Curierul Foaea Intereselor Generale, 1873-1874 (Anul 1, nr. 38 - Anul 2, nr. 36-104)
1874-09-12 / nr. 76
spou tiiip fiiul in majoritate 2/3 ședinți se declară deschisă conform art. XVII din regulamentu. Se procede prin scrutin secretu la alge rea secretarilor definitivi, conform art. IIi din regulamentu și resultatul este următorul: Votanți 20. Majoritatea absolută 11. 1. C. Troteanu, a întrunitu 20 voturi (unanimitate.) D. G. Mihailescu a întrunit 12 vot. D. Barbu Constantinescu, 8 „ In consequența D-nii C. Troteanu și G. Mihailescu, se declară aleși sectotri ai biuroului conciliului general ■, pentru sesiunea anului 1874. Deschidându-se discuțiunea asupra timpului, în care consiliul doreste a-și ține ședințele sale. Consiliul decide, ca ședințele să se țină sara de la orele 7 p. m., înainte. D. președinte, cu învoirea consiliului declară ședința ridicată și anuncă pe cea viitare pentru luni 2 Septembre orele 7 p. m. PROJECTII de programa sluilelor in licee. CLASA I. Religiunea.— Istoria sacră după vechiulu testament, încependu de la creațiunea lumii și terminându-se cu istoria poporului Ebreu la luarea Ierusalimului de către Titu (a. 70 d. Chr.) : 2 ore pe săptămână. Limba Română.— Gramatica: formele regulate și neregulate. Analiza gramaticală : mici compozițiuni, lecturi și recitațiuni: 3 ore pe săptămână. Limba Latină.— Gramatica: formele regulate și ordinare în declinațiuni și conjugațiuni.— Crestomația: 6 ore pe săptămână. Geografia fișită ți politică.*— împărțirea pământului în continente. Părțile de uscatu și de apă cu denumirile loru actuale; împărțirea continentelor în State cu subdiviziunile lor generale și cu principalele centruri locuite, în timpulu preseutui. Studiu continuu pe globu, pe hartă, pe harte mate și pe table: 5 ore pe săptămână. Matematici.— Aritmetica : cele patru operațiuni asupra numereloru întregi și probele lor.— Divisibilitatea: numere prime; fracțiuni ordinare; operațiuni asupra loru. Numere decimale; operațiuni asupra loru. Sistema metrică. Rădăcini patrate.— Reporturi și proporțiuni. Regula de trei simplă și compusă. Dobânda simplă. Scomptu comercialu. Regulă de amestecături: 3 ore pe săptămână. Limba franceză.— Lectura: pronunciați- 11 nescriere.— Gramatica: părțile cuvântului , substantivul, articolul, adjectivul și pronumele.— Conjugațiunea verbelor regulate. Recitațiuni.— Choix acrcetarea: 4 ore pe săptămână. Caligrafia: 2 ore pe săptămână. Gimnastica:— 3 ore pe săptămână. (Va urma): .....-c y n i s n u L ü Vineri in 6 Septembre, la 10 ore de diminață, cetatea lui Bucura, capitala României, intampina, pe peronul garei Târgoviște, sicriul ce conținea corpul marelui patriota Stefan fistîtescu. Clerul, represintatu prin vicarul mitropoliei, episcopalii Dunării-de-jnsu, episcopul Argeșiului, arhiereul Ghenadie și mai mulți preoți, toți in odăjdii, date binecuvăntârile religiose ilustrului călătorii Ștefan Golescu. Istoricul Hasdeu rosti un discursu, aretându că sicriul conține unu caracteru, unu luptătorii neobosiții pentr’uă ideiă, ideia românismului ș’a libertății. Represintanții orașielor țerei și delegațiunile mai multor societăți, »avându in frunte drapelul societății române de arme și gimnastică, al cărei președinte fu Ștefan Gorescu, purtau cununi cu diferite inscripțiuni. Junimea academică, alături cu bătrâni venerabili ,ca Petrvache Poenaru și A. Treb. Laurian, cu