Curierul Foaea Intereselor Generale, 1886 (Anul 13, nr. 2-147)
1886-01-15 / nr. 6
t Atheneul Român, il . II Comitetul parțial din Iași al „Revistei Literare" din București, adresându-se la D-ni Gros, Galino și Bâănescu pentru a organisa o producțiune in folosul Atheneului. D-lor ținând semi de acest scop, au și organizat producțiunea, la care vor lua pane mai mulți dintre elevii conservatoriului și a scalei de declamațiune precum și câțiva artiști din trupa dramatică. Comitetul, în ferma sa convicțiune, că scopul va fi pus mai presus de orice alte considerente, își permite a face un călduros apel către onor public, rugăndu-l să nu remăse indiferent față cu acesta represintațiune, deorece ea se dă in beneficiul unei zidiri, din care se va restrânge lumina peste țara íntrega, sădindu se totodată prin arte și gustul frumosului in societate. Producțiunea se va da în sala teatrului. Prețurile locurilor ruimăn cele obicinuite, afară de galerie, la care s'a mai adăugit 50 bani pentru un loc. Comitetul însă a decis, ca pentru o lojă de 20 franci să se dea în schimb 15 bilete de loterie, pentru o lojă de rangul II să se dea in schimb 8 bilete de loterie, pentru un stal 3 bilete, pentru un parter un bilet și pentru un joc de galerie tot un bilet de loterie. Câștigui cel mare este de la 10OO fr. unul de 20,000, unul de 10,000, unul de 5,000, cinci de câte 1,000 și 50 de câte 100 franci. Ziua represintațiunei se va anunța prin fliare și afipte, iar biletele de intrare se găsesc deja de vânzare la domnele membre : Elena Se. Donici, strada Butu ; Cornelie Emilian, strada Vovidenie; Profira Carp, strada sf. Vineri ; Eliza Negoescu, strada Ghica-Vodă și la domnișorele Maria și Ecaterina Panaitescu, strada Muzelor. ia închiriot tul deasupra Cofetărie Georges în strada Lăpușneanu No 43 compus de 4 odăi, bucătărie și o parte pivniță etc. Apartamentul, lângă hotel Binder, str. Str. Spiridon No 3 compus de 4 odăi, mare bucătărie, șopron, pivniță etc. Apartamentul de trei odăi, bucătărie și șopron sunt în cassele situate lângă hotel Binder. Informațiunele la Cofetăria Georges. Anul al XIV-lea No. 6. IASSI Mercur 15 (27 Ianuarie) 1886._____Apare Duminica, Teroarea și Vinerea PREȚUL ABONAMENTULUI ȘI ANUNCIURILOR IN IASSI, pe an, 24 Fr. — pe semestru 12 Fr.— pe trimestru 6 Fr. DIN DISTRICTE, pe an, 28 Fr.— pe semestru 14 Fr.— pe trimestru 7 Fr. STRAINATATE...............................................40 Fr.— INSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul . . . fi. Bani. ȘTIRI LOCALE „ . . . . 1 Fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc......................... Anunciuri : Pag. I, 50 b. Pag. III, 40 b. Pag. IV, 30 b.tPn /II*. 20 buni. CURIERUL (TH. BALASSAN) FOAEA INTERESELOR GENERALE Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la Domnul Adam, négociant-comissionaire 4, rue Clément Paris.— John F. Jones, 31 bis. Faubourg Montmartre , 31, Passage Verdeau, Paris.— Societate mutuală de publicitate, pentru anuncuri și reclame, Paris, D-na Lorette, 51 bis strada St. Anna.— Pentru AUSTRIA și GERMANIA la Rudolf Mosse Seilerstatte No. 3, Wien. Rotter , C o Biemergasse 12 Wien.—Pentru ANGLIA la D. John F. Jones, 166, Fleet Street, Londra, E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Un Nr. 20 bani• STIL VECHIO" ț> I O A J PATRONUL # I L E I l’| vlPU L DtN SKPTAM ANA STÍL NOU | ț) I U A i PATRON U L^^lSg I Rät. Soar j_ Apum I Soare ^Ianuarie. _ lanuar. . X \ 12 Duminică Sf. M. Tantiana, (cap. ei la Ep. Arg.) 24 Duminică Timoteui 7—26 5—59 13 Luni Sf. Mat. Ermiliu și Stratonie 25 Luni Pavel j?: 17—25 5—1 14 Marți Cuv. Păr. cei uciși în Sinai și Reith La 15 Ianuarie Pătrarul din urmă cu 26 Marți Policarp IIf ! 7—24 5—2 16 Mercuri Cuv. Păr. Pavel Tib. și Ion Colib. .. ,. . ... .c * . . . ■ 27 Mercuri Ion Christotom: 17—23 5— 3 16 Joi Inch evist, lanț al Sf. Ap Petru I,mP hn,îtt> aP01 v,forvent î* fr.S- 28 Joi Carol cel mare V* / 7-22 5- 4 17 I Vineri 1 f Cnv. Păr. Antonie cel mare 29 Vineri Francisc Sales r Vr . 