Contemporanul, iulie-decembrie 1966 (Anul 20, nr. 26-52)
1966-10-14 / nr. 41
Proletari din toate ţările, uniţi-vă! Vineri 14 octombrie 1966 ir»____!_! 1 |... 1 / Traducerile JIe curînd, Gazeta literară Radio, din ce In ce mal prezentă In cimpul culturii, a avut iniţiativa unul număr sonor consacrat traducerilor din alte limbi In a noastră. Problema e vastă: ea s-a pus In dimensiuni tot mai ample odată cu intrarea în perioada modernă a dezvoltării spiritului uman, deşi fenomenul de transmitere prin tălmăcire poate fi constatat şi în circulaţia motivelor de folclor literar. Totuşi, „traducţiile nu fac o literatură“ — susţinea Dacia literară la 1840, şi pe bună dreptate, căci „dorul imitaţiei“ putea deveni „o manie primejdioasă, pentru că omoară în noi duhul naţional", „gustul original" fiind „însuşirea cea mai preţioasă a unei literaturi“. Era argumentul prin care înţelegea, atunci, Kogălniceanu să promoveze imperativul originalitaţii unei literaturi, în structura căreia, în accepţia ei modernă, trebuiau să intre nu numai limba naţională, dar şi inspiraţia, „duhul“ naţional. Ceea ce nu va să însemne că paşoptiştii nu acceptau rolul şi, ca atare, necesitatea traducerilor din alte limbi. In a sa celebră „bibliotecă“, Eliade le susţinuse şi prin a sa tipografie le şi răspîndise. Ardeleanul George Bariţ, în 1838, le teoretiza astfel finalitatea: „Meritul traducătorilor buni este mare; îmbogăţirea limbii prin traduceri de treabă şi descoperirea visteriilor din literatura altor popoare, aceste sînt meriturile lor*. Marii noştri clasici definesc epoca înfloririi prodigioase a literaturii originale. Dar ea nu exclude traducerile, e-adevărat puţine, Eminescu rămînînd şi aici exemplar prin raportare la Schiller sau Lenau. Coşbuc este cel dinţii mare poet român care întreprinde tălmăciri de mare anvergură precum Divina Comedie a lui Dante, Eneida lui Virgiliu sau Sacontala. Cît despre poemele homerice, desigur George Murnu, apoi E. Lovinescu sînt nume consacrate. Excelenţi tălmăcitori sînt Iosif, Anghel, Goga (acesta tălmăceşte „Tragedia Omului“ a maghiarului Madach), între cele două războaie, Ion Pillat e un tălmăcitor şi un prezentator totodată de poeţi, dintre care Samain, Rilke, Francis Jammes, apoi Valéry intră cu efluviile lor în propria-i structură. Anume afinităţi explică tălmăcirea Cîntecului Nibelungilor de către Adrian Maniu şi, desigur, acel excelent florilegiu din Esenin realizat de Zaharia Stancu, infinit mai autentic decit al lui George Lesnea. Traducerile din literatura universală, de predilecţie engleză, ale lui Lucian Blaga aduc experienţa nu atît prin raportare de afinităţi structurale, cît de itinerar intelectual pe un glob familiar, Faust fiind opera prin care poetul și dramaturgul român respiră larg în căutarea „Mumelor goetheene". Un rafinat tălmăcitor este Alexandru Philippide, ale sale Flori alese din Florile Răului lui Baudelaire făcînd epocă la timpul lor. Maria Banuş şi-a legat numele de bune versiuni româneşti din Rilke, Mörike sau Hölderlin, iar în anii noştri de Cîntecul general al lui Pablo Neruda-Publicînd, ca al V-lea volum de Scrieri, Tîlmăcirile sale, Tudor Arghezi oferă, desigur, cea mai pregnantă demonstraţie a ceea ce şi cum înţelege un mare poet să transpună din altă limbă în româneşte. Poetul se tălmăceşte tălmăcind pe alţii — de la Rabelais şi Baudelaire, la La Fontaine şi Krîlov. Universul celor doi fabulişti — mai ales — apare sub pana lui Arghezi atît de general valabil, încît problema „apartenenţei“ de idei pare că nici nu se mai pune: poetul român are acest, rar întîlnit, dar, că universalizează ceea ce pare caracteristic şi caracterizează — pe româneşte — ceea ce e tezaur comun al întregii umanităţi. De altfel, într-o Prefaţă, Arghezi teoretizează „tălmăcirea“, şi nu „traducerea“ ,creaţia, şi nu copierea, redarea, căutînd sensul „originar“, esenţa lui, ironizînd interpretarea filologică, uscată, fatal stearpă, care goleşte de conţinut aplatizînd relieful autentic al gîndirii şi artei celui tălmăcit. Numai printr-o îndrăzneaţă