Contemporanul, iulie-decembrie 1952 (Anul 6, nr. 27-52)
1952-07-04 / nr. 27
2 Pentru o recoltă bogată Agitatorii de la S. M. T.Costeşti în fruntea campaniei de recoltare In vederea îndeplinirii sarcinilor trasate de Hotărîrea guvernului şi partidului din 0 Iunie 1952, organizaţia de bază a S.M.T.Costeşti a acordat o deosebită atenţie organizării muncii de agitaţie. Pentru a asigura desfăşurarea unei agitaţii la un nivel cât mai înalt în campania de recoltare, organizaţia de bază s a ocupat de instruirea agitatorilor încă din luna Mai. Tot în acest scop, agitatorii ţin şedinţe săptămânale conduse de secretarul organizaţiei de bază în cadrul cărora se prezintă rapoarte asupra activităţii din cursul săptămânii. Pe baza acestor rapoarte se iau măsuri pentru lichidarea lipsurilor constatate şi pentru generalizarea metodelor care au dat rezultate pozitive. Deasemeni, în vederea ridicării nivelului lor politic şi profesional, agitatorii au fost îndrumaţi să frecventeze cursul profesional special organizat în cadrul S.M.T. între 21 Mai şi 17 Iunie. In cadrul acestui curs, agitatorii au ascultat printre altele lecţiile: „Rolul S.M.T. în transformarea socialistă a agriculturii în ţara noastră”, „Să desfăşurăm larg întrecerea socialistă în campania de seceriş, treeriş şi desmiriştit”, „Folosirea metodelor sovietice ne ajută să terminăm la timp campania de seceriş, treeriş şi desmiriştit”, etc. Roadele acestei munci de pregătire a agitatorilor de la S.M.T.Costeşti nu au întârziat să se arate. Agitatorul Popescu Nie, de pildă, a dus o astfel de muncă de lămurire în rândul ţăranilor muncitori din comuna Cochineşti, încât el a reuşit să contribue din plin la formarea întovărăşirii de tip T.O.Z. din această comună. Tot astfel, datorită muncii desfăşurată de agitatorii de la S.M.T.Costeşti, întovărăşirea din comuna Fâlfani s a mărit, cuprinzând noi familii de ţărani muncitori, convinşi de superioritatea muncii cu mijloace mecanizate pe tarlale mari. Văzând că ţăranii muncitori din comuna Hârseşti nu izbuteau să înjghebeze o gospodărie colectivă din pricina uneltirilor chiaburilor şi a cozilor lor de topor, agitatorul Ion Stan de la S.M.T. a pornit o intensă muncă de lămurire în vederea mobilizării ţăranilor muncitori pentru demascarea şi izolarea chiaburilor, acţiune care a fost încununată de succes. Deasemeni, el a organizat o vizită la gospodăria colectivă din comuna Pădureţi şi Stolnici unde ţăranii săraci şi mijlocaşi s au putut convinge de condiţiile din ce în ce mai bune de viaţă şi de muncă ale colectiviştilor. Rezultatul străduinţei depuse de agitatorul Ion Stan a fost acela că ţăranii muncitori din Hârseşti au trecut de îndată la organizarea unei gospodării colective în comuna lor. In acţiunea de mobilizare a ţăranilor muncitori în campania de recoltare, agitatorii de la S.M.T.Costeşti folosesc cu pricepere şi staţia de radioamplificare a comunei. Ei informează la staţia de radioamplificare, în cadrul emisiunilor de Luni, asupra rezultatelor obţinute în muncile agricole în timpul săptămânii. Astfel ţăranii muncitori sunt permanent informaţi asupra mersului general al muncii, asupra contribuţiei dată de S.M.T. la munca de lucrare a pământului în întregul raion. Agitatorii folosesc deasemeni în activitatea lor „foile volante”, care oglindesc felul în care îşi îndeplineşte S.M.T. sarcinile în campania de recoltare. La gazeta de perete „Tractorul” şi pe panoul de onoare sunt popularizaţi fruntaşii în campania de recoltare, iar pe un alt panou se înscriu zilnic rezultatele obţinute de fiecare brigadă în parte. Apreciind însemnătatea popularizării experienţei S.M.T. sovietice, organizaţia de bază a deschis o expoziţie intitulată „S.M.T. din U.R.S.S.”, care prezintă în imagini realizările S.M.T. în desvoltarea agriculturii colhoznice. Campania de recoltare a început în întregul raion. De aceea e necesar ca agitatorii din Staţiunea de Maşini şi Tractoare Costeşti, să-şi intensifice munca în rândurile colectiviştilor şi ţăranilor muncitori cuprinzând toate satele şi comunele raionului, în vederea descoperirii şi nimicirii oricăror manevre ale chiaburilor de a împiedica munca, în vederea strângerii recoltei şi a îndeplinirii planului de colectări la timp şi în cele mai bune condiţiuni. Un ziar care participă la pregătirea muncilor agricole de vară In lupta pentru traducerea în viaţă a Hotărîrii guvernului şi partidului, privitoare la întreţinerea culturilor, pregătirea şi executarea la timp a strângerii recoltei şi executarea planului de colectări pe anul 1932, un rol deosebit de important îl are presa locală. In vederea îndeplinirii sarcinilor care-i revin în această direcţie, ziarul „Luptătorul Bănăţean”, organ al Comitetului regional de partid — Timişoara şi al sfaturilor populare regional şi orăşenesc, a început să publice încă de la începutul lunii iunie o serie de articole şi corespondenţe, în care oglindeşte felul cum s-a desfăşurat pregătirea campaniei de recoltare în gospodăriile de stat şi gospodăriile agricole colective, în S.M.T.