7—21 5—8 18 I Sâmbătă 1 Sfinții părinți Atanasie și Kiril 1________________________________30 Sâmbătă Martina 7—20 5— 9 CONRESPONDENȚI ÎN STRĂINATATE : IASSI, 14 ianuarie 1886. * Puțină speranță de pace. Din Sofia se comunica următorele: „De vr’o câteva zile se concentreză aici prisonierii sârbi, cari erau instalați în orașele și satele din vecinătate, pentru ca să fie escortați la Serbia. Acești prizonieri sunt în cea mai mare parte nișce omeni slăbănogi, rnse sănătoși, în număr de aprope 1800. Din aceștia s’au pus la disposițiunea guvernului bulgar aprope 200 de omeni și — precum se susține cu siguranță — vor fi înrolați în armata bulgară, fiindcă nu mai voose a se întorce în Serbia. In același timp fu luată disposițiunea, ca ei să fie disciplinați în districtul Șumla, prin urmare în mijlocul Bulgarilor de pursang. Din partea bulgară erau ca prizonieri în mânile Sârbilor 5450 omeni, cari s’au întors de curănd în patria lor. Cu acesta s’ar fi stabilit consecințele apropiate, întru cât se atinge de exigințile militare. Mai dificil însé ar fi în privința încheierei pacei, cu tote că ambele puteri au numit deja delegații lor, căci Cabinetul de aice nu vrea să scie încă nimic de o abandonare a dreptului său, și lucreză și dispune în Rumelia răsăritană, ca și cum uniunea acestei țări cu Bulgaria ar fi deja recunoscută într-un mod formal și meritoriu din partea tuturor puterilor semnatare. Totodată se accentueza în ordinile de a fi un ton atât de independent, ca și cum Bulgaria ar fi devenit invincibilă. In acel ordin de zi, care s’a comunicat ziarelor europene în privința evacuărei teritoriului bulgar de câtre Sârbi, se jice „sansphr că Serbii au întrat într’un mod doțesc în teritoriul bulgar. Ecoul final ínse se bazeza pe enunciarea marirei faptelor istorice în privința învingătorilor de la Byzanțiu. Acest pasagiu făcu chiar asupra Bulgarilor de aici o impresiune prea puțin favorabilă. In acest timp organul partidului guvernamental își revarsă veninul său în contra enunciatului ordin de li rusofil. Un întreg articol de fond se ocupă cu combaterea pasagiului acelui ordin de zi, în care se țbcea, că ofițerii ruseșci (instructorii) ar fi inspirat iubire de patrie soldaților bulgari. Din tote acestea reese, că ministrul-președinte Karaveloff se pare a fi și acum de părere, că va putea juca Rusiei o festă, și astfel se insceneza fel de fel de intrigi, spre a arata supunere pentru Madjid-Pașa și de a dispune pe Turcia prin acesta cu totul în favorea Bulgariei. " Ministrul de externe Zanoff, experient în tote vicleniile turcesci, îi procură în acesta privință risce servicii extra-ordinare. Cu tote acestea se pare, că tote aceste încercări vor face naufragiu din cauza politicei fățarnice, rnsă forte eficace a Rusiei. Cercările conducătore încep a înțelege, că în modul acesta nu se mai pute merge înainte, și se observă o mișcare în cercurile cele mai intime ale lui Karaveloff, cari se incerca a-l face ca se demisioneze, spre a face prin acesta mai favorabile șansele Bulgariei vis-à-vis de Rusia și de a facilita în același timp posițiunea prințului. Karaveloff înse nu este omul care să demisioneze din considerațiuni oportuniste. Deviza sa era și este: Aprés moi le, déluge! Nimenu se îndoiesce prin urmare, că Serbia nu pute accepta propunerea de pace a Bulgariei și că prin urmare trebuie sa isbucniasca din nou resbelul, după care Austro-Ungaria va ocupa totă Serbia și Rusia tota Bulgaria. Acesta socuțiune se crede că ar fi chhar cea mai nemerită pentru a se stabili o stare solidă în peninsula balcanică. Se înțelege de la sine, că acesta acțiune paralelă va fi numai atunci posibilă, cănd aceste două mari puteri vor fi unite în privința acțiunei lor orientale. Pentru