Contemporanul, iulie-decembrie 1966 (Anul 20, nr. 26-52)

1966-07-22 / nr. 29

Proletari din toate ț­ărîle, mnîti­vii 1 / UN AN DE LA CONGRESUL AL IX-LEA AL P. C. R. DESĂVÎRŞIRE J­N RĂSTIMP de numai un an Congresul al IX-lea al P.C.R. se relevă a fi înscris, cu litere de aur, un moment istoric în dezvol­tarea socialistă a României. Doar un scurt fragment dintr-un pro­ces, dar cit se poate de pilduitor pentru „densitatea“ înnoirilor şi rapiditatea dezvoltării sociale a unei ţări intrate în epoca socialis­mului victorios. Integrat firesc în linia politică generală a Partidului nostru — li­nie consecventă, sigură şi stabilă, ceea ce semnifică, prin sine, clari­tatea, întemeierea şi justeţea orien­tării ei .■ Congresul al IX-lea a deschis totodată o etapă nouă în viaţa par­tidului şi a poporului. O etapă superioară nu numai ca pro­­gresivitate temporală şi cantitativă, dar mai ales ca desăvîrşire calitati­vă a edificiului socialist. Prin hotă­rîrile­ luate, prin ideile originale pe care le-a exprimat, prin întregul spirit al Directivelor, Congresul se află­ la înălţimea acelui stadiu is­toric din evoluţia ţării noastre pe care documentele Partidului ,1 definesc atît de just şi de clar : continuarea pe o treaptă superi­oară a procesului de desăvîrşire a construcţiei socialiste. Un ţel şi o realitate a desăvîrşirii pe care o poate trăi numai o societate nouă, tînără, viguroasă. Hotărîrile Congresului, pătrunse de un adine suflu novator, activi­tatea plină de efervescenţă crea­toare pe care Congresul a impri­mat-o întregului partid şi popor, ne îndreptăţesc să vorbim nu nu­mai de un program al Congresului IX, exprimat în Directive şi acum concretizat în planul cincinal, dar şi de un spirit al Congresului IX. Este spiritul luptei pentru aut­ode­­păşire, pentru perfecţionarea orîn­­duirii noastre şi a noastră înşine, pentru desăvîrşirea a ceea ce am atins ca treaptă superioară de dez­voltare socială, spiritul luptei lu­cide, realiste pentru apropierea de culmile semeţe de unde se profi­lează zorii comunismului. Avem în acest program şi în acest spirit o măiastră împletire de minuţioasă evaluare a realizărilor şi posibili­tăţilor, de echilibrată prevedere a sarcinilor, de identificare şi com­batere curajoasă a neajunsurilor — cu îndemnul şi aspiraţia înălţă­toare spre cucerirea zonelor superi­oare ale societăţii socialiste. Congresul al IX-lea constituie un măreţ exemplu de gîndire mar­­xistă-leninistă creatoare, aplicată la condiţiile şi necesităţile ţării noastre, de abordare realistă şi îndrăzneaţă a problemelor dez­voltării ţării, de scrutare lucidă şi pătrunzătoare a traiectoriei pe care va înainta în continuare poporul nostru. Este o pildă vie de realism prospectiv în politica economică și socială, care inspiră mîndrie și în­credere întregului popor, adeziunea lui totală la această politică. Documentele Congresului al IX- lea al Partidului și cele care ulte­rior i-au concretizat directivele şi indicaţiile determină cu o mare precizie acest drum, nu uşor şi nu atît de scurt, al desăvîrşirii poten­ţelor şi al realizărilor împlinite, pe toate planurile dezvoltării societăţii noastre socialiste. Aşa cum s-a subliniat şi recent, continuarea in­dustrializării constituie, ca şi în perioada de pînă acum a construc­ţiei socialiste, cheia acestei desă­­vîrşiri economice şi sociale multi­laterale. Noul plan cincinal ex­primă cu fidelitate această cons­tantă a politicii partidului nostru, în cuvîntul de închidere rostit la recenta plenară a C.C. al P.C.R., tovarăşul Nicolae Ceauşescu sub­linia că : Nu se poate vorbi de o înflorire a societăţii socialiste, de asigurarea condiţiilor pentru tre­cerea treptată spre comunism, fără o puternică dezvoltare a economiei şi, în primul rund, a industriei, în vederea sporirii abundenţei de bu­nuri materiale, atingerii acelui