Curierul Foaea Intereselor Generale, 1876 (Anul 3, nr. 51-101)
1876-07-04 / nr. 51
CURIERUL era acesta bătrână capitală a Moldovei mai la pisciorele Prutului, mai la hotarul României. De a lmestecătură monumentală de zidiri pe un pățmânt amfiteatral. Trierarhii, acest juvaer de arhitectură, acest templu al credinței și al culturei vechiu mai de două și jumetate secule, i se părea ași fi tras peste față un vel sub ale căruia țeseturi capriciose, ghibada sculpturei, > mâna măestrului ascundea farmecul frumuseței sale; cele patru turnuri gigante cu capetele ] de aramă, însemnau catedrala, acestă zidire ] monumentală care mai ’nainte de a fi gata, atestă ruina și o nepăsare vrednică de tânguit; turnul celeblu patru muchiat și mai nalt dintre tote din oraș, al Colței, se marca prin galeria de pe acoperementul seu, de unde enst.ndird alarmeza cetățenii în moment de foc; biserica Sântul Haralambie de pe ce mai naltă proeminență a orașului, cu turnurele sale, e de tot capriciosă și putând a <fice cochetă prin nalta sa posițiune și gustul arhitecturei; palatul numit domnesc, vechea reședință a Domnilor Moldovei și astăzi palat de cârmuire ese în relief din acest tablou prin lungimea și posițiunea sa promontorială vetind la piciorele sale ca la ale unei domnii îngenuncheză partea de jos a orașului; acesta reședință se pare că încă fumegă de aerul sarbatorei, căci în ea se distribuise premiile școlarilor de gradele primare și secundare; palatul Mihai Sturza, e o broditură tot de pe palele acestui del; gara cu lungul șir de zidiri și linii de șine semana a fi o cingetare, paftale căzute de pe mijlocul unui corp, de pe corpulu acestui orașu. Tabloul de pretutindene se încadreza de deluri nalte îmbrăcate de vegetațiune, vii, livezi și arbori; mai în tote părțile, se vedu monastiri plantate pe piscuri de deluri și înfundături de pe unde strălucesc împodobind încântătorea panoramă; acesta este orașul pe 114«ouări în ji de sărbătore. Dintr’un institut, dintr’un aședement d creștere și educare de unde numai de câte-va ore emisem, ne-am oprit la un alt institut, la un alt așezement, la Ospiciul de la Galata, locu de odihnă, ultimul patu de repaos, unde omul sdrobit de lucru, de miserie și de vicisitudinile vieței, își numeră de mai pute filele cele apuse. Aice ca și în alte așezeminte de bine-facere, numele lui Grigorie A. Ghica Vodă se bine-cuvinteză. Aice am aflat eră și pe om, înse nu pe acel din zorile vieței, ci pe acel din amurgul ei; nu pe junimea cea rugosă cu fața aprinse de frumuseță și cu ochiulu scânteitor, c pe bătrâneța îi agenunchetă, gârbovită sub anii suferinților, cu obrajii veștejiți și sbârciți, cu lumina ochlilor mai stânsă, ba chiar ortită. Vai! ce spectacol sfășiitoriu, ce sconă tristă a feței omului! Patruzeci de infirmi, femei, patruzeci de vârste ominești scdribite, sortă, nu mai trăesc ci vegheteza putea vedea lumina sorérni, a nubi și înțelege, a nu se putea mișca țintuiți cu corpul de patul ce-i este a vegheza. Nenorocirea, acésare urmărește pas cu pas pe om, aie, pre care numai razele carităței i *de Insemnéza, raze ce se revarsă din nț«i carităței, din isvorul cel viezetoriu iilor sântei religiuni creștine. An oicești infirmi care de care mai stâne m’auintat în ochii lor și mulți nu m’au iți fiind de lumină; le-am adresat mângâere și mulți numai cât câte fără a’mi putea respunde, căci sufletul v .abia hârcaia în pepturile deșerte de potirul bulei și al bătrâneței; și are pr a a nu plânge în sufletul seu, vej e »stu domn al pământului, pe om sclav iu lanțrile slăbăciunei, și încă suferind ?! Dară ce lină de om mai vegheză cu duioșie a ora actei societăți în decrepitudine, e tînd, lipsită de un braț, struncinată dar, dară cu inima mare și cu suflet ).v. E mai mare și mai plin de bunătate, * pârintele acestor nenorociți pe care toți îl le no ;? 