Contemporanul, iulie-decembrie 1966 (Anul 20, nr. 26-52)
1966-07-22 / nr. 29
Proletari din toate țărîle, mnîtivii 1 / UN AN DE LA CONGRESUL AL IX-LEA AL P. C. R. DESĂVÎRŞIRE JN RĂSTIMP de numai un an Congresul al IX-lea al P.C.R. se relevă a fi înscris, cu litere de aur, un moment istoric în dezvoltarea socialistă a României. Doar un scurt fragment dintr-un proces, dar cit se poate de pilduitor pentru „densitatea“ înnoirilor şi rapiditatea dezvoltării sociale a unei ţări intrate în epoca socialismului victorios. Integrat firesc în linia politică generală a Partidului nostru — linie consecventă, sigură şi stabilă, ceea ce semnifică, prin sine, claritatea, întemeierea şi justeţea orientării ei .■ Congresul al IX-lea a deschis totodată o etapă nouă în viaţa partidului şi a poporului. O etapă superioară nu numai ca progresivitate temporală şi cantitativă, dar mai ales ca desăvîrşire calitativă a edificiului socialist. Prin hotărîrile luate, prin ideile originale pe care le-a exprimat, prin întregul spirit al Directivelor, Congresul se află la înălţimea acelui stadiu istoric din evoluţia ţării noastre pe care documentele Partidului ,1 definesc atît de just şi de clar : continuarea pe o treaptă superioară a procesului de desăvîrşire a construcţiei socialiste. Un ţel şi o realitate a desăvîrşirii pe care o poate trăi numai o societate nouă, tînără, viguroasă. Hotărîrile Congresului, pătrunse de un adine suflu novator, activitatea plină de efervescenţă creatoare pe care Congresul a imprimat-o întregului partid şi popor, ne îndreptăţesc să vorbim nu numai de un program al Congresului IX, exprimat în Directive şi acum concretizat în planul cincinal, dar şi de un spirit al Congresului IX. Este spiritul luptei pentru autodepăşire, pentru perfecţionarea orînduirii noastre şi a noastră înşine, pentru desăvîrşirea a ceea ce am atins ca treaptă superioară de dezvoltare socială, spiritul luptei lucide, realiste pentru apropierea de culmile semeţe de unde se profilează zorii comunismului. Avem în acest program şi în acest spirit o măiastră împletire de minuţioasă evaluare a realizărilor şi posibilităţilor, de echilibrată prevedere a sarcinilor, de identificare şi combatere curajoasă a neajunsurilor — cu îndemnul şi aspiraţia înălţătoare spre cucerirea zonelor superioare ale societăţii socialiste. Congresul al IX-lea constituie un măreţ exemplu de gîndire marxistă-leninistă creatoare, aplicată la condiţiile şi necesităţile ţării noastre, de abordare realistă şi îndrăzneaţă a problemelor dezvoltării ţării, de scrutare lucidă şi pătrunzătoare a traiectoriei pe care va înainta în continuare poporul nostru. Este o pildă vie de realism prospectiv în politica economică și socială, care inspiră mîndrie și încredere întregului popor, adeziunea lui totală la această politică. Documentele Congresului al IX- lea al Partidului și cele care ulterior i-au concretizat directivele şi indicaţiile determină cu o mare precizie acest drum, nu uşor şi nu atît de scurt, al desăvîrşirii potenţelor şi al realizărilor împlinite, pe toate planurile dezvoltării societăţii noastre socialiste. Aşa cum s-a subliniat şi recent, continuarea industrializării constituie, ca şi în perioada de pînă acum a construcţiei socialiste, cheia acestei desăvîrşiri economice şi sociale multilaterale. Noul plan cincinal exprimă cu fidelitate această constantă a politicii partidului nostru, în cuvîntul de închidere rostit la recenta plenară a C.C. al P.C.R., tovarăşul Nicolae Ceauşescu sublinia că : Nu se poate vorbi de o înflorire a societăţii socialiste, de asigurarea condiţiilor pentru trecerea treptată spre comunism, fără o puternică dezvoltare a economiei şi, în primul rund, a industriei, în vederea sporirii abundenţei de bunuri materiale, atingerii