Cronica, 1972 (Anul 7, nr. 1-52)
1972-06-23 / nr. 25
Proletari din toate țările, uniți-vă !La 25 v (333) săptămînal politic - social - cultural • 16 pagini -1 leu ANUL VII ^ VINERI 23 VI 1972 SI В ! • ----------------------------------\ In întîmpinarea Conferinței Naționale a Partidului INTEGRAREA PARTICIPATIVA Petru PANZARU Realitățile sociale, dinamice și multiforme, pe care le trăim, la care participăm ca persoane colectivități, pun cu acuitate proiblema științelor sociale, reflecției filosofice raportate la fenomenele vieții economice, politice, culturale actuale. Intr-adevăr, pulsul vieții noastre sociale a devenit mai intens în lunile din preajma evenimentului politic major — Conferința Națională a Partidului, în anul celei de a douăzeci și cincea aniversări Republicii. Faptul nu este de conjunctură, ci de structură. El exprimă în mod concentrat orientarea dominantă a vieții noastre sociale după Conferința Națională a Partidului din 1967, după istoricul Congres al X-lea, anume giganticul efort de perfecționare și autoperfecționare a tuturor raporturilor și activităților sociale, materializat în integrarea participativă a clasei muncitoare, țărănimii,tății, oamenilor muncii intelectualide toate naționalitățile în fluxul operei de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate. Rezultatele palpabile ale acestei integrări participative sînt înscrise nu numai în statisticile economico-sociale, ci și în modul de trai și de gîndire al ■națiunii noastre socialiste. Lăsînd de o parte raportările livrești de care este covîrșit adesea conceptul de integrare, ca și orgolioase și vane susceptibilități profesorale, vom încerca în lumina realităților noastre sociale actuale, „fierbinți“, să conturăm conținutul inedit și semnificațiile autentice pe care socialismul — și numai socialismul — le conferă noțiunii de participare, respectiv integrare participativă. De ce spunem : socialismul și numai socialismul? Pentru că, așa cum ne-o demonstrează expresiv și convingător propria noastră realitate, socialismul e prima orînduire socială care — abolind clasele exploatatoare, legile inumane ale proprietății private asupra mijloacelor de producție și asupra culturii, înlăturind alienarea politică — conferă tuturor celor ce muncesc și produc valori materiale și spirituale calitatea de deținători ai puterii politice și economice, de subiecți ai deciziilor de importanță națională și locală. Clasei muncitoare, aliată cu țărănimea și intelectualitatea, sub conducerea partidului, îi aparține puterea de stat, cu funcțiile sale legislative, executive și de control, îi aparține avuția națională cu totalitatea resurselor ei, îi aparține dreptul suprem de opțiune și decizie în toate problemele de politică internă și externă. Această apartenență obiectivă și autentică stă la temelia integrării participative a maselor în acțiunea socială constructivă pe toate planurile, este izvorul de forță și de superioritate a orînduirii noastre socialiste față de societatea capitalistă contemporană. Nu întîmplător comuniștii și democrații consecvenți din țările burgheze denunță ca fiind nesatisfăcătoare teoria participării în condițiile proprietății capitaliste și a puterii monopolurilor. Căci despre ce fel de participare a muncitorilor la conducere ar putea fi vorba atîta vreme cît pîrghiile puterii politice, de stat și ale celei economice continuă să fie deținute de o minoritate exploatatoare ? „Participarea nu poate fi concepută independent de contextul politic, economic și social în care e situată... Nu se poate avea o veritabilă pare in regimul capitalist partid(City Caire, „Participation des travailleures dans l’entreprise" în „Economies et sociétés", nr. 12/1970, p. 2140). Iată de ce toate teoriile privind „integrarea participativă a muncitorilor în sistemul capitalist", cu privire la „absorbirea clasei muncitoare de către sistem" și „amorțirea ei revoluționar" sînt sortite spiritului unei dezmințiri usturătoare de către înseși realitățile lumii burgheze aflată într-o implacabilă criză de sistem. Numai ridicarea prin revoluție a clasei muncitoare și aliaților ei, sub conducerea partidului