Curierul Foaea Intereselor Generale, 1879 (Anul 6, nr. 18-150)

1879-09-12 / nr. 106

Pag. 2. ANUL VII No. 106. iese se fie mai strâns legat decât cu altele dintre marele puteri. Im timpul șederei principelui de Bismark la Viena va fi prin urmare vorba de o schimbare de vederi asupra intereselor reciproce ale ambelor imperii și dacă există paralelism de interese atunci nu mai este necesar de a se scrie despre conbinațiunele posibile în Europa și de a se determina despre drepturile și obligațiunele care ar rezulta pentru fiecare din ambele imperii în vederea atitudinei lor comune în viitor. Londra 22 $cpt. Ziarul «Morning Post” zice evenimentele ce avură loc aproape de Burgas pot face inevitabilă ocupațiunea Rumeliei orientale de cătră Turci. Același ziar spune că generalul Kauffman are a merge in Turkestan. Din Simla se anunță ziarului „Daily Telegraph” că tabăra engleză de Statargardan cu fost atacată de afgani și că perderile sunt considerabile. Viena 22 Sept. Principele Bismark cu familia sa au sosit afară la 10 oax’e aice și au fost primit la gară de contele Andrassy, de principele Reuss și de tot personalul ambasadei germane. Ambii cancelari s-au salutat cu multă cordialitate și au fost aclamați de mulțimea numeroasă care staționa împrejurul garei, când ei se suită în trăsurile curței. Călătorii s-au scoborăt la oțelul imperial unde vor sta în timpul șederei lor la Viena. Londra 22 Sept. Ziarului „Times” i se comunică din Viena că cea mai mare parte dintre puteri aderă la cea din urmă propunere a Rusiei, relativă la rezolvirea costiunei Arab-Tabiei. Dacă majoritatea comisiunei compusă din ingineri găsește locul de lăngă Jîrlitza bun pentru construirea podului pe Dunărea, atunci demarcarea fruntariei se va executa. Londra 22 Sep. Ziarul „Standard“ anunță că după întrevederea împăratului Rusiei cu împăratul Germaniei la Alexandrovo, principele Bismarck au prezentat împăratului Wilhelm un memoriu în care expune necesitatea ce este pentru Germanii de a susține pe Austria în Orient contra Rusiei; împăratul Wilhelm au aprobat acest memoriu. 1 Viena 22 Sept. Principele de Bismark au primit azi dimineață visita Principelui de Reus și pe la amiază, în echipagiul curiei, ei au mers în mare uniformă de General la Ministerul de Externe unde au fost salutat de cătră Andrasy și Haymerle. Contele Andrasy se întorcea tocmai de la o audientă privată ce avuse la Imparat. Cancelarul Imperului German au fost viu aclamat în stradele pe unde a străbătut. Se asigură că la 1 ore după amează va fi primit de împăratul carele le va întoarce pe la 3 care visita la Hotelul Imperial unde cancelarul este găzduit. La 4 oare va ave loc un mare prînz la castelul Schönbrunn la care se va asista Bismark cu familia sa. CURIERUL TH. BALASSAN, IAȘI,—în 11 Septemvrie 1879. Astăzi se incîice săptămăna de cănd Adunarea deputaților a început desbaterile asupra art. 7 din constituțiune. In tot cursul acestei săptămăni s’a vorbit mult, foarte mult, poate mai mult decît trebuia să se vorbească, dar nu s’au făcut aproape nimic. Nu are cineva decît se cetească dările de samă a celor cinci ședinți din urmă ale Camerei, in care s’au discutat chestiunea ce este la ordinea zilei, și se va convinge cu durere că, in tot acest timp, această chestiune a fost numai lateral tratată. Obiectul principal al desbaterilor a fost chestiunea ministerială. Fortuna acuzărilor și incriminărilor reciproce a fost atît de violentă incît mai toate somitățile noastre politice au fost răpite de acest fatal vîrtej. Cu toții uitând și gravitatea situațiunei și solemnitatea momentului, nefiind samă nici de opiniunea tristă ce străinătatea s’ar face de noi, nici de impresiunea dureroasă ce ar produce țerei, oamenii noștri de stat lasară curs liber pasiunelor lor. Și odată alunecați pe acest nenorocit povîrniș nu se opriră pănă ce vasul acuzărilor, incriminărilor și al injuriilor nu fu deșertat pănă in fund. In fața