acelui stadiu al dezvoltării sociale „cînd toate avuţiile societăţii vor ţîşni mai bogat“ de care vorbeau ‘clasicii marxism-leninismului. Cunoscînd o asemenea dezvoltare, fiecare stat, fiecare naţiune socialistă işi va spori contribuţia la intensificarea colaborării şi cooperării internaţionaliste dintre ţările socialiste, suverane şi independente, la întărirea sistemului socialist mondial, la afirmarea tot mai puternică a superiorităţii socialismului în lume, în substanţa Directivelor Congresului şi a prevederilor înscrise în noul plan cincinal e imprimată, ca un deziderat major definitoriu pentru procesul desăvîrşirii socialiste, chemarea la lupta pentru o calitate superioară şi o eficienţă maximă în economie, în cercetarea ştiinţifică, în învăţămînt, îndemnul spre atingerea parametrilor mondiali în toate domeniile. Aceasta nu este o simplă deviză : ea exprimă concentrat cerinţele acelui stadiu superior cînd socialismul se dezvoltă şi se perfecţionează pe propria sa bază, cînd îşi poate afirma deplin forţele sale creatoare, cînd îşi valorifică plenar superioritatea sa social-politică, scuturînd tot mai hotărît reminiscenţele negative ale trecutului, dar integrînd fără ezitări tot ce îi oferă mai preţios întreaga experienţă istorică a poporului şi istoria mondială. Imperativul desăvîrşirii şi înnoirii calitative e prezent în toate domeniile de activitate. Continuarea industrializării în noul cincinal relevă nu numai creşterea ei cantitativă în ritm mai accelerat decit al celorlalte ramuri economice, dar şi o importantă dezvoltare calitativă, corespunzătoare cerinţelor progresului tehnico-ştiinţific contemporan. Mai accentuat decit pînă acum, ritmuri foarte înalte sunt prevăzute mai cu seamă pentru acele ramuri industriale care au un rol decisiv în modernizarea întregii economii : energia electrică, metalurgia, construcţiile de maşini, îndeosebi electronica şi electrotehnica, chimia. In 1970 aceste ramuri industriale vor furniza la un loc peste 50 la sută din producţia industrială globală a ţării. Sunt prevăzute perfecţionări calitative în domeniul evidenţei şi calculului economic, în sistemul informaţional economic, folosirea pe scară largă a tehnicii electronice de calcul în proiectare şi în programarea producţiei. In viitorul cincinal se va realiza îmbunătăţirea continuă a repartizării teritoriale a forţelor de producţie. Asigurând industriei o dezvoltare precumpănitoare, partidul şi statul nostru acordă şi agriculturii o mai mare atenţie decât în anii precedenţi, stabilind un ansamblu de măsuri în vederea dezvoltării ei intensive şi multilaterale, a transformării acesteia într-o ramură economică modernă, de înaltă productivitate. O pondere, comparativ sporită faţă de trecut, este prevăzută pentru industria bunurilor de consum. Întregul program al Congresului al IX-lea, închinat propăşirii şi ridicării României în rîndul ţărilor celor mai avansate din punct de vedere economic, are un profund caracter umanist. Scopul său este dezvoltarea orînduirii şi înflorirea naţiunii noastre socialiste, creşterea continuă a bunăstării materiale şi culturale a poporului, afirmarea multilaterală a personalităţii umane. Congresul al IX-lea ne-a dat, într-o exemplară fundamentare ştiinţifică, acest program măreţ al perfecţionării societăţii noastre socialiste şi ne-a insuflat spiritul novator de explorare şi valorificare a noi resurse şi posibilităţi, ce animă întregul nostru partid şi popor în realizarea obiectivelor stabilite de Congres. Perioada care a trecut de la Congres a fost marcată printr-un şir de importante evenimente şi acţiuni de lucru şi de studiu, de măsuri menite să asigure concretizarea şi realizarea hotărârilor adoptate de Congres. Astfel, a fost stabilit un amplu program de