-uri şi în gospodăriile individuale din regiunea Timişoara. In cuprinsul rubricii „Pentru asigurarea unei recolte îmbelşugate”, ziarul „Luptătorul Bănăţean” a arătat de pildă modul în care, sub îndrumarea organizaţiei de partid, colectiviştii din gospodăria agricolă colectivă „Progresul” din comuna Comlaşul Mic au aplicat regulile agrotehnice de întreţinere a culturilor, scoţând totodată în evidenţă faptul că inventarul agricol necesar campaniei de recoltare a fost pregătit din timp. Deasemeni ziarul arată că la S.M.T. Lugoj, fiecare brigadă s-a ocupat intens de revizuirea şi repararea batozelor, tractoarelor şi plugurilor, iar la gospodăria agricolă de stat Buziaş, mecanicii gospodăriei au confecţionat din materiale vechi şi din deşeuri un fel de cărucioare care, ataşate la secerătoare-legătoare, adună snopii. Această inovaţie aduce o serioasă economie de braţe, de muncă şi timp. Deasemenea ziarul a popularizat acţiunea întreprinsă de conducerea gospodăriei de a organiza un atelier mobil pentru efectuarea reparaţiilor la câmp. Sub lozinca „Pentru reuşita campaniei agricole de vară!”, ziarul „Luptătorul Bănăţean” a organizat, împreună cu ziarul „Szabad Szo”, un raid-ancheta într-o serie de comune, gospodării agricole de stat şi gospodării agricole colective din regiunea Timişoara, în vederea analizării modului cum se desfăşoară pregătirile campaniei de recoltare şi treeriş. Raidul a scos la iveală faptul că acolo unde Hotărîrea guvernului şi partidului a fost prelucrată, luându-se măsuri din timp, pregătirile pentru campania de recoltare au decurs in mod satisfăcător. Ziarul a criticat unele gospodării de stat ca de pildă cele din Banloc, Jamul Mare şi Lugoj şi unele sfaturi populare, ca acelea din Cenad, Boldur, Găvojdia, Pădureni, etc., care nu s au preocupat de înfăptuirea la timp a lucrărilor de întreţinere a culturilor şi de pregătire a campaniei de recoltare, ceea ce va întârzia, fără îndoială, începutul campaniei de recoltare locurile respective. O acţiune pozitivă a ziarului „Luptătorul Bănăţean” este aceea de a fi popularizat metodele folosite de maeştrii culturilor din colhozurile şi sovhozurile din Uniunea Sovietică în campania de strângere a recoltelor. Intr-unul din articolele publicate se arată, bunăoară, felul cum se organizează legatul rapid al snopilor. De asemenea, într-un articol redactat de filiala societăţii „I. V. Miciurin” din Timişoara, se dau lămuriri amănunţite cu privire la metoda tractoristului sovietic Ivan Buncev, care constă în organizarea şi urmărirea executării planului de producţie după graficul orar — şi cu privire la metoda mecanicului batozat N. Brediuc, care cu batoza de tip M. K. 11.000 (după al cărei model se fabrică şi batozele noastre „Vasile Roaită”) a reuşit să treere zilnic 83.000 kilograme grâu. Ziarul „Luptătorul Bănăţean” a publicat deasemenea o serie de corespondenţe ale ţăranilor muncitori, care oglindesc realizările obţinute de ei, precum şi lipsurile ce s au ivit în pregătirea campaniei agricole de vară. Intr-una din corespondenţe se arată, de pildă, că în comuna Sacoşul Turcesc nu se respectă minimele agrotehnice de întreţinere a culturilor şi se neglijează pregătirile de recoltare, iar în comuna Jebel — raionul Deta, — datorită neaplicării agrominimului, culturile sunt slabe. Ziarul „Luptătorul Bănăţean” a mai publicat o serie de materiale critice în care ia atitudine faţă de lipsurile unor sfaturi populare, ca de pildă cei din comuna Cheverseşul Mare, care manifestă îngăduinţă faţă de sabotajul întreprins de chiaburi prin refuzul de a repara maşinile agricole. O lipsă a ziarului „Luptătorul Bănăţean” o constitue faptul că nu s a preocupat de munca organizaţiilor de bază, de munca politică şi culturală de masse desfăşurată în perioada de pregătire a campaniei de recoltare şi colectare. Ziarul a analizat munca agitatorilor, metodele întrebuinţate de aceştia pentru mobilizarea ţărănimii muncitoare în această campanie, pentru demascarea elementelor duşmănoase strecurate în conducerile sfaturilor populare, nu a analizat felul cum îşi duc activitatea în această perioadă căminele culturale şi colţurile roşii. Acestor probleme ziarul trebue să le acorde pe viitor un spaţiu mult mai larg. Filiale ale S. R. S. C. care sprijină popularizarea agrominimului In perioada actuală, în centrul preocupărilor sale filiala S.R.S.C. Dolj şi-a fixat ca unul din obiectivele principale popularizarea agrominimului. In comunele şi satele din regiune s-au ţinut sute de conferinţe pe temele : „Cârnitul bumbacului”*, „Cum trebue să întreţinem culturile pentru a obţine recolte bogate”, „Combaterea bolilor şi dăunătorilor la pomii fructiferi” etc. Indreptându-şi activitatea în direcţia sprijinirii unităţilor socialiste din agricultură, S.R.S.C. Dolj a organizat în ultimul timp o serie de conferinţe în cadrul gospodăriilor agricole colective din comunele