Curierul Foaea Intereselor Generale, 1887 (Anul 14, nr. 1-144)
1887-10-14 / nr. 113
Anul ai X-Viea No. ÍI3. PREȚUL ABONAMENTULUI ȘI ANUNCIURILOR [N IASSI, pe an, 24 Fr. — pe semestru 12 Fr — pe trimestru 6 Fr. IN DISTRICTE, pe an, 28 Fr.— pe semestru 14 Fr.— pe trimestru 7 Fr. STREINATATE...............................................40 Fr.— INSERTIUNI ȘI RECLAME, rândul ... 60 Bani. ȘTIRI LOCALE , ... 1 Fr*— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc. . . * Anunciuri: Pag I, 50 b. Pag. 111,40 b. Pag. IV, 30 b. in JVr. 9 bani. IASSI 1iercuri 14 (26 Octombrie 1887. Apare Duminica, Miercurea și Vinerea FOAEA INTERESELOR GENERALE j STIL VECHIUI ț> IOAJ PATRONUL FILEI | TIMPUL DIN SĂPTĂMÂNĂ STIL NOU | gLU A |_________PATRONUL țI R&a. Sorelui | Apng. 3őrelu OctombrieT ~ ~ “ Octombrie! ~~~ Li *“ **n 5 ’ 11 Duminică Sfântul Apostol Filip 23 Duminică Ioan din Cap. T. r fp&i Âî ®—27 6— 1 12 Luni Apostolul Prov. Tharah 24 Luni Rafae * * sinîi 6—28 5— 2 18 Marți Martirul Carp și Papii La 18 Octombrie Patranul ântăi cu 29 Marți Cisantis* * 6—29 4—59 14 tenuri (f) Cuvioasa P»r«șef»«v» (corpul în Iași) timp senin senin și frumos. 26 Mercuri Evarst VVI»rig în fr 15 Joi Martirul Luchian Preotul * 27 Joi Sabna 6—32 4—oi 16 Vineri Martirul Longin Intașul 1 28 Vineri Ap. Sm. Inda 6—33 4—55 17 ___________Sâmbătă________Profetul Oisie___________________________________________| 29______________Sâmbătă_______Nacs 6 34 «—54 CURIERUL (TH. BALISSAN) CONRESPONDENȚI IN STRÉINATATE: Pentru FRANCIA î se primesc anunciuri la Domnul Adam, négociant-comissionaire 4, rue Clément Paris.— John F. Jones, 31 bis, Faubourg Montmartre , 31, Passage Verdeau, Paris.— Societate mutuală de publicitate pentru anunciuri și reclame, Paris, D-nul Lorette, 51 bis strada St. Anna. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la Rudolf Messe Seilerstatte No. 3, Wien. Rotter . C o Riemergasse 12 Wien.—Pentru ANGLIA la D. John F. Jones, 166, B’leet Street, Londra, E. C. Manuscriptele nepublicate te vor arde. Un Nr. 20 bani. C alen.dar u.1 septămânai ________________________ AVIS. D-nii abonați sunt rugați să binevoiască a achita costul Abonamentului il-lor căci in caz contrariu vom fi puși in neplăcuta posit iulie de a lua alte măsuri. ANUNCIURI JOe arendat Moșia Căueștii cu tóte trupurile ei situată in districtul Vaslui, in mărime aproximativ de 1200 fălci, având iazuri, mori, crâșme,1 petrării, acarete etc., să dă in arendă pe timp de 5 ani cu începere de la 23 Aprilie 1889 , despre condițiunile arendărei, doritorii să sei adreseze si subscrisa domiciliată in Iași strada Albă. j Ecaterina D. Luca. i De inchiriet casele d-lui Costachi Paladi din strada Paladi, cuprinzând 6 odăi, un salon mare, 2 antreturi, bucătărie spălătorie, camară, grajd, șură hambar, 2 grădini, fântână in ogradă, pivniță bună. Doritorii de a le lua in chirie, să se adreseze in acele case de la 9 ore diminața și pănă la 3 p. m. IASSI 13 Octombrie, 1887. Bune mume și bune patriote Sub acest titlu cetim in Telegraful. Confratele nostru de la „Unirea“ se pronunța intr’in mod categoric in contra emanciparei femeiei în societatea moderna. „Șcdlele de fete nu ne mai ajung, „se vaită confratele nostru, se reclarma crearea de altele noui. E vorba de un liceu în regula. S’a isprăvit: „fetele nóstre nu voiesc să mai fie „ceea ce sunt mumele lor“. Apoi după aceste vaste și plângeri, „Unirea“ se declara dus și tare în contra educațiunei anteriore a fetelor, declarând câ tendința copilelor române de a stabate calea grea a instrucțiunei superiore este nu numai o maimuțărie a rpgiezilor, muscalilor și americanilor, dar cât și are de scop distrugerea familiei. Câte cuvinte atâtea neadevăruri. Gestiunea emanciparei femeiei in societatea modernă este o cestiune așa de importantă că a o judeca intrebuințând clișeurile vechi și usa ce este absolut imposibil. Ne pare deci rău ca „Unirea“ a crezut de cuviință să abordeze acesta mare cestiune cu așa ușurință. Ce teză apără confratele nostru ? Urmatirea: „Dec-se lumină, zice confratele nostru, copilelor nostre, dar lumina adevarata, säoatesa, care să le facă vrednice și capabile de cea mai nobilă din sarcini, de a deveni bune mame și bune patriote. „Nu știm ce sorta pregătește ursita acestei țări românești, pe care atâta o iubim și căreia îi dorim un viitor cât mai mare și mai strălucit. Dușmanii însă o înconjură din tote părțile și o privesc cu ochii de pisma și răutate“. Ei bine, tocmai pentru că este de neapărată trebuință ca să se dea o lumina adevărată, „sánátosá“, copilelor nóstre, cari trebue să devie vrednice și capabile de cea mai nobilă din sarcini, de a deveni „bune mame și bune patriote“, suntem convinși că femeia româna are nevoie de o instrucție egală ca aceea care se dă bărbaților. Femeia in societatea modernă are trei meniri mari: ea este creata de natură pentru a fi iubita, soție și mamă. Pentru a fi iubită natura a înzestrat’o bogat cu tote darurile sale. Pentru a fi o soție bună și o mumă model eticietatea este datore s’o înzestreze cu tot ce’i tebuește ei pentru îndeplinirea acestor două misiuni. Numai aceea din femei pare să fie soție bună, care, egală cu soțul ei prin inteligență, prin cultura, si pate fi tovarășa fidela in calea sa. Numai aceia din femei pare să fie, o mumă bună, care e in stare sa dea o educație perfectă copiilor săi, adică, o educație potrivită ci timpul in care trăim. Societatea modernă de la apus, cu totă oposițiunea elementelor retrograde ce o frământă, încet c âte încet se pătrunde de idei amărâți, că femeia, înzestrată egal de nativă cu bărbat în ceia ce privește inteligența, egal trebue să fie înzestrată și de societate cu tóte bunurile cu ctri se fălește civilisațiunea nostra moderna. Nu e vorba deci de maimuțărie a englezilor și americanilor când privim la redeșteptarea femeiei române, ci e vorba de progresul nostru. Ori ce vom face, ori ce reforme sociale vom aduce ln viața pentru politică și socială—tote vor fi zadarnice dacă femeia română va remânea streină tendințelor nóstre spre progres și civilisațiune. Să nu ni se aduci ca argument ca mumele nóstre, deș nu treceau pragul universităților și al școlelor superiore, au știut să’și indeplinesca cu sfințenie nobila misiune de mumă. Atunci a fost alt timp, alte moravuri. Mumele nóstre prin educația lor n’au fost mai prejos de bărbații lor; nici unele aici alții n’au avut cunoștințele trebuinciuse pentru bacalaureat; nici unele nici alții nu străluceau prin erudițiune; mamele nóstre se măritau la vârsta de 18—15 ani și educațiunea lor era potrivita cu nivelul societatței în care trâiau. Se potrivește dre situația de altă dată a femeei cu situația ei de astăzi . Să facă comparație mai profunda, mai conștiinciosă confrații noștri de la „Unirea“ între ceea ce a fost cu ceea ce este și cu ușurință vor înțelege ca au greșit aducând acest argument în sprijinirea tezei ingrate, pe care voiesc a o apăra. Și acum să ne resumăm. Suntem de părere că aplecarea copilelor nóstre pentru instrucție superioră este de un augur fericit pentru viitorul țârei, ca din acastă aplecare nu pote eși decât un bine imens pentru patrie și că prin urmare statul modern este dator a face tot ce depinde de el pentru a corespunde tendințelor fericite ce au deșteptat pe femeia română. Printr-o instrucție bună, deplină, superiora, femeia română va deveni o mumă bună și o patriotă luminată, adică va deveni ceea ce de mare trebuință ne este. Să merga dar înainte copila română și în contra mormântului celor cu idei retrograde să ocupe locul care ’i se idatorește în societatea modernă. DESPRE BOALA OILOR numită CÂRCIAGUL (TABIS DORSALIS), o bola ereditară oilor Neputința molipsitore, așa precum slăbiciunea șelelor și piciorelor, mersul cel nesigur, înțepenirea membrilor corpului, tremurul, frica sau timiditatea, slăbirea totală, slăbiciunea și disoluțiunea sigură a corpului lor sunt niște simptome comune bulei oilor Cârciagul. Simptomele particulare ale cărciagului, a acestei bule ereditare, luată de la berbeci, sunt: 1). Simptoma, dupa care este denumită acesta bula în limba germană Grubber sau Gripperkrankheit. Oile se par a avea o simțire de mâncărime în partea posteriora a corpului cu deosebire la rădăcina codei, căci ele se frecä în acesta parte de tote obiectele și se scarpină cu gura (gmbhern, gmbhern). In acest mod, ele nu numai că-și smulg lâna din locul numit, ci se frece și se mușcă până la sânge. 