Cuvântul Liber, februarie 2001 (Anul 13, nr. 22-41)

2001-02-03 / nr. 24

(Urmare din pag. I) cele opt organizaţii culturale şi de acţiune civică, cu personalitate juridică. Pentru o mai rapidă materializare a ideii, la 20 martie 1996, se încheie şi un „Protocol". Numai că deciziile sunt blocate de UDMR,în frunte cu primarul Fodor Imre. De fapt, dincolo de ambiţia păguboasă, se aducea o mare jignire memoriei eroului naţional, care a avut îndrăzneala asumării răspunderii şi a unor decizii în momentele de grea cumpănă ale neamului românesc. Considerând că măcar o placă pe soclul gol merită Antonescu, generalul de brigadă (r) Aurel Constantin, coloneii (r) Vasile T. Suciu, Dumitru Tabarcea, Teodor Pintea, Liviu Chiriliuc, Tudor David, inginerii Dumitru Covrig şi Constantin Herişanu, profesorul T.A. Enăchescu au şi încheiat protocolul conform căruia placa trebuia dezvelită la 29 noiembrie 1996. Demersurile s-au soldat cu un eşec. Or fi deranjat, într-atât, cuvintele dăltuite în albul marmorei: „Ei, însă, trebuie să ştie că la drepturile coroanei Sfântului Ştefan noi răspundem paşnic cu drepturile pe care ni le dă coroana aurită a marelui Traian"? Cuvintele, se pare, l-au înfuriat „foarte" pe „europeanul" viceprimar, de atunci, Eugen Crişan. El a fost mâna lungă „penetedistă" a lui Ioan Mureşan, cu care s-a lovit, spre marea bucurie udemeristă, în Antonescu. Ameninţări. Forţarea notei. Necunoaştere­a istoriei care se poate repeta? In loc să dispună refacerea tuturor plăcilor aflate odinioară la intrarea în Prefectură, în părţile laterale şi în hol, închinate eroilor de la 1916-1918, să ridice „Vulturul" la locul lui, să refacă monumentele tribunilor paşoptişti Constantin Romanu-Vivu şi Vasile Pop, al „Soldatului român", dinamitate în perioada 1940-1944, cât timp Ardealul de Nord s-a aflat sub administraţia horthysta, e mai simplu să pună piedici şi tălpi! Tot aşa a procedat statul român cu înscrisurile în limba maghiară de pe faţada Palatului culturii, de la Cercul militar, de pe la alte edificii? Aşa se face că, în pofida opiniilor, a bunăvoinţei şi a dispoziţiilor domnilor Ovidiu Natea, prefect, şi Ioan Togănel, preşedinte al Consiliului judeţean, din 28 noiembrie 1996: „Veteranii de război au documentaţia legală şi avizele celor în drept. Obligaţia dumneavoastră, domnilor, este să vă supuneţi şi să acordaţi sprijinul necesar finalizării acestei acţiuni!", placa de pe soclu a fost dată jos, chiar în ajunul dezvelirii, şi confiscată, în timp ce, în Ungaria, sunt aduse osemintele lui Horthy şi au loc festivităţi, şi nimeni nu se împotriveşte, în România înălţarea unui bust al mareşalului Ion Antonescu nu este posibilă, din cauza împotrivirii udemeriste! Până una alta, de atâţia ani ideea înălţării acestui bust rămâne, prin zbaterile udemeriste, încremenită în proiect. Un soclu gol, în capul Bulevardului „Ion Antonescu", aşteaptă încă bustul mareşalului. Undeva mai jos, cu semeţie ştiută, Bernády György şi Petőfi Sándor tronează şi zâmbesc ironic din bronzul vremii şi al veşniciei. P.S. Bătaia de joc continuă! Recursul deplinei inutilităţi a fost amânat pentru 2 martie 2001. Ce să mai crezi? IN DISPREŢUL LEGII (Urmare (din pag. I) care dau dovadă cei certaţi cu legea, gata oricând să-ţi înfigă un cuţit în spate pentru te miri ce. Aş zice că nu este de mirare atâta vreme cât legile se aplică după ureche într-o ţară în care fărăde­legea a ajuns cap de afiş, în care cei mai mari infractori se bucură de protecţie, că miliardele de lei însu­şite fraudulos sub masca a tot felul de „prevederi legale", te pot scăpa de orice răspundere. Dureros este altceva: anume că vom ajunge să ne temem ca, ziua în amiaza mare, să mai circulăm pe stradă, Iată, la