1ă sau cu gura sau cu privirile lor: 1 Director de ospiciului a căruia îngrijire șamana acea a unui părinte duios și pliul fiilor sei. Curețenia secțiunilor, așbri t, îmbrăcămintea, nutrimentul, consolațiunea și mângăerea supremă ce i se dă prin serviciul dummejeesc in micul paraclis,..e .remedied§i ’dulcața ce cernai guriti M-cșri bătrâni. bire-cuvântată fie si acesta íninstitut. Am visitatu apoi ograda [curtea] ce e de tot curată; am pășit în grădină care e bine cultivată cu legume pentru acest institut, mulțumită tot directorului. In mijlocul acestei culturi, în mijlocul acestei vieți vegetale regretate, un nou tablou nu lovește privirea. Pe un tăpșan undulos, grămăji de moluzu, un calu paște erba de pe ici colea, căci suprafața tăpșanului e învăită de verdeață și plante, între care se însamnă cucuta, cânepa sălbatică, urzica și cimbrușorul sălbatic; tote aceste cresc preste ruinile palatului în care Domnii residau vara, și în care venind de la Const, poposau mai nainte de a intra în oraș și a se sui pe scaunul domniei Moldovei; pe aceste ruine stânse care fiind în piciore erau pline de cele mai frumose și mai rare flori, calul păștea în pace și noi călcând cu piciorul ameșit din aceste locuri. Cât de frumose erau zorile dilei ce o trecusem, câtă umbră și cugetare durerosă am simțit în amurgul ei! Ce ce mai suvenire! Cele mai impresiuni diferite și stranii în cursul uneia și aceleași zile? Ce imagini vii? frumose, plăcute și pline de speranțe scântează înnaintea sunetei ? Ce realitate urîtă, scârbiciosă și plină de milă înconjură slăbănogita bătrâneța de bale și miserie? Teribilă e lupta consumătore între zori și amurgulu dilei, e noptea care survine, e mormântulu ce se deschide. Dară de sub gena închisă a sorelui, din jultul rece al mormântului, lumina orăși resare, viața urăși renaște pentru o lume mai fericită, mórte, nu este! Se ațintăm privirile în zorile vieței și cu resignațiune se așteptăm amurgul ei; căci mai încolo și nu departe sunt zorile ce n’au apus, e tinereța ce nu îmbătrânește. Cronica Internă * Suntemu în alu patrulea ami alu lóei nóstre și în acestu lungu intervalu încă n’am avutu ocazia de a da lectorilor noștri să scrie mai imbucurătore decâtu acea pe care D. Kogălniceanu, ministru afacerilor străine a comunicat’o Senatului în ședința din 28 Iuniu și pe care ne grăbimu a o reproduce aici. Inseminătatea acestei comunicări o va ințelgee oricine. Porta ne recunosce dreptul de Sfătu i Statu cu totul just, părțitu de Turcia. Care actualu ministerului de 5 ani a d-lui Boerescu se póte compara cu ceea ce actualul ministru de externe a obținutu în alte 2 luni de cându se află la putere. Iată comunicarea de care vorbimu: In urma inițiativei luate de guvernul român și mulțumită sprijinului bine-voitor al Puterilor *) NOTA REDACȚIUNII Nr. nostru de Joi neputêndu apare, din oansa mărirei formatului foei, după cum se vede , și voind a ținea pe lectorii noștri în curentu, publicămu a<fi tóte, scrrile importante primite de la Mr. nostru precedenții și pân’ acum, imposit de șase sute milione peste acestă sumă enormă ? Nu m-ar fi greu, prin ajutorul documentelor ce avem sub ochi, de a scote la lumină prin ce abușuri monstruose se despaie poporul, pentru a’i țină in miserie și a se îmbogăți pe personajele înalte. Nu e aici locul propice pentru un astfelu de lucrare care ar deveni pre minuțiosă, ar lua pre mult loc, și a cărei resultat ar fi de prisos deorece e generalminte cunoscut. Și cum se întrebuințeze țatâte milione ? Vom spune-o față de nici un tema, pentru că am promis poporului destăinuiri care trebue a’lu face se cunoscă izvorul