marxist-leninist, la conducerea statului creează baza obiectivă și autentică a integrăriilement definitoriu participative, eși caracteristic exclusiv societății socialiste. „Una din deosebirile esențiale care există între activitatea de conducere în orinduirea socialistă și cea din orînduirile bazate pe existența claselor exploatatoare constă tocmai în crearea condițiilor reale pentru participarea largă și nemijocita popor la conducerea a întregului societății“ (Nicolae Ceaușescu, Expunere la deschiderea colocviului privind problemele științei conducerii societății). Faptele vin în sprijinul acestei afirmații. In ultimii ani, la inițiativa conducerii partidului, aplicîndu-se consecvent linia adîncirii și perfecționării democrației noastre socialiste, a intrat în practica vieții noastre sociale, cu putere de lege, metoda consultării obligatorii a tuturor categoriilor de oameni ai muncii privind hotărîrile de importanță majoră pentru întreaga națiune, pentru fiecare localitate. Prin instituționalizarea riguroasă și largă a formelor concrete de participare a oamenilor muncii la decizii și control (consiliile și comitetele oamenilor muncii, adunările generale ale salariaților etc.) participarea la conducere încetează a fi facultativă, întîmplătoare, ori pur consultativă, ea devenind un element de structură al organizării sociale, o condiție vitală de funcționare a ei conform principiilor socialismului. Participarea celor ce muncesc la conducerea propriilor întreprinderi, unități agricole, instituții, a propriului stat reprezintă o realitate materializată, un dat social obiectiv. Procesul de conștientizare a acestui dat obiectiv se intensifică în mod salutar sub influența vastei acțiuni economico-sociale declanșate de partid sub îndemnul mobilizator „cincinalul înainte de termen“. Este o certitudine că această acțiune de proporții naționale se va solda nu numai cu remarcabile rezultate economice, de vitală însemnătate pentru ritmul progresului nostru social general, dar și cu beneficii trainice în ordinea ridicării și afirmării în practică a conștiinței socialiste de masă, intensificării procesului de integrare participativă conștientă a tuturor categoriilor de oameni ai muncii în efortul constructiv generalizat, îngustării terenului de manifestare a mentalităților și deprinderilor străine naturii și țelurilor unei societăți socialiste autentice. Căci într-un climat în care majoritatea covîrșitoare a cetățenilor se află integrați participativ în fluxul muncii de înaltă productivitate și calitate, al exigenței colective față de gospodărirea rațională a resurselor materiale și umane, al răspunderii față de proprietatea socialistă, al respectării neabătute de către fiecare, indiferent de locul ce-l ocupă în diviziunea socială a muncii sau în ierarhia socială, a principiilor eticii și echității socialiste, desigur că într-un asemenea climat de acțiune și de opinie severă, dar dreaptă, vor trebui să se integreze participativ, sau să dispară, aceia care, fiind încă prizonieri ai mentalităților parazitare, încearcă să se sustragă de la munca productivă, să trăiască pe spinarea colectivității, să-și perpetueze o existență trîndavă absolut incompatibilă cu esența noii societăți. ri Este evident că procesul integrăparticipative este marcat de lupta dintre nou și vechi, atît pe planul conștiinței, cît și al practicii sociale. Tot atît de evident este că noul a promovat consecvent de partid, de întregul nostru social și cultural — se află sistem în ofensivă, dă nota caracteristică vieții noastre sociale. cadențe Patrie-timplă de doină Ciută mlădiată-n salt Ca ulciorul din secundă Cimpul aburit de smalț. Patrie-ploaie mănoasă Pod de dor aprins în muguri Cu joc lin de ciociiri Ochiul inimii mi-l bucuri, Patrie-albastru sacru Peste-arcadele de ulmi — Mă așed intre semințe Sufletul să ți-l culm. Patrie-gură de rod Stup de bar, toiag străbun ; Spicul pleoapelor înalt li fac roată să te-adun. Patrie-izvor de aur Inima mi-o știu crescută în lumina ta și cînt. Ning polen pe alăută. Paul BALAHUR Citiți in pag. 16 a revistei ancheta internațională a „Cronicii“: PROVOCĂRILE ANULUI 2000