Segarcea, Daneţ, Măceşul, Drăghiceni, Stoeneşti şi altele. Munca filialei S.R.S.C. Dolj pentru popularizarea minimelor agrotehnice sa desfăşurat pe baza unui plan de muncă concret, în care s-au stabilit sarcini precise pentru fiecare activist, comunele unde se vor ţine conferinţe, titlurile conferinţelor şi lectorii respectivi. Grupul de lectori care activează în cadrul filialei S.R.S.C. Dolj a depus o activitate susţinută în scopul culegerii de material concret pe baza căruia şi-a elaborat conferinţele, legând conţinutul acestora de problemele specifice ale comunelor sau satelor unde urmau să conferenţieze. Discuţiile purtate în jurul conferinţelor au contribuit la lămurirea ascultătorilor asupra superiorităţii lucrării pământului după regulele agrotehnice. Cunoscând dinainte realizările obţinute de către ţăranii întovărăşiţi, conferenţiarul Ing. Marin Nicolae a putut lămuri ţăranilor muncitori din comuna Siliştea Crucii cauzele care au contribuit la obţinerea de către ţăranul Ghiţă Constantin a unei recolte de 1.500 kg. porumb la ha., în timp ce ţăranii muncitori din afara întovărăşirii au obţinut în medie numai 490 kg. In comuna Piscul Vechi din raionul Calafat, în cadrul conferinţei la care au participat peste 300 de ţărani muncitori, conferenţiarul a arătat în mod practic ce rezultate dă aplicarea regulelor agrotehnice. Au fost aduse în sala Căminului Cultural mănunchiuri de grâu, secară, floarea soarelui, culese de pe tarlaua gospodăriei agricole colective şi altele culese de pe locurile ţăranilor muncitori cu gospodărie individuală. In felul acesta, cei prezenţi au putut vedea cum într'un spic de grâu cules de pe tarlaua gospodăriei agricole colective se găsesc 40 de boabe, iar în cel cules de pe pământul lucrat individual şi unde nu se pot aplica întocmai regulile agrotehnice nu se găsesc decât 20-25 de boabe. îndrumaţi de conducerea S.R.S.C. Dolj, conferenţiarii se străduesc să găsească cele mai nimerite forme, pentru a putea lămuri pe deplin ţăranilor muncitori avantagiile care decurg din munca în comun a pământului. ★ Filiala Vâlcea a „Societăţii pentru Răspândirea Ştiinţei şi Culturii” a desfăşurat în luna iunie o activitate rodnică în direcţia popularizării în rândurile ţăranilor muncitori a cunoştinţelor ştiinţifice privitoare la îngrijirea culturilor, la combaterea bolilor culturilor de câmp, la identificarea şi combaterea bolilor şi insectelor la pomii fructiferi etc. Conferinţele pe temele amintite — care fac parte din acţiunea privind popularizarea agrominimului — au fost ţinute în majoritatea comunelor din regiune. Pentru ca succesul acestor conferinţe să fie asigurat, filiala S.R.S.C. s'a îngrijit de o justă selecţionare a lectorilor, de Instruirea acestora, de dotarea lor cu material documentar ajutător, care să le înlesnească legarea textului conferinţei cu problemele specifice comunei în care urma sa fie prezentată conferinţa. Demn de remarcat este modul în care ţăranii muncitori au primit aceste conferinţe, interesul viu manifestat de către aceştia pentru problemele agrotehnice legate de munca lor de zi cu zi, participarea lor într-un număr din ce în ce mai mare la conferinţe. In comuna Pâuşeşti-Măglaş, de pildă, au participat la conferinţă 250 de ţărani muncitori, in comunele Căzăneşti-Buleia, Olăneşti-sat, Buneşti, Calicea, Muereasca, au participat peste 200 de persoane în fiecare comună. Problemele care frământă îndeaproape ţărănimea muncitoare ca: plivitul, prăşitul fără raniţă şi fără muşuroi, îngrăşarea pământurilor de cultură, combaterea buruienilor etc. au constituit obiectul unor largi discuţii. Un interes deosebit au manifestat participanţii la conferinţe faţă de problemapolenizării suplimentare a plantelor. Au existat însă subfiliale, cum sunt cele din raioanele Lădeşti şi Bălceşti, care nu au acordat toată atenţia popularizării prin conferinţe a agrominimului. Aici au existat deficienţe serioase în ce priveşte selecţionarea lectorilor, instruirea, trimiterea lor pe teren. Privită în totalitatea ei, munca filialei S.R.S.C. Vâlcea, în campania de popularizare a agrominimului, se caracterizează prin importante realizări. In actuala perioadă, filiala trebue să se preocupe atent de organizarea unor conferințe legate de campania agricolă de colectare. Una din sarcinile însemnate ale revistei „Cultura Poporului" este publicarea de piese scurte, destinate echipelor artistice de amatori. Piesele scurte ■(scenete, dialoguri, piese într’un act) au un rol educativ deosebit de însemnat. Atacând problemele cele mai arzătoare ale actualităţii, piesa scurtă are posibilitatea de a răspunde operativ cerinţelor luptei de zi cu zi a oamenilor muncii, fiind un bun mijloc de agitaţie în massele cele mai largi. Asemenea piese, larg accesibile şi uşor de pus în scenă de către artiştii amatori, sunt deosebit de preţuite de oamenii muncii. Revista are meritul de a fi grupat în jurul său o serie de scriitori cu experienţă, antrenându-i în