Cuvîntul Nou, mai 1971 (Anul 4, nr. 316-341)
1971-05-04 / nr. 318
ANUL IV. Nr. 318 75 de ani de la moartea lui Traian Demetrescu POETUL MULŢIMILOR Trăind într-o epocă în care mişcarea muncitorească începe să se organizeze şi să se afirme în lupta pentru revendicări sociale şi politice, în care presa socialistă : „Lucrătorul român“ (1872), „Socialistul“ (1877), „înainte“ (1880), „România viitoare“ (1880), „Contemporanul“ (1881), începe să desfăşoare o intensă propagandă ştiinţifică, de combatere a misticismului şi superstiţiilor. Traian Demetrescu se apropie de mişcarea muncitorească, de lupta proletariatului pentru o viaţă mai bună. Poetul, cel de-al doilea copil al negustorului Radu Dumitriu şi al Ioanei Anica, s-a născut la 3 noiembrie 1866. Fire sensibilă, cu o constituţie firavă, viitorul poet şi-a petrecut o parte din copilărie în casele bunicii sale, situate pe o stradă lăturalnică a Craiovei unde se bucura de liniştea şi singurătatea grădinii în care, după cum mărturisea el mai tîrziu, şi-au dat întâlnire „tot felul de pomi, flori şi ierburi“. Atmosfera de aici şi-a lăsat amprenta asupra caracterului său, imprimîndu-i o sensibilitate rar întâlnită, o notă de blajinitate şi blîndeţe aproape feminină, reflexe care îl vor însoţi mereu în poeziile şi proza sa. După ce a terminat şcoala primară, în 1876, părinţii, l-au dat ca ajutor, unui toptangiu de bumbac unde a cunoscut asprimea unei vieţi umilite şi constrînse, fapt care l-a determinat să fugă şi să nu se mai întoarcă niciodată în magazinul toptangiului. A reuşit însă să-şi lămurească tatăl pentru a-1 lăsa să continue şcoala. Sărac — între timp tatăl îşi schimbase meseria şi scăpătase — fără bani şi slab îmbrăcat, dar de o inteligenţă sclipitoare, chinuit de atmosfera apăsătoare din liceu, frămîntat de o serie de probleme pe care viaţa i le pune în faţă, face primele încercări de poezie pe care le publică în ziarele craiovene „Clopotul“ şi „Alarma“. Conştient de sensibilitatea-i sufletească, de vitregiile regimului burghez pentru omul de artă, îi scrig lui Macedonski o scrisoare prin care îi cere ajutor şi-i propune colaborarea la „Literatorul“. Apare în paginile „Literatorului“ în anul 1884, an în care îi va apare, editat de editura „Samitca“ din Craiova, primul volum de poezii. (Şcoala de la „Literatorul“ îl va rupe pe Demetrescu de literatura tradiţională, deschizîndu-i drum spre poezia socială). Obosit de monotonia vieţii provinciale, de sîcîielile părinţilor şi rudelor, poetul, afirmat de acum, răspunde invitaţiei lui Macedonski şi pleacă ,la Bucureşti, în anul 1886. Capitala nu-i oferă însă suficiente posibilităţi de trai, aşa că se retrage din nou la Craiova unde scoate ziarul „Amicul libertăţii“, ziar în care va face o prodigioasă muncă de educaţie politică a cetăţenilor pentru ca aceştia să se poată apăra împotriva frazeologiei politicienilor vremii. De aici colaborează permanent la ziarele bucureştene „Revista literară“, „Analele literare“, „Peleşul“, „Gutemberg“ ş.a. In ziarul al cărui redactor era, a scris articole vehemente la adresa guvernatorilor ca „O vorbă mai mult“, „în lături corupătorii“, „Pro domo mea“, „Frazeologi politici“ ş.a. O adevărată campanie de luminare a poporului deschide în paginile „Revistei oltene“ scoasă împreună cu C.D. Penicioiu. Aici apar materiale de răspîndire a marxismului, traduceri