Cuvîntul Nou, iunie 1971 (Anul 4, nr. 342-367)
1971-06-11 / nr. 351
Pag. 2 ---- 10 duminica im familie Producţie a studiourilor cehoslovace. Regia : Iaroslav Papousek. Interpretează : Ioîsef Sebanek (bunicul), Marie I Motlova (bunica), Frantisek Husak (soţul), Helena Rusi- Ikova (soţia). Înainte de a-şi încerca puterile ca autor independent, Iaroslav Papousek a fost scenaristul filmelor lui Milos Forman, regizorul nr. 1 al „noului val“ ceh. E deci cit se poate de firesc ca în O duminică în familie să regăsim ceva din umorul amar fi din tematica specifică a neuitatelor pelicule ale lui Forman. Ce anume ? CU ? Cum ? Să vedem. Papousek se întîlneşte cu autorul Asului de pică — şi de altfel nu numai cu el, ci cu toţi creatorii noii şcoli cinematografice cehe — în interesul pe care ei îl acordă, constant, existenţei banale a omului oarecare, vieţii lui lipsite de orizont şi de evenimente. Personajele din duminică în familie (infinit mai expresiv, mai sarcastic, titlul original sună : „Ecce homo Homolka“) sunt nişte funcţionari fără imaginaţie, sedentari şi bine hrăniţi, care aspiră la un trai aşezat, ordonat, consumă din cină în cină (foarte rar) artă, aşa cum ar înghiţi mititei la grătar şi, aţipind într-o blinda tihnă a spiritului, nu cultivă alte idealuri decit pe cele mărunte, domestice. Pe aceşti oameni, Papousek îi urmăreşte cu aparatul său de filmat o duminică întreagă, inventariindu-le atent gesturile, cuvintele, reacţiile — şi scriind astfel, cu voluptate, o cronică a mediocrităţii. Iar una dintre subtilităţile filmului este asemănarea subterană pe care o ghiceşti, dincolo de inevitabilele deosebiri — niciodată fundamentale — între cele trei generaţii ale tribului Homolka. Lipsa de fantezie şi de generozitate a tinerilor nu e prea departe de ticurile ridicole ale bătrînilor, de satisfacţia stupidă cu care ei se dedau micilor lor „pasiuni“ fără importanţă. Iar foarte tinerele mlădiţe ale familiei, în vîrstă de numai ciţiva ani, imită conştiincios deprinderile celor mari, deşi pentru ei, bineînţeles, toate acestea nu sunt deocamdată un fel de-a fi, ci doar un joc. Astăzi, dar mîine ... Papousek ne lasă să înţelegem că, în clanul Homolka, fiecare generaţie o prefigurează deplin pe următoarea. Incapabili să se desprindă din tiparul în care au fost modelaţi, aceşti oameni preiau şi transmit mai departe înfiorătorul lor spirit gregar. Autorul Duminicii în familie a învăţat de la Forman să prindă sub lupa a- jj paratului său de filmat U- ritul. La Forman, radiografia u- ritului era doar un mijloc, o etapă premergătoare re- jevelaţiei. Pentru Papousek ea jj devine scop în sine, staţie - terminus. Forman căuta ba- ■ natul pentru ca, mărindu-l , sub dioptriile ironiei sale, să ne uimească cu specia- ■ colul penibil, derizoriu, ce jj se desfăşura fără încetare ^ sub aparenţele monotone ale exigenţelor fără însemnătate. Şi, ocrotite de aceste aparenţe cenuşii, cumsecade, stupiditatea şi hidoşenia ni se dezvăluiau supravieţuind imense, monstruoase malefice, lată de ce la filmele lui Forman nu se poate ride niciodată destins, fără griji. Ele există tocmai ca să îngrijoreze. Ca să înspăimînte, desfăşurînd sub ochii noştri portretul complet al filistinului, in toate, detaliile şi semnificaţiile sale. Papousek ne ni- i găduie în schimb să ne ajj mtzăm după plac. Prodigio- - sul său simţ de observaţie caută la