2). In stadiul de pe urmă al maladiei și până la decesul lor, care urmază acum în curând, se ivește o o flegmă albiciosit sau verzie sâu mirositore, care le curge din nas, și care se adună într’o mare cantitate. Oile bolnave crăsnesc din dinți și se par a fi torturate de dureri mai tari decât berbecii. De acesta maladie nu sunt atinse niciodată oile înainte de a fi ajuns în etatea de un an, sau acea de trei ani. Acesta maladie este de altmintrele ca cărciagul, o maladie cunoscută deja de un timp îndelungat, și nu cumva un râu adus prin oile numite Merinos. Se pare ca bóla oilor cărciagul se propagă în mod ereditar mai mult asupra sexului masculin decât asupra acelui femenin. Din acesta și din alte observațiuni s’a tras deducțiunea că acest râu este provocat printr’o silință prea mare a actului de împreunare ( în timpul mărfitului oilor) mai ales când berbecii se întrebuințază prea mult în anul d’ăntâiu. Deorece în contra acestei maladii nu este posibil nici un ajutor, nu remâne alt mijloc decât de a tăia animalele atinse de acesta böla. In privința exclusiunei acestora, ar trebui a se exclude cu desăvârșire berbecii și oile atinse de bula căreia gul. Pe lângă acesta nu trebuie a se FOILETON. PLEVNA. ROMAN ISTORIC CONTIMPORAN. DUPĂ GREGOR SAMAROV TRADUCERE DE G. NT. BUCȘĂNESCU. (Urmare). 25 ah. Marica, fiica poporului rânboinic al munților nedu cunoscea altă datorie mai Înaltă și nici o o Bere și bucurie mai mare pentru barbat, decât lupta pentru patrie, și ea ar fi considerat ca o înjosire umilitore, dacă soțul ei ar fi râmas lângă dânsa, cu tote că inima ei era cuprinsă de durerea cea mai mare, când se gândia la dispărurea apropiată. Ea n’ar fi suferit să vupsă pe soțul ei inactiv în timp ce armatele ruseșci Înaintau sub contra inamicului, care era dar și inamicul patriei și al poporului ei. Martha era mândră și fericită, că bărbatul, pe care-l ridicase ea spre dânsa și la care societatea nobilă din Petersburg se credea autorizată a se uita încă cu dispreț, va găsi din nou ocasiune de a se distinge chiar sub ochii Împăratului Însuși și să probeze preponderența sa intr’un timp atât de mare și important asupra atâtor purtători neînsemnați ai unor nume aristocrate, ai căror predecesori se înalțară dintr’o obscuritate și mai mare decât dânsul prin mijloce nedemne și disprețuite. Astfel îmbrățișară dor ambele femei junte, înăbușind totä tristeța adânc în inimele lor, pe soții lor și li doriră noroc pentru vocațiunea lor onorifiantă. Prințul Nicasa Joső nu mai sola ce se facă de bucurie și de fericire, el ordonă ca să se adune toți servitorii castelului și le anunță, că amândoi stăpânii lor vor pleca In campanie cu Însuși milostivul imperat; după acesta ordonă el ca să se aducă vinurile cele mai excelente din pivniță și a se umplea pentru fiecare din servitori câte un phar mare plin, ca se beie în sănătatea impőratului și a armatei, și după ce ridicase el Însuși la masă un șir nenumărat de sânătăți, începând de la impărat amestecând pe toți marii duci și marele ducese, toți mebrii familiei sale, pe toți comandanții corpurilor de armată și regimentele celor dnci ofițeri tineri, ordonă el un fine bătrânului său servitor rus Ivan Grigorievici ca să-i aducă blana sa de mic și ciubucul său și rugâ pe Martha și pe Blagonov ca să-i cânte pe rând tóte cântecele cele vechi rusesci, pe cari el le iubia atât de mult și pe cari le acompania cu o voce cât se pate de falsă, ședând pe un divan și scoțând un fum gros din ciubucul său. Vladimir și Marica ședeau Împreuna și șoptiau cuvinte de tandreță. Prințul decise plecarea la