Curierul Foaea Intereselor Generale, 1877 (Anul 4, nr. 2-99)
1877-10-09 / nr. 78
2 *) Vezi Curierul No. 75. CURIERUL TH. A ■ • Resboiul Actual. (Urmare). * IV. Generalul Gurco vezându-și trupele sale respinse din Rumelia, se retrase cu ele in impasurile balcanice. El ocupase următoarele strimtori: Șipca Hanukioi Elena Zelenedrevna Lovicea. Prima operațiune de a încerca și menține o invasiune în Rumelia, nu reuși trupelor ruse. Și dar trebuea generalul Gurco să începea o altă operațiune și anume ceea, de a menține cu orice preț strimtorile Balcanice, păstrăndu-le pentru momentul, cănd armata rusă din Bulgaria, după o eventuală victorie decisivă, s-ar urni pentru a trece în Rumelia, blocând Filipopol și Adrianopol, și a înainta, spre Constantinopol, centrul de gravitate a dorințelor și speranțelor seculare a Rușilor. Pentru a-și îndeplini această datorie strict reclamată, trupele rusești începură să întărească strimtorile, redicănd din pământ forturi peste forturi împănăndu-le cu tunurile lor de munte și de cămp. Spre a întări însă și mai mult aceste impasuri balcanice fură dealurile brăzdate cu ronduri dese de șanțuri. Terenul dinaintea acestor șanțuri fu presurat cu groape mici, in care se așezară pichete și sentinele de vânători. Unele ziare străine, s’au mai bine zis unii strategiști publicată prin ziarele străinătății critici, prin care vreau să dovedească, că rĕți fac Rusii, că se mențin in Balcani, căci își împart astfel pre tare forțele lor și că s’arespune la catastrofa, de a-și vede streinetă comunicațiunea grosului armatei cu trupele din Balcani. Acești critici preîngrijiți susținură mai departe, că trupele ruse din Balcan vor fi atacate din două părți opuse și la urma urmelor vor fi silite a se preda Turcilor, neputând primi ajutor de trupe, de hrană și de munițiune din nici o parte : îngrijirile acestor strategiști din cabinetele redacțiunilor ziarelor străine prinseră din ce în ce mai multe rădăcini pănă cănd mai pretutindenea se vorbea, că Rușii au intențiunea a se retrage din Balcani. Unii corespondenți ziaristici de pe câmpul de război știură să vestească chiar despre un conflict iscat între generalul Nepocoitschicky șeful statului major general rus cu comandantul suprem Marele Duce Nicolae, din cauza, că acest din urmă s-ar fi opus a admite planul lui Nepocoiscky, de a retrage trupele din Balcani. Dacă s’a agitat chiar în cuartierul general rusesc chestiunea retragerei din Balcani nu se poate pretinde cu siguranță, noi însă ne cam îndoim despre aceasta, de vreme ce nici o mișcare de trupe nu s’a fost esecutat, care să dee indicele unui asemine plan. Ceea ce e sigur, este, că Rușii n’au părăsit Balcanii, și că bine au făcut a menține și fortifica impasurile de acolo, pe care toate, căte le-a fost ocupat, le țin pănă în momentul de față. Foloasele ce decurg pentru Rușii din ținerea strimtorilor balcanice sunt imense. Cele mai principale sunt, că au reținut armata foastă a lui Suleiman și acum a lui Raouf Pașa de a se uni cu cea a lui Mehemet Ali s’au a da mănă de ajutor lui Osman Pașa de la Plevna și că ține în măna lor Termopilele Turcilor și cheia Constantinopolului. Turcii apreciază foarte exact aceste foloase, și dar se siliră din resputeri a alunga pe Rușii din Balcani. Suleiman Pașa primise clar însărcinarea de a scoate pe Ruși din Balcani. Cu altă ocasiune am arătat deja, că tactica acestui Pașa consistă în a se arunca cu vehemență asupra vrăjmașilor. Această manieră e bună, însă nu pentru toate împrejurările și devine o greșală din cele mai mari, când nu reușește. Dovadă despre aceasta este că Suleiman Pașa, vroind a pătrunde printre șanțurile rusești, se obosi în atacuri deschise și-și sacrifica mii de oameni, fără a câștiga nici unu folosit strategic. Era de prevăzut, că Suleiman Pașa nu va izbuti în planul său, căci dacă n’a reușit a lua impasul Șipca atunci când se aflau acolo numai vr’o trei mii de Ruși, cu atât mai puțin putea să-și împlinească planul, după sosirea unor ajutoruri însemnate de trupe rusești. Atacul de 9 zile executat neîntrerupt zi și noapte de Suleiman Pașa asupra posițiunilor bine întărite a Rușilor a costat viața la peste 15000 turci, după