profesori distinși ca d-nii P. S. Aurelian, V. A. Urechiă, Gr. Stefanescu și alții, depuse cununa viitorului pe sicriul Lucafărului care lasă României unu tesaur de fapte piese și patriotice. Artiștii, comercianți, industriași, profesiuni libere, totul era represintat in mare numero, salutând cu durere și iubire remășițele marelui cetățânu, ce’n nenumărate rânduri ’i represintă in Adunarea naționale. Bărbații de stătu, intre cari d-nii Cogâlnicenu, Nicolae Ionescu, D. Sturdz a, miniștrii Gr. Cantacuzino și T. S. Maiorescu , ambii politici ai ilustrului re pa vis ii tu, salutară cu lacrami de durere și stima pe Acela care’n viață le dete, ca primu-ministru, ca senatore și deputatn, atâte esemple de onere, patriotismul și abrugcțiune. Domnele române au lipsiră d’a saluta cu buchete de flori pe primul născutu alu centenarei nimne Zinca Golescu. Armata română, represintată printr’unii batalionu de infanteriă, un escadronu de roșiori, uă bateria de artileria, prin directorele micii steriluui de vesbelu și prin comandantele- piei, îirmata română slutu pe vecini X colonel Ștefan Golessu In sunetul msivei, in mijilo > 1 unui publicu ftlesu și ruo neroiMi, ei«..»iul fu fiștil'tu pe curul mortunru, cre d’asupră’i purta marca cu cunii de bradu cu rose, depusă de d.M Cogâlmenu. Ploescii depuseră cunună de imorile, Buzău 1 de stejarii, Hăiți, Glații și alte orașe diferite cununi. Comeciiuiții din Bucuresci d.•puseră, cunun , de argintii. Cortegiul porni, in frunte cu dnispelul societății române de arme, iu scunjuratu de membrii societății și studenți academici, toți in ținută de doiliu și purtându la peplu rosete cu albit și negru. Panglicele carului mortuara erau ținute de d. Hodoșa, deputat al Transilvaniei ; de d. Cogalnieanu, vechiu ministru și deputatu ; de d. Colonelu Haralambie, fostu locotenent domnesc și represint»nte alu Craiovei; de D. Roseti, fostu ministru și deputat, ilustru publiciștii , de d. Dumitru Brătianu, fostu ministru și deputatul de d. Gr. Cantacuzino, actuale ministru alu lucrărilor publice, precum și de patru sub-locotenenți de infanteria. In urma sediului erau neconsolații frați generalii Golescu și Radu Golescu, apoi rudele familiei și d-nii Ion Brătianu, Nicolae Ionescu, ministrul Maiorescu, doctori, profesori, artiști, comercianți și publicii numeroșii, secundaui de colanele armatei, a cărei musică intona cânturile de doliu pene in Sf. Gheorghe-Nou, unde totul era in negru și poporul asceptea cu nerăbdare, in frunte cu mitropolitul țerei, cu președintele camerei și mai mulți deputați. După oficiarea serviciului divin, cuvântară d. Cogalnicenu, d. Alexandru Romanu, membrul societății acedemice, d. Nicolae Ionescu, d. N. Fleva, și d. Trotani, profesore și vice-președinte alu societății de arme. Sediul fu introdusu in biserică până a doua zii cându fu recondusu iărăși cu onoruri la gară, și d’aci la Golesei, unde pământul acoperi pentru veci pe Acela ce stimarămu in viéță, și care in viitoru va fi luceferu in calea nóstra. Nu putem termina acesta scurtă dare de somn, fără a mulțumi mariloru comercianți ai capitalei pentru devotamentul ce au arătata pétie în fine către vechiul lor repressintante: tóte magazinele din strada Lipscanii erau închise : onóre loru. Asemenea onóre și cetățenilor din Ploiesci și Tecuci, cari, cu tota presiunea administrațiunilor locale, reeși să se facă ultimele onoruri ilustrului patriota, marelui cari etern Stonitsa Gitlisen, care va vețui peste secului memoria Româniloru. (Fiul Rom.) Cetim in „Telegraful.