din marii scriitori progresişti ruşi, francezi, germani, printre care Turgheniev, Schiller, Lenau, Alfred de Musset, George Sand, Loise Ackerman etc. In scurt timp „Revista olteană“ devine o tribună a ideilor înaintate, înrîurită fiind de presa socialistă a lui Gherea, Morţun, Nădejde ş.a., coloanele revistei ocupîndu-se adesea de soarta muncitorilor şi ţăranilor. ..Comentând cauzele răscoalelor ţărăneşti din 1888, în articolul „Un cuvînt către ţărani“ arată că revolta a fost o consecinţă firească a mizeriei în care se zbateau locuitorii satelor. Revine La Bucureşti în anul 1890. Publică în „Adevărul“ şi în alte reviste, cronici literare, studii de estetică şi literatură, poezie şi proză. Nu va sta mult, deoarece în 1892, ros de boală se îndreaptă din nou spre Craiova. In această perioadă articolele lui vizează politicianismul şi dinastia. Cronicile lui „Trageri pe sfoară“, „Regele viteaz“, „Rolul bitei în politică“, „Discursul regelui la Moşi“ sunt primite cu multă sim- patie de proletariat şi de intelectualitatea progresistă. Ascuţimea criticii sale la adresa monarhiei culminează cu sceneta „Nunta de argint“ scrisă cu ocazia împlinirii a 25 de ani de domnie a lui Carol I de Hohenzollern. Devenind membru al Partidului Social Democrat al muncitorilor din România continuă lupta pentru cauza proletariatului. Creşterea şi întărirea rîndurilor socialiştilor îl îmbărbătează, îi insuflă încredere în viitor. Simpatia şi adeziunea la cauza muncitorească reiese şi din poezia „aruncitorilor“, scrisă cu ocazia Zilei internaţionale a solidarităţii oamenilor muncii. Din idealurile voastre, visători flămînzi şi goi Vor răsări, ca nişte astre, / Senine lumi, cu oameni noi. Lumile senine care le visa poetul, idealurile pentru care a luptat prin scrisul lui s-au îndeplinit. Acum, cînd partidul împlineşte 50 de ani de la crearea sa, „oamenii noi“ despre care vorbea poetul, generaţiile de astăzi, trăiesc vremurile minunate pentru care s-au jertfit înaintaşii noştri, se bucură de libertate deplină. Am scris aceste rînduri în semn de omagiu celui care s-a stins din viaţă acum 75 de ani, la 29 aprilie 1896, şi care a fost poetul militant Traian Demetrescu. MIRCEA BORDA ! Muzica de fanfară, gen de tradiţie pe meleagurile judeţului nostru, a avut şi are numeroşi adepţi din rîndurile celor care, îndrăgind-o o perpetuează, din rîndul celor care, fascinaţi de ea o ascultă. Melancolia ei cu parfum de crizantemă şi ritm al trăsurilor de cai, place şi astăzi. Şi e bine că place. In fotografie : Fanfara comunei Chichiș. I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I II Pădurea spinzuraţilor Producţie a studioului „Bucureşti“. Scenariu : Titus Popovici (după romanul lui Liviu Rebreanu). Regia : Liviu Ciulei. Imaginea: Ovidiu Gologan. Muzica : Theodor Grigoriu. In distribuţie : Victor Rebengiuc, Liviu Ciulei, Ana Szeles, György Kovács, Ştefan Ciobotăraşu, Emerich Schaffer, Gina Patriciu. Distins cu un premiu pentru regie la ediţia 1969 a Festivalului internaţional de la Cannes, filmul Pădurea spinzuraţilor rămîne, după anii scurţi între timp, nu numai punctul cel mai înalt în creaţia cinematografică a lui Liviu Ciulei, dar totodată ţi unul dintre — puţinele — filme foarte solid realizate pînă acum la noi, peliculă demnă să reprezinte oricind ţi oriunde cinematografia românească, pagină de artă în