tuturor nenorocirilor sale. Se dea maselor industriale fructul muncei și sudorei lor, și se întrebuințeze in următorul mod: pentru trebuințele listei civile, trei seci și trei de milione cinci sute mii vechi: pentru camerile legislative noue sute șăsesprezzece mii cinci sute optzeci; pentru ministeriul de Stat, nouă milióne nouă sute șasezeci și trei de mii două sute douăzeci; pentru acel de grațiă și justiție, șaptesprezece milióne nouă sute una mii nouă sute treizeci și șase ; pentru acel al marinei, cincizeci și una milione cinci seti și șase mii una sută optzeci și unul; pentru acel de interne, una sută nouăsprezece milione cinci sute douăzeci și una mii opt sute șăse seti și opt; pentru acel de finanțe, trei sute douăzeci și cinci milioneuă sută cinci-jeci și șase mii opt sute opt-jeci și cincinoue-jeci și trei milione șase sute opt-seci și una mii noue sute doue-jeci și cinci pentru cler; și in fine trei sute opt-seci milione noue sue- m;i rechi, destinați ministerului de resbel, pentru a satisface esicințele forței armate, singurul sprijin al guvernelor slabe cărora li lipsesc simpatiele și iubirea poporului. Tote aceste pot se fie juste și neapărate, dar nu e numai atât; trebue încă se fii risipitor către adepții ce susțin fotoliul- Lingușitorul infam, ipocritul trândav, care, ca un reptilă desgustătore, se târasce prin curți, blgClină piciorele potentatului... acesta’i singurul care reușesce, care adună bogății imense, care, prin banchete și serbări, face cheltuelile cele mai estravagante, pe când uă mulțime nenumărată de meseriași onești și laborioși, precum tatal Măriei, părăsiți de guvern, gem in miserie, făr’ a ’ntelni nici uă dată un suflet puternic care se compătimăscă la nenorocirile lor. Don Hermogen Cretu, făcut de Curand marchis, se îngâmfa, bét de bucurie și de mulțumire, in sinul societății celei mai aristocratice a Madridului, Accest om jucase un rol straniu, cu surtucul ros și cârpit, pantalonii de patru anotimpuri, gulerul seu de catifea devenit roșietic și pălăria unsurosă și fără poivglică, își începu cariera de orator in cafeneua de la Fontana; acum, avem epure a vi’l presenta cochet, și devenit unul din cei mai renumiți eleganți ai capitalei. Cameleon politic, își schimba opiniunile după cum convenia intereselor sale. Cât fu sărac, lumea rîde de estrava- 0Ar,taie și de nebuniile lui, dar el își cânta de trebă și, prin manopere scandalose a reușit a se face celebru și chiar de temul. Elu ’și a făcut un plan de înjosiri și urmându’l cu constanță s’a putut face posesorul unei averi imense. Su misionar bogat, se găsi prin acesta pas convenabil in societatea înaltă. Acolo deveni obraznic, frudul, desplăcut peste măsură, și pentru a fi mai fiu voe in rangurile aristocrației, solicită un titlu de nobleță. Obținu pe acel de marchis de la Creteniere, și, in luna lui Ianuariu 1835, pentru a celebra cu demnitate un eveniment atât de fericit, dădu, in naptea de 17 spre 18, una din acele mărețe serbări dănțuitore prin care curtea crede a lua ochii lumei, chiar atunci când poporul geme in nevoi. Intr’un salon vast decorat in mod magnific cu damasca de colore roșă, țeseturi de argint, iluminate de mii de luminări puse cu simetrie in lustre și globuri de cristal, se redău grupându-se tóte notabilitățile curței Spaniei. Uniforme strălucite cu galóne de £ nri decorațiuni, cruci, eșarpe, place încărcau și facéu lucescă câteva peptuii fără înduoiălă mai puțin generoz 6 acela subietului plugar care cultivă pămăntul, plecat sub arjezarele raze a sorelui, și"l udă cu suror"a curge de pe fruntea sa, pentru a obțină fructele hrănitore din care potentatul se índopa in sinul moliciunei și a delictelor. Satinul alb și strelucitor, metasăriile de colorite