nesfîrşit pentru noi prilejuri de rîs. Şi aşa, rizind mereu, simţi cum Duminică de familie îşi pierde încetul cu încetul gravita- tea, pentru a deveni în cele din urmă o simplă anecdo- j tă despre tabieturile de fa- | miile. I ; (CJ)|o(q|o A. ROTARI! I i (Urmare din pag. 1) Lent, pastă de măceș, corn, zmeură și din alte fructe de pădure. în colaborare cu ocoalele silvice vrem să valorificăm, prin conservare, ciuperca iute, iar cu Fabrica de amidon din Tîrgu Secuiesc, să „transformăm" pulpele de porumb în produse alimentare. I.IX. „Spicul" Sfîntu Gheorghe,îşi propune ca, pe lingă „Ozonadă" să realizeze şi alte băuturi răcoritoare, tot din resursele locale. Un alt interlocutor, tovarăşul Ioan Török, preşedintele Uniunii judeţene a cooperativelor meşteşugăreşti, s-a referit în azosebi la conlucrarea cu unităţile agricole de producţie : — în oraşul Covasna, cooperativa „Avîntul" şi cea agricolă din localitate vor construi, anul acesta, o seră de flori; cooperativa „Constructorul" va atinge o producţie proprie de 500.000 cărămizi, iar în colaborare cu C.A.P. Bodoc va organiza un şantier de ■ prefabricate la balastiera de lingă Olteni. Forţa de muncă şi materia primă sunt asigurate de C.A.P., iar fondurile de către cooperativa noastră. O acţiune de amploare, a celor două uniuni — U.J.C.M. şi U.J.C.A.P. — constă în prelucrarea de fire de in, în diverse ţesături, pe care le dăm, iarna, femeilor din C.A.P., pentru a broda feţe de roasă, ştergare, prosoape etc.; satul Harale — comuna Ghelinţa — e „gazda" unei secţii de covoare înnodate, În mediul rural vom asigura, anul acesta, şase puncte fixe de reparaţii aparate de radio şi televizoare, în localităţi în care nu avem ateliere, in acest, sector, al prestărilor de servicii către populaţie, ca şi în altele, se simte încă lipsa de oameni calificaţi. De aceea una din preocupările noastre o constituie pregătirea de noi meseriaşi — croitori, frizeri, cosmeticiene, depănatori radio şi televizoare etc. Un exemplu concret: luna viitoare vom trimite pentru calificare, 30 de oameni din zona Baraoltului necesari cooperativei meşteşugăreşti respective. Atît legea cît şi decizia amintite în prezentul articol, oferă şi cooperaţiei de consum posibilităţi sporite de a contribui la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale oamenilor muncii. De aceea, am solicitat amănunte tovarăşului Ştefan Máthé, preşedintele U.J.C.C. „ Anul acesta vor lua fiinţă 17 secţii proprii şi, în colaborare cu alte organe, încă 10 unităţi de prestaţie. De asemenea, împreună cu unele C.A.P., vom înfiinţa baze agrozootehnice de producţie. în cursul anului 1971 vom amenaja 9 crescătorii de iepuri, trei crescătorii de oi (cu 900 de capete) şi, în cooperare cu C.A.P. Aita Mare, o crescătorie de gîşte. Reţeaua cooperaţiei de consum se va îmbogăţi cu încă trei tării, la Ozun, Belin şi Arad, cu patru secţii tip „Gospodina" — la Tîrgu Secuiesc, Covasna, Intorsura Buzăului şi Baraolt — şi mai multe unităţi de desfacere a produselor de patiserie la Valea Crişului, Arcuş, Hăghig, Moacşa, Brăduţ Turia, Catalina, Păpăuţi etc. Preconizăm să înfiinţăm, la Ozun şi Ojdula, microcomplexe de prestări servicii, iar în formtăţile mai izolate să trimitem, periodic, oamenii noştri din secţiileexistente în centrele de comună. Despre concretizarea ideilor şi cerinţelor cuprinse în actele normative la care ne