libertate faţă de tehnica originalului, bazată tocmai pe o profundă cunoaştere a esenţei gîndirii şi a structurii exprimării lui artistice, tălmăcirea poate într-adevăr echivala cu o imagine autentică a celui transpus în româneşte. Prin verbul lui Arghezi, şi La Fontaine şi Krîlov sînt cel puţin tot atît de mari ca şi poetul român ca George Ivaşcu (Continuat din pag. 2-a) NICOLAE VERMONT „Maternitate" (inedit) . S-au împlinit TM 100 de ani de la naşterea pictorului Nicolae Vermont. Născut la Bacău, urmează şcoala de arte frumoase din Bucureşti condusă de Theodor Aman. Studiază apoi pictura, timp de 8 ani, la München, alături de Băncila şi Strîmbu. In rotonda Ateneului organizează, împreună cu Luchian, prima sa expoziţie personală, în 1899. Peisajele, portretele şi autoportretele sale, pînzele inspirate din viaţa satului sunt opera unui artist înzestrat cu o deosebită sensibilitate, a cărui creaţie face cinste artei noastre din primele decenii ale acestui veac. 41 (1044) ÎN CELELALTE PAGINI: Rigoarea fi poezia criticii — de Matei CALINESCU (pag. 3) Mozart fi mitul hii Don Juan — de George BALAN (pag. 6) Două interviuri cu : André Maurois fi Ionel Perlea (pag. 10) Prezente românești Teatrul de Comedie la PRAGA (pag. 4); Radu Lupu la Concursul international VAN CLIBURN (pag. 7) Corespondente din VARSOVIA (pag. 10) și BERGAMO (pag. 5) ELECTRONICE • Cum se folosesc maşinile electronice de calcul? • „Limbajul comun“ şi limbajul maşinii • Tezaurul informaţional al documentării ştiinţifice • Medicina „cibernetică“ • Ce sunt centrele de calcul pilot ? • Opinii despre pregătirea specialiştilor Un colocviu organizat de Contemporanul In colaborare cu Comisia de automatizări şi Comisia de cibernetică ale Academiei. PARTICIPANŢII: Acad. Grigore C. MOISIL, preşedintele Comisiei de cibernetică; acad. Aurel AVRAMESCU, preşedintele Comisiei de automatizări; prof. dr. Constantin Gh. DIMITRIU, şef de catedră la Institutul de medicină şi farmacie din Bucureşti; ing. Ilie PAPADACHE, secretar ştiinţific al Comisiei de auto- matizări; conf. univ. Paul CONSTANTINESCU, de la Centrul de calcul al Universităţii din Bucureşti ; ing. Victor TOMA, şef de laborator la Institutul de fizică atomică ; Vincenţiu DUMITRU, secretar ştiinţific al Centrului de calcul economic şi cibernetică economică din Bucureşti; Teodor RUSU, cercetător la Institutul de calcul din Cluj ; ing. Adrian DAVIDOVICIU, inginer principal la Institutul de proiectări în automatizări; ing. Alexandru LAZĂR, inginer principal la Institutul de proiectări în automatizări. Acad. Gr. C. Moisil: Incontestabil că documentele Congresului al IX-lea, ca şi alte documente de partid şi de stat de dată recentă, scot în evidenţă grija, atenţia specială a forurilor noastre conducătoare pentru un domeniu atit de actual cum este cibernetica cu aplicaţiile ei practice. Este vorba de un domeniu care înseamnă, în fond, mai mult decît utilizarea maşinilor electronice de calcul. Dar acest aspect al ei ne va interesa în primul rînd, în discuţia de faţă, Academia noastră a ţinut, în 1960, prima sa sesiune închinată maşinilor electronice de calcul. A fost o sesiune bogată, iar de atunci s-au realizat multe lucruri. Oarecum cronologic, s-a creat Centrul de calcul al Universităţii din Bucureşti, apoi Centrul de calcul economic şi de cibernetică economică din Bucureşti; după aceea, alături de Comisia de automatizări, a luat fiinţă şi Comisia de cibernetică a Academiei. Cele două comisii lucrează acum mînă în mînă. Aceasta nu este totul. încă din 1957, la Institutul de fizică atomică a început construcţia de calculatoare electronice, ceea ce a fost foarte important pentru experimentare şi, în al doilea rînd, pentru a atrage din ce în ce mai mult atenţia diverşilor specialişti asupra soluţionării problemelor de calcul cu ajutorul maşinii electronice. Apoi, la Institutul de calcul din Cluj s-a construit o maşină de calcul, DACICC-1. De asemenea, la Institutul politehnic din Timişoara a fost realizat calculatorul MECIPT. Şi alte instituţii sau întreprinderi