stare să dăruiască din plin generaţiilor de spectatori bucuria autentică a întîlnirii cu frumosul, valoare definitivă, antologică, de care nici o cinematecă şi nici un curs de istorie a filmului românesc nu va mai putea face abstracţie. Condeie critice deosebit de pretenţioase i-au reproşat regizorului anumite lungimi ţi — dacă nu mă înşel — Liviu Ciulei însuţi, abia întors de la Cannes, mărturisea într-un interviu că, urmărind proiecţia din concurs, alături de un public nou şi atit de străin, alături de un juriu de la care-şi aştepta osînda, cusururile filmului său i-au devenit dintr-o dată insuportabil de evidente. Astăzi, mi se pare că ramificaţiile abundente şi lungimile filmului — căci ele există într-adevăr — merită mai puţin luate în discuţie. Esenţial este că — spre deosebire de atîtea şi atîtea pelicule pe care elogiile de la premieră nu le-au împiedicat să dispară — Pădurea spinzuraţilor a cîştigat lupta cu timpul. Transportarea personajelor lui Rebreanu din filele cărţii pe ecran e făcută cu respectul absolut necesar cînd e vorba de unul dintre cei mai mari prozatori ai literaturii române şi de un roman cunoscut, citit de toată lumea, învăţat la şcoală şi redescoperit mai tîrziu, la vîrsta la care ezitările şi zbaterea tragică a eroului îţi sînt cu mult mai apropiate. Şi totuşi, fidelitatea ecranizării nu anihilează transfigurarea, subtila mişcare de translaţie către alt ton, către alt registru. Fără a dilua substanţa viguroasă a cărţii. Ciulei o trece prin filtrele simţului său special pentru poezie, desenînd traiectoria evoluţiei eroului pe un fundal de umbre şi lumini simbolice. Simbolurile filmului nu se suprapun, ca zorzoane poetice, faptelor romanului, ci cresc din însăşi vibraţia lor, învăluind strîns o idee, o■ semnificaţie, o afirmaţie. Aşa de pildă finalul, splendidul final fără cuvinte care-i pune faţă în faţă pe ofiţerul condamnat la moarte Apostol Bologa şi pe iubita, lui, Ilona. Cu mişcări măsurate, grave, bătrîneţti, fata de la ţara aşterne omului ei masa. Ultima. Cu acelaşi firesc cu care ar fi făcut-o, dacă bărbatul s-ar fi întors obosit de la cîmp. Numai că gesturile ei au un aer solemn, în care simţi ceremonia despărţirii. Ilona îl înmormântează de fapt, în clipa asta, pe Bologa. A Şi mai sunt privirile lor care-şi iau, mistuite de febră, rămas bun, iar sub flacăra lor imaginea păleşte halucinant, se topeşte, îşi pierde consistenţa. Cerul n-are gratii Cerul n-are gratii este una dintre primele pelicule pe care Francisc Munteanu le-a realizat ca regizor. Autorul plasează acţiunea filmului său in anii ascensiunii legionare, încercînd ca pe vastul fundal politic al epocii să conducă o dezbatere despre rosturile artei şi despre relaţia artă-politică. Eroul, tînarul pictor Mihai Strihan, va acumula o asemenea experienţă incit va deveni conştient că nu poate rămîne, ca artist şi ca om, pe poziţiile pasivităţii retractile, ci e obligat să adopte o poziţie de luptă deschisă şi fermă. Mihai Strihan e un artist pornit din popor. Zugrav de biserici, el atrage întîmplător asupra sa atenţia unui critic la modă, care-l introduce in saloanele protipendadei artistice, prilej pentru autor de a efectua o incursiune critică in moravurile „lumii bune“ Dar tînarul însetat de puritate şi de frumos nu întîlneşte în cale doar depravarea, ci se loveşte şi de cruzimea politică