“ Acela care a rli.șit că in acésta țară nu se prețuesce oneștitetea, patriotismul și senegațiunea, negreșitu s’a convinsu cât a » fostinde greșitu cându a văzuta atitudinea poporului românii, de la o margine a țerei până la cealaltă, facia cu perderea ce a încercat România in persóna lui Ștefan Golescu. Din tóte unghiurile ferei telegrame de condoleanța au fostu trimise mainii ilustrului bărbatu.Marele streine din diferite capitale ale Europei au vorbitui de acesta perdere ca de o perdere a democrației europeene. De la steaui frână in Buresei, in tóta calea, a fostu o adevărată mărturisire de durere a populațiunii. La Veresei, seciul a fostu intempinatu de mai mulți cetățeni ele prin prejuru și de o comisiune care a mersu din Bucuresci. Domnul Alesandrescu Urechiă pregătise unu admirabile discursu, dar emoțiunea care l’a coprins la vederea scum peloru rămășițe fiindu prea mare, l’a opritu de a’lu putea frice. Cu tóte acestea noi 1lu vom publica pentru însemnătatea lui îndată ce ni se va da. La Pașcani, mai mulți cetățeni din Iași așteptau rămășițele lui Ștefan Golescu. Îndată ce trenul a sositu, colóne și buchete de flori au fostu depuse pentru remășițele mortuale, și D. Gusti a pronunciatu câteva cuvinte bine simțite care au făcutu se plingă pe mai totu auditorul. La Romanu, mai mulți domni și dómne, printre care se deosebia Sânția sau părintele Episcopii, au intâmpinatu cortegiul funebru. La Bacău, deși administrațiunea oprise pe toți cetățenii se mergu la gară și nu putuse veni decâtu acei cari aveu trăsuri sau apucase câte-o birje ; deși ora era 10 ; deși torțele erau oprite de administrațiune și numai dupe intervențiunea procurorului s’au toleratu câte-va, totuși mai multu de o sută bărbați și dame cu torțe, cu buchete și corane și cu mai mulți preoți îmbrăcați in odăjdii așteptau cortegiul. O deputațiune a urmatu cortegiul pétic in capitală. La Tecuciu, cetățenii au fostu consemnați in localul Garei de administrațiune. Cându insă trebuia să iasă câțiva tăietori spre a se urca in trenu, cei consemnați au forțatu uștele și ferestrele și abia au pututu eși spre a areta regretele lor familiei repausalului. Acesta scenă ca și cele-l-lalte au văzut o chiar directorele ministeriului de resbel, care era in trenu. La Brăila a fostu și mai frumoșii. Și aci administrațiunea a intervenitui spre a opri pe cetățeni. Cu tote acestea, mulțime de cetățeni și dómne au așfteptatu cortegiul până la ora trei și jumătate, când trece drumul deferit. Chiaru Primarul se afla in mirjiloculu acestei mulțimi și a pronunțații câteva cuvinte de condoleanță către frații reposatului. Dupe acea s’a urcatu un trenu și o deputațiune care a urmatu cortegiul până la Bucuresci. La Buzeu, deși era de diminâță, deși poliția de dese ordine de cu sora a nu e și nici o birjă la gară, totuși erau mai mulți Domni și Domne, precumi și comisiunea care trebuia se urme de cortegiul până in capitală. La Ploesci aceiași primire și aceiași deputațiune. La gara Târgoviștei, spectacolul inse era grandiosu! Oamenii politici cei mai însemnați din diferite partite, doar miniștrii, D. Cantacuzino și D. Maioresen, comandantul pieței, se amestecau cu mulțimea de dame și de cetățeni din tote clasele Societății. In