acesta eventualitate se crede însé încercări radicale bulgare, că se vor putea produce dificultăți ambelor puteri, provocându-se risce riscule atăt în Macedonia căt și’n Bosnia și Herzegovina. Viitorul ne va învăța, care din aceste opiniuni este cea mai exactă. Atăt este înse sigur, că acei politician’ sunt în erore, cari cred că în peninsula balcanică va domni pace și ordine în primavara viitare. * Ca corolar la articolul de mai sus vom publica pentru lectorii noștri și nota colectivă a puterilor adresată Serbiei. Iată textul ei : „Subsemnații au onore de a declara ministrului afacerilor străine și președintelui de consiliu, Excelenței Sale D-lui Garașanin, că guvernele lor, animate de dorința de a vedea rezolvate într-un mod pacific complicațiunile survenite în Orient, și după ce și-au dat tote silințile de a pune capăt ostilităților între Serbia și Bulgaria, sunt de părere că acțiunea puterilor ar fi necomplectă, pe căt timp Statele peninsulei balcanice, în așteptarea unor eventualități, cari s’ar putea evita, ar remenea sub arme. „După părerea puterilor, numai desarmamentul general singur, ar fi în stare să înlătureze acest pericol și de a promite să se gâseascâ cu o certitudine mai mare o soluțiune pacifică în privința dificultăților actuale. „In acesta convecțiune, marile puteri au decis, în considerațiunea propunerei din partea Rusiei, de a întreprinde o demarșă colectivă și energică la Belgrad, Sofia și Athena, in scopul unui desarmament general și simultan, la care nici Porta desigur nu va refuzi a se asocia; „înaintând acesta decîsiune a guvernelor lor respective Cabinetului sârb, subsemnații vogă pe Ex. Sa Dl. Garașanin se bine-voiască a le face cunoscut ce decisiune a luat guvernul sârb in privința acesta, pentru a-i arata înalta lor considerațiune.“ Subsemnați au fost în acastă notă domnii: Persiani, Bray, Khevenhueller, Miller, Wyndrmn și Zanini. _________________________________________Ostlend ghoLl Septam étie |____________________________________ TELEGRAME Londra 24 Ianuar. Sgomotul circulă că s’a plănuit un atentat in contra prințului de Galles, dar n’a isbutit, pentru că prințul a modificat itinerarul, care ’și propusese să’l urmeze. Belgrad 24 Ianuar. Jurnalul oficial constată că Pórta nu a respuns încă la propunerile ce i s’au făcut in privința ficsării unui loc de întrunire pentru plenipotențiarii însărcinați cu începerea negocierilor de pace. Viena 24 Ianuar. O depeșă a d-lui Garașanin invită pe representantul Serbiei la Viena să desmintă zgomotele reu vontare, cari atribue guvernului sârb măsuri relative la înarmări grăbite. Adevărul este FOILETON A. BELOT. 40 ZUGRUMATORII DIN PARIS ROMAN CONTIMPORAN. Traducere din limba germană de O. 3ST. 33 (Urmare). .Și cum s’a introdus acesta personă în casa acesta ?* «Ea a tras clopoțelul la portița grădinei. Eu închideam totdeauna acesta portiță, cănd rămâneam singură cu serviturea.» «Astfel dér i se deschise portița și el intră în casă ?* «Adică el a intrat singur, domnule judecător. Eu scriam în camera mea, când au hiu deodată pași afară pe scară. Grefând că fata se va fi întors, alergaiu afară în coridor și zăriiu un străin, care se urcase deja câteva trepte. ,Cine ești, domnul meu ? Ce vrei ?‘ îl întrebaiu înspăimântată. ,Ași dori se vorbesc cu căpitanul Guérin‘. ,El nu este acasă, îi respunseru repede. Și serviturea care se urca pe scară , în urma acelui om, se scuză cu cuvintele : ,Domnul m’a rugat să’l las să aștepte în salon pănă ce va veni domnul capitan...* Eu nu soiam singură ce să fac, nu voiam să’i arăt că mă temeam de dânsul; și astfel lasam pe acel om să se urce până sus și să intre în acesta cameră.* «Ai rămas aici cu dânsul?» «Ba nu, l’am lasat singur și am alergat în grădină; acolo nu mă mai temeam, acolo mă simțiam sigură. * «Și cât timp a stat el în acesta cameră?» «Peste un cuart de oră. După acesta s’a scoborât singur și găsindu-mă în grădină mi-a spus că nu mai póte aștepta și că va reveni a doua zi.» «Vă aduceți aminte, d-sora mea, de trăsăturile feței acelui om ?