a clasei conducătoare. Cerul n-are gratii supravieţuieşte mai ales ca film de portrete, căci în rest relaţiile dintre personaje sunt palide, iar biografia eroilor (inclusiv a celui principal) plina de hiatus-uri. Reţinem deci numai cîteva chipuri bine conturate, cum sînt profesorul Bercescu — prin intermediul căruia Mihai Strihan va lua legătura cu comuniştii — sau pictorul Marcian, exponent tipic al unei arte găunoase, lipsite de conţinut şi de mesaj liman, fals justificată prin maxime sforăitoare. In ce-l priveşte pe Strihan, evoluţia sa nu e foarte riguros urmărită iar actorul Vasile Ichim, în ciuda unei expresive fizionomii romantice, nu izbuteşte să acopere decât în parte lipsurile scenariului Două apariţii deosebit de convingătoare sunt Liviu Ciulei în profesorul Bercescu şi Tudorel Popa în Marcian• Pelicula ne restituie apoi chipul dispărut al regretatului Ştefan Ciobotăraşu, care interpretează cu un umor inegalabil rolul unui preot de ţara. CICLU DE FILME ■" ROMÂNEŞTI " ai Concursul „Tinereţe“, organizat de Comitetul judeţean Covasna al U.T.C., în cinstea aniversării semicentenarului creării Partidului Comunist Român, a luat sfîrşit prin tragerea la sorţi a cîştigătorilor, care a avut loc în seara zilei de 2 mai, în sala Teatrului Maghiar de Stat din Sfîntu Gheorghe, cînd s-a prezentat spectacolul de muzică uşoară susţinut de formaţia „Saturn“ şi soliştii Ansamblului cultural al tineretului din judeţul Covasna. Şi-a dat concursul apreciata cîntăreaţă Gabriela Teodorescu. Cîştigătorii concursului „Tinereţe“ sunt : Premiul I — un televizor „Venus“ : Maguly László, elev, satul Mărtineni, nr. 50. Premiul II — cite un aparat de radio portativ „Albatros“ : Jakab Ella, elevă, str. Libertăţii nr. 18, Sfîntu Gheorghe, Kopacz Margit, elevă, satul Tamaşfalău, nr. 234.Premiul III — cite un aparat de fotografiat „Liubitel“ : Spătăreanu Elena, funcţionară, cartierul Simeria blocul 18, apt. 18, Sfîntu Gheorghe, Sára Rozália, elevă, satul Surcea nr. 242, Nagy Klára, elevă, comuna Cernatul de Jos, nr. 440. Premiul IV — cite un ceas de mină „Pobeda“ : Spătăreanu Elena, Tohăneanu Maria, elevă, satul Ciumernic, nr. 439, Deák Hajnal, elevă, comuna Ghelinţa, nr. 117. Premiul V — cite un stilou „Flaro“ , Kozma Maria, elevă, str. Răcz nr. 12, Tîrgu Secuiesc, Török Elena, elevă, str. Banki Donăth, nr. 49, Sükösd Eva, muncitoare, Piaţa Tîrgului nr. 1, Sfîntu Gheorghe, Comitetul U.T.C. I. M. Căpeni, Freschiu Nicolae, militar în termen, Szabó Almos, cooperator, comuna Moacşa, nr. 161, Both Margareta, elevă, str. Libertăţii nr. 18, Sfintu Gheorghe, Szekeres Zsuzsánna, elevă, str. Minerilor, bloc 1, Baraolt, Biró Anna-Maria, elevă, comuna Belin, nr. 209, Zoltáni Aranka, elevă, comuna Reci, nr. 34. Concursul „Tinereţe“ şi-a desemnat elştiptorii la aaaaailaaaar CUVÎNTUL NOU se in curind în librării EDITURA POLITICA V. IONESCU : Mişcarea muncitorească din Valea Prahovei. Contribuţia ei la transformarea partidului socialist în partid comunist (1918—1921). M. C. STANESCU : Mişcarea muncitorească din România (1912—1924). X X X Voluntari români în Spania (1936—1939) amintiri şi documente. ŞTEFAN VOICU : Pagini de istorie socială. EDITURA ŞTIINŢIFICA . XXX Naţiunea şi contemporaneitatea. XXX Existenţă, cunoaştere, acţiune. XXX Cultura şi socialismul. EDITURA MINERVA . XXX Glasurile patriei (antologie de