curtea garei cavaleria, infanteria și artileria in capu cu musica așteptau se primasca pe acela care odată fusese colonelu și care între cei dintâiu luase larma in mâna spre a se face o jumată românesca. Aci Domnul Hâjdeu a ținutu primul discursu in Bucuresci. Cortegiul plecăndu, paigbeele erau duse de D-nii Rosetti, Gr. Cantacuzino, Dimitrie Bratianu și Roman redactorul Federațiunii din Pesta. Cortegiul a străbătutu calea Târgoviștei, Podul Mogoșdiei, strada Lipscani și s’a opritu la sântul Gheorghe. In tóta acésta cale era o adevărată mare de lume ale cărei valuri se urcau până la ferestrele cele mai înalte. Era într’adeveru unu spectacolu care nu se póte descrie și care noi celu puținu nu l’amu vecrutu până acum, de câtu cu ocasiunea intrării principelui Cuza in Bucuresci, după indouita sea alegere. La sântul Gheorghe, dupe serviciul divinii, au inceputu discursurile. Cehi diniéni a fostu alu Domnului Cogălnicianu, apoi a urmatu ale Domnilor Romanii, N. Ionescu, Fiera și Trotenu. Aceste discursuri le vomu publica îndată ce le vomu avea, Nóptea corpul a rĕmasu in biserică și u^i Sâmbătă de diminăță, l’a porniții la Golașei insoțitu de mai mulți amici și cunoscuți. CRONICA EXTERNA Ziarele străine publică un telegramă, din isvoru carlistu, datată la 16 Septembre din Estella, a cărei cuprins este celu următoru: Imperatorele Russiei a adresat Regelui să scrisóre fórte afectuósa, prin care’i esprimă simpatiele séle și regretă câ Spania, uitându’și tradițiunile și învățămintele istoriei séle, nu mai ocupă locul ce i se cuvine in Europa și pe care revoluțiunile au făcut’o se’lu pérda. Elu termină recendu ulări ca nenorocirile Spaniei se aibă un termen și re’uoiesce regelui asigurările stimei și înaltei sale considerațiuni. Un altă telegramă datată din Bigonna la 17 Septembre «Iuice : Cuartes Real, organu oficial alu carliștilor, publică, cu data de 15, resumatul respunsului Czazului câtre do« Carlos, respunse care asigură lui doi» Carlos simpatia sa. Elu regretă cu Spania, prin revoluțiunile cronice și meprisul lecțiunilor istoriei, și a perdutu locul seu legitim printre națiunile Europei, și termină recondu urări pentru încetarea relelor care bântue Spania. Procesul complicilor evasiunei lui Bazaine s’a terminatu. Colonelul Villette. a fostu condemnatu la șese luni închisare, Căpitanul Dorneau la done luni ; asemine s’au condemnatu pe duci guardieni unul la șase luni și cel-lalt la doue luni închisare . D. Marchi, directorul arestului, a fost achitatu. — Așadar refusați ? strigă elu cu uă voce tremurătore de mâine. — Spus’amu ceva care se semene cu unu refuse, respinse t. de Pomereux fără a se scula de pe scaunu. —Luați sema, domnule conte jucați unu jocu periculos, relua D. de Charuy. Lella-Rosa ’i aici, póte chiar lingă noi:iu e unu crminalu de Statu de la care D. de Louvois pretindu a avea justiție; îlț primiți și ascundeți în casă d vóstră, atunci când sciți totu ce s’a petrecutu. Preste uă oră seniorele ministru vasei totu. Ve puteți perde capul, domnule conte ! De abia sfirșise D. de Charny aceste cuvinte, cându ușa, sa deschise cu violință și Bella-Rosa Intră. Elu auzise totu. La amenințarea D-lui de Charny loialitatea caracterului Bell se revoltase ; elu pute reclama ajutorul D-lui de Pomereux cându era vorba de redatu unu copilu mamei sale, dar nu trebuia se espună pe acestu mândru gentilomu