priveliștii ce infățoșază in aceste zile Camera deputaților, țara se întreabă cu amărăciune de soarta ce i se pregătește ; junimea, generoasă și neinveninată pănă acum de pasiunele politice, privește cu mâhnire tristul exemplu ce i se dă de somitățile politice ale țerei, pintre cari se află oameni ce au consacrat trecutul lor pentru propășirea acestei țeri și cari erau idolii tinerimei ca și ai națiunii. Străinii privesc la noi cu milă și dispreț. Este dureros pentru noi a mărturisi aceste triste advenții, dar ca representanți fideli ai opiniunei publice nu putem decăt a desaproba conduita de astăzi a oamenilor noștri politici și a spune adevărul in toată nuditatea lui, chiar cînd acest adevăr ar costa pe națiune ilusiunile ce își făcuse de unii din acești bărbați politici. Istoria și posteritatea vor judeca poate și mai sever această conduită și va infera pe acei cari in împrejurări atât de grave au pus urele personale mai presus de interesele și soarta țetei. *• Acestea zise, vom căuta să schițăm pe cît ne va fi cu putință, care este acum in Cameră adevărata situațiune a chestiunei revizuirei art. 7. La început erau depuse pe biuroul Camerei patru propuneri pentru a fi supuse desbaterilor; proiectul majorităței, proiectul minoritaței, propunerea d-lui Blaremberg și alții de nerevizuire, și, in fine, o propunere a d-lui Carp. Chiar in momentul deschiderei discuțiunei generale, atît minoritatea cît și d. Carp își retrag proiectele, așa că nu rămâne in discuțiune de cît proiectul majorităței comitetului delegaților și propunerea celor 22 deputați nerevizioniști. D-nii Blaremberg și V. Conta susțin această din urmă propunere, și constatăm cu mulțumire că numai acești doi onorabili doi deputați prin memorabilele d-lor discursuri, nu s’au abătut un moment de la chestiune. Mare insă fu mnirarea tuturor cănd acești d.d. deputați se văzură remași fără contrazicători. Nici unul din majoritatea guvernamentală nu luă cuvântul ca să-i combată. Mai mult dintre cei înscriși ca să vorbească, figurează numai numele acelor ce susțin proiectul majorităței comitetului delegaților. Era o tactică guvernamentală de a lăsa fără respuns pe apărătorii acestui proiect,—care conține ideea împământenirii individuale, ideia marei majorități a țerei,—și in urma puinduse la vot proiectul să cadă neîntrunind cele două treimi. Deputații opozițiunei simțesc lucrul și vroesc să dejoace tactica guvernamentală cerând amânarea discuțiunei asupra proiectului majorităței, pănă ce guvernul va prezenta un contraproiect, orice discuțiune devinind zadarnică pe cîtă vreme primul ministru declarase categoric că guvernul nu aderează la proiectul majorităței. Prin un discurs remarcabil d. T. Maiorescu dă pe față planul guvernului, demonstrând că scopul lui este de a face să cadă proiectul majorităței, și in urmă să prezinte pe al său, care, in acest caz, ar avea mai mulți sorți de reușită, fiindcă camerele trebuesc se curme la un fel cu revizuirea art. 7. Adunarea a respins propunerea de amînare cu 75 de voturi in contra a 58. Luni, 10 Septemvrie, s’a reînceput clar discuțiunea asupra proiectului majorităței comitetului delegaților. Telegramele din București ne spun că in această ședință d. Maiorescu a declarat in mod formal că conservatorii adoptă proiectul majorităței și îl vor susținea ca fiind adevărata expresiune a voinței țerei. D. Maiorescu se miră cu drept cuvînt că ministerul prin programul seu susține proiectul, adoptând principiile proiectului majorității și astăzi este în contra. D-sa combate de asemenea moțiunea de nerevizuire și demonstră că cestiunea israelită este o cestiune pur națională și prin urmare Europa nu poate intervini în cestiuni de administrație interioară. Oratorul rugă pe guvern de a se uni cu opiniunea majorităței, căci dacă guvernul aderă acest proiect va reuși atât în țară cât și în străinătate. Dar în zadar d-sa făcu acest apel la guvern. D. Boerescu ca ministru