Convorbiri Literare, 1875-76 (Anul 9, nr. 1-12)
1875-07-01 / nr. 4
No. 4. —Anul IX. 1 Iulie 1875. CONVORBIRI LITERARE. Apare la 1 a fiecărei luni. Abonamentul pe un an pentru România liberă 20 franci; pentru Austria 6 fi; pentru Germania, Sviteia, Belgia şi Italia 30 franci; pentru Francia şi Spania 40 franci. Abonamentele se fac numai pe un an întreg din Iaşi la Tipografia Raţională şi la redacţiune, in Bucureşti la librăria Soccec et Comp., in toate celelalte oraşe din România la biurourile poştale. STAN BOLOVAN. POVESTE. A fost, ce-a fost; dacă n’ar fi fost, nici nu s’ar povesti. In marginea satului, pe unde boii sătenilor restoarnă portiţa şi porcii vecinilor sapă sub garduri, era odată o casă; in casa asta locuea un om, omul avea o muiere, eară muierea era tristă toată ziua. „Muiere dragă, ce gănd te mustră, de eşti tot ca mugurul brumat in raza soarelui ? — intreba soţul intr’o zi.—Ai ce-ţi trebue; fii dar veselă ca altă lume!“ — „Dă-mi pace şi nu mă mai intreba!“ respunse nevasta, apoi căzu mai tristă decăt cum a fost. A întrebat bărbatul ăncă odată, adecă a doua oară şi tot aşa respuns a primit de la muierea sa. Numai cănd a făcut intrebarea in rândul al treilea, muierea a respuns mai plin şi mai lat. „Ei! zise ea, dar ce-ţi bagi capul in necaz? Dacă vei şti, şi tu vei fi trist ca şi mine. Mai bine să nu-ţi spun“. Dar nu este aşa făcut omul. Tocmai cănd ei zici să şeadă, dorul de ducă ii prinde mai tare. Stan numai acuma voea cum se cade a şti ce e, şi cum, prin găndul nevestei sale. „Apoi dacă vrei să ştii, ţi-oiu spune, zise nevasta. Nu-i noroc, bărbate, nu-i noroc pe casă!“ „Nu-i frumoasă vaca? pomii nus ca stupul? holda nu e mănoasă?—intreba Stan— Zici o vorbă slabă, cănd te plângi de rele“. „Dar n’ai copii, bărbate!“ Asta vorbă Stan a priceput-o și nu e bine, cănd omul pricepe asemene vorbe. De aici înainte in casa din marginea satului era un om trist şi o muiere tristă. Eu că trişti erau pentrucă Dumnezeu nu le-au dăruit copii. Şi cănd il vedea trist pe dânsul şi ea se făcea mai tristă, şi cu căt mai tristă era ea, cu atăt mai tare se întrista el. Aşa a mers asta multă vreme. Pe la toate bisericile au dat slujbe şi rugăciuni; pe la toate vrăjitorile au făcut întrebare: dar nu venea darul de la D-zeu! 16