la pericole in care capul seu era în jocu. — Ve mulțumescu, domnule conte, <Jise elu j stringendu mâna junelui, ați fostu fermu și loialu pân’ uu sfîrșitu, v’ați făcutu datoria, îmi voiu face-o și eu. Și întorcendu-se spre D. de Charny: —■ Vo urmezu, domnule, dar veghiați bine asupră’mi, căci la celu dânteiu pa9u ce voiu face afară din acésta casă, voiu avea sabia într'uă mână și pistolul in cealaltă. La Deroute se furișase pe după căpitanu cu amândoue manele pe arme și ținendu se gata. D. de Charny zimbi cu unu acru de triumfa; elu își lua pălăria, salută pe D. de Pomereux și se îndreptă spre ușă. — Haide dar, domnule, flise elu lui Bella-Rosa. Dar deja D. de Pomereux se pusese între Bella-Rosa și D. de Charny. — sâunteți aspele meu ! strigă c-lu cu uă voce sunătore; dac'aru căde unu păru din capul d-vóstra onorea mea aru fi perdută. Stați aici, căci așa o vrea Acțiunea D-lui de Pomereux, fulgerul căutăturei, fermitatea gestului și accentulu cuvântului seu, făcură se tresară Bela-Rosa, care se opri. Ü. de Charny sări spre elu ca unul gru. — Bar d vo-tră? luați se ma! strigă elu. Contele acoperi pe confidentul ministrului cu privirea lui dispregiuitóre — Bella-Rosa, adăogi elu, întorcându-se spre amicul seu, ați întratii la mine bine și sănătoșii, veți eși viu și liberu. — Dar capul d-vostră e un pericol» 1 — Vă place mai bine se’mi perdu ouerea ? Mânia face pe D. de Charny se tremure. — Ave trebue uu împuternicire! sfise elu, veți avea doue. D. de Potraere nx dădu din umeri. — Dac'ați fi scosu unu ordinu din puzunarul d-vostră, v’ași fi ucisu, eaca totu, îi țhse elu— După mine, este D. de Louvois, respinse favoritul. — După minei, este prințul de Conde, replică D. de Pomereux. E,ca, Bella-Rosa, nu mai ve fie tema de viața mea, căci nu se vom încerca de a’mi atinge nici uă corde de la haină și domnul pe care’lu vedeți o scie forte bine. D. de Charny se uita în jurul seu ca să fiera sălbatecă ; ochii lui se opriră asupra balconului, și se’ntrebă dacă n’aru face bine, se chiănie pe omenii de strajă în ajutorul seu pentru a sfîrși mai curendu. La Deroute îi gîci cu gatarea după espiresiunea privirilor lui, și merse să se rațiune de feréstra cu unu aera linistitu D. de Charny ’i aruncă uă căutătură de viperă și stătu neclintit. Urmă unu minutu de tăcere în timpul căruia fie-care se observă. D. de Charny nu vroia se se depărteze, temându-se, ca nu cumva în absența lui, Bella-Rosa se rugă prin vr'unu locu secretu alu otelului . D. de Pomereux din parte’i dora se ție pe 1. de Charny în puterea sa, dar toți înțelegea că trebuia cu ori-ce premiu se iésa din acesta situațiune violentă. D. de Pomereux fucelu ântéiu care întrerupse tăcerea. — Totu ceea ce s’a petrecutu,Ilise elu, trebue se ne probez« că fie care din noi cari suntemu aici are uă vroință fermă și netedă. D-vostră, D-le de Charny, vreți pe Bella-Rosa mortu sau vin; D-vostra, Bella-Rosa, sunteți deci și a ve bate pânâ la cea de pe urmă picătură de singe; véciu colo pa amicul meu La Deroate care'i totu de acésta părere. — Far’ îndomlă, zise sergentul. — Câtu pentru mine, urmă contele, suntu pre otarîtu a nu suferi ca 1. pe Charny se atenteze la libertatea ospelui meu. — Dac’ași striga odatâ, omenii mei amu năvâd’notelu, țb.se confidentul. — Cercați-ve, amu treizeci de la chei înarmați pân’ în dinți și printre dânșii suntu unii care portă livreua prințului