poezii patriotice). XXX întrecerea florilor (antologie din folclorul naţionalităţilor conlocuitoare). EDITURA DACIA ! XXX Iubeşte pe cei vii Nuvela maghiară contemporană. VIRGIL ARDELEANU : Proza ultimilor 25 de ani. III III Unităţile comerciale (Urmare din pag. 1) bilă Timar Ilona), unde atit localul, cit şi anexele, se prezintă la capitolul curăţeniei, jalnic ! Peste tot zăreşti murdărie, „munţi“ de vase murdare, dezordine în magazia de mină şi în bucătărie. Şi deoarece vorbeam de aspectul unităţilor, credem că este nimerit să vorbim şi de înfăţişarea celor care deservesc aceste unităţi. Exemple negative sunt la acest capitol destule vînzători şi mai ales responsabili (în paranteză fie spus, mai mult decit iresponsabili), ce arborează în relaţiile cu publicul consumator, o ţinută neîngrijită şi neigienică, în flagrantă opoziţie cu normele de comerţ , fără bonetă de protecţie, halate, care şi atunci cînd sînt arată ca vai de ele (rupte şi murdare), mîini neîngrijite etc. Am notat doar cîteva astfel de nume : Marosi Zita (responsabila bufetului Moacsa), Vacsuli Ferenc (responsabilul cofetăriei din Bicsad), Rapoldi Mózes (responsabilul bufetului din Malna și sat), Gal Mihai (responsabilul restaurantului din comuna Ozun) și lista mai poate fi extinsă. Cu prilejul controalelor efectuate de organele de control ale Inspectoratului comercial al judeţului pe traseele turistice, au mai fost depistate şi alte „mici nereguli mari“, atât pe linia aprovizionării cu mărfuri alimentare (preparate de bucătărie, calde şi reci), cât şi privitor la modul în care sunt păstrate şi depozitate mărfurile. „Performere“ s-au dovedit a fi din nou bufetele din comunele Olteni, Malnaş-sat, Chilieni, restaurantul din Ozun şi altele. De ce „cartea de vizită“ a propriei unităţi comerciale, în ultima instanţă, reputaţia de gazdă ospitalieră a judeţului nostru, este ştirbită de mereu ace,iaşi şi aceiaşi oameni ? Credem că măsurile radicale de remediere ce se impun, se lasă cam de mult aşteptate ! rrrrrrrryrjrrrjrTrrrrj'TTjrwwjjrrrrrrrjrrrTjrTT I I I I I I I I I I I I i I I I I I I Pe urmele materialelor publicate In ziarul nostru, nr. 285 din 26 martie a.c., a apărut articolul „O iniţiativă lăudabilă stivuită într-o magazie“, în materialul respectiv se sesiza o anomalie legată de propaganda turistică, respectiv, soarta pe care o are Ghidul turistic comercial al judeţului Covasna. Deşi editat anul trecut, într-un tiraj de 25.000 exemplare, stocul existent acum la început de sezon turistic este de 21.000 exemplare. Cauza principală a numărului redus de ghiduri vîndute anul trecut este aceea că el a fost difuzat doar în oraşul Sfîntu Gheorghe. Aşadar, un ghid turistic care anul trecut nu a fost oferit tocmai în localităţile cu flux turistic important : Covasna, Vîlcele, Malnaş, Bálványos ş.a. Deşi nici costul editării ghidului — 130.000 lei, nu este o sumă neglijabilă, esenţa lui era să popularizeze obiective turistice, trasee, servicii. Scopul, deosebit de important pentru judeţul nostru, care vrea şi trebuie să se lanseze în circuitul turistic, se pare că nu a fost înţeles de toată lumea. Dintre instituţiile vizate am primit răspuns doar de la Uniunea judeţeană a cooperativelor de consum. In răspuns se arată că constituirea şi utilizarea fondului de reclamă se poate face doar cu aprobarea Centrocoop-ului, aprobare