sta­diu al dezvoltării sociale „cînd toate avuţiile societăţii vor­ ţîşni mai bogat“ de care vorbeau ‘clasi­cii marxism-leninismului. Cunos­­cînd o asemene­a dezvoltare, fiecare stat, fiecare naţiune socialistă işi va spori contribuţia la intensifica­rea colaborării şi cooperării inter­naţionaliste dintre ţările socialiste, suverane şi independente, la întă­rirea sistemului socialist mondial, la afirmarea tot mai puternică a superiorităţii socialismului în lume, în substanţa Directivelor Con­gresului­ şi a prevederilor înscrise în noul plan cincinal e imprimată, ca un deziderat major definitoriu pentru procesul desăvîrşirii socia­liste, chemarea la lupta pentru o calitate superioară şi o eficienţă maximă în economie, în cercetarea ştiinţifică, în învăţămînt, îndemnul spre atingerea parametrilor mon­diali în toate domeniile. Aceasta nu este o simplă deviză : ea ex­primă concentrat cerinţele acelui stadiu superior cînd socialismul se dezvoltă şi se perfecţionează pe propria sa bază, cînd îşi poate a­­firma deplin forţele sale creatoare, cînd îşi valorifică plenar superiori­tatea sa social-politică, scuturînd tot mai hotărît reminiscenţele ne­gative ale trecutului, dar integrînd fără ezitări tot ce îi oferă mai pre­ţios întreaga experienţă istorică a poporului şi istoria mondială. Imperativul desăvîrşirii şi înno­irii calitative e prezent în toate domeniile de activitate. Continua­rea industrializării în noul cincinal relevă nu numai creşterea ei can­titativă în ritm mai accelerat decit al celorlalte ramuri economice, dar şi o importantă dezvoltare calita­tivă, corespunzătoare cerinţelor progresului tehnico-ştiinţific con­temporan. Mai accentuat decit pînă acum, ritmuri foarte­­ înalte sunt prevăzute mai cu seamă pentru a­­cele ramuri industriale care au un rol decisiv în modernizarea între­gii economii : energia electrică, me­talurgia, construcţiile de maşini, îndeosebi electronica şi­ electroteh­nica, chimia. In 1970 aceste ramuri industriale vor furniza la un loc peste 50 la sută din producţia in­dustrială globală a ţării. Sunt pre­văzute perfecţionări calitative în domeniul evidenţei şi calculului e­­conomic, în sistemul informaţio­nal economic, folosirea pe scară largă a tehnicii electronice de cal­cul în proiectare şi în programa­rea producţiei. In viitorul cincinal se va realiza îmbunătăţirea con­tinuă a repartizării teritoriale a forţelor de producţie. Asigurând industriei o dezvoltare precumpănitoare, partidul şi sta­tul nostru acordă şi agriculturii o mai mare atenţie decât în anii pre­cedenţi, stabilind un ansamblu de măsuri în vederea dezvoltării ei intensive şi multilaterale, a trans­formării acesteia într-o ramură e­­conomică modernă, de înaltă pro­ductivitate. O pondere, compara­tiv sporită faţă de trecut, este pre­văzută pentru industria bunurilor de consum. Întregul program al Congresului al IX-lea, închinat propăşirii şi ri­dicării României în rîndul ţărilor celor mai avansate din punct de vedere economic, are un profund caracter umanist. Scopul său este dezvoltarea orînduirii şi înflorirea naţiunii noastre socialiste, creşte­rea continuă a bunăstării materiale şi culturale a poporului, afirmarea multilaterală a personalităţii u­­mane. Congresul al IX-lea ne-a dat, într-o exemplară fundamentare ştiinţifică, acest program măreţ al perfecţionării societăţii noastre so­cialiste şi ne-a insuflat spiritul no­vator de explorare şi valorificare a noi resurse şi posibilităţi, ce animă întregul nostru partid şi popor în realizarea obiectivelor stabilite de Congres. Perioada care a trecut de la Congres a fost marcată printr-un şir de importante evenimente şi ac­ţiuni de lucru şi de studiu, de mă­suri menite să asigure concretiza­rea şi realizarea hotărârilor adop­tate de Congres. Astfel, a fost sta­bilit un amplu program de dez­voltare a bazei