de Conde. D. de Clarny tăcu. — Vedu, domnule, că sunteți totu așa de convinsa ca și mine de ineficacitatea acestui mițiilocu, se căutăm, dar unu altul. Chiar adine óre’im a venitu uă ideie, și eat’o. Tóte privirile se întorseră spre D. de Pomereux, care vorbin ca cându aru fi ședendu la gura solii după supeu. — Certr’i între Bella-Rosa și D. de Charny, reluâ elu, fiecare din i își are sabia, se o scotă și se se bată. Ea ca luminări care se lumineze acesta luptă. La Deroute și eu vomu servi de marturi. — Și care va fi resultatul acestui duelu cu «cele închise? întrebă !. de Charny, pe cându Bella-Rosa ’și scose deja sabia din tocă. — Drace! îmi faceți Uă întrebare glumeță, darul meu domnule de Charny. Dacă Bella-Rosa va va ucide este claru că nu’lu veți mai opri de a se duce unde’i va place ; dacă, din contra, îlu veți ucide puțin îi va păsta ca se’lu duceți în urmă la Bastilia. — Pre bine domnule conte, dar dacă, din întâmplare, ași refusase me bătu? — O! atunci aru fi încă mai simplu , v’ași considera curatu ca pe unu aventurieru care după ce’și a adunatu din stradă, nu sciu spre care scopu, unu cârdu de bandiți, s’a introdusu, sub unu miserarabil pretestu, în domiciliul meu, pentru a se deda la un abominabil spionaju ; prin urmare, voiu țlice unul din ómenii mei se pună mâna și se velege. Uite, ea ca tocmai amicul nostru La Deroute care ne va împrumuta bucuroșu brațele sele pentru acesta trebă; uu’i așa, amice? — îndată, țise sergentul. D. de Charny înțelese, după aerul contelui, că elu nu glumia. Se oțărî dar la minutu, ca unu orau care are curagiu și care sciese’și pue vieța în jocu cându trebuința o cere. Elu își scose sabia încetișoru și’și lua locu. — Suntu gata, șlise elu. — începeți dar, domnilor, țlise contele. Cele done săbii se încrucișară îndată D. de Pomereux, care veduse pe Bella-Rosa la probă, n’avea nici un temá pentru resultatul acestui duelu. Dar după modul cum se bate d. de Charny, înțelese că adversarul era demnu de căpitanu, și regretă pentru unu minutu că angagiase lupta. La cele dânte’u ciocniri, Bella Rosarîci sorția d-lui de Charny, îi măsură loviturile, se prefăcu că slăbesce, și în momentul când antagonistul seu se răpețiia asupră ș i, își relua a pararea cu atâta violență încât sabia sbură din mânele d lui de Charny. D. de Pomereux fu pe deplinu asigurat. La Deroute strînse sabia de josu și o dădu d-lui de Charny, care își relua îndată apărarea, și duelul începu dragi. De astă dată, Bella Rosa, stăpânit pe jocul adversarului său, atăcă la rândul lui, în momentul cându d. de Charny încerca să ripostă, îi lovi saba și-i o aruncă în podele. D. de Charny se făcu albu ca unu cadavru. Sări pe arma lui, o lua în mână și’și reluâ locul cu uă furie de necrezutu. Bella-Rosa evită tóte loviturile, lui; de abia doue scu trei îi rupseră puțin casa ca iar’ a’lu atinge, căpitanul escita riposta și pare că asceptară ocasie care nu se prescnta; în fine d. de Charny întindend sabia într’uă fintă, Bella-Rosa se ampară de dânsa așa de otărîtor în cătu ea cădu la Zetce P8?1 departe de dânșii. La acestă a treia desarmare, d. de Charny se cutremura din capu până în ălpi. — Dar, loviți strigă elu, betu de mânie. — Nu ucide cineva pe unu spioni, respinse Bella-Rosa. Și luând sabia D-lui de Charny o sfarmă de genunchi. Ochii D-lui de Charny se ’ncruntară ’n sânge, și cașU Pe linU fotoliu. (Va urma.)