care — în cazul ghidului în discuţie — nu a fost obţinută. In finalul scrisorii se arată : „Conducerea întreprinderii analizînd situaţia şi ţinînd cont de articolul de mai sus, a hotărît că va prelua 1000 bucăţi din acest ghid, punindu-se în vînzare în unităţile turistice ale cooperaţiei de consum din judeţul nostru“. Apreciind promptitudinea răspunsului dat de U.J.C.C. precum şi hotărîrea luată, nu putem să nu ne arătăm nedumerirea faţă de cifra de 1.000 ! ? Nu am primit răspuns din partea întreprinderii balneoclimaterice şi Uniunii judeţene a cooperativelor meşteşugăreşti deşi termenul este demult depăşit. (Urmare din pag. 1) fie numeroase puncte sanitare cu cadre medii sanitare bine pregătite. Pe lingă lărgirea bazei materiale a reţelei sanitare prin crearea de noi unităţi sanitare şi dotarea corespunzătoare a acestora cu aparatură şi instrumentar medical modern, s-a mărit foarte mult şi numărul cadrelor medico-sanitare. Faţă de 52 medici cîţi au lucrat in total pe teritoriul actualului judeţ în 1947, astăzi sunt încadraţi în unităţile noastre sanitare, în total, 250 medici, revenind la fiecare 720 locuitori un medic. Dintre aceştia, 66 îşi desfăşoară activitatea în mediul rural, revenind astfel, aici, la 1863 locuitori un medic. Pe lingă aceste cadre activează pe teritoriul judeţului 872 de cadre medii sanitare de specialitate, revenind la fiecare 200 de locuitori cite un cadru mediu sanitar pe total judeţ, iar în mediul rural la fiecare 610 locuitori un cadru mediu. Fondurile băneşti investite pentru acţiuni sanitare au crescut an de an. Numai în ultimii 3 ani acestea au sporit cu 11 milioane lei, din care peste 7 milioane au fost cheltuiţi pentru dotarea unităţilor sanitare cu aparatură şi instrumentar medical modern. O problemă importantă, în politica sanitară a partidului a constituit-o ocrotirea mamei şi copilului. Pentru a se crea condiţii cit mai bune viitoarelor mame, la fiecare unitate spitalicească s-au înfiinţat maternităţi, iar în localităţile izolată şi greu accesibile, case de naştere. Astfel, la ora actuală, 208 paturi stau la dispoziţia gravidelor în unităţile spitaliceşti, în afara celor 27 paturi din casele de naştere, fiecare unitate fiind bine dotată atit cu aparate cit şi cu cadre de specialitate. Totodată s-a lărgit în mod impresionant reţeaua de pediatrie, care dispune în prezent de 317 paturi de pediatrie şi 116 paturi pentru nou-născuţi în unităţile spitaliceşti, iar în fiecare circumscripţie sanitară funcţionează cadre de specialitate de obstetrică-ginecologie şi de pediatrie. Totodată, pentru îngrijirea copiilor mici în condiţii corespunzătoare şi în ajutorul mamelor din cîmpul muncii, s-a acordat atenţie deosebită înfiinţării unui mare număr de creşe sezoniere în mediul rural şi creşe permanente în mediul urban; astăzi, acestea din urmă, dispun de 191 locuri. O importanţă deosebită în ocrotirea sănătăţii salariaţilor din întreprinderile industriale considerăm că a avut introducerea dispensarizării muncitorilor de la locurile de muncă cu noxe profesionale, controlul lor periodic, înfiinţarea dispensarelor de întreprindere, asistenţă preferenţială în întreprinderi. Paralel, s-a lărgit foarte mult şi reţeaua de stomatologie. Astăzi, pe lingă centrul de stomatologie din Sfîntu Gheorghe, în fiecare oraş al judeţului există cabinete de stomatologie. In