cum o mărturisește chiar Seraskieratul din Constantinopol. Și ce a dobândit Suleiman Pașa prin această crâncenă perdere ? Nimic alta decât la urmă a fost silit a se retrage cu grosul armatei sale dincolo de satul Șipca, și apoi la Cazanlik spre a-și restaura mult decimatele și stribatele sale trupe, din care tocmai partea cea mai bună căzuse în asalturile necurmate asupra stăncelor și forturilor rusești din Șipca. Starea lucrurilor la Șipca ajunsese acolo, că pe cănd armata turcească slăbi din ce în ce, trupele rusești se întăriră și sporiră neîncetat. Atacul radiat a Turcilor asupra stăncelor fortului Sf. Nicolae a fost cea din urmă încordare a armatei turce, întocmai ca și cea a unui om in lupta sa cu moartea înainte încă de-aș întinde trupul. In urma acestor asalturi chiar mortale, armata osmană, care avea misiunea să alunge pe Ruși din Balcani, văzându-se în neputință să ajungă la scop, se retrase cu capul zdrobit la Cazanlîc unde se află ea și acuma, neliniștind pe Rușii numai cu bombardări neînsemnate. Rușii însă țin în stăpânirea lor mai sigură decât oricând impasul Șipca împreună cu toate celelalte care poartă numele de Elena, Hainkioi, Zelenodrevno și Lovicea. Ei se află adăpostiți în dosul șanțurilor acoperite a forturilor precum și un bordee săpate în pământ. Pentru a face bombardarea lor asupra șanțurilor turcești mai vătămătoare, au înarmat forturilor lor cu mortire (lăcătușe monstre). Cu această ocasiune cred nimerit a arăta în scurt folosul ce aduc mortierele la bombardări. Se știe, că tunurile de cămp și de posițiune împușcă ghiulelele lor mai mult s au mai puțin curbinsă niciodată astfel, încât ghiulela să cadă imediat în dosul rădicăturilor șanțurilor, unde se află adăpostiți ofițerii și soldații bateriilor. Din această cauză rar cănd se rănesc cei din dosul șanțurilor, și dacă se întâmpla vr’o rănire aceasta e mai totdeauna cauzată de o țandură sau zburătură a unui oius crepat și trecut pe deasupra șanțului. De aceea dar o bombardare cu tunuri lungi nu amenință pre tare pe cei din dosul intăriturilor. Acest defect a tunurilor cu lavă lungă se esprima prin aceea, că se zice că n’are o tragere verticală, adecă nu aruncă deusurile asupra obiectului țintit drept de sus în jos, ci mai mult in direcțiunea ce se apropie de orizontala. In luptă insă și mai ales în atacul asupra unor întărituri puternice e de o mare însemnătate a vatama serviciul tunurilor, astfel ca aceste să nu mai poată funcționa. Pentru ajungerea acestui scop tendința atăcătorului trebui să meargă într’acolo, de a răni și omorî pe artileriștii, cari în șanțuri încarcă și dirijează tunul, și a vătăma în sus tunul său lafeta. Tunurile cu lavă lungă ne putând oferi îndestul acest avantaj, s’au construit niște tunuri cu lavă foarte scurtă însă foarte groasă și lată. Aceste tunuri se numesc după limba franceză mortiere cază noi din cauza asemănarii lor cu săcălușele, le poreclim și săcăluși mari. Aceste au o tragere estrem curbă, astfel că trimițând bombele drept de sus in jos, fac posibil a vătăma chiar pe cer, cari se află imediat în dosul întărilor. Cu astfel de lăcălușe mari s’au înarmat forturile rusești din Șipca. Așadar în totul luând posițiunea Rușilor din Balcani nu este de loc astfel încăt să provoace îngrijirile noastre ci din contra ne indrituește a hrăni cele mai bune nădejdi. V. Războiul de astăzi e plin cu surprinderi atât pentru armatele ce se combat, căt și pentru lumea, care privește din depărtare asupra câmpiilor de luptă. Cauzele, care au înlesnit în mod însemnat aceste surprinderi, s’ar pute rezuma foarte ușor prin cuvintele de : Reă informațiune. Și întradevăr lumea a fost foarte rea informate, și ideile exagerate și deloc nepotrivite cu starea adevărată a lucrurilor au a mulțumi nașterea lor și modului cum știrile despre diferitele mișcări, mobilizări și înarmări au fost răspăndite. Pe când nu era nici cea mai mică pornă trupa mică rusă din un sat în altul, care fost bucimată prin lume de cătră telegraf respondenților speciali, trebuiau să treacă pănă ce se auzia abia prin telegramele ofi Agenției Havas din Constantinopol ceva de transport de trupe din Asia la Varna, cetitor fiind clar