys, can­du cu alti barbati ce stau aproape de Impera­­tulu Franciei, ma adese fu invitatu spre con­sultare si la Compilgne, unde Imperatulu pe­trece de presentu. Cari sunt instrucţiunile ce le-au dusu cu sîne Metternich de la Vienna, si

Next