au fost înzestrate cu maşini electronice de calcul: Institutul de energetică, Combinatul siderurgic Hunedoara , sunt în curs de a fi instalate calculatoare la Direcţia centrală de statistică, la Dispecerul energetic naţional, la Combinatul siderurgic Galaţi etc. RED.: Stabilirea şi intensificarea continuă a legăturilor dintre cercetătorii care lucrează în domeniul calculatoarelor şi specialiştii din diverse domenii ale economiei este, fără îndoială, o condiţie sine qua non pentru utilizarea eficientă a maşinilor electronice. T. Rusu : Pentru folosirea calculatoarelor electronice în economie, în cercetarea ştiinţifică etc. este absolut necesar să existe metode matematice bine puse la punct. Nu o dată s-a întîmplat că problemele de natură practică puse de întreprinderi au trebuit să fie intens studiate teoretic, înainte de a putea fi supuse spre soluţionare calculatorului. De exemplu, s-a cerut Institutului de calcul din Cluj — de către întreprinderea Tehnofrig — rezolvarea unor probleme privind obţinerea fontei de o anumită compoziţie, în diferite variante. A trebuit să facem studii matematice care au dus la generalizarea unor funcţii liniare, iar apoi să soluţionăm şi problema practică solicitată. S-a elaborat, deci, simultan — şi în mod absolut necesar — şi un studiu teoretic al programării liniare cu funcţiuni raţionale. Institutul a rezolvat şi alte probleme de mare interes economic, de pildă dirijarea cea mai raţională a vagoanelor pe calea ferată , calculele au arătat că, pe linia Braşov-Predeal, pentru acelaşi transport feroviar, pot fi folosite cu 4 locomotive mai puţin. Acad. Gr. C. Moisil: Vreau să subliniez importanţa cercetărilor teoretice la fiecare dintre problemele care se rezolvă cu ajutorul unui calculator. Atunci cînd se pun probleme ştiinţifice sau de pro(Continuare In pag. 8-a) Modul de trai socialist . REFACERILE din domeniul economic şi social-cultural, ce au intervenit în viaţa poporului nostru în anii construcţiei socialiste, au determinat schimbări profunde şi în modul detrai. Acesta nu se reduce— cum simplist s-ar putea înţelege — la aspectul satisfacerii nevoilor, strict materiale ; el include şi aspectul spiritual, care este pus în evidenţă de o gamă variată de indicatori cum ar fi nivelul cultural-tehnic al maselor, gradul de cultură şi de dezvoltare a conştiinţei omului. Conceptul mod de trai reflectă anumite laturi ale activităţii oamenilor şi, în primul rînd, ale activităţii desfăşurate în afara producţiei, concretizate mai ales în felul de organizare a vieţii cotidiene, în vederea menţinerii şi refacerii potenţialului de muncă. Aceasta presupune utilizarea într-un anumit sens a timpului liber, fie pentru ridicarea gradului de pregătire tehnico-profesională, a celui de cultură generală, fie pentru organizarea muncii casnice, a locuinţei, pentru educaţia copiilor şi alte treburi familiale. In acelaşi timp, categoria mod de trai reflectă şi unele aspecte legate de activitatea oamenilor în sfera productivă cum sunt: gradul de confort al condiţiilor de muncă, condiţiile tehnicii securităţii muncii, durata zilei de muncă etc. Sunt oglindite de asemenea şi laturi ale relaţiilor de familie, cum ar fi relaţiile dintre soţi, părinţi şi copii, tineri,şibătrîni etc. ; — aspecte ce reprezintă ‘ părţi integrante ale ,unui anumiit mod de , a concepe şi de a trăi'viaţa S fami-lia, ca element structural fundamental al societăţii umane, exercită o puternică influenţă asupra diferitelor laturi ale modului de trai, o mare înrîurire asupra educaţiei, asupra formării şi dezvoltării trăsăturilor psiho-individuale, asupra formării unei concepţii ştiinţifice despre natură şi societate. Statul nostru socialist sprijină prin măsuri economice şi sociale dezvoltarea familiei şi înflorirea ei, ocrotirea mamei şi a copilului. Măsurile recente de stimulare a natalităţii sunt însoţite de o gamă variată de măsuri care vor crea în continuare condiţii tot mai bune de viaţă familiilor şi copiilor lor, vor întări şi ridica rolul familiei şi răspunderea ei în viaţa