Cotidianul, aprilie 2002 (Anul 12, nr. 76-101)
2002-04-16 / nr. 89
rf Un săptămânal ucrainean avertizează asupra „pretențiilor teritoriale ale României pagina 2 Cotidianul Anul XII, numărul 89 (3253), marti, 16 aprilie 2002,12 pagini, două ediții, 5000 lei Fondator ION RAȚIU Director onorific Octavian Paler Editorial Octavian PALER Niște mofturi m unele îndoieli legate de siguranța cu care, la ședința comună a camerelor legislative unde s-a discutat despre aderarea României la NATO, d-l Năstase le-a cerut parlamentarilor din opoziție: „Să nu ne bănuiți de lipsă de inteligență“. Nu le fac publice din politețe, dar și fiindcă părerile mele despre inteligență sunt, poate, prea personale, în schimb, nu mă îndoiesc că Opoziția greșește când îl acuză pe șeful guvernului de lipsă de sinceritate, referindu-se la zelul „de uz extern“ cu care face azi lucruri veștejite ieri. Mai întâi că în politică problema sincerității nu prea se pune. Machiavelli zicea că sunt sinceri numai politicenii care nu se pricep să mintă. Apoi, vorba altcuiva, una e să vrei să fii fals și alta să nu poți să fii adevărat; în fine, lăsând gluma la o parte, eu sunt convins că guvernanții noștri actuali, la fel ca predecesorii lor, nu se prefac când au ifose pe malurile Dâmboviței și comportamente servile în afară. Ei sunt sinceri în ambele situații. Cei care-l învinuiesc de nesinceritate pe primul nostru ministru, comparând unele idei ale sale mai vechi cu cele de acum, n-au văzut, probabil, cum arată discul lui Newton, care are toate culorile curcubeului, când stă pe loc, și e alb, când se învârte; în Opoziție, acum vreo trei ani, sinceritatea îi cerea d-lui Năstase să-și bombeze pieptul, de câte ori venea vorba de relațiile cu Vestul. Aceeași sinceritate (sau alta) îl face azi să creadă că poziția cea mai convingătoare, pentru a ne spori șansele la Praga, este una pe brânci. Poziția normală fiind, pentru politicienii noștri, cea mai dificilă. Asta nu m-a ferit de o mică nedumerire. Trebuia, oare, să fugă d-1 Geoană, pe post de curier, la Washington cu ciorna planului de măsuri întocmit de guvernul român, înainte ca ea să fie arătată și parlamentului României? Cădea cerul dacă se mai întârzia câteva zile? Nu că aș fi eu încântat de imaginea actuală a parlamentului nostru și foarte convins că orice trece prin parlament iese ameliorat Dar, așa cum e, și cu demagogi, și cu inși dubioși, și cu paparude, el ne reprezintă ca for ales, e oglinda democrației noastre. De ce să ni se dea impresia că suntem simpli figuranți în propria noastră istorie? De ce să ne gândim că așa se întâmpla și pe vremea turcilor și atunci când lumina venea de la Răsărit, câte un „Geoană“ dădea fuga la înalta Poartă să afle cum trebuie să bată vântul la București? Sau, poate, guvernul a vrut să demonstreze că, deși în NATO intră țări, nu guverne, cabinetul Năstase e cel cu meritele? Ce-i drept, m-am întrebat și dacă administrația americană n-a fost jenată să-i vadă pe guvernanții noștri atât de sinceri. Mofturi, se va zice. Prostii. Presiunea apropierii scadenței de la Praga nu mai lasă timp pentru păstrarea aparențelor. Trebuie jucat strâns, contra cronometru, nu? Da, sigur. Și m-aș opri aici dacă, la Palatul Victoria, sinceritatea ar fi și „de uz intern“. Dacă s-ar zice, „ce-a fost a fost“. Important acum e să nu ratăm șansa pe care ne-o face cadou conjunctura internațională. Din motive geostrategice, intrăm azi în calculele americanilor. Ar trebui, de aceea, să suspendăm temporar rivalitățile interne, pentru a ne dedica, toți, unui obiectiv național. Numai că aici intervine ipocrizia. Măsurile pe care guvernul e forțat acum să le adopte arată că avem o clasă politică nu doar putredă, nu doar incompetentă, ci și de rea-credință. Ea n-a vrut, până acum, să-și facă publice averile. N-a vrut să se atingă de foștii ofițeri de Securitate ajunși în zonele delicate ale statului. N-a vrut să-și facă o gaură în buzunar împiedicând demnitarii să amestece politica și negustoria. N-a vrut să-i supere pe marii corupți, când erau „ai noștri“. Dimpotrivă, i-a condus cu alai la Parchet. Și numai un naiv își poate închipui că guvernul și parlamentul iau cu plăcere niște decizii, tergiversate și amețite doisprezece ani. Dacă nu le-ar fi fost impuse de mersul evenimentelor, ele rămâneau în continuare pentru „calendele grecești“. Dar n-am fi în România dacă guvernanții n-ar încerca, pe de o parte, să-și salveze, ce pot, din interese și, pe de altă parte, să „ciupească“ un avantaj dintr-un dezavantaj, trăgându-și spuza pe turla lor. Cursa pentru NATO a devenit un excelent paravan pentru reglarea unor conturi politice interne și e din ce în ce mai evident că guvernul Năstase vrea să transforme o chestiune națională - aderarea României la NATO - în chestiune de partid. Moft și asta, se va zice. Moft e, însă, se pare, și Constituția, pentru unii. Când Valeriu Stoica a obiectat că nicăieri, în cuprinsul ei, Constituția nu prevede dreptul primului ministru de a se adresa celor două camere reunite, în afara situațiilor în care guvernul își asumă răspunderea, „inteligențele“ din PSD au replicat prompt: „Bă, nesimțiților!