realizarea unor piese scurte. întâlnim astfel în paginile revistei piese într-un act scrise de Victor Eftimiu, Ion Marin Sadoveanu, Lucia Demetrius, Tudor Şoimaru, Puiu Maximilian, Ionel Ţăranu, ş.a. Este cât se poate de bine venită iniţiativa revistei „Cultura Poporului" de a publica — pe lângă piesele originale — piese sovietice într’un act, care ajută masselor muncitoare din ţara noastră să rezolve importante probleme ale muncii lor practice şi care îndeosebi le desvălue măreţele perspective ale muncii şi luptei lor pentru socialism. Piesele scurte sovietice constitue de asemenea un preţios îndreptar pentru dramaturgii noştri. Exemplul sovietic arată că „genul scurt" în teatru, ca în general în literatură, nu este deloc un gen „uşor“, un gen inferior. Dimpotrivă, piesa scurtă, — care de altfel s’a bucurat în trecut de atenţia unor mari scriitori ca Gogol, Cehov şi alţii, — presupune o înaltă măestrie literară. Numărul important de piese scurte originale apărute în „Cultura Poporului" denotă preocuparea redacţiei de a da oamenilor muncii, Căminelor Culturale, miilor de echipe de amatori, cât mai mult material necesar activităţii lor artistice. In fiecare număr întâlnim 2—3 piese scurte ce abordează diferite probleme actuale ale construirii socialismului. In numerele apărute în ultimul timp, întâlnim piese merituoase atât prin tematica lor, cât şi prin realizarea lor artistică, cum ar fi „Scrisoarea" de Lucia Demerius, „O situaţie specială" de Mihail Leonard, Viorel din scorbură" de Al. Kiriţescu, etc. „Scrisoarea", piesa Luciei Demetrius, zugrăveşte un aspect al luptei dintre nou şi vechi într-o gospodărie agricolă colectivă. Autoarea satirizează elementele înapoiate ca Safta şi fiica sa Leans, femei leneşe şi clevetitoare, opunând acestora pe colectiviştii înaintaţi care luptă pentru întărirea gospodăriei colective. In „Viorel din scorbură", Al. Kiriţescu pune în lumină însemnătatea pe care o au cooperativele de producţie pentru înflorirea vieţii celor ce muncesc. „O situaţie specială" oglindeşte lupta celor mai înaintaţi muncitori şi tehnicieni din industria noastră socialistă pentru introducerea metodelor sovietice de muncă. Dacă revista „Cultura Poporului" vădește preocuparea permanentă de a da oamenilor muncii asemenea materiale literare necesare în lupta de fiecare clipă, ea nu este însă întotdeauna destul de exigentă în ceea ce priveşte calitatea materialelor publicate. In revistă au apărut o serie de lucrări greşit orientate şi lipsite de valoare literară. In aceste piese imaginea vieţii noi a satelor şi oraşelor noastre apare deformată. Oamenii zilelor noastre, eroii muncii, căliţi în focul luptei pentru construirea socialismului, sunt înfăţişaţi cu totul desumanizaţi. Ei nu pot servi drept pilde de urmat pentru spectatori. Autorii acestor piese manifestă tendinţa de nocoloşire a contradicţiilor vieţii, de bagatelizare a conflictelor. Abaterea de la adevărul vieţii are la bază necunoaşterea vieţii noastre, nivelul ideologic scăzut al unor autori, neînţelegerea mecanismului luptei de clasă, neaprofundarea învăţăturii partidului cu privire la perioada de trecere de la capitalism la socialism. Recentele documente de partid care demască devierea oportunistă de dreapta ne arată cât de diverse şi perfide sunt metodele folosite de duşmanii poporului muncitor pentru a submina regimul nostru de democraţie populară. Intergerea procesului ascuţirii luptei de clasă în perioada de trecere de la capitalism la socialism asigură orientarea justă a scriitorului spre oglindirea veridică a conflictelor şi eroilor din viaţă. Ecoul devierii de dreapta se resimte şi în unele lucrări literare. Manifestările de idilism şi schematism tind să îndulcească conflictele dramatice ale vieţii, adormind vigilenţa şi combativitatea oamenilor muncii. Multe din piesele apărute in „Cultura Poporului" vădesc o tendinţă de autoliniştire, de cocoloşire a luptei de clasă. Evitând să aprofundeze conflictul esenţial din viaţă — lupta de clasă — mulţi autori reduc subiectul pieselor lor la scheme uscate ce sărăcesc şi falsifică realitatea. Conflictul mai tuturor pieselor neizbutite din „Cultura Poporului" s’ar putea rezuma astfel: un mijlocaş merge pe un drum greşit (vinde produse agricole speculanţilor, refuză să intre în cooperativă sau la gospodăria agricolă colectivă, etc.), deoarece îl ţine în mreje chiaburul. Un activist de partid vine la el şi-l „lămureşte”. Astfel, mijlocaşul îşi va „învinge îndoiala”, îndreptându-se pe drumul cel bun („Păţania mamei Ilinca" de Puiu Maximilian, „Cui vinzi tu ?" de N. Buzescu, „Panaite şi-a învins îndoiala" de Ionel Ţăranu, după o nuvelă de G. Sidorovici, „Clienţii lui Constantin" de Puiu Maximilian). Dacă subiectul e luat din viaţa unei gospodării colective, eroul principal e un colectivist înapoiat. Va interveni însă şi aici acelaşi activist de partid, cu acelaşi discurs, luminându-l pe tovarăşul rămas în întuneric („Acelaş drum" de M. Leonard, „Iazul