societăţii noastre. Categoria mod de trai reflectă şi alte elemente cu o deosebit de mare influenţă asupra traiului cotidian al oamenilor cum sunt obiceiurile, tradiţiile, moravurile etc. Se desprinde ideea că acest concept sociologic oglindeşte variate aspecte generale şi esenţiale, ale raporturilor stabilite între oameni, legate de modalitatea, şi, for- mele de satisfacere a diferitelor lor, cerinţemateriale şi spirituale. Modul de, trai reprezintă,, deci,, un, fenomen social deosebit, de , complex, care, prin multiplele sale aspecte, prin intercondiţionarea lor, influenţează marea majoritate a laturilor vieţii sociale. Factorii fundamentali care determină conţinutul modului de trai în socialism sunt: relaţiile de producţie socialiste, dezvoltarea bazei tehnico-materiale a socialismului, dezvoltarea intensivă a agriculturii, precum şi adîncirea revoluţiei în domeniul ideologiei şi culturii. Acţiunea acestor factori determină o serie de trăsături ale modului de trai specifice socialismului cum ar fi : creşterea necesităţilor materiale şi spirituale ale maselor şi tendinţa de satisfacere crescîndă a acestor necesităţi, transformarea şi restructurarea modului de trai atît la oraşe cît şi la sate, lărgirea treptată a formelor sociale de deservire curentă a populaţiei, statornicirea noilor obiceiuri şi dispariţia treptată a celor vechi cu influenţe negative asupra felului de a locui, de a se hrăni, îmbrăcă, comporta ş.a. Conceptul sociologic mod de trai circumscrie în sine şi pe cel de civilizaţie, mai mult, acesta din urmă apare ca o coordonată definitorie a primului, în toate orînduirile social-economice,,în general, în condiţiile socialismului în special. In modul de viaţă nou al poporului nostru pătrund tot mai adine cuceririle civilizaţiei şi ale progresului social. La temelia acestui grandios proces de făurire a unei vieţi noi stă politica partidului de industrializare socialistă. Dezvoltarea , industriei mai accelerat decît celelalte ramuri ale economiei, arată tovarăşul Nicolae Ceauşescu, „asigură sporirea avuţiei naţionale, ridicarea standardului de viaţă a poporului, progresul tuturor domeniilor vieţii sociale... Nu se poate vorbi de o înflorire a societăţii socialiste... fără o puternică dezvoltare a economiei şi, în primul rînd, a industriei“. Industrializarea socialistă Influenţează modul de trai în sensuri diferite : în primul rînd, prin produsele industriale de uz casnic, care sunt din ce în ce mai complexe, mai variate şi de o calitate superioară, uşurînd astfel şi înfrumuseţînd condiţiile de viaţă ale oamenilor. Este concludent faptul că dacă în anul 1955 nu puteam vorbi de o industrie proprie de maşini electrice de spălat şi de uz casnic, în 1964 numărul acestor aparate s-a ridicat la 101 450 bucăţi, iar cel de frigidere la 89 410 bucăţi, al televizoarelor la 271 000 de aparate ş.a. In al doilea rînd, dezvoltarea forţelor de producţie, determinînd o puternică dezvoltare a economiei, creează noi capacităţi de cuprindere în procesul de producţie a oamenilor muncii. Astfel, ca urmare a înfăptuirii neabătute de către partid a procesului de repartizare proporţională a forţelor de producţie în toate regiunile ţării, în perioada 1966—1970 vor fi atraşi în sfera producţiei materiale circa 1 milion de noi salariaţi, cifră asi- Gh. Trandafir (Continual e io pag. a S-a) DESPRE... Dimitrie STELARII 7 Je DIMITRIE Stelaru, JLS poet prin predestinație, adică născut, iar nu făcut, mă leagă amintiri numeroase înşiruite pe parcursul a vreo trei decenii. L-am întîlnit prima oară, într-un fel de restaurant, o hală mare, aflată sub Cercul Militar şi avînd intrări şi prin strada Sărindar şi prin bulevardul Elisabeta. Era un local destinat oamenilor care voiau sa iasă la socoteală ieftin : cu o halbă de bere şi o tuslama, sau cu un pumn de alune cu sare şi o halbă. Puteai să iei loc la o masă, să te odihneşti şi, dacă îţi lipseau ţigările, să tragi in piept fumul altora. Într-o toamnă rece, am Eugen Jebeleanu (Continuare în pag 2a) Dimitrie Stelaru văzut de Eugen Jebeleanu