“. Dar văd că din nou mă lovesc de îndoielile pe care nu vreau să le fac publice. La 12 ani de la moartea lui Nicolae Ceaușescu România redevine mesager în Orientul Mijlociu Țara noastră a fost solicitată de Israel pentru a transmite Siriei să intervină pentru a pune capăt atacurilor Hezbollah asupra graniței israeliene din nord Construirea armei nucleare poate fi studiată „la liber“ în Marea Britanie Bombe atomice pentru to(n)ți! Potrivit „Daily Telegraph“, oricine poate afla cum a fost construită „Dunărea albastră“ Documente publice ale Ministerului britanic al Apărării, ce pot fi consultate de oricine, explică modalitățile de construire a unei bombe atomice, scrie în numărul său de ieri cotidianul „Daily Telegraph". Trecute în domeniul public în ultimii cinci ani și putând fi consultate la arhivele naționale, documentele respective detaliază fabricarea, la sfârșitul anilor '40 și începutul deceniului următor, a primei bombe atomice britanice, denumită „Dunărea albastră", precizează publicația. Sunt prezentate, totodată, componentele unei asemenea arme, inclusiv compoziția de plutoniu și mijloacele de a declanșa reacția în lanț, ceea ce l-a determinat pe un fost angajat al programului nuclear militar britanic să avertizeze că aceste instrucțiuni le permit teroriștilor să fabrice o bombă atomică rudimentară. Principala dificultate ar consta în procurarea plutoniului, dar mai multe țări „în afara legii", cum este Irakul, pot dispune de asemenea materiale, iar organizații teroriste, de genul rețelei al-Qaeda, au încercat să-și procure substanțe radioactive, subliniază „Daily Telegraph“, „Aceste documente nu ar fi trebuit niciodată făcute publice, iar după atentatele de la 11 septembrie era justificată retragerea lor din domeniul public", este citat inginerul Brian Burnell, fost angajat al programului britanic de dezvoltare a armelor nucleare. Cotidianul menționează, totodată, că responsabilul pentru probleme de Apărare al Partidului Conservator, Bernard Jenkin, a cerut imediat explicații guvernului, afirmând că aceste documente reprezintă „un cadou monstruos făcut teroriștilor". (C.I.) România a jucat rolul de intermediar între Israel și Siria, țara noastră aflându-se pe lista mai multor state cărora autoritățile de la Ierusalim le-au solicitat să transmită un mesaj regimului de la Damasc de a interveni pentru a stăvili acțiunile violente ale mișcării Hezbollah de la granița de nord a statului israelian. Informația a fost dezvăluită ieri, într-o conferință de presă, de ambasadorul israelian la București, Sandu Mazor. „Câteva țări, printre care și România, au fost rugate să aducă la cunoștința sirienilor, care, ca și Iranul, sunt patronii acestei mișcări, dorința Israelului de a fi stăpânite aceste acțiuni", a declarat Mazor. Apreciind atitudinea Bucureștiului, acesta a relevat că a luat personal legătura cu președintele Ion Iliescu și că știe că „premierul și ministrul de Externe români au făcut pașii necesari pentru ca doleanțele israeliene să ajungă la destinatar". întrebat dacă s-a primit răspuns din partea Siriei, prin intermediul autorităților române, Mazer s-a limitat la a spune că a existat un semnal și că „feed-back-ul transmis de Ministerul român de Externe chiar săptămâna trecută poate fi apreciat drept pozitiv". pagina 3 Proiectul de modificare a Codului de procedură, teorie europeană, practică românească Coadă la tribunal Proiectul de lege, aprobat de Guvern și trimis spre dezbatere în Parlament, privind modificarea Codului de procedură penală, este cea mai mare adaptare legislativă românească în acord cu prevederile Curții Europene de la Strasbourg. Principalul punct al proiectului se referă la limitarea competenței procurorului de a emite mandate de arestare, procedura trecând sub controlul judecătorului. Chiar dacă toate acestea sunt în fapt binevenite, o astfel de schimbare a procedurii penale găsește cu totul nepregătite