Mureş, eşti înşelat nu doar în cadru „organizat", vezi cazul societăţii Nadine, dar şi de către traficanţii de valută „amabili" nevoie mare să te escrocheze. Nimic nu mai este de mirare dacă nu vom şti să punem în aplicare prevederile legilor şi, har Domnului, avem legi peste măsură, dacă organele statului, abilitate să apere interesele cetăţenilor, nu vor învăţa să aplice legea 24 de ore din 24, şi nu pompieristic, în scop propagandistic, ca până acum. Altfel, dictonul „Dura lex, sed lex" va fi uitat şi din manualele de limba latină ale şcolarilor. ­ PROFANARE Această cruce din piatră se află la marginea pădurii satului Hărţău, limitrof cu cartierul Remetea din municipiul Târgu-Mureş. Aşa cum se vede şi în imagine, crucea a fost profanată de nişte netrebnici care nu se simt bine dacă nu fac rău. CUVÂNTUL SÂMBĂTĂ, 3 FEBRUARIE 2001 * ! UZINA ELECTRICĂ DIN FÂNTÂNELE, DOAR „MUZEU”? (Urmare din pag.1) - După închiderea operaţională s-a recurs la recuperarea unor părţi de materiale, nu de anvergură însă. Ceea ce a fost posibil s-a recuperat şi valorificat, dar într-o măsură foarte mică.­­ Aşadar, revin. Se mai poate produce energie electrică la Fântânele? - In situaţia dată, nu. Dar, iată provocarea mea. - Anume, die Raţiu? - Trebuie idei, idei şi mişcări rapide cât mai e timp, pentru că a ne obişnui cu starea asta, a ne mulţumi cu situaţia existentă e total periculos şi în afara firii lucrurilor. - Ce ar trebui întreprins, făcut vizavi de faptul că aţi folosit cuvântul vlăstar? - Domnule, este imposibil să nu apară noul! Este imposibil acest lucru. Altfel, ajungem într-o fundătură fără ieşire. Deci, trebuie soluţii. - Bine, bine, dar pentru acest nou trebuie să fim pregătiţi, nu? - Exact. Dar cât de bine pregătim acest vlăstar, acest nou, depinde încă de noi. Aici e problema. - Soluţii şi speranţe de bine sunt? - Evident. Pentru cine vrea, actuala uzină s-o lăsăm muzeu, de-adevăratelea? în incintă mai avem un teren pe care se mai poate face o centrală, pentru care există o infrastructură, folosibilă în procent de 30-35 la sută, deci, nu mai cheltuieşti cât pentru o investiţie nouă. Construcţii uşoare trebuie, cu cazane exterioare performante etc. Aşadar, dispunem de teren, apă, canalizare, gaz metan, turnuri de răcire şi, mai ales, de personal calificat. - Păi, parcă recurgeţi la un scenariu ideal. - Da. După oprirea grupurilor de la Fântânele, Termocentrala din Iernut -­Ca for tutelar - a fost, din păcate, prost dirijată de prin minister, în sensul că dintr­­o unitate care a fost şi trebuie să rămână nr. 1 pe ţară şi care să aducă acumulări băneşti însemnate, a intrat într-o fază de ineficienţă economică.­­ Cum a fost posibil acest lucru? - Uite că este posibil când dai sistemul energetic pe mâna oamenilor politici, în loc să producă la capacitatea totală, de 800 MW, la cele mai mici costuri din ţară, anii trecuţi, Cernutul a fost pus să funcţioneze doar cu 10 la sută din capacitate. Aşa a fost irosită o importantă sursă de acumulări băneşti cu care, orien­tate investiţional spre Fântânele, se puteau monta aici două grupuri energetice moderne de 50 sau unul de 100 MW. Nici acum nu e prea târziu pentru a face acest pas, întrucât, cum spuneam, mai bine de o treime din infrastructură există. - S-a implicat cineva în această situaţie creată în urmă cu câţiva ani? - Un singur om. Fostul senator Radu Ceontea. A făcut rapoarte şi chiar dacă n-a rezolvat nimic, s-a zbătut. Şi atunci, ca şi astăzi, a primit interesul politic. Fără a face reproşuri, sunt nemulţumit de starea de inac­tivitate, de lipsa de implicare, de dispariţia acelui stimul care este patriotismul local. - Şi, totuşi, se poate? - Fireşte. Repet: trebuie implicare la nivelul