referim, ne-a vorbit şi tovarăşul Iosif Németh, vicepreşedintele U.J.C.A.P. — Unităţile noastre agricole cunosc o dezvoltare intensă. Vă prezint, succint, ceea ce s-a realizat sau urmează să se realizeze în acest an, în cadrul unor cooperative agricole de producţie ; la Ghelinţa se dezvoltă atelierul de confecţionat lăzi pentru export, puţine, ciubere, căzi, piese metalice de schimb pentru autocamioane etc. La Brăduţ s-a început executarea lăzilor-navetă ; la Arcuş — atelierul de confecţionat uşi, tocuri de fereastră, lăzimavetă ; la Lemnia este în curs de amenajare un canal de irigaţii şi un eleşteu ; la Micfalău— o carieră de piatră şi un chioşc pentru desfacerea produselor agro-alimentare; la Ghidfalău, s-a început confecţionarea tuburilor şi stîlpilor de beton, se va infiinţa un atelier de plăpumărie, cojocărie; la Baraolt — arderea varului ; la Băţanii Mari — dezvoltarea unităţii de cărămizi şi ţigle, precum şi confecţionarea de lăzi-navetă; la Lemnia — o producţie anuală de sute de mii de araci; la Aita Mare — uşi, tocuri de fereastră, lăzi-navetă, cărămidă. In perspectivă intenţionăm să reînfiinţăm echipele noastre de constructori ; de asemenea, cooperatorii de la Arad, Belin Aita Mare, Hăghig ş.a. vor să valorifice stuful care pînă acum nu a fost utilizat împreună cu alte C.A.P., cel de la Tîrgu Secuiesc în mediul rural vom asigura o suprafaţă de 0,5 ha. Prin toate aceste activităţi, vom putea asigura o mai bună utilizare a rezervelor materiale şi umane existente ,în mediul rural, vom asigura o creştere substanţială a veniturilor fiecărui membru cooperator. Deşi, din punct de vedere economic, roadele muncii elevilor în orele de atelier sau în timpul liber,sunt de mai mică valoare, Decizia nr. 104 acordă o mare importanţă activităţii practice a tineretului studios. Ca răspuns la această solicitare, Inspectoratul şcolar judeţean a făcut un apel la toate liceele, şcolile generale şi profesionale din judeţ. Rezultatul ? O listă destul de bogată cu obiecte realizate de elevi : Liceul Baraolt , e prezent cu mileuri, perne decorative, lămpi, rafturi pentru cărţi; cei din Covasna şi Şcoala generală Covasna—Voineşti au confecţionat covoare persane, feţe de pernă, păpuşi, veste . Liceul teoretic din Tîrgu Secuiesc şi elevii Şcolii generale din Ojdula au produs diferite obiecte din metal şi lemn. Lista e completată de elevii din Barcani, Zăbala, Brădet Intorsura Buzăului, Brateş, Malnaş, Zăbrătău, Arad, Telechia, Sfîntu Gheorghe, Breţcu, Cernat, Sărămaş, Turia, Vilcele, Poian etc. Rezultatul migalei lor este oferit industriei locale, pentru valorificare, ceea ce constituie un stimulent, nu numai moral, ci şi material, pentru toţi elevii c Se impune o primă constatare. Conţinutul Deciziei nr. 104/1971, grefat pe avantajele oferite de Legea privind organizarea şi dezvoltarea activităţilor industriale, de prelucrare a produselor agricole, construcţii şi prestări de servicii, şi-a vădit utilitatea încă din primele săptămîni de la adoptare, în majoritatea cazurilor, forurile chemate să aplice cele două acte normative au manifestat multă receptivitate. Considerăm necesar, însă, să subliniem şi unnele aspecte mai puțin lăudabile. De ce decizia mai sus-amintită a trebuit să facă 10 zile pe drumul de câţivazeci de metri — dintre Consiliul popular judeţean şi Direcţia industriei locale? Nu e prea mult ? ! în