de externe declară că nici o dată cabinetul nu va adera la acest proect, pe care îl califică de o adevărată desfidere pentru Europa. D-sa declară că nici o putere nu este de părerea majorităței în această chestiune, și finește prin a amenința din nou țara cu pericolele ce o așteaptă dacă nu se va supune alianței israelite ascunsă după spezele Europei. , Așadar guvernul este nestrâmutat in hotărîrile sale. El așteaptă ca proiectul majorităței delegaților, care este și părerea aproape unanimă a țerei, să cadă, pentru ca să vie cu un nou proiect, acel dorit de străini și de evrei. Dar dacă și noul proiect al guvernului, după cum se poate prevedea cu siguranță, va cădea neîntrunind cele două treimi? Atunci, după declarările d-lui Boerescu tot in această ședință, guvernul se va retrage lăsând locul și respunderea situațiunei asupra membrilor oposițiunei. Nu putem afirma dacă această declarare a guvernului este sinceră sau dacă el nutrește dorința de a încerca o disolvare a actualelor corpuri legiuitoare. Încă căteva zile de răbdare și vom vedea dacă și această declarațiune nu va avea soarta a multor altele ce actualul guvern le-a făcut cu toată solemnitatea astăzi, pentru ca să le uite mâne. Cea ce știm este că grea răspundere și ar lua guvernul încercând o disolvare in aceste momente de agitațiune febrilă în care se află țara. Conștiința națiunei este pentru principiile conținute in proiectul majorităței, și nu știm, dacă este prudent de a se contraria pân in acest grad voința nestrămutată a țerei. Iar dacă guvernul se nutrește cu ilusiunea de a face presiuni in alegeri, pentru a dobîndi o majoritate mai docilă, mărturisim că nu suntem in stare de a calcula pericolele la care expun țara,— mai cu samă partea de dincoace de Milcov—acei ce nutresc o speranță atît de primejdioasă. CRONICA INTERNĂ „Românul" află cu cea mai mare plăcere, că sântul Sinod a ales arhiereu, cu unanimitatea voturilor, pe P. S. S. arhimandritul Silvestru Bălănescu, licențiat in teologie și actual director al seminarului central din București. Direcțiunea generală a telegrafelor și poștelor.S’a constatat in diferite tenderi că in scrisorile simple sau recomandate se especiez bani in valori in hârtie cum bilete hipotecare cupoane, etc. Legea telegrafo-postala prevede următoarele in această privință : Art. 36.—Este cu desăvârșire oprit de a se introduce bani sau valori in scrisori, fie simple fie recomandate. In caz de bănuială Șeful oficiului de destinațiune este in drept a cere destinatarului deschiderea plicului in presența sa; in caz de refuz, Șeful oficiului este autorizat a proceda la deschiderea plicului in fața autorităței judecătorești competente care este Primarul acolo unde nu există Procuror și Tribunal, se va dresa un proces-verbal despre cele ce se va constata și după constatare se va percepe taxa îndoită, iar delicventul se va urmări conform codului penal ca culpabil de înșelăciune. Se publică aceasta spre cunoștința generală fâcundu-se totdeodată cunoscut că se va urma conform disposițiunilor menționatului articol, cănd se va descoperi asemeni contravențiuni. Dar in caz de perderea valorilor, expeditorii nu au drept la nici o despăgubire deoarece Statul nu respunde pentru valorile introduse fraudulos ia scrisori „Pressa“ află că un furt de 600 franci a fost săvărșit la d. Pierea, crășmar in strada Grivița. Hoțul ar fi, după declarare păgubașului, un călător, pa care’l găzduise in noaptea de 4—5. D. Ministru de interne a dat un ordin d-lui Inspector general al gardei civice, prin care’l invită a lua măsurile cele mai energice, spre a impedica pe gardiști de a descarcă armele in mijlocul orașului, periclitând cu chipul acesta viața cetățenilor. D. ministru cere să i se raporteze pe larg despre măsurile ce va lua in această privință. „Steaua Dobrogiei” ne aduce in cel din urmă numai trista știre că philoxera, acea teribilă ciumă a viței de vie care a făcut atătea