Consiliului judeţean, al Prefecturii şi implicarea deputaţilor mureşeni. Poate în acest fel soarele va mai fi benefic şi pentru noi, cei de la Termoelectrica, cei mai năpăstuiţi, cărora, ca şi ţăranului român, le tot promiţi şi nu le dai nimic! De la Moscova, de odinioară, la Strasbourg şi Bruxelles? (Urmare d­in pag. 1) capitale ale Vestului. Ce mult ne lipseşte acum acel Mitrea Cocor, care revenit, de astă dată, de pe plaiurile occidentale să întoarcă pe dos sufletul românului, convingându-l că locul lui este acolo unde, în sfârşit, e bine, adică alături de francezi, germani, italieni etc şi că pentru a ajunge în familia ţărilor civilizate merită orice osteneală. Din păcate, suntem însă departe de a privi lucrurile astfel şi de aceea succesele noastre sunt atâtea câte sunt, adică foarte puţine. Este de neînțeles atitudinea guvernelor, atât a celor trecute, cât şi a celui de azi, care au crezut şi crede că se va ajunge în Uniunea Europeană doar negociind câteva probleme majore, cuprinse în cele 30 de dosare, din care, până în prezent, abia 6 au fost deschise negocierilor. Fără îndoială, jalonarea unui cadru general, îndeplinirea unor condiţii minimale sunt esenţiale, dar să nu uităm că integrarea propriu-zisă este un proces extrem de amplu şi complex, el presupune aşezarea României, cu absolut tot ce mişcă şi se află în ea, alături de ţările cele mai dezvoltate. Adică este vorba de a aduce cetăţeanul român într-o stare comportamentală şi de concepţie de muncă şi viaţă competitive cu omologului său din Vest. Modelarea societăţii româneşti şi a cetăţeanului român nu poate fi făcută doar pe sărite, în punctele esenţiale, ci ea trebuie să fie tratată în cele mai mici amănunte. Românul, viitor locatar al marii familii a Uniunii Europene nu poate fi asemuit acelui erou al muncii socialiste de pe vremuri, care se pricepea de minune la „spargerea" normelor în producţie, dar care pe stradă continuă să mănânce seminţe, iar distracţia lui se rezumă la nelipsitul casetofon cu manele, dat la maximum. De aceea procesul de integrare înseamnă o povară enormă pentru România. Este adevărat, o povară dulce şi el trebuie asemuit unei curăţenii generale, la sânge, în care fiecare lucru, oricât de mic, trebuie mișcat din locul său. Așteptăm ca Guvernul Năstase, care vedem că promite ceva în acest sens să-și dea seama de imensitatea procesului, pe care trebuie să-l trateze cu foarte mare răspundere la nivelul dimensiunilor sale. Până ce vom­ ajunge ca în industrie, agricultură, servicii, finanţe să realizăm performanţe asemănătoare germanilor sau măcar cehilor şi ungurilor, să vedem cum stăm cu „softul", adică cu partea moale a lucrurilor, mai precis: curăţenia, ordinea, liniştea, cu ambianţa şi buna gospodărire a oraşelor şi satelor noastre, cu imaginea noastră de ansamblu şi de zi cu zi, pentru că şi la acest capitol, mult mai uşor de pus la punct, suntem încă foarte deficitari. ÎN LUNA IANUARIE AU FOST DISPONIBILIZATE APROAPE 350 DE PERSOANE Potrivit dnei Claudia Mileşan, inspector de specialitate la Agenţia judeţeană pentru ocu­parea forţei de muncă (AJOFM), în cursul lunii ianuarie a.c., în judeţul Mureş au fost disponi­­bilizate aproape 350 de per­soane. Dintre acestea, peste 200 provin din ramura construcţiilor (zona municipiului Târgu-Mureş) - în baza Legii nr.1/'91, republicată -, iar alte 110 persoane, trecute în şomaj temporar, sunt de la STPPL Solvata şi MIFP Sângeorgiu de Mureş (18 persoane), prin Ordonanţa 98/'99. Cu aceste noi disponibilizări, numărul total al şomerilor din judeţul Mureş este de 21.732, cu o rată a şomajului (8,44%) sub media pe ţară. Deocamdată, nu se anunţă noi disponibilizări, potrivit sursei citate. GHEORGHE GIURGIU

Next