altă ordine de idei, dată fiind penuria de meseriaşi din reţeaua cooperaţiei meşteşugăreşti, e necesar ca U.J.C.M. să-şi intensifice preocupările şi, cu sprijinul efectiv al Inspectoratului şcolar judeţean şi al Consiliului judeţean al sindicatelor, să îndrume şi să asigure calificarea, într-un ritm susţinut, a unui număr sporit de tineri, în meseriile din cele mai solicitate secţii ale sale. Pe de altă parte, Inspectoratul şcolar judeţean va trebui, în viitor, să aplice Decizia, nr. IT n şi numai în şcolile generale şi licee, ci şi în şcolile profesionaletextile, de construcţii etc., asigurînd astfel o mai bunălegătură între teorie şi practică, pregătind elevul pentru a deveni un cît mai bun muncitor. De asemenea, să organizeze activităţi productive, şi pentru acei absolvenţi ai şcolilor generale care nu sunt cuprinşi în vreo formă sau alta de şcolarizare, calificare sau muncă. Deşi „startul" în aplicarea celor două acte normative în discuţie este satisfăcător, considerăm că mai sunt încă multe posibilităţi, în judeţul nostru, de valorificări superioară a resurselor locale, materiale şi umane existente. Şi acest fapt nu poate constitui decit un stimulent. Doua actte normative Danós Miklós Prestigioasa editură din Cluj, deşi nu are experienţa multora din editurile centrale, îşi face simţită prezenţa pe piaţa literaturii româneşti, cu lucrări deosebitde valoroase aparţinînd diferitelor genuri ale creaţiei artistice. Consemnînd faptul că, record, două din romanele editate aici : ABSENŢII de Augustin Buzaru şi NEBUNUL ŞI FLOAREA de Romulus Guga au fost distinse cu marele premiu pentru proză pe anul 1971, relevăm totodată, că instituţia clujeană acordă atenţie cuvenită cărţilor scriitorilor naţionalităţilor conlocuitoare, între acestea semnalăm ca o apariţie proaspătă, proza scriitorului maghiar Dános Miklós. De mică dimensiune — numai o sută treizeci şi cinci de pagini — romanul lui Dános Miklós, tradus în limba română de Veronica Bîrlădeanu, se impune atenţiei publice prin tematica sa destul de temerara în peisajul beletristicii actuale. Constituindu-se ca o evocare — pare-se reală şi obiectivă — a unui crîmpei de viaţă, cu originea lui iniţială în lagărele de concentrare naziste, cartea su ascită interesul lectorului mereu curios să afle deznodămîntul acţiunii, epilogul. Fiind o evocare cu implicaţii personale ale eroului-povestitor, subiectul romanului e oarecum liniar, nu este încărcat într-un mod artificial şi abstract. Aceasta însă nu-i diminuează nicidecum intensitatea. Dimpotrivă, îi conferă acea notă de autenticitate care de fapt, sporeşte valoarea cărţii. Prin relatarea limpede a aspectelor de viaţă investigate, autorul urmăreşte— cu siguranţă —realizarea în conştiinţa cititorului, a acelui credit pe care îl are în vedere în primul rînd. Anume, vrea să convingă cum — într-o perioadă istorică nu prea îndepărtată, azi, categoric, depăşită — eroul său, un priceput arhitect, victimă a barbariei fasciste, a fost tîrît împotriva adevărului evident — într-o „afacere" social-politică dubioasă. Ipostaza în care se află eroul, în raport cu propria conştiință este o tragedie. Este o tragedie a sa, în primul rînd, dar e şi una generînd din elementele constitutive, ale unei societăţi în plină evoluţie spre consolidare, spre desăvîrşire. Eroarea, gravă prin consecinţele imediate asupra destinului personajului, nu