de la Şipotul Rece" de Ion Marin Sadoveanu). Pentru acoperirea schematismului, acţiunea e complicată, de obicei, prin introducerea unei idile care se sfârşeşte printr’o nuntă. Această poveste sentimentală adesea nu este necesară pentru rezolvarea conflictului, ci e introdusă doar pentru a „înfrumuseţa” convenţional piesa. Rezultatul nu poate fi în acest caz decât un artificiu supărător. Dacă autorii respectivi ar fi studiat în adâncime viaţa, ei ar fi fost în măsură să descrie diversitatea şi bogăţia formelor în care se manifestă conflictul central al realităţii noastre şi nu s-ar fi mărginit la reproducerea simplistă a unei scheme-tip. Lupta de clasă din satele noastre este înfăţişată în multe piese într’un chip cu totul neveridic. Denaturând în mod grosolan realitatea, unele piese — a căror acţiune este plasată în gospodării colective — fac chiar abstracţie de lupta de clasă. In aceste piese, lupta e prezentată ca ducându-se exclusiv între elementele cele mai înaintate ale ţărănimii muncitoare şi cele rămase mai în urmă, între „bun“ şi „mai bun” (de exemplu piesele „Iazul de la Şipotul Rece" şi „Taina"). Piesele cu subiect din viaţa ţăranilor cu gospodării individuale prezintă adesea antagonismul dintre ţăranii muncitori şi chiaburi într'un mod simplist, vulgarizator; duşmanii de clasă sunt înfăţişaţi ca nişte oameni naivi, care se demască singuri, aşa încât toată acţiunea activiştilor de partid pentru a descoperi maşinaţiunile lor apare lipsită de obiect. In „Clienţii lui Constantin" de Puiu Maximilian (nr. 3, Martie 1952), bunăoară, este vorba de încercarea chiaburului Mihoc de a-l trimite pe mijlocaşul Constantin să vândă în oraş produse agricole la un preţ de speculă. Autorul piesei sesizează în mod just o trăsătură caracteristică a împotrivirii duşmanului de clasă , încercarea de a înşela statul, nepredând cotele obligatorii şi trimiţând pe ascuns cereale pe piaţa pe organizaţi pentru a fi vândute la preţ de speculă. Dar rezolvarea conflictului, demascarea mârşăviei chiabureşti şi readucerea mijlocaşului pe drumul cel drept sunt realizate într’un mod simplist prin „aranjarea” de către autor a unor „coincidenţe”, ceea ce face ca manevra chiaburească să fie demascată în piesă cu o uşurinţă uimitoare. Chiar în momentul când Constantin minţea faţă de deputatul Florea că nu duce produse agricole speculanţilor, ci fratelui său Petre, muncitor la oraş, cade ca din cer... Petre, mustrându-şi fratele că n’a dat multă vreme pe la el, apare chiaburul Mihoc cu un sac de făină în spate şi este înşfăcat de doi ţărani muncitori, Gheorghe şi Marin, care stăteau la pândă... într’un mod la fel de simplist este înfăţişată lupta de clasă în piesele „Păţania mamei Ilinca" şi „Panaite şi-a învins îndoiala". In această din urmă piesă, factorul principal care îl determină pe un mijlocaş să-şi învingă îndoiala şi să intre în gospodăria colectivă este insistenţa „copilului minune" Ion. Munca de „lămurire” a copilului se face în felul următor : „Ion. (...vine lângă taică-său) Taică! (îi dă (!) lacrimile) Ce făcuşi taică?" etc. „Demascarea” chiaburului Varvaroi, care-l ţine în lanţ pe Panaite, e lăsată de asemenea pe seama copiilor, care-i imită văicărelile, bătându-şi joc de el. Un copil de 9 ani, Dumitrei, face pe chiaburul: „Dumitrei: (prefăcându-se speriat) Ceaveţi cu mine? Lăsaţi-mă ! Şi eu vreau socialism... nu-s contra!" Din acest joc copilăresc de-a lupta de clasă, s’ar putea trage concluzia că lupta pentru construirea socialismului la sate decurge în mod paşnic. La asemenea concluzii primejdioase duce ignorarea adevărului vieţii, substituirea conflictului esenţial din viaţă cu ciocniri inventate, naive. O asemenea prezentare a luptei de clasă nu poate decât să demobilizeze pe spectatorii pieselor respective. In loc să contribue la întărirea vigilenţei revoluţionare, asemenea piese îmbibate de idilism sunt, în mod obiectiv, un îndemn la delăsare, la lipsă de vigilenţă faţă de duşmanul de clasă. Falsificarea realităţii, aşezarea la temelia operei dramatice a unui conflict inventat, fac ca întreaga piesă să devină nerealistă, artificială. In cadrul unor pseudo-conflicte nu se pot mişca personaje autentice, nu pot fi zugrăvite chipurile oamenilor înaintaţi. Detaşate din vâltoarea luptei în care se desvălue şi se făureşte personalitatea eroilor, personajele nu pot apărea decât ca nişte păpuşi lipsite de viaţă. Piesele amintite ne oferă din belşug exemple de personaje schematice, desumanizate. Adeseori, personajele pe care autorii intenţionează să le prezinte drept „pozitive“ nu au în ele nimic din structura sufletească a oamenilor noi din ţara noastră. Ele se comportă conform unei scheme prestabilite de autori, împinse de la spate ca nişte marionete. Oamenii zilelor noastre sunt înfăţişaţi ca trăind o viaţă cât se poate de unilaterală. In afară de munca din uzină sau de pe câmp, ei nu cunosc nimic altceva, aşa încât piesele nu sunt de fapt decât nişte discuţii