dezvoltare a bazei tehnico-materiale a agriculturii şi s-a îmbunătăţit conducerea şi planificarea acesteia, înfiinţîndu-se Uniunea Naţională a Cooperativelor Agricole de Producţie, uniunile regionale,şi raionale. Pentru coordonarea activităţii ştiinţifice şi legarea mai strînsă a cercetării de cerinţele economice, sociale şi culturale ale ţării, a fost înfiinţat Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice. S-au ţinut consfătuiri pe ţară cu lucrătorii din construcţii, comerţ şi din industria constructoare de maşini. Ca o încununare a acestor acţiuni, după o amplă şi laborioasă muncă pregătitoare, în care a fost consultată Ion Dragan (Continuare in pag. 9-a) CORNELII BABA: Tineri citind (desen, 1966) Programul unitar al cercetării ştiinţifice IN ZILELE acestea ,se împlineşte un an de la istoricul Congres al IX-lea al Partidului Comunist Român, care a trasat liniile directoare ale dezvoltării economiai, culturii şi ştiinţei româneşti pentru desăvîrşirea construcţiei socialiste în patria noastră. Este semnificativ faptul că numai la un an de la hotărîrile Congresului al IX-lea privitoare la orientarea şi conducerea coordonată a cercetării ştiinţifice, au fost concretizate primele rezultatei,ale* activităţii*organului coordonator,' hotărît de Congres săfie înfiinţat, Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice. Ne gîndim laprebara lărgită a Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice,din 14—15 iulie, aici care a prezentat pentru adoptare primul proiect de Program, unitar al cercetării ştiinţifice din România, pentru perioada 1966—1970. Fără îndoială , că preocuparea pentru planificarea cercetării ştiinţifice este, mai, veche, în ţările socialiste ea făcînd parte integrantă din concepţia despre dezvoltarea societăţii noi în condiţiile revoluţiei ştiinţifice tehnice, ale creşterii intr-un ritm accelerat a aplicaţiilor cercetărilor ştiinţifice. Ea este determinată de faptul că în zilele noastre ştiinţa a devenit o forţă importantă a producţiei materiale. Unul din instrumentele importante prin intermediul căruia Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice îşi exercită funcţia de organ central de„ coordonare şi orientare a activităţii ştiinţifice îl constituie Programul unitar al cercetării ştiinţifice pentru perioada 1966— 1970, adoptat de plenara Consiliului. El cuprinde problemele şi temele pe care oamenii de ştiinţă, cercetătorii şi specialiştii din ţara noastră îşi propun să le rezolve în viitorii cinci ani şi în parte după 197°. Programul unitar al cercetării ştiinţifice a fostelaborat de comisiile de specialitate, ale Consiliului Naţional al Cercetării, Ştiinţifice pe baza propunerilor Academiei Republicii Socialiste ,România, ale Ministerului Invăţămintului, ale celorlalte ministere ,şi instituţii, centrale prure,aus,c unităţi de cercetare ştiinţifică, în colaborare cu Comitetul de Stat-a .Planificării. Principiul care a călăuzit munca de elaborare a Programului unitar a constat în realizarea unei legături strînse, între problemele şi temele cuprinse în Program şi cerinţele fie dezvoltare imediată şi de perspectivă ale economiei, ştiinţei,, tehnicii şi culturii româneşti, prevăzute în Planul de Stat de dezvoltare a economiei naţionale pentru anii 1966— 1970. Elaborat în aceste condiţii, Programul unitar are trăsături caracteristice proprii care merită relevate. In primul rind-se cuvine menţionat faptul că Programul unitar al cercetării ştiinţifice pentru perioada 1966—1970 este opera unei munci colective intense la care au participat numeroşi academicieni, oameni de ştiinţă, cercetători, specialişti şi tehnicieni din ministere, instituţii centrale, unităţi de cercetare şi organizaţii economice productive. Această consultare Targa şicontinuă, a