putea fi însă una a sistemului, nu putea fi şi nu este una a concepţiei ce stă la baza societăţii noastre noi, în perimetrul căreia este plasata acţiunea cărţii. Aşa se şi explică de altfel, că, în final asistăm la o rezolvare luminoasă a conflictului. Eroul nu iese din încercarea la care a fost supus ca un mutilat iremediabil. Crezul său optimist prezent chiar şi în clipele dramatice ale interogatoriilor repetate, va birui pînă la urmă. El, eroul romanului, se va integra din nou pulsului constructiv, va cuceri o nouă redută, va continua bătălia pentru viaţă, pentru frumos. Trebuie remarcat apoi, ca o înţelegere a realităţii că Dános Miklós are o viziune clară atunci cînd descrie relaţiile ce se stabilesc între oameni, chiar în condiţii mai speciale, ca acelea pe care le transpune artistic. Astfel, alături de cazul eroului principal într-o rezolvare pozitivă a situaţiei sale, acesta este înconjurat de semeni de-ai lui, oameni cu o înaltă conştiinţă, capabili să-i susţină moralul, să-l încurajeze. Acestora autorul le va zugrăvi portretul în culori deschise, descifrîndu-le sufletul în toată complexitatea. E cazul să amintim în acest sens, portretul Fetei de la Cîmpina şi cu atît mai mult al Bdbilului — personaj simbolic, comunist încercat, cu un fond uman deosebit de bogat. Bine realizat este, de asemenea, şi un alt personaj — Partizanul, tovarăşita suferinţă, victimă a aceleiaşi erori, motivată de autorii ei numai prin dorinţe — logic tactice — de a răscoli un trecut uitat, de a cotrobăi în răni cicatrizate. O asemenea rezolvare, în primul singular, insolit în raport convingerea lectorului că prozatorul a ales din viață un fapt -cam am spus — real, posibil deci chiar într-o structură socială ca a noastră, dar că el, prozatorul l-a înfăţişat nu ca pe unul general specific vremilor de azi, ci ca pe unul singular, insolit în raport cu multitudinea copleşitoare a liotelor pozitive. în aceasta constă de altfel, meritul primordial al cărţii. Dar nu numai în aceasta, deoarece — dincolo de încărcătura materialului faptic — romanul se caracterizează şi printr-o bună ştiinţă a consemnării psihologiei celor cîteva personaje, printr-o neîndoielnică putere evocatoaie. Sigur, proza recenzată acum, ca oricare alta, nu este lipsită şi de unele carenţe. O analiză mai amănunţită, eventual într-un alt spaţiu tipografic ar fi în măsură să le semnaleze. Nu este cazul însă, să o facem aici, întrucît scopul nostru a fost înainte de orice, acela de atrage atenţia asupra unei cărţi interesante. VALENTIN BORDA Grupul vocal din comuna Racoșul de Sus. CUVÎNTUL NOU *. ' I t 'X.-.. în biblioteca Școlii profesionale textile din orașul Sfîntu Gheorghe Comentariul etapei divizionare A la fotbal Crezusem, ca mulţi dintre dumneavoastră, că etapa a 27-a prin duelul direct Dinamo—Rapid va soluţiona dilema titlului iar că la celălalt pol, printr-o înfringere Bacăul, Progresul sau C.F.R. Cluj se vor hotărî definitiv a lua loc, alături de C.F.R. Timişoara, pe banca condamnaţilor. Dar n-a fost să fie aşa. Meciurile importante pentru configuraţia listei valorice s-au încheiat la egalitate, rezervînd publicului aceleaşi incertitudini şi tensionînd campionatul a cote voltaice ce depăşesc parametrii obişnuiţi. Poziţiile echipelor în punctele de mare interes au rămas aceleaşi. De fapt cele 720 de minute de acerbă încleştare s-au soldat