monotone şi plictisitoare cu privire la diferite operaţii tehnice. Treburile imediate ale uzinei sau ale gospodăriei colective sunt singurul subiect de discuţie între îndrăgostiţii din aceste piese. Oamenii par nişte fiinţe şterse, reduse. Nicio aspiraţie, nici un vis avântat în viitor nu se desprinde din sufletele uscate ale acestor „eroi pozitivi”. Articolul „Să lichidăm rămânerea în urmă a dramaturgiei" apărut în „Pravda" şi reprodus în „Contemporanul" no. 15 (288) din 11 Aprilie a.c., combate cu tărie acest mod simplist, unilateral, de înfăţişare a oamenilor. „Trebue să subliniem — scrie „Pravda" — că reprezentarea unilaterală a eroilor numai in activitatea lor in producţie — este rezultatul unei înţelegeri false a realismului socialist. Realismul socialist impune reprezentarea artistică multilaterală şi profundă a vieţii, în întreaga ei complexitate, şi în primul rând, înfăţişarea vieţii spirituale". Limbajul convenţional folosit în multe piese apărute în „Cultura Poporului" este în concordanţă deplină cu întreaga comportare automatizată a personajelor. Acestea reproduc papagaliceşte lozinci, folosesc fraze şablon, rostesc platitudini. Limba lor e lipsită cu desăvârşire de culoare, de expresivitate. Alteori, autorii pieselor, ca de pildă Ion Marin Sadoveanu, pentru a „umaniza” limbajul personajelor, îi pun pe ţărani să se exprime în fraze languroase, proprii stilului din scrisorile parfumate ale unor eroi „sentimentali“ din literatura burgheză. Ţăranca Fimia din piesa „Iazul de la Şipotul Rece" de Ion Marin Sadoveanu îi spune iubitului ei, strângând în braţe un buchet de flori: „— Ce frumoase sunt, Mihail Şi ce mireasmă!... te îmbată... Uite muşeţelul, şi izma, şi levănţica... Florile mele dragi... şi Mihai, tu, Mihai, drăguţ meu... Te iubesc mult, Mihai şi alături de tine vreau să pornesc in viaţă..." Se pare că multe piese apărute în „Cultura Poporului" au fost concepute pe baza unei „documentări“ cu totul formale sau, pur şi simplu, a unei fantezii inevitabil prea săracă în raport cu viaţa. Este o serioasă lipsă a redacţiei că nu a îndrumat pe colaboratorii săi spre o cunoaştere temeinică şi o înţelegere ştiinţifică a realităţii, că nu a privit cu destul simţ de răspundere sarcina ce o are de a difuza în massele largi ale oamenilor muncii o literatură dramatică de calitate, capabilă să-i educe în spiritul luptei pentru socialism şi apărarea păcii. Cum vor educa asemenea piese pe cei cărora le sunt destinate oamenii muncii din uzine şi de pe ogoare? Oamenii muncii devin din ce în ce mai exigenţi. Ei nu admit cascriitorii să-i înfăţişeze ca pe nişte creaturi reduse, ca pe nişte marionete vorbitoare Muncitorii şi ţăranii, muncitori vor să-şi vadă întruchipate în opere literare sentimentele lor cele mai adânci, aspiraţiile cele mai măreţe; ei vor să vadă în cărţi şi pe scenă viaţa nouă, perspectivele luptei lor. Trecutele regimuri şi-au bătut joc de năzuinţa spre cultură a oamenilor muncii. Era difuzată în masse — sub denumirea de „literaturăpentru popor“, — cea mai stupidă maculatură. Aşa zisul „Teatru sătesc” organizat de regimul burghezo-moşieresc specula starea de înapoiere culturală a ţăranilor, căutând să infiltreze în conştiinţe otrava naţionalismului, ura de rasă, să transforme ţărănimea muncitoare într’o massă oarbă la dispoziţia claselor dominante. O concepţie diametral opusă stă la baza pieselor pe care le scriu astăzi scriitorii noştri pentru echipele de amatori. In ciuda lipsurilor grave ale unora din ele, piesele din „Cultura Poporului" sunt scrise din dorinţa de a sluji poporului, de a educa pe oamenii muncii. Dar, pentru a transforma dorinţa în realitate, scriitorii trebue să-şi pună la contribuţie întreaga lor forţă creatoare, întreaga lor măestrie artistică. Cum măestria este de neconceput fără cunoaşterea adâncă a vieţii, scriitorii sunt datori — dacă vor să realizeze opere valoroase — să studieze realitatea în lumina concepţiei ştiinţifice despre viaţă, concepţia marxist-leninistă, să cunoască problemele construirii socialismului în patria noastră. Ei trebue să combată cu intransigenţă influenţele ideologiei duşmane care caută să estompeze conflictele din realitate, să aplaneze contradicţiile şi lupta dintre clase în perioada de construire a socialismului. Redacţia revistei „Cultura Poporului" trebue să aibă o atitudine principială faţă de manuscrisele primite, să lichideze liberalismul ce se manifestă în relaţiile cu colaboratorii, muncind stăruitor cu aceştia pentru a realiza astfel de lucrări care să fie arme ascuţite în lupta poporului nostru muncitor, D. Hicu Despre piesele într'un act publicate în „Cultura Poporului" O. HAVCHIN : „Mereu împreună". Editura Tineretului, 280 pag., 4,25 lei. M. MARENCOV : „Semnul prieteniei". Editura Tineretului, 120 pag., 2,20 lei. VADIM OHOTNICOV : „In lumea cercetărilor". Editura Tineretului“, 256 pag., 4,35 lei. A. S. FEDOROV : „De ce ruginesc metalele“. Editura Cartea Rusă (Colecţia Ştiinţa pentru toţi), 64 pag., 82 bani. B. IOSUB : „Matematica recreativă“. Editura Tehnică, 160 pag., 5,87 lei. * * * „îndreptar statistic pentru activiştii sindicali“. Editura C.G.M., 160 pag. 2,12 lei. Cărţi sosite din U.R.S.S. CATAEV VALENTINEZA VLASTI SOVIETOV. (Pentru puterea sovietelor). Detghiz. 