mediul rural numărul acestora se ridică la 10. Desigur că, pentru a ridica asistenţa sanitară pe o treaptă superioară nu este de ajuns crearea unei baze materiale puternice, aceasta implicînd şi o lărgire permanentă a cunoştinţelor profesionale, ridicarea permanentă a calificării cadrelor. In atingerea acestui scop o mare importanţă are crearea unui centru de documentare medicală în oraşul Sfîntu Gheorghe, ridicarea calificării cadrelor prin organizarea a numeroase cursuri de specializare, perfecţionare şi de medicină generală, la care participă un număr tot mai mare de cadre sanitare, cit şi activitatea tot mai bogată a filialei judeţene a U.S.S.M. Pentru viitor acestui domeniu i se deschid perspective noi, care vor contribui în mod substanţial la îmbunătăţirea permanentă a asistenţei sanitare a populaţiei. Astfel, în actualul cincinal, mai precis în anul 1972, va începe construirea în oraşul Sfîntu Gheorghe a unui nou spital judeţean, dotat cu mijloacele cele mai moderne de diagnostic şi de terapie, cu 383 paturi, cuplat cu policlinica judeţeană tip II, cu o capacitate de 760 consultaţii pe zi, în oraşele judeţului se vor ridica şase creşe, iar la Tîrgu Secuiesc va funcţiona un centru stomatologic cu 10 unităţi de lucru. In mediul rural, reţeaua sanitară va cunoaşte o dezvoltare permanentă. Aici se vor construi 7 dispensare moderne, bine înzestrate, la unele dintre ele lucrările de execuţie fiind deja într-un stadiu avansat. REŢEAUA SANITARĂ ee ■—sau—imwuni în Gingașele gladiole, crescute în sera din Sfîntu Gheorghe sînt mult căutate de iubitorii de frumos. Pag. 2 ŞI-AU DEZIS MESERIA Cînd s-au văzut singuri, singurei în pădurea Foryntos, Anton Kocsis, Ferencz Izsák, Iosif Nagy şi István Székely, toţi din Ilieni, şi-au zis că acum pot da lovitura cea mare. Dacă aveau atîta material lemnos la dispoziţie, de ce să nu-şi facă, şi ei ceva provizii ? Că nu strică... Şi ca totul să meargă pe roate, „cei patru“ au ticluit un „plan de acţiune“ şi fără să mai stea mult pe gînduri,l-au pus în aplicare. Planul era simplu şi eficace : un transport la parchet şi unul acasă. Intr-o zi, însă lucrătorii postului de miliţie din comună le-au dat peste cap planul, prinzindu-i „cu miţa în sac“ şi au pornit acţiunea de cercetare penală pentru infracţiune silvică. Asta aşa ca să le treacă cheful să mai schimbe cărăuşia cu hoţia. S-A INTIMPLAT LA KM. 03 Opreşte autobuzul în staţie, la km. 11,3. Călătorii coboară, se asigură în dreapta şi-n stingă şi apoi traversează. Numai Elena Tohăneanu din Intorsura Buzăului, în graba ei, coborind prin spatele autobuzului 31-CV-378, a uitat de regulile de circulaţie şi „s-a trezit“ sub roţile autodubiţei 31-Cv-491, şi de acolo la spital. A avut noroc. A scăpat doar cu cîteva zgîrieturi şi vînătăi. Putea să se termine mai tragic. UN TATĂ RĂTĂCITOR Acum cinci ani pe Ioan Toilor din Sfîntu Gheorghe l-a apucat dorul de hoinăreală şi de atunci nu s-a mai întors acasă. L-au tot aşteptat cei trei minori şi soţia dar în zadar. Tribunalul, prin sentinţa civilă 2020 l-a obligat pe fugar la 500 lei pensia de întreţinere, obligaţie de care nu s-a achitat nici pînă in prezent. Rătăceşte omul pe undeva, dar cam de mult. Poate se va „îndura“ să vină şi pe acasă. Nu de altceva, însă mai tîrziu ar fi posibilă o schimbare de domiciliu mai puţin ospitalier. AURELIA LOJINSC111 1