cu un statu quo care are meritul să facă finalul şi mai pasionant, să nu zdruncine nervii şi să nu pună pe jar. Nu numai pe noi, ci în primul rînd pe jucători. N-aţi observat ? Au devenit mai nervoşi. Din ce în ce mai dese abateri, durităţi, acte de indisciplină, Farul, Petrolul şi Rapidul au jucat în 10 oameni. Olteanu (F.C. Argeş) scos din formaţie , Dobrin şi Ivan avertizaţi. Cartonaşele galbene şi roşii sunt scoase la iveală cu mai multă uşurinţă. Arbitrii nu mai asigură doar conducerea regulamentară a meciului, ci fac şi poliţia fotbalului. Este un semn de oboseală ! Şi de nervozitate ! Tot din oboseală. In timp ce majoritatea campionatelor europene s-au terminat, jucătorii bucurindu-se de soare şi de vacanţă, echipele noastre supraîncălzite la propriu şi la figurat ne pun probleme de presiune, de răbdare. .. şi de înţelegere. Dinamo, nici n-a ciştigat titlul, dar nici nu l-a pierdut in meciul cu Rapid. A pierdut un om , pe cel mai credincios. A pierdut un general , pe cel mai capabil. A pierdut un luptător, pe cel mai viteaz. Nelu Nunweiller s-a ră- ’A \ s \ nit eroic pe frontul fotbalului, într-o încleștare loială, cavalerească pentru desemnarea celui mai bun. Și nu este exclus ca locul liber lăsat de Nunweiller să fie fisura prin care vîltorile ultimelor trei etape vor măcina stînca ce se cheamă Dinamo. C.F.R. Cluj, Progresul şi S. C. Bacău cîştigînd cite un punct, au mai aminat printr-o transfuzie o scadenţă inevitabilă. Confruntările lor despărţite de sute de km sînt revolta unor incurabili... care nu vor să moară. Şi totuşi... dacă se vor salva. Această necertitudine explică febra şi justifică agitaţia lor epidemică. Spre deosebire de C.F.R. Timişoara care s-a decis să moară demn, senin, Macri şi echipa sa are umorul de-a face farse campionatului, de a-şi aminti de zilele bune de odinioară şi de a reînvia pentru o repriză sau o partidă întreagă (uneori) amintirile unei tinereţi glorioase. Miercuri la Ploieşti C.F.R. Timişoara a făcut loc cu eleganţă echipei lui Dobrin să intre în zona liniştei. Farul a pierdut două puncte, dar nu şi speranţa locului trei, ceea ce este mai important. Naidin de la Jiul, după Dinamo, a îngenuncheat şi Petrolul şi tot la acelaşi scor 2—0 iar Politehnica Iaşi învingînd categoric (4—1) pe actualii campioni — U.T.A. îşi oferă satisfacţii de compensaţie pentru regretul de a fi pierdut unul din rolurile principale ale campionatului 1970— 1971. De fapt, victoriile şi înfringerile echipelor de la mijlocul clasamentului, neesenţiale, aproape că trec neobservate, prefigurind vacanţele care se apropie, îmbietoare. Încă trei etape. Doar trei. MIHAI BIRĂ Statu quo Un chioşc cu cîntec..* în anul trecut, prin luna noiembrie, în incinta Sectoru- ului de industrializare a lemnului din Zăbrătău a fost instalat pentru salariaţii unităţii un chioşc, unde aceştia puteau cumpăra legume, fructe, etc. Totul a mers cum a mers, pînă în momentul cînd gestionara chioşcului, Irina Mitrea, a în-chis pe motiv că ,,nu-i rentabil" (!), că „nu face vînzare". , Şi a plecat. De atunci nimeni n-a mai vrut să ia în gestiune chioşcul. Urmarea : acesta a fost desfiinţat. Deci, un lucru bun, util, pentru care conducerea fabricii i s-a zbătut timp îndelungat, s-a năruit din cauza neglijenţei, a lipsei de bunăvoinţă a unor oameni. Considerăm, că greşeala trebuie căutată nu în argumen- taţii