600 pag., lei 8.98. PECERNICOVA IRINA — PODROSTOHI. (Adolescenţii). Molodaia Gvardia, 254 pag., lei 3. SOLIARENCO S. — SCIORS. Goshudlitizdat. 240 pag., lei 1.10. — RASSCAZI O NOVOI RUMÂNII (Povestiri despre Noua Românie) Voenizdat, 136 pag., lei 0,90. TAMARA SACEVA — POZOVU SERDTA. (După chemarea inimii). Molodaia Gvardia, 232 pag., lei 2,43. ARCADII RERVENTEV NAD CUBANIU. (In Cuban). Sovetschii Pisateli, 806 pag., lei 12,17. ★ ★ A apărut în Editura Academiei R.P.R. STUDII Revistă de istorie şi filosofie II Anul 5 Aprilie — Iunie 1952 Extragem din conţinut: LEONTE RAUTU: O nepreţuită armă ideologică. G. HAUPT : Despre atitudinea cercurilor revoluţionare din România faţă de războiul pentru Independenţă din 1877—1878. Prefaţă la volumul „Documente privind Istoria României”. Războiul pentru independenţă, vol. II (1 ianuarie 1877—9 Mai 1877). Despre Muzeul relaţiilor militare româno-ruse dealungul veacurilor (deschis la a 75-a aniversare a cuceririi Independenţei). MATEI DUMITRU : Răscoala de pe cuirasatul „Potemchin” şi acţiunea muncitorilor din România pentru ajutorarea potemchiniştilor. P. CONSTANTINESCU-IAŞI: „Uniunea Democratică”. G. FISCHER : Uneltirile diplomaţiei americane în jurul unei concesiuni acordate de către C.F.R. în anul 1932— 1933. M. CAMMARI şi F. CONSTANTINOV : Locul şi rolul ştiinţei în desvoltarea societăţii. Scurt dicţionar filosofic. (Bază şi sufrastructură, patriotism, internaţionalism proletar, spirit de partid în filosofie, salt, trecerea schimbărilor cantitative în schimbări calitative, Istoricul şi logicul, Pavlov, biologia micturinistă, etc). Documente: S. CALLIMACHI: Pagini despre Ioan Vodă zis „cel cumplit”, scrise în secolul XVI. Discuţii: C. I. BALMUŞ : Cu privire la cursul de Istorie veche a României predat în 1950—1951 la Facultatea de Istorie a Universității „C. C'Parhon”. Note și recenzii. Salut „Scânteii Tineretului“ cu prilejul apariţiei Nr. 1000 La 9 iulie a. c. ziarul „Scânteia Tineretului” organ al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Muncitor sărbătoreşte apariţia celui de alOOCMea număr al său. Luptând pentru traducerea în viaţă a sarcinilor trasate de partid, „Scânteia Tineretului” a repurtat un număr de succese importante. Reflectând efortul susţinut al redacţiei, nivelul calitativ al materialelor publicate este în continuă creştere, conţinutul articolelor este din ce în ce mai viu, mai mobilizator, paginile sale oferă din zi în zi o mai mare varietate a formelor propagandistice şi agitatorice. Călăuzindu-se după principiile presei bolşevice şi învăţând din bogata experienţă a ziarului „Comsomolskaia Pravda”, organul C.C. al gloriosului Comsomol leninist-stalinist, „Scânteia Tineretului” îşi îndeplineşte cu un succes crescând rolul de tribună de răspândire a metodelor înaintate de muncă, de educare a tineretului în spiritul criticii şi autocriticii, al intransigenţei bolşevice faţă de lipsuri şi greşeli. Răspândind în massele de tineret măreaţa învăţătură marxist-leninist-stalinistă, „Scânteia Tineretului” are sarcina de cinste de a educa tineretul muncitor din ţara noastră în spiritul patriotismului înflăcărat şi al internaţionalismului proletar, al dragostei neţărmurite şi al devotamentului neclintit faţă de partid, în spiritul luptei hotărîte pentru construirea socialismului în tara noastră şi pentru apărarea păcii. Ea trebue să crească în inimile tinerilor tot mai puternică dragostea fierbinte fată de măreaţa Uniune Sovietică şi de clil mai iubit prieten şi îndrumător al tineretului, tovarăşul Stalin. Cu prilejul apariţiei celui de al 1000-lea număr al său, colectivul de redacţie al revistei „Contemporanul” îi trimite „Scânteii Tineretului” un tovărăşesc salut de luptă şi îi urează noi şi însemnate succese în îndeplinirea însemnatelor sale sarcini. Expoziţia „Doi ani de luptă eroică a poporului coreean“ 7Unic sute şi sute de oameni străbat sălile expoziţiei „Doi ani de luptă eroică a poporului coreean" deschisă de curând în sala „Simu” din B-dul Magheru. Oameni ai muncii, tineri şi vârstnici, femei şi copii , se opresc îndelung în faţa imaginii ce reprezintă măreţul obelisc de marmoră albă ridicat de poporul coreean pe muntele Mahanban pe care sunt săpate în semn de veşnică recunoştinţă cuvintele: „întreg poporul este recunoscător Generalissimului Stalin, inspiratorul şi organizatorul victoriei asupra imperialismului japonez, victorie ce a întărit prin sânge prietenia intre popoarele Marii Uniuni Sovietice şi poporul coreean”. Una după alta, fotografiile expuse în prima sală evocă anii luminoşi în care poporul coreean eliberat a început să-şi construiască o viaţă nouă. Pentru prima dată pe