tehnico-materiale a agriculturii şi s-a îmbunătăţit con­ducerea şi planificarea acesteia, înfiinţîndu-se Uniunea Naţională a Cooperativelor Agricole de­ Produc­­ţie, uniunile regionale,şi raionale. Pentru coordonarea activităţii şti­inţifice şi legarea mai strînsă a cercetării de cerinţele economice, sociale şi culturale ale ţării, a fost înfiinţat Consiliul Naţional al Cer­cetării Ştiinţifice. S-au ţinut con­sfătuiri pe ţară cu lucrătorii din construcţii, comerţ şi din industria constructoare de maşini. Ca o în­cununare a acestor acţiuni, după o amplă şi laborioasă muncă pre­gătitoare, în care a fost consultată Ion Dragan (Continuare in pag. 9-a) CORNELII­ BABA: Tineri citind (desen, 1966) Programul unitar al cercetării ştiinţifice­ ­ I­N ZILELE a­cestea ,se îm­plineşte un an de la istoricul Con­gres al IX-lea al Partidului­ Comu­nist Român, care a trasat liniile directoare ale dezvoltării econo­miai, culturii şi ştiinţei româneşti pentru desăvîrşirea construcţiei socialiste în patria noastră.­ Este semnificativ faptul­ că numai­ la un an de la hotărîrile Congresului al IX-lea privitoare la orientarea şi conducerea coordonată a cercetă­rii ştiinţifice, au fost concretizate primele rezultatei,ale* activităţii*or­ganului coordonator,' hotărît de Congres să­­fie înfiinţat, Consiliul Naţional al Cercetării­­ Ştiinţifice. Ne gîndim la­­preb­ara lărgită a Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice,din 14—15 iulie, aici care a prezentat pentru­ adoptare­­ pri­mul proiect de­ Program, unitar al cercetării ştiinţifice din România, pentru perioada 1966—1970. Fără îndoială , că preocuparea pentru planificarea cercetării ştiin­ţifice este, mai, veche, în ţările­ so­cialiste ea făcînd parte­ integrantă din concepţia despre dezvoltarea societăţii noi în­ condiţiile­ revolu­ţiei ştiinţifice tehnice, ale creşterii intr-un­ ritm accelerat a aplicaţii­lor cercetărilor ştiinţifice. Ea este determinată de faptul că în zilele noastre ştiinţa a devenit o forţă importantă a producţiei materiale. Unul din­ instrumentele impor­tante prin intermediul căruia Con­siliul Naţional al Cercetării Ştiin­ţifice îşi exercită funcţia de organ central de„ coordonare­­ şi­ orientare a activităţii ştiinţifice îl constituie Programul unitar al cercetării ştiinţif­ice pentru­­ perioada­ 1966— 1970, adoptat de plenara Consiliu­lui. El cuprinde problemele şi te­mele pe care­ oamenii­ de­ ştiinţă, cercetătorii şi specialiştii din ţara noastră îşi propun să le rezolve în viitorii cinci ani şi în­­ parte­­ după 197°. Program­ul unitar al cercetării ştiinţifice a fost­­elaborat de co­misiile de specialitate, ale Consi­liului Naţional al Cercetării, Ştiin­ţifice pe baza propunerilor Aca­demiei Republicii Socialiste ,Ro­mânia, ale Ministerului Invăţămin­­tului, ale celorlalte ministere ,şi instituţii, centrale prure,aus,c unit­ăţi de­­ cercetare ştiinţifică,­­ în­­ colabo­rare cu Comitetul de­ Stat-a­ .Pla­nificării. Principiul­ care­ a­ călăuzit munca de elaborare a Programu­lui unitar a constat în realizarea unei legături strînse, între proble­mele şi temele cuprinse în Pro­gram şi cerinţele fie dezvoltare imediată şi de perspectivă ale economiei, ştiinţei,, tehnicii şi cul­turii româneşti, prevăzute în Pla­nul de Stat de dezvoltare a econo­miei naţionale pentru anii 1966— 1970. Elaborat în aceste condiţii, Programul unitar are trăsături ca­racteristice proprii­ care merită re­levate. In­ primul­ rind-se­ cuvine­ menţio­nat faptul că Programul unitar­­ al cercetării ştiinţifice pentru perioa­da 1966—1970 este­­ opera unei munci colective intense la care­ au participat numeroşi academicieni, oameni de ştiinţă, cercetători, spe­cialişti şi­ tehnicieni din ministere, instituţii centrale,­ unităţi de cerce­tare şi organizaţii­ economice pro­ductive. Această consultare Targa