puerile, ci... în profilul acestui chioşc. De la bun în- ceput, acesta trebuia să pună la dispoziţia salariaţilor de aici, pe Ungă mărfurile existente — legume, fructe, zarzavaturi, conţ serve — şi mărfuri de strictă necesitate: produse de panificaţie (cornuri, împletituri, franzelaţe), răcoritoare, ţigări, pro-duse de patiserie etc. Aceasta cu atît mai mult cu cit pe timpul pauzei salariaţii, să nu mai fie nevoiţi să se deplnseţe la magaazinul alimentar din centrul localităţii. Ce se înieerapia dacă conducerea Cooperativei orăşeneşti de consum iuţin Intorsura Buzăului lua sub patronajul său acest chioşc şi nu I.J.I.V.L.F. ? Nimic. Absolut nimic. Dimpotrivă credem că ar fi fost o sursă destul de rentabilă pentru realizarea pla- nului. „ Situaţia, nu e ireparabilă. Conducerea S.I.L. Zăbrătău, trebuie doar să facă demersuri pe lingă Cooperativa de con- ^ sum pentru redeschiderea chioşcului, dar cu un profil bine determinat în funcţie de cerinţele salariaţilor. Şi nu este greu. E necesar doar puţină înţelegere. Atît. Insistăm asupra I acestui lucru, deoarece deschiderea lui, ar fi în primul rînd I spre binele salariaţilor, care nu-şi vor mai irosi pauza aler- gînd după un pachet de ţigări, un suc etc., pînă în centrul Zăbrătăuîui. Așadar nimeni nu va avea nimic de pierdut. Dimpotrivă. ) Atunci... I. NEGURĂ ! ANUL IV. 351 Pavilionul băilor de acid carbonic de la Vilcele. Deaki L., Sfîntu Gheorghe. Dacă unitatea nu poate să vă repartizeze în specialitatea pentru care aţi fost şcolarizat, urmează a vă oferi un loc de muncă apropiat de specificul calificării sau să vă acorde transferul la o altă unitate din cadrul aceluiaşi minister. Victor C„ Intorsura Buzăului, în conformitate cu articolul 22 din Legea nr. 1/1970, întreruperea vechimii în munca sau a vechimii în aceeaşi unitate (cazul dvs. transfer la cerere) atrage diminuarea sau pierderea unor drepturi privind acordarea treptelor şi gradaţiilor. încadrarea dvs. la nivelul de bază este legală. Un grup de muncitori, Tîrgu Secuiesc. Paza în uzină se face în conformitate cu H.C.M. Nr. 1505/1954, în sensul că orele efectuate se compensează prin acordare de timp corespunzător în următoarele două săptămîni. Aceeaşi situaţie se prezintă şi dacă orele de serviciu au fost efectuate în zilele de repaus săptămînal, din dispoziţia specială a conducerii unităţii. Ibolya R., Ozun. Angajatele care nasc al treilea copil şi următorii, indiferent de vechimea neîntreruptă în muncă, au dreptul, conform H.C.M. nr. 880/1965 şi H.C.M. nr. 1356/1968 la ajutoare pe timpul concediului de maternitate — în proporţie de 94 la sută din salariul tarifar lunar. Dvs., avînd un copil sub 9 luni de zile, aveți dreptul la un program redus de 6 ore (sau pauză de jumătate de oră la fiecare ore de muncă). Dreptul de salariu la dv. în cazul programului redus pentru alăptarea copilului se plăteşte cu norma întreagă de 8 ore. Mailat I.. Baraolt în conformitate cu art. 8 din Legea nr. 27/1966 pentru angajaţii care au lucrat în locuri de muncă încadrate in grupele I şi ÎI şi au vechime în mrkă (25 ani, bărbaţii şi 20 ani femeile), vîrsta de pensionare prevăzută la art. 7 (62 ani bărbaţii şi 55 ani femeile) se reduce cu cîte : a) 6 luni pentru fiecare an lucrat efectiv în locurile de muncă din grupa I ; b) 3 luni pentru fiecare an lucrat efectiv în locurile de muncă din grupa a II-a. I. LASCU, procuror