pustiiri in unele părți ale occidentului și care a adus căderea a o mulțime de case ce făceau comercial de vin in Francia, Austria etc. există și in unele părți din Dobrogia. Așa spre exemplu, numita foae, citează trei vii care s’au crezut intăi că o ploaie serată le-a stricat roada, insă in urmă s’a constatat in mod afirmativ, că nu ploaia serată este cauza acestei distrugeri, ci boala sau ciuma de mai sus tortură bobița, deoarece strugurii sunt așa de uscați incăt par a fi șezuți pe o tablă ferbinte a unei bucătării, iar grăunțele reduse de la mărimea lor naturală la acea a unui grăunte de mazere și tare ca plumbul. Trei din aceste vii lovite de philoxeră sunt chiar in oraș sau prin imprejurimele orașului Tulcea. Ne unim și noi cu „Steaua Dobrogiei” in a cere cu energie de la Guvern a se numi o comisiune de bărbați competenți in materie cari să fie de urgență trimiși la fața locului pentru a lua informațiuni, in urma căria, daca se va constata că philoxera există, guvernul se poate aviza la măsurile necesare de expropiere și ardere a rădăcinelor infectate. Numai prin această măsură se poate preveni lățirea zeului, ce ar aduce nu numai păgubi parțiale dar și o cangrenă generală. Aseminea noi credem că guvernul ar face bine oprind numai decăt orice import de struguri, viță de vie și orice pomețuri de peste Dunăre. Nu este de glumit cu acest flagel care a pustiet viile din mai toată Francia. Să fim dar cu cea mai mare bagare de samă. — In acelaș ziar cetim : Domnul Generalu Anghelescu, Comandantul diviziei din departamentul Dobrogei, au sosit Marți in Tulcea pe bastimentul „Árpád” dupa o absență de concediu. — In urma unei telegrame primită de la Prefectura de Constanța prin care se anunță că Căpitanul Baldovici ar fi fost prădat de cătră servitorul Nicolai Doroftei ce’i ar fi luat o sumă de mii franci , poliția locală, observând că la Hotelul numit «Hotel de Viena” se fac cheltueli nepotrivite cu individul ce ordona, și după signalmentele ce i se dăduse, să riscă a’i face interogatorul uzitat, in urma caria, «Galantonul* vezându-se căzut in cursa polițienească, declara că el este autorul furtului. La perchiziția corporală s’a găsit la el 195 Napoleoni, insă de la suma găsită asupra Hoțului și pănă la suma reclamată, este o diferență mare, ceea ce lasă a se crede că scump trebui se fi plătit șampania, mâncarea și alte distracțiuni pe cari i le-a procurat delicații antreprenori. Hoțul este înaintat parchetului dipreună cu banii și obiectele prin care să se garanteze respectarea teritoriilor lor respective. — Telegraful Român din Sibiu ne spune că un foc colosal a nimicit Selagiul de sus, o comună din comitetul Hunedoarei, mai toată. Arzând 95 de case cu 180 șuri, șopuri și grajduri cu totul, bieții oameni au rămas pe uliți fără ajutor și peritori de foame. Pentru ajutorarea lor sau deschis colecte. — Acelaș ziar comunică că oamenii mai sărăci din jiurul Temișoarei emigrează pe zi ce merge în numer tot mai mare. Toți trec in Bosnia și Serbia, unde capătă case, pământuri și toate cele trebuincioase pentru susținerea vieții. Așa se zice, N. R. Oare nu ar fi mai bine ca guvernul român să se intereseze de a îndrepta acest curent al emigranților din Temișoara spre Dobrogea ? —• Un Seghedinean cu numele Peter Kispeter a furat de la poșta din Vojtek 11 săculețe cu bani și prețioase în preț foarte mare, care însă pănă acuma nu este statorit. CRONICA EXTERNĂ— Germania. Pregătirile pentru primirea împăratului la Strasburg sunt terminate. Gara este plină cu flori și arbuști o construcțiune de lemn acopere calea și formează o boltă tapisată cu steaguri cu culorile prusiene. M. S. imparatul a plecat in 17 a curentei spre Alsacia-Lorena. La manevrele cele mari suveranul va fi însoțit de casa sa militară, de ministru de resboi a Bavariei a Saxei și a Wurtembergului, precum și de generalul bavarez Von der Fraun, care a fost special invitat. Astfel după cum s’a anunciat