şi­­continuă, a contribuit la­ reflec­tarea în Program a preocupărilor esenţiale ale­ oamenilor de­­ ştiinţă din ţara noastră, a cerinţelor de îmbunătăţire a­ procedeelor tehno­logice din industrie şi asigură întă­­rirea legăturii dintre ştiinţă şi pro­ducţie. La plenara Consiliului Na­ţional,­­tovarăşul­ Nicolae Ceauşescu, secretar general al Comitetului Central­­al Partidului Comunist Român, a subliniat faptul că dato­rită­ acestei munci colective com­plexe, s-a realizat pentru prima dată, un­­ instrument­­de orientare în perspectivă a activităţii de cerce­tare­ ştiinţifică din­ ţara noastră. A­ doua trăsătură distinctivă a Programului unitar, constă­­în fap­­tul­ că­ el cuprinde ansamblul cerce­tărilor­ ştiinţifice care­, vor forma obiectul de­ studiu al oamenilor noş­tri de ştiinţă-şi'nu-numai o parte, din ele sau? numai -anumite * sectoare ale ■activităţii tde, .cercetare.■ El­ îmbină cercetarea din ştiinţele tehnice, cu ' rol' hotărâtor* în- sporirea-­-bunurilor materiale - ale - societăţii noastre, cu cercetarea, din domeniul ştiinţelor economice, sociale­ şi umanistice, al căror rol este să contribuie la cu­noaşterea ştiinţifică­ a dezvoltării societăţii noastre, a proceselor fundamentale­ ale perioadei con­strucţiei socialiste şi să­ elaboreze o serie­ de­ tratate importante pentru dezvoltarea culturii­ româneşti.­Pro­gramul unitar acordă un loc pre­ponderent cercetării­­aplicative le­gate de promovarea progresului tehnic în producţie, şi cercetării pentru dezvoltare şi­­ asistenţă şti­inţifică,­ dar el'­ cuprinde şi un­­nu­măr important­ de cercetări funda­mentale menite­ să' lărgească ori­zontul nostru ' ştiinţific şi să ducă. Prof. Mircea Biji Vicepreşedinte al Consiliului Naţional■­ al Cercetării Ştiinţifice (Continuare-l­.pag. 9-a) t Vineri 22 iu­lie 1966 l~~ "" Trin------1 in 29 (1032) I0 pagini, 1 leu _________________ DIN SUMAR: • Literatura pentru totî — de PIERRE DE BOISDEFFRE (pag. 2) • Studii de istorie literară (pag. 3) • Karlovy Vary — un festival ci­nematografic fără „Globuri de cris­tal“ — de CĂLIN CALIMAN (pag. 5) • Fetișismul cuvintelor —• de OCTAVIAN BARBOSA (pag. 6) • Orașul contemporan — de arh.,1, OCTAV DOICESCU (pag. 7) • Di­recţia principală a activităţii ştiin­ţifice — de acad. C. D. , NENI­­ŢESCU • Corespondenţă de la Ge­neva : „Deceniul dezvoltării" — un eşec ? — de D. ULMEA (pag. 10) • Trei capitale poloneze — de MI­­HAI DIMIU (pag. 10). Pe litoralul Mării Negre D­E ClTEVA zile mă aflu pe litoralul Mării Negre, unde sunt surprins mereu de marile înfăp­tuiri din ultima vreme. E o permanentă înminunare această procesiune de vegetaţie organizată, de blocuri uriaşe, hoteluri, de clădiri solide de beton armat, u­­nele cu pereţi de sticlă prin care lu­ngina milioanelor de becuri pal­pată intens, dînd un aspect de fee­rie întregului peisaj. „Sezonul" bate din plin.. Fiecare staţiune oferă turiştilor români şi străini divertismente de ordin artistic, turnee ale trupelor de teatru, formaţii de ordin artis­tic, formaţii de coruri şi dansuri, intîlniri ale scriitorilor cu citi­torii. Eu însumi am vorbit ascul­tătorilor din Costineşti, Eforia de Nord şi de Sud, oaspeţilor şi băştinaşilor de la Techirghiol, marinarilor. Subiectul: împlinirea unei jumătăţi de mileniu de cînd Ştefan al Moldovei a pus piatra de temelie mănăstirii Putna, lăcaş de reculegere şi de cultură, amintiri din viaţa literară , evocări ale scri­itorilor de odinioară. La Constanţa va apărea o revistă literară. Era necesară prezenţa unei foi de cultură în acest oraş care se făleşte cu atîtea bogăţii fizice şi sufleteşti, ca muzeul (admirabil organizat şi condus) de antichităţi elene şi romane des­coperite în pămîntul Dobroge­i şi puse în valoare intr-un edifi­ciu modern pe care turiştii îl vi­zitează cu mare interes. Alături de muzeu se află biserica metro­polă