inundat cu știri peste știr pregi ea Rusiei, și nevăzând decăt rareori o asemine pregătiri a Turciei, fără deja credința, că Rusia lucrează din rest a fi complect gata să întreprindă cu timp vînarea războiul. Dar despre Turcia mai , ea multe idei, căci n’avea de unde să le irele necuprinzând știri numeroase despre aceasta Se feri urnei Începură a se succeda mai des ‘.orea armatei ruse peste Dunăre. Am vorb ceput despre mirarea ce puțina resisten*^ i „,iar și trecerea de tot neașteptată a Rușilor peste Balcani provocă pretutindene. Plevna și luptele de acolo intrecură toate surprinderile de mai înainte, și scoaseră la renume pe comandantul turc de acolo, pe Osman Pașa. Acest general, căruia, deși dușman nouă Romănilor, totul nu îi putem nega calitățile sale de bun strateg, a fost și este pănă acuma obiectul celor mai multe cercetări biografice. Ziarele se încercară care de care in presupunerile cele mai fantastice, asupra originei și naționalității lui. Ungurii îl fac ungur, Polonii zic că e leah. Rușii că e englez. Germanii pretind cu siguranță că e francez și că nu e nimene altul decât mareșalul Bazaine. Ziarele române, fidele obiceiului lor de a copia știrile esterne nu tocmai după cum le primesc prin ziarele străine, îl făcură una după alta, începând de la ungur pănă la englez și francez. Cauza că mai toți îl fac străin se explică prin aceea, că nimine nu se poate impaca, ca un turc să fie un strateg atât de bun și inteligent ca Osman Pașa, și dar fiecare îl făce străin, de o naționalitate după plac. Osman Pașa e turc de viță și se chiamă Noury Osman Pașa și e născut în anul 1252 al Hejrei, așadară are o etate de 42 ani turcești, s’au după socoteala calendarului creștin are o etate de 39 ani. Tatal seu este Noury Efendi, fost funcționar de vilaet in Adrianopol. Tatăl seu dispunând asupra unei averi îndestulătoare, trimise pe Osman spre desvoltare la Galata Serai din Constantinopol, apoi îl trecu în liceul militar imperial de acolo. Tânărul a fost foarte talentat, și eșind din acest liceu fu numit musalem s au locotenent în unul din regimentele de cavalerie siriană, după trecerea de doi ani, în vărstă de 20 ani, luase parte ca căpitan de cavalerie la năbușirea răscoalei Druzilor, cu care ocasiune se distinse intru atâta, incât primi de la Sultanul Medjid decorațiunea de cavaler a stelei Sultanului. La revoluțiunea Grecilor din Creta, primi Nouru Osman Pașa rangul de loc.-colonel și comanda asupra unei coloane compuse de Turci și Egipteni cu care cuceri monestirea Sf. Georgius, punctul de rază a resculaților. Această victorie l’a rădicat la rangul de colonel, cu toate că el n’avusese încă vărstă de 30 ani. După această răscoală fu trimes la Bagdad și apoi la Yemen, unde destingându-se în luptele necurmate cu Beduinii, primi rangul unui liva s’au general major. Aceasta s’a întâmplat in anul 1874. Și la războiul turco-sârb lua parte Osman Pașa ca ferik și avea misiunea să apere Vidinul. Bătăliele de la Zaicear și Izvor în care bătuse pe Șerbi îi au atras intru atăta recunoștința înaltei Porți, încât Sultanul Abdul Hamid îl numitor s’au mareșal de cămp. Schița această scurtă arătă dar cine e Osman Pașa, despre a cărui operașiuni militare in războiul de acum ne vom ocupa in numărul viitor. Adăogim numai că Osman Pașa a primit tot acelaș titlu de Ghazi adecă nebiruitul ce’l primi de la Sultanul și Mukhtar Pașa carele după primirea acestui titlu a și fost biruit cu desăvârșire. (Va urma). • Cronica Internă Referatul d-lui ministru agriculturei comerciului și lucrărilor publice, către consiliul de miniștrii, cu No. 10.163 din 22 Sept. 1877. Domnilor miniștrii. O lipsă recunoscută astăzi de țara întreagă, în sistemul nostru de învățământ public, este învățământul agricol și industrial. Pe cât a creat mijloac financiare, s-a înzestrat țara cu școli primare secundare, cu două universități și cu scoale dele arte, astfel că astăzi orice copil doresce să înce carte poate afla scoale de toate gradele ; nu e tot astfel când este vorba d’a învăța o profeție, d’a deveni agricultor ori meseriaș. In adevar, atru învățământul agriculturei avem numai o simră școală de învățământ secundar, iar pentru în-V