Petersburg pentru sera viitare, fiindcă el voia să fie present cu orice preț la serbarea pregătită în satul Volotcika și se guste încă odată cu deplină mulțumire viața națională populară, mai înainte de a se intorce in viața etichetată a reședinței. De abia forte tărfliu se dispărură cu toții. Prințul ordonă camerierului său francez ca să-l desbrace degrabă, care aruncă la o parte blana de mie a stăpânului său cu mina cea mai disprețuitare, man instand disgustul său în contra mirosului aspru al tutunului prin accese repetate de tușă. După acesta opri el încă un timp îndelungat pe Ivan Grigorievici în cameră, bătrânul servitor trebui să se așeze lângă patul său, și până târziu noptea vorbiră prințul și servitorul îmbătrânit de generațiuni întregi în casa stăpânului său cu ochi lucitori de victoriile armatelor rusești asupra detestaților Turci și despre ouârea cea mare care se făcuse casei prințului prin chrămarea ginerelui său în suita impăratului și care bătrânul Ivan o simția cu același orgoliu și cu aceiași bucurie ca și stăpânul său. A doua zi inainte de prânz, plecă prințul într’o equipată elegantă în sat; lângă dânsul ședea contesa Sviatovski, care se consola asemenea despre dispărțirea curândă de fiul ei prin ouarea și distincțiunea ce se făcuse lui și care salută vesela și cu amabilitate pe staroste, care o primi de’naintea celor d’ântâia case ale satului. Trăsurile celor două perechi june urmau. Vladimir și Blagonov purtau uniformele regimentelor lor, și o exclamațiune de bucurie generală din partea întregei populațiuni a satului primi pe splendizii ofițeri și pe frumósele dame tinere la intrarea bisericei satului, unde părintele Christofor, preotul din localitate, le eși înainte până la portalul bisericei ca să le presinte crucea pentru sărutarea obicinuită. Agitațiunea era mare în sat. Tinerii barbați, cari in urma mobilizării din nou decretate trebuiau să se presinte la regimentele lor și rudele acestora se siliau a ascunde neliniștea durerosă, în care’i adusese dispărțirea de patria lor, printr’o entusiasmare resboinică, la care ei se înalțau cu atăt mai lesne, fiindcă în adevĕr lupta în contra vechiului inamic ereditar turcesc era aprope un articol de credință petru fiecare Rus și cugetarea la acestă luptă face ca fiecare inimă rusescă să se bată mai tare. Noul-născut fu adus, starostele și Stefan Zahariev, care avea o mină tristă și fața palidă, ruse întră cu tóte acestea mândru și cu capul ridicat în simțirea Înaltei opere ce se făcea primului său născut, conduseră pe prinț și pe ceilalți boeri ai castelului la locurile pregătite pentru dânșii. Vladimir se apropie cu soția starostelui de vasul în care era să se boteze copilul, ca să primiască în brațele sale pe noul-născut, care se uita cu ochi mari și surizând la uniforma lucitare a nauașului său, și când părintele Christofor face in scurta sa cuvântare mențiune despre resbelul apropiat exprimând speranța, ca și copilul va purta odată ca barbat armele pentru Țar și pentru sfânta biserică cu aceiași bucurie ca și înălțatul lui uauaș, și dinpreună cu dânsul totft tinerimea sfintei Rusie, se ridică un sgomot resunător în totä biserica și nu lipsi mult ca sĕ se fi aujit și’n acest sfânt locaș an vivat asurzitor pentru Țar și pentru sfânta Rusie. După finirea actului de botez și după ce boerii depuseră daruri bogate pentru biserică în talgerul pregătit pentru acest finat, se duseră cu toții, înconjurați de populațiunea cuprinsă de bucurie, la casa lui Stefan Zahariev spre a aduce junei mame felicitările lor. Eva Mihaelovna îi primisezând în patul ei, acoperit cu plapomele cele mai scumpe ce le poseda casa ei; ea purta pe cap o bonetă scump brodată cu aur, lângă patul ei se aflau pe mese forte curat aranjate bucate reci de carne, pesci, sticle ca rachiu și pahare. Vladimir însuși puse copilul în brațele lehniei, apoi oferi Stefan Zahariev tuturor boierilor sare și pâne și toți locuri cu dânsul din paharele pline in sănătatea tinerei mame și a fiului ei primit în