a oraşului, recent pictată in stil tradiţional ortodox de către maiştri zugravi Ghiţă Popescu şi Nini Delavrancea, imagini din scripturi tratate cu decoraţii româ­neşti. Dacă la Constanţa pulsează a­­mintiri din trecut, la Porţile de Fier şi în atîtea alte regiuni ■apele îşi schimbă rosturile punindu-se în slujba nevoilor omului şi progresu­lui zilelor vrăjite pe care le trăim. Şantierele bat din plin, paralel cu uriaşa desfăşurare de forţe risipite cu­­ folos în lumina ştiinţifică şi artistică. Se află sprijinite de stat opere, filarmonici, formaţii de estradă întreţin curiozitatea şi mulţumirea publicului iubitor de spectacole de calitate. Emisiunile de radio şi televiziune aduc veş­tile şi frumuseţile pămîntului în căminul fiecăruia. Se citeşte mai mult ca oricînd. O carte nouă se epuizează în cîteva zile, dacă nu fin cîteva ore. Conţinutul din­ ce în ce mai ales­ al­ tipăriturilor, cond.\-­­ţiile tehnice şi grafice în­­care se prezintă astăzi o carte, dezvoltarea tot mai largă a gustului de citit fac ca librăriile şi bibliotecile să nu mai poată satisface, in măsura în care ar dori, exigenţele lectori­lor. Adăugaţi mulţimea concerte­lor, a expoziţiilor de pictură şi sculptură, şi veţi fi bucuroşi să vă daţi seama de progresul vieţii noa­stre culturale, de ritmul creator în care se desfăşoară întreaga via­ţă a acestei ţări, care, de cînd a avut loc Congresul al IX-lea al P.C.R. şi de cînd ţara noastră se numeşte Republica Socialistă Ro­mânia, parcă şi-a pus în gînd să întreacă tot ce s-a făcut pînă a­­cum. Victor Eftimiu DOINĂ O, tot ce aud la nord şi la sud la est şi la vest aud şi iubesc aud şi ador sub stele de dor cu ochi neînfrînţi in mîndrele frunţi pe ultimii munţi pe primele punţi pe care ia foc şi foc şi noroc şi pumn şi ghioc la nord şi la sud la est şi la vest iubesc ce aud aud ce iubesc. Şi-un tulnic greoi se-nalţă in noi ca după mari ploi el creşte în noi şi pînă la­ noi şi mai peste noi un tulnic greoi prin arborii goi ce are altoi doi cai, oameni doi. Şi-un fluier­ cioplit respiră în mit şi-un­­ ceas potcovit cu tinăr argint ne-atinge fugind şi-un cal e în mit dar nepotcovit şi e şi-un tărîm pe unde tîrîm trei umbre dinţii ce sînt trei ciobani acei trei ciobani ce ni-s căpătîi, trei umbre dintîi. Un Olt şi un Criş pietriş şi frunziş şi norii pieziş pe ochii deschişi, un Muraş şi-un fiu un pur şi-un tîrziu, un fiu şi un fiu şi eu să le fiu doar abur zglobiu la noi suitor de nori iubitor etern călător sub stele de dor. Şi m­ult mai sint cît este pâmînt şi cît este sfînt in clipa ce sint în vers să îl cînt în turle de vînt adine să-l descînt să-l binecuvînt. Şi sint moşi-strămoşi la feţe-frumoşi iar la feţi-frumoşi pe coame rugoşi spre cer arâtoşi la umere groşi şi spre noi întorşi bărbaţi, moşi, strămoşi cum e Alimoş. Cu ochii mai vii ca arginţii vii părinţi sînt, şi fii­ din ei înşişi fii de-a pururea fii trecînd prin cîmpii de trestie şi de fonte tîrzii cum Corbea ar fi Acestora deci cuvintele-ntregi pe care le-adun din aerul bun Acestora — sus o doină-n auz o doină făcută de palidă nuntă o doină ciudată de nunta-nfoiată o doină cît lumea ca ziua de lunea cînd mirii se-adună întîi, împreună, din nunta nebună. Și fruntea mi-o las pe caldul popas al inimii lor sub stele de dor. Tot plaiul e plin de-un rece virgin de-o rouă de foc de-un mers de noroc. Pe munţi stele sună în tulnic de brumă, să nu mai apună nici soare, nici lună pe creasta comună de cer şi de turmă. Şi gura mi-o las pe caldul popas al inimii lor sub stele de dor şi tot ce iubesc la est şi la vest şi tot ce aud la nord şi la sud e-n aer un rîu şi trece prin grîu ca ultimul rîu ce s-a mai născut acum şi-n trecut pe-acest fericit pămînt, singe, mit pe care-am venit din vechi infinit ca tînăr cioban pe plaiul acest și un subteran mai mult subcelest. Adrian Păunescu

Next