Curierul de Iassi, ianuarie-iunie 1873 (Anul 6, Nr. 1-69)

1873-06-03 / nr. 63

Esamenile de Bacalaureat. Sesiunea esamenilor de bacalaureat din Mai anul curent a fost cea de pe urmă in care comisiunea s-a format din profesorii­­ Universităței de arce. Ori­câ­tă încredere ar inspira publicului acești pro­fesori, cu toate aceste faptul cura că toți, afară de unul sau doi, erau in a­­celaș timp profesori și asociați la scoale private in care se fac preparațiuni spe­ciale pentru bacalaureat, dădea ocasie atăt elevilor cat și părinților de a pune in bănueală nepărtinirea lor. Aceste bă­­nueli se smulțise incă mai mult de cănd prin fundarea Liceului nou, elevii, cu sau fără dreptate, iși inchipueau că se află in fața unor examinatori mai mult sau mai puțin interesați a face să trea­că P­ î­n cei ce eșeau din școala lor, exa­­minatorii fiind toți sau profesori de la Liceul nou, in majoritate, sau profesori de la Institutul Academic, in minoritate. Această stare de lucruri nu putea să dureze mai mult­, fără a compromite pe de o parte demnitatea profesorilor, iar pe de alta rezultatul examinelor de Bacalaureat. Cam tot ast­fel se petre­ceau lucrurile și in București, unde o samă de profesori de la facultățile de litere și științe se asociase și deschisese o clasă preparatoare la Bacalaureat, unde apoi ei insuși erau examinatori. Si de a înlătura ori­ ce motivu de bă­­nuiala, D. Ministru al Cultelor și Ins­trucțiunii Publice, prin decretul seu din • • •..............a luat o măsură, dr­eaptă și m­iunată sub toate puntele de vedere. El a hotărât ca, incepend de la 1 Sep­­tembre viitor, comisiunea examinatoare pentru Bacalaureat, atăt in București cât și ia Iași, se va compune numai din profesorii care nu dau lecții sau nu sunt asociați la scoale private. Măsura aceas­ta a fost mai cu unanimitate bine pri­mită in Iași, atăt de profesori căt și de elevi, care erau mai direct interesați in cestiune. Nu ne îndoim că efectul va fi fost tot acelaș și in București. Căci ci­ne nu e bucuros ca să nu planeze asu­pra sa nici cea mai mică umbră de bă­­nuială, mai cu samă când iși împlinește cu sinceritate datoria sa? Special pentru Iași vise se prezintă o altă dificultate, pe care am dori să o videm deslegată de D. Ministru respec­tiv. Legea dă dreptul D-lui Rector al­­ universităței să numească pe membrii comisiunii examinatoare. D. Rector ac­tual este inse și el asociat și profesor la o școală privată, întrebarea este a­­ceasta: in puterea decretului de care am vorbit, mai poate el conserva acest drept? Departe de noi ideea de a atinge cătuși de puțin persoana d-lui Rector, a căruia onorabilitate este bine cunoscută. Dar ne aflăm in fața unui decret, a căruea scop principal a fost înlăturarea ori­că­rui propus de părtinire, și prin urmare avem dreptul să cerem lămurire de la D. Ministru. După noi, comisiunea ar trebui să fie numită de D. Ministru în­suși, și chiar nu dintre persoanele invă­­țăm­ântului superior sau secundar, ci din persoane cu totul private. Pentru ce a­­ceasta, ni se va zice? Pentru că rezultă din spiritul insuși a decretului d-lui Mi­nistru, și iată cum: Dacă s’a retras a­­cest drept profesorilor de la Universi­­tatea causa e că D. Ministru n’a vroit ca ei să examineze la bacalaureat pe prom­iii lor elevi din scoalele unde sunt profesori, nepresupunându-le in areasta toată liniștea și nepărtinirea necesară, lucru de alt­fel foarte firesc. Cum insă se înlăturas de acest neajuns, dacă in lo­cul profesorilor de la Universitate, se aleg profesori de la Licee sau de la Se­­minarii, care nu mai puțin vor trebui să examineze elevi de ai lor? Amân­­două cazurile ni se par absolut, analoa­­ge, și de aceea repetăm că o comisiune numită afară cu totul din învățământul superior și secundar, ar satisface pe de­plin spiritul decretului ministerial. Ase­­minea caz s’a presentat in Paris, unde profesorii de la facultate, care erau pro­fesori și la școala Normală, au fost ex­­cluși de la dreptul de a face parte din comisia examinătoare la licență, numai pe motivul ca să nu fie față cu elevi de ai lor de la școala Normală, care se presentau la licență. Sperăm că D. Ministru se va ocupa de această cestiune. Mai remăne de dis­cutat încă un punt al decretului dvii Tell. Despre acesta vom vorbi într’un numer viitor. Anul VI Iassí, Duminica 3 iunie, 1873 No. 68 PBEȚDL ABONAMEYTL’LCI: Apafe TR|Ț, orj pe sepjamana I ÁKÜNCIÜBI. / l“*11 h “ “ 20 “ BlonTő^íJ*cd.'TM*11 tr“‘ DUMINICA, MERCÜRI și VINERI atIld"1 IM 1»«“1 ■»» ls >»“• Districte: Pe an au 24 lei noi. — Pe șase luni 18 lei nou­—"Pe­­ trei luni 7 lei noi. I Inserțiuni și reclame: ------- I Răndul 60 bani. — Epistole nefrancate nu se primesc: — Main-Austria: Pe 6 luni 14 franci; —Germania: Pe 6 luni 18 franci. Hedactiunea Si Administratiunea In localul I scriptele nepublicate se vor arde. Italia, Belgia, Elveția: —Pe șase luni 22 franci; —Francia:­­ -------­Pe șase luni 26 franci. TIPOGRAFIEI NAȚIONALE. I Exemplarul 20 bani. ________________________________________C­A­L­E­N­D­A­R­U­L S­E­P­T­A­M­ANEI._______________________________________________________ casei și ori­ce alte indicii care ar putea in­lesni găsirea adresantului. 4. Pe cărțile de poștă se poate scrie cu cerneală, plumb și plumburi colorate. Sem­nătura trimițătorului este facultativă. 5. Cărțile poștali cari ar conține espresi­­uni injurioasă și indecente nu se vor es­­peția. 6. Toți agenții poștali sunt datori a da tote lămuririle cerute de public. ȘTIRI DIN AFARĂ. FRANȚIA. Adunarea națională s'a ocupat, in 6 Iunie de o interpelare a traui membru din dreap­ Comitetul creditului fonciar. Astă­zi Marți, 22 Maiui, anul 1873, cons­­tătăndu-se inscriși 67 proprietari anga­jați a se împrumuta cu suma de lei 3,115,896, bani 30, asigurați in proprietăți in valoare de 11,676,190 Ioi bani 65, socotiți de 15 ori venitul cu care sunt trecute in rolurile con­­tribuțiunii funciare și anume: ta, îndreptată in contra pretinselor numiri nelegale ce el impută fostului ministru de finanțe. Nu numai d. Leon Say, atacat de adreptul, dară și d. de Goulard, și chiar ti Magos actualul ministru de finanțe au de­ Stil stil DIOA 1 PATRONUL DI­LEI Í. Răsăritul Apusul Stil Stil DIOA. PATRONUL BILEI. Răsăritul Apusul vechiu. nou.­­ PAIKURUL DI LUI. Soarelui. Soarelui. vechiu. nou. "1UA V Soarelui. Soarelui. ______ ... . .1...............­ ________________________________1­_______, ______________________ ____11 . - --------------------------------—i--------------—.......... Iunie. Iunie. ~ ........ ~ Ore.~m. Ore. m. Hitei Iunie. I” 1 Ore. m. Ore. m. 3 15 Duminică. Mart. Luchilian. I 4 15 7 46 7 19­­ Jos. Mart. Teodor episcop.­­ 4 15 7 48 4 16 Luni. P. Mitrofan Fatr. Const. 4 15 7 47 8 20 Vineri. S. Mac. Teodor Stratilat. 4 15 7 48 5 17 Marți. Păr. Dorotei episc. Tirului. I 4 15 7 47 9 21 Sâmbătă. Păr. Chiril Arhiepisc. Alexandriei. 4 15 7 48 6 18 Mercuri. Păr Visarion. I 4 15 7 47 10 22 Duminică.­­ Păr. Timoteu Episc. Plos. 4 15 7 48 ȘTIRI DIN VNTRU. Asupra călătoriei Măriei Sale Doamnei cetim in „Zioa“ : Eri in 5 la 6 oare dimineața, M. S. Doam­­na Românilor, însoțită le suita Sa a sosit in Pesta cu vaporul „Stefan-Cel-Mare,“ in care se afla și o escortă militară. Sosirea M. S. era așteptată la debarca­­­deră de d. inspector C. R. al Societății du­nărene d. Medgyazay și de d. Căpitan al portului Depinyi, și un public foarte numeros. Cănd M. S. Doamna a debarcat, armata romănă o o insoția, aranjată in linie de o parte și de alta pe unde avea să treacă înalta că ătoare, a presentat armele in su­netul trompetelor. Măria Sa Doamna, călcând pe teritorul austro-ungar, fu salutată de un public foarte numeros, cu strigătul repetat de mai multe ori: „Să trăească Doamna Românilor! (Él­jen­a Románok Herczegné). De aici înalta Călătoare a plecat cu dru­mul de fer­­a Viena, de unde are a se în­drepta spre Neuwied. Direcțiunea generală a telegrafelor și poștelor. Direcțiunea generale a poștelor și tele­grafelor aduce la cunoștința publică că, in virtutea legii din 31 Martie 1873, cu înce­pere de la 1 Iunie st. v. se va introduce in serviciul poștal interior cărțile de poștă. Cu această pensiune direcțiunea generală atrage atențiunea publicului asupra modu­lui cum se întrebuințează cărțile de poștă in corespondență. 1 Prețul cărților de poștă este de cinci bani pentru o carte simplă și zece pentru una îndoită, adică cu respuns plătit. Ele se găsesc la toate binrourile poștale și telegrafice din țară. Nu se plătesce nimic aducătorului. 2. Pe fața cărții nu este permis a se scrie de căt adresa, cară dosul este reservat pen­tru corespondență. 3. Adresa urmează a fi scrisă estetă și lămurită și pe căi posibile de complectă. Trebue să se indice mvmeie, strada, No.

Next