instanțele românești. pagina 2 Președinta Ligii Naționale a Femeilor din Revoluția din 1989 făcea trafic cu persoane pagina 2 Ministrul Educației, împotriva propriului partid Situația Liceului „Bolyai Farkas“ din Târgu- Mureș a luat ieri o întorsătură abruptă, după ce autoritățile au menținut un ton moderat al declarațiilor legate de respectiva situație. Aceasta urma să facă aseară obiectul unor discuții aprinse în cadrul comisiei mixte de monitorizare a protocolului PSD-UDMR încheiat la începutul anului. Ministrul Educației, Ecaterina Andronescu, a explicat că nu este de acord cu transformarea liceului „Bolyai Farkas" din Târgu-Mureș într-o unitate de învățământ cu predare exclusiv în limba maghiară. Ecaterina Andronescu a declarat pentru Europa FM că nu va semna nici o decizie în acest sens, chiar dacă această măsură este prevăzută în protocolul PSD-UDMR. în absența liderului PSD, vicepreședintele Ion Solcanu a sprijinit prin declarații opiniile ministrului Educației. pagina 3 Daniela Bartoș face jocurile pe piața medicamentelor Conflictul de anul trecut dintre producătorul de medicamente SICOMED și Ministerul Sănătății și Familiei cunoaște un nou episod, declanșat de recentele declarații ale ministrului Daniela Bartoș. Dacă până acum ministrul afirma, ori de câte ori avea ocazia, că singurul vinovat de criza de medicamente este Fabrica SICOMED, care deținea exclusivitate pe piața internă pentru anumite produse, recent, demnitarul și-a permis să facă aprecieri negative asupra activității firmei bucureștene, favorizând totodată, în aceeași declarație, o altă societate cu capital de stat, „Antibiotice" Iași. Este pentru prima dată când ministrul Sănătății își manifestă public sprijinul pentru o societate de stat în defavoarea uneia private. pagina 3 S Limbarita națională -ar părea că noi, românii, suntem un popor limbut și pus pe hartă. O intoleranță nativă - cu atât mai obtuză și mai agresivă cu cât e întreținută de lipsa de educație și lipsa de cultură - ne face să ne „războim" mereu între noi, atât în străinătate, cât și în țară. Cine n-a regretat, în anii dictaturii comuniste, vrajba care făcea inamici reciproci înverșunați, de parcă i-ar fi bătut pentru cucerirea lumii pe membrii diasporei noastre. Mânați de o generală suspiciune, această admirabilă (din multe puncte de vedere) diasporă, se compromitea în regretabile gâlcevi intestine. In mod logic, în mod normal, românii care fugiseră din țară, ca să scape de ororile bolșevicilor capabili de orice „crime", ar fi trebuit să fie solidari, să se înțeleagă perfect într-un regim de libertate, în care să recunoaștem! - nu huzureau nici unii, nici alții. Măcar condiția de exilați ar fi trebuit să-i mențină uniți. Așa Incapabili de a se suporta reciproc, unii români din Paris îi detestau pe alți români din Paris, așa cum unii români din Chicago îi urau pe alți români din Chicago! Iar aici, în țară, cheful de ceartă între frați era abia temperat de teama de dușmanul comun adevărat. Partidul unic. Doar pumnul acestuia, băgat în gura lor, le domolea instinctele belicoase; în acei ani, când aproape toți eram obsedați de frumoasele siluete ale „băieților cu ochi albaștri", mi-a fost dat să aud opinia unui student african, întâlnit întâmplător, care pretindea că în Occident, de câte ori izbucnește un scandal, în mijlocul acestuia se află un români... (continuare In pagina 10) Licitație amânată pentru duty-free din Otopeni Starea de anormalitate Marian NAZAT Și procurorii se sinucid, nu-i așa? pagina 4 Legea siguranței naționale Noi amenințări la adresa României pagina 4 Scandal „Creierul“ - arestat de socru, apărat de ginere jpagina 5 Măsuri Amenzi de zece ori mai mari pentru munca la negru pagina 6 Urmărire generală Infractor cu talent de director pagina 11 Soarta spațiilor duty-free (fără taxe) de la aeroportul Otopeni rămâne în continuare incertă deoarece licitația organizată ieri pentru închirierea acestor spații a fost anulată. Dintre cele zece firme care au cumpărat caietul de sarcini, numai una singură s-a prezentat ieri cu documentația necesară participării la licitație. Celelalte nouă s-au plâns de condițiile draconice din caietul de sarcini, care ar fi concepute anume pentru a nu putea fi respectate de toți participanții. Firma EDF, care a întrunit toate condițiile, consideră că licitația este ilegală. EDF a exploatat până de curând spațiile duty-free de la Otopeni, iar decizia Ministerului Transporturilor de a suspenda contractul a fost considerată un act antisemit. pagina 3