contribuit la reflectarea în Program a preocupărilor esenţiale ale oamenilor de ştiinţă din ţara noastră, a cerinţelor de îmbunătăţire a procedeelor tehnologice din industrie şi asigură întărirea legăturii dintre ştiinţă şi producţie. La plenara Consiliului Naţional,tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Comitetului Centralal Partidului Comunist Român, a subliniat faptul că datorită acestei munci colective complexe, s-a realizat pentru prima dată, un instrumentde orientare în perspectivă a activităţii de cercetare ştiinţifică din ţara noastră. A doua trăsătură distinctivă a Programului unitar, constăîn faptul că el cuprinde ansamblul cercetărilor ştiinţifice care, vor forma obiectul de studiu al oamenilor noştri de ştiinţă-şi'nu-numai o parte, din ele sau? numai -anumite * sectoare ale ■activităţii tde, .cercetare.■ El îmbină cercetarea din ştiinţele tehnice, cu ' rol' hotărâtor* în- sporirea--bunurilor materiale - ale - societăţii noastre, cu cercetarea, din domeniul ştiinţelor economice, sociale şi umanistice, al căror rol este să contribuie la cunoaşterea ştiinţifică a dezvoltării societăţii noastre, a proceselor fundamentale ale perioadei construcţiei socialiste şi să elaboreze o serie de tratate importante pentru dezvoltarea culturii româneşti.Programul unitar acordă un loc preponderent cercetăriiaplicative legate de promovarea progresului tehnic în producţie, şi cercetării pentru dezvoltare şi asistenţă ştiinţifică, dar el' cuprinde şi unnumăr important de cercetări fundamentale menite să' lărgească orizontul nostru ' ştiinţific şi să ducă. Prof. Mircea Biji Vicepreşedinte al Consiliului Naţional■ al Cercetării Ştiinţifice (Continuare-l.pag. 9-a) t Vineri 22 iulie 1966 l~~ "" Trin------1 in 29 (1032) I0 pagini, 1 leu _________________ DIN SUMAR: • Literatura pentru totî — de PIERRE DE BOISDEFFRE (pag. 2) • Studii de istorie literară (pag. 3) • Karlovy Vary — un festival cinematografic fără „Globuri de cristal“ — de CĂLIN CALIMAN (pag. 5) • Fetișismul cuvintelor —• de OCTAVIAN BARBOSA (pag. 6) • Orașul contemporan — de arh.,1, OCTAV DOICESCU (pag. 7) • Direcţia principală a activităţii ştiinţifice — de acad. C. D. , NENIŢESCU • Corespondenţă de la Geneva : „Deceniul dezvoltării" — un eşec ? — de D. ULMEA (pag. 10) • Trei capitale poloneze — de MIHAI DIMIU (pag. 10). Pe litoralul Mării Negre DE ClTEVA zile mă aflu pe litoralul Mării Negre, unde sunt surprins mereu de marile înfăptuiri din ultima vreme. E o permanentă înminunare această procesiune de vegetaţie organizată, de blocuri uriaşe, hoteluri, de clădiri solide de beton armat, unele cu pereţi de sticlă prin care lungina milioanelor de becuri palpată intens, dînd un aspect de feerie întregului peisaj. „Sezonul" bate din plin.. Fiecare staţiune oferă turiştilor români şi străini divertismente de ordin artistic, turnee ale trupelor de teatru, formaţii de ordin artistic, formaţii de coruri şi dansuri, intîlniri ale scriitorilor cu cititorii. Eu însumi am vorbit ascultătorilor din Costineşti, Eforia de Nord şi de Sud, oaspeţilor şi băştinaşilor de la Techirghiol, marinarilor. Subiectul: împlinirea unei jumătăţi de mileniu de cînd Ştefan al Moldovei a pus piatra de temelie mănăstirii Putna, lăcaş de reculegere şi de cultură, amintiri din viaţa literară , evocări ale scriitorilor de odinioară. La Constanţa va apărea o revistă literară. Era necesară prezenţa unei foi de cultură în acest oraş care se făleşte cu atîtea bogăţii fizice şi sufleteşti, ca muzeul (admirabil organizat şi condus) de antichităţi elene şi romane descoperite în pămîntul Dobrogei şi puse în valoare intr-un edificiu modern pe care turiştii îl vizitează cu mare interes. Alături de muzeu se află biserica metropolă a oraşului, recent pictată in