cu câteva săptămăni mai inainte ofițerii francezi nu vor asista la aceste exerciții militare. Se scrie din Berlin către „Gazeta de Colonia” că pănă acum nu sa fixat nimic in privința călătoriei cancelarului Germaniei la Viena nici pentru ziua inturnării sale la Berlin. Corespondentul vienez al aceluiași ziar afirmă că d. Bismarck nu va sosi la Viena decât la 20 Septemvrie. La această epocă împăratul Frantz Joseph și comitele Andrassy vor fi reîntorși de la vânătoarea de la Steiermarck, unde se aflau zilele din urmă. lustri». Ziarele vieneze înregistrează o comunicare a „Tribunei" din Berlin care arată că scopul călătoriei d-lui de Bismarck la Viena ar fi indicerea unui tractat intre Germania și Austria IAȘI Mercurî 12 Septemvre 1879, Hl[llî». Ministerul neagă păna acum că o alegere s’ar fi făcut privitoare la persoanele ce au a se duce la Viena pentru a cere mana Arhiducesei Christina. Cabinetul desminte in fine că această misiune trebue să fie încredințată ducelui de Medina-Sidonia. Presa guvernamentală a început a se ocupa despre mișcările revoluționare care, după cele ce se zic se urmează in toată Spania. Se asigură că agitatorii Martos și Torilla au sfârșit prin a se înțelege și au găsit bani pentru a grăbi planurile lor subversive. Italia. Se asigură că papa pregătește o scrisoare encyclică asupra Bisericei libere in Statul liber. Se zice că acest subiect greu va fi tratat de Leon XIII Ica, intr’un chip care se va produce in lume o sensațiune adâncă. La consistoriul viitor, in care papa va pronunța o cuvântare ce va remănea secretă, patru funcii vor fi numiți cardinali. D. Gladstone a adresat ziarului «Diritto” o scrisoare in care fostul ministru a reginei Victoria și reprezentantul principal al Partidului liberal din Anglia, mulțumește Italiei pentru simpatica ce ea a arătat pentru naționalitățile apăsate și cu deosebire pentru Grecia. I. Cairoli a plecat in 16 Septemvrie spre Savoia de Sus după ce a prezidat consiliul de miniștri.V Bulgaria. D. Burmof care îndeplinea provizoriu funcțiunile de prezident consiliului de miniștri a oferit principelui Alexandru demisiunea cabinetului, din causa atacurilor violente al căror obiect a fost actualul minister al Bulgariei. Principile și a arătat părerea sa de râu că cel intăi guvern al seu crede că trebuește să se retragă mai inainte de aș fi făcut probele sale înaintea țerei, dar principele a cerut a nu lua nici o hotărîre pănă peste căteva zile de reflecțiune. Se crede că Karavelos, capul partidului liberal, va fi însărcinat cu constituirea noului minister. Oricum s’ar intămpla principele va menținea cu stricteța cele două puncte din programul seu relative la poli cu exși la regularea dreptului de proprietate a musulmanilor in Bulgaria. Turcia.—Cetim in la 1 urquie de la 18 Sept. în privința încercării de atentat la viața Sultanului, semnalată deja prin o depeșă a Agenției Havas: Eri, pe la 5 ore de dim., în momentul când M. S. Sultanul se pregătea a se duce la moscheă, numitul Constantin Ivaravanopulos, de origine greacă, născut la Constantinopol, protegiat român, voi să pătrunză în palatul de la Yildiz. Fiind impedecat de santinele, el scoase un iatagan, răni doi soldați și un ofițer, însă, rănit el însuși îndată după aceia, fu imediat arestat. Ministrul poliției, care se afla la Palat, supuse pe acest individ la un interogator în regulă, în prezența unui dragoman de la legațiunea României, care fusese chemat ca să asiste. După informațiunile luate de la cele mai bune izvoare, Karavanopulos aparține unei familii foarte onorabile, care se bucură de mult de protecțiunea română; din nefericire facultățile sale mintale dedeau de câtva timp îngrijiri serioase ; de acea frații săi șiotărîseră a-l trimite la o casă de sănătate din Europa. Aceasta e cauza că el avea pașaport român, care i se dăduse în urma cererii rudelor sale spre a se duce la Paris și care s’a găsit la dânsul în momentul arestării*.