* «Nu atât de bine, ca să vi le pot descrie. Insă dacă l’ași mai vedea încă odată, cred că l’ași cunosce la moment dintr’o sută de ómeni.» «V’a surprins póte sluțenia lui ?* «Nu tocmai sluțenia lui, însă el avea o față atât de falsă și răutăciosă,*lise ea cu o voce, ca și cum ar fi fost cuprinsă de tezóre. «El se uită la mine cum s’ar uita cineva la o persona pe care o urăsce. Da, acesta expresiune de ură mă cuprinsese cu atâta tezóre.» «Se vede că aveți o imaginațiune forte agitată, ci ș ura mea. Nu s’ar putea ca acastă imaginațiune să vă fi amăgit?» «O nu! In cazul de față, sunt sigură că imaginațiunea mea nu m’a încetat.» După o pauză scurtă continuă judecătorul de instrucțiune : «Dacă nu vă puteți aduce aminte cu precisiune de fisionomia lui, pute cât mi veți putea da cel puțin o idee despre figura lui ?* „O da ! El era mic de statură și avea un spate forte lat.» «Și îmbrăcămintea lui? Vă aduceți aminte de dânsa. In care clasă a societăței credeți că a putut fi acel om ?* «In adevăr, că nu pot iei... El nu era îmbrăcat cu eleganță, însă într’un mod cuviincios.» Deodată își aduce aminte judecătorul de instrucțiune de o notiță specială din raportul doctorului Tardieu, și după câtva timp lise el către d-șora Guérin: «Am să vă adresez o întrebare. Scuzați, dăcă ea vi s’ar părea penibilă—este însă datoria mea, să nu scap nimic din vedere, ce ar putea aduce orecare lumină în acesta chestiune. Nu ați avut ocasiune de a observa mai de aprope mânile acelui om ? * Ea începu să tremure și deveni încă mai palidă. Insă ea se moderă, își făcu curaj și (lise: «Da, da, mi se pare că văd încă și acum acele mâni de’naintă a ochilor mei... Ele erau forte mari, cu degetele lungi.» «După ce se íutorse părintele dv. de acasă, i-ați vorbit despre acesta vizită?» «Da, fără cea mai mică întârziere.* «Nu s’a mirat el despre acesta?* «Nu, domnul meu. El mi-a spus din contra, că acesta vizită era forte naturală ; el vorbise cu o persona care’i promisese că va veni la noi și uitase apoi acesta convorbire.» «Care era chestiunea ce avea să trateze cu acel necunoscut ?» Zoe Lacassade, care ardea de dorință de a se amesteca în conversațiune, nu se mai putu opri silise: «Avea să se trateze despre închinarea unei case în piața florilor din Batignoles. Bietul capitan voia să facă prin acesta o surpriză fiicei sale. El îmi vorbise despre acesta, și cu două zile în urmă mă dusesem cu dânsul spre a vedea acea casă.» «Prin urmare se află în apropiere vreun agent de închinare?» «Da, domnul meu, în colțul stradei Clichy.» »Vom vedea îndată, dacă acest agent este persona de care ne interesăm... Voiu dispune ca acest om să vină aici.» Apoi se adresă către d-n óra Guérin : «Vă rog să bine-voiți a mă scuza pentru acestă întrevorbire lungă, d-sora mea. Vă puteți odihni acum. Mai pe urmă voiu avea de vorbit cu dv. numai vr’o câteva cuvinte.» Ea se înclină în tăcere și se retrase în casa mortuară, pe când domnul de Beaudin se scoborâse în catul de jos dând precari ordini unuia din inspectorii săi. După o jumătate de oră se intorse acesta cu agentul de închiriare, și se constată că el nu fuse de loc în acesta casă și că căpitanul i-ar fi spus: »Cine să fi întrebat de mine în timpul absenței mele ?* D§Ora Guérin declară asemenea, că nu cunosce de loc persona care i se presintase. Acum era chestiunea de a se sei, decá acel necunoscut ar fi identic cu unul din acei ciuci barbați cari se văzură în noptea de douăzeci și patru spre douăzeci și cinci. După comparațiunile și declarările, cari le primise judecătorul de instrucțiune de la martori, respunsul era afirmativ. Imediat, după ce se depărtase domnul de Beaudin din Batignoles, se duse el la palatul de justi-