stil tradiţional ortodox de către maiştri zugravi Ghiţă Popescu şi Nini Delavrancea, imagini din scripturi tratate cu decoraţii româneşti. Dacă la Constanţa pulsează amintiri din trecut, la Porţile de Fier şi în atîtea alte regiuni ■apele îşi schimbă rosturile punindu-se în slujba nevoilor omului şi progresului zilelor vrăjite pe care le trăim. Şantierele bat din plin, paralel cu uriaşa desfăşurare de forţe risipite cu folos în lumina ştiinţifică şi artistică. Se află sprijinite de stat opere, filarmonici, formaţii de estradă întreţin curiozitatea şi mulţumirea publicului iubitor de spectacole de calitate. Emisiunile de radio şi televiziune aduc veştile şi frumuseţile pămîntului în căminul fiecăruia. Se citeşte mai mult ca oricînd. O carte nouă se epuizează în cîteva zile, dacă nu fin cîteva ore. Conţinutul din ce în ce mai ales al tipăriturilor, cond.\-ţiile tehnice şi grafice încare se prezintă astăzi o carte, dezvoltarea tot mai largă a gustului de citit fac ca librăriile şi bibliotecile să nu mai poată satisface, in măsura în care ar dori, exigenţele lectorilor. Adăugaţi mulţimea concertelor, a expoziţiilor de pictură şi sculptură, şi veţi fi bucuroşi să vă daţi seama de progresul vieţii noastre culturale, de ritmul creator în care se desfăşoară întreaga viaţă a acestei ţări, care, de cînd a avut loc Congresul al IX-lea al P.C.R. şi de cînd ţara noastră se numeşte Republica Socialistă România, parcă şi-a pus în gînd să întreacă tot ce s-a făcut pînă acum. Victor Eftimiu DOINĂ O, tot ce aud la nord şi la sud la est şi la vest aud şi iubesc aud şi ador sub stele de dor cu ochi neînfrînţi in mîndrele frunţi pe ultimii munţi pe primele punţi pe care ia foc şi foc şi noroc şi pumn şi ghioc la nord şi la sud la est şi la vest iubesc ce aud aud ce iubesc. Şi-un tulnic greoi se-nalţă in noi ca după mari ploi el creşte în noi şi pînă la noi şi mai peste noi un tulnic greoi prin arborii goi ce are altoi doi cai, oameni doi. Şi-un fluier cioplit respiră în mit şi-un ceas potcovit cu tinăr argint ne-atinge fugind şi-un cal e în mit dar nepotcovit şi e şi-un tărîm pe unde tîrîm trei umbre dinţii ce sînt trei ciobani acei trei ciobani ce ni-s căpătîi, trei umbre dintîi. Un Olt şi un Criş pietriş şi frunziş şi norii pieziş pe ochii deschişi, un Muraş şi-un fiu un pur şi-un tîrziu, un fiu şi un fiu şi eu să le fiu doar abur zglobiu la noi suitor de nori iubitor etern călător sub stele de dor. Şi mult mai sint cît este pâmînt şi cît este sfînt in clipa ce sint în vers să îl cînt în turle de vînt adine să-l descînt să-l binecuvînt. Şi sint moşi-strămoşi la feţe-frumoşi iar la feţi-frumoşi pe coame rugoşi spre cer arâtoşi la umere groşi şi spre noi întorşi bărbaţi, moşi, strămoşi cum e Alimoş. Cu ochii mai vii ca arginţii vii părinţi sînt, şi fii din ei înşişi fii de-a pururea fii trecînd prin cîmpii de trestie şi de fonte tîrzii cum Corbea ar fi Acestora deci cuvintele-ntregi pe care le-adun din aerul bun Acestora — sus o doină-n auz o doină făcută de palidă nuntă o doină ciudată de nunta-nfoiată o doină cît lumea ca ziua de lunea cînd mirii se-adună întîi, împreună, din nunta nebună. Și fruntea mi-o las pe caldul popas al inimii lor sub stele de dor. Tot plaiul e plin de-un rece virgin de-o rouă de foc de-un mers de noroc. Pe munţi stele sună în tulnic de brumă, să nu mai apună nici soare, nici lună pe creasta comună de cer şi de turmă. Şi gura mi-o las pe caldul popas al inimii lor sub stele de dor şi tot ce iubesc la est şi la vest şi tot ce aud la nord şi la sud e-n aer un rîu şi trece prin grîu ca ultimul rîu ce s-a mai născut acum şi-n trecut pe-acest fericit pămînt, singe, mit pe care-am venit din vechi infinit ca tînăr cioban pe plaiul acest și un subteran mai mult subcelest. Adrian Păunescu