ogoarele Coreii, bumbacul a început să înflorească pentru bunăstarea celor mulţi. Sub îndrumarea partidului In frunte cu tovarăşul Kim Ir Sen s'au pus bazele unei industrii înfloritoare, s'au creat noi aşezăminte culturale, la sate, ţăranii, ţinuţi de secole în întuneric şi neştiinţă de stăpânitorii japonezi, au început să înveţe carte. Numai în decurs de 3 ani de la eliberare peste 2.000.000 de analfabeţi au devenit ştiutori de carte. Dar asupra acestui popor paşnic din îndepărtata „ţară a dimineţii liniştite” s'au năpustit cu cruzime hoardele de asasini yankei, duşmani ai popoarelor, ai libertăţii şi ai fericirii oamenilor liberi. Imaginile din cea de a doua sală a expoziţiei sunt zdrobitoare acte de acuzare care desvălue sălbăticia fără seamăn a agresorilor imperialişti. Oamenii muncii care vizitează expoziţia privesc cu sufletele zguduite, trupurile fragede ale copiilor coreeni strivite de tancurile barbarilor, străzile oraşelor înecate în fumul exploziilor, satele prefăcute în cenuşe. Şi în piepturile lor clocoteşte ura neîmpăcată, ura sfântă împotriva celor mai odioşi şi mai sălbateci criminali din istoria omenirii imperialiştii americani. Sute şi mii de oameni trec astfel prin faţa imaginilor acuzatoare. Iată bestia americană: un ofiţer yankeu căruia îi face plăcere să fie pozat în faţa victimelor sale: zeci de coreeni morţi. Fiara rânjeşte. Ce fel de oameni pot fi acei care au transformat în ruină teatrul din Phenian, mândria artiştilor şi locuitorilor capitalei Republicii Populare Democrate Coreene? Pot fi socotiţi oare oameni cei care au măcelărit familia lui Cvon Em Dac şi au asasinat mişeleşte pe patrioţii coreeni întemniţaţi în închisoarea In-Cen? Vizitatorii privesc cutremuraţi Împărăţia morţii dela Kodledo. Cavalerii ciumei, înarmaţi cu tancuri, aruncătoare de flăcări, mitraliere, nimicesc oameni neînarmaţi, care, dând dovadă de un eroism exemplar, s'au ridicat la luptă în numele vieţii şi al drepturilor lor legitime. Împotriva „selecţionării” forţate. — Fiarele!... Vor plăti pentru toate, rosteşte un tânăr vizitator cu faţa aspră, purtând uniformă de marinar. Ura din privirile sale o recunoşti în privirile tânărului aviator Li Hi En care luptă cu eroism pentru libertatea ţării sale, pentru apărarea păcii în lumea întreagă. Alături de figura plină de bărbăţie a acestui erou coreean se găsesc alte fotografii de eroi: Ban Do San, Li Gwan Su, Kun Kyn Ok, Kim Du Sen, Kin Shen Un, Kim Ho Bin. Întreg poporul Coreei luptă cu dârzenie pentru înfrângerea cotropitorilor. O compoziţie în lemn a sculptorului Csjrvassy reprezentând un grup de partizani coreeni simbolizează lupta pe care poporul coreean o duce în spatele liniilor duşmane, slâbindu-le, hârţuind hoardele yankee prin acţiuni de un neîntrecut eroism. Alte imagini vorbesc despre munca uriaşă a muncitorilor care refac uzinele şi fabricile distruse de aviaţia americană şi susţin cu însufleţire frontul, despre patriotismul ţăranilor coreeni care muncesc fără preget pentru asigurarea hranei ostaşilor de pe front. Sunt emoţionante cele două fotografii care arată minunatul eroism al femeilor coreene: femeile din satul Sisan ţes pânză pentru front şi femeile din satul Snasek se pregătesc pentru front, învăţând să mânuiască arma. In lupta sa, eroicul popor al Coreii este sprijinit şi ajutat de voluntarii marelui popor chinez. Cu emoţie privesc vizitatorii imaginile care reprezintă întâmpinarea voluntarilor chinezi de către populaţia coreeană. întâlnirea frăţească dintre luptătorii coreeni şi voluntarii chinezi este un emoţionant simbol al victoriei forţelor libertăţii şi păcii împotriva bestiilor americane. Ultima sală a expoziţiei cuprinde un bogat material documentar: fotografii, afişe, reviste, ziare, reprezentând uriaşa luptă pentru pace dusă de popoarele întregii lumi, dragostea şi sprijinul întregii omeniri progresiste acordat eroicului popor coreean. Imaginile vorbesc despre valul de indignare stârnit în lumea întreagă de războiul banditesc deslănţuit de cotropitorii yankei, despre dragostea şi simpatia omenirii progresiste pentru lupta dreaptă a eroicului popor coreean. Ele oglindesc solidaritatea oamenilor cinstiţi din lumea întreagă cu lupta poporului coreean, solidaritate manifestată prin meetinguri de protest, prin acţiuni de sabotare a războiului imperialist, prin ajutorarea poporului coreean cu alimente şi îmbrăcăminte. Sunt emoţionante fotografiile care înfăţişează grupul de copii coreeni oaspeţi ai ţării noastre, întâmpinaţi cu dragoste de pionierii români, ca şi imaginile care arată grija părintească pe care poporul nostru o poartă copiilor coreeni. Ultimele fotografii insuflă o puternică încredere în victoria eroicului popor coreean, în victoria cauzei păcii în lumea întreagă. Ele reprezintă imagini din lupta pentru pace a popoarelor Uniunii Sovietice, în fruntea căreia se află marele Stalin, genialul dascăl al omenirii muncitoare, genialul stegar al păcii între popoare. I. Ghika