Cuvîntul Nou, ianuarie 1972 (Anul 5, nr. 527-550)

1972-01-04 / nr. 527

PROLETARI DIN TOATE TARILE, M­IJI-VI­I Organ al Comitetului judeţean Covasna al P.C.R. şi al Consiliului popular judeţean Anul V Nr. 527 4 ianuarie 1972 4 pagini 30 bani MARJI. CUVÎNTAREA TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU rostită la posturile de radio şi televiziune cu prilejul Anului nou Stimaţi tovarăşi şi prieteni, Cetăţeni ai României socialiste, A devenit o tradiţie ca de Anul Nou să trecem în revis­tă munca pe care am desfăşurat-o, cu roadele şi bucuriile ei, împlinirile şi neajunsurile din anul încheiat şi, totodată, să scrutăm viitorul cu hotărîrea de a trăi şi munci şi mai bine, de a da viaţă altor şi altor năzuinţe de progres şi prosperi­tate. Anul pe care îl vom încheia peste cîteva minute va ră­­mîne în istoria patriei ca anul în care am intrat într-o nouă etapă a revoluţiei noastre economico-sociale — etapa făuririi societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Prevederile pri­mului­ an al cincinalului 1971—1975 au fost îndeplinite şi depăşite. Producţia industrială a continuat să se dezvolte în ritm înalt, cunoscînd o puternică diversificare şi moderniza­re. Agricultura noastră socialistă a dat anul acesta cea mai înaltă recoltă de cereale din istoria ţării. Au fost luate noi măsuri pentru dezvoltarea învăţămîntului, ştiinţei şi culturii — factori de seamă ai făuririi noii civilizaţii socialiste în România Dezvoltarea ascendentă a economiei noastre se re­flectă sintetic în creşterea venitului naţional — care în acest an este cu circa 12 la sută mai mare decît în 1970 — ceea ce a permis trecerea la realizarea hotărîrilor Congresului al X-lea privind ridicarea nivelului de trai material şi cultural al întregului popor. Anul care a trecut s-a caracterizat printr-o intensă şi multilaterală activitate de perfecţionare a relaţiilor socialiste de producţie, a organizării societăţii. S-a amplificat şi ,­ s-a îmbunătăţit cadrul instituţional care permite participarea tot mai activă a maselor de muncitori, ţărani şi intelectuali la conducerea întreprinderilor şi instituţiilor, a întregii ţări. A fost adoptat un şir de noi legi menite să reglementeze mai bine nom­ele de bază ale activităţii economice şi sociale, dpflSWWW*’*’! îndatoririle---oamenilor n .uncii în calitatea lor de producători şi proprietari ai mijloacelor de producţie­, de membri ai societăţii socialiste, să întărească ordinea şi lega­litatea în întreaga noastră viaţă publică. Programul adoptat de plenara d­in 3—5 noiembrie a.c. a trasat jaloanele ridică­rii nivelului muncii ideologice, dezvoltării cunoaşterii şi îm­bunătăţirii educaţiei socialiste a maselor, formării omului nou, afirmării eticii şi echităţii socialiste în întreaga viaţă socială, deschizînd o perspectivă largă de participare tot mai activă, conştientă, a întregului popor la făurirea propriei sa­le istorii, a destinului său luminos. Marile succese obţinute în realizarea grandiosului pro­gram elaborat de Congresul al X-lea constituie o nouă con­firmare a justiţei politicii creatoare marxist-leniniste a Partidului Comunist Român , al cărui semicentenar glorios a fost sărbătorit anul acesta de întregul nostru popor -h, a Consecvenţei şi capacităţii cu care el îşi îndeplineşte rolul de forţă politică conducătoare a societăţii, a tuturor domeniilor activităţii economice şi sociale Aceste realizări sunt rodul muncii pline de eroism şi abnegaţie a clasei muncitoare, a ţărănimii şi intelectualităţii, a tuturor oamenilor muncii, fără deosebire de naţionalitate, care traduc în viaţă cu fer­mitate politica partidului nostru corespunzătoare intereselor vitale ale întregii naţiuni. Acum, la sfîrşitul unui nou an de avîntată construcţie economică şi socială, care a ridicat patria noastră pe noi trepte de progres, adresez, în numele conducerii partidului şi statului, al meu personal, cele mai calde felicitări cetăţe­nilor Republicii Socialiste România. Intrăm în noul an cu un program precis conturat, care deschide orizonturi largi de muncă, de creaţie, de noi şi mari înfăptuiri pe calea dezvoltării economice, sociale şi culturale a României, pe calea îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă materiale şi spirituale ale tuturor celor ce muncesc. Planul pe 1972 prevede continuarea în ritm înalt a industria­lizării, diversificarea şi modernizarea şi mai accentuată a producţiei, creşterea eficienţei economice, ridicarea calităţii produselor şi sporirea productivităţii muncii. Se prevede, de­­ asemenea, întărirea bazei tehnico-materiale a agriculturii, îmbunătăţirea organizării muncii în vederea dezvoltării in­tensive a producţiei, în special a zootehniei. Va trebui să se intensifice participarea activă a oamenilor muncii la gospo­dărirea avutului socialist, la conducerea unităţilor economi­ce­ şi a instituţiilor, la efortul pentru întărirea ordinii şi disciplinei în producţie. Va continua dezvoltarea ascenden­tă, pe toate planurile a orînduirii noastre, se vor perfecţiona planificarea şi conducerea vieţii sociale, se vor afirma tot mai puternic principiile socialismului in întreaga­ societate, se vor lua noi măsuri pentru satisfacerea cerinţelor materia­le şi spirituale ale maselor. Realizarea planului în anul care vine va avea un rol hotărîtor pentru înfăptuirea cu succes a întregului cincinal, îndeplinirea prevederilor sale cere din partea noastră, a tuturor, eforturi sporite, o înaltă conştiinţă revoluţionară, patriotică, un profund spirit de răspundere în realizarea sarcinilor ce ne revin fiecăruia în postul, în locul de muncă pe care ni l-a încredinţat partidul, societatea. Dis­punem de toate condiţiile necesare pentru a obţine în anul ce vine noi şi importante progrese în toate domeniile de ac­tivitate. Sunt pe deplin convins că bravul nostru popor, sub conducerea încercată a partidului comunist, va merge neabătut înainte, va face ca anul 1972 să înscrie în cronica con­temporană a României noi şi mari victorii pe calea făuririi societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Dragi tovarăşi, In anul 1971 s-au produs noi şi profunde schimbări în viaţa internaţională, în raportul de forţe mondial. Politica imperialistă de forţă şi dictat, de amestec în treburile inter­ne ale altor popoare a suferit noi eşecuri. S-a afirmat cu tot mai multă putere voinţa popoarelor de a deveni stăpîne pe propriile lor bogăţii naţionale, pe rodul muncii lor, de a-şi asigu­ra dezvoltarea de sine stătătoare pe calea progresului material şi social. Anul care a trecut a adus noi confirmări justeţei politicii marxist-leniniste promovate de partidul şi statul nostru pe arena internaţională, a înregistrat o nouă şi puternică afir­mare a României în lupta pentru progres şi pace, a aflat noi prieteni poporului român pe toate meridianele globului. S-au dezvoltat şi adîncit colaborarea multilaterală şi prietenia noastră frăţească cu toate ţările socialistei. S-a întă­rit solidaritatea internaţională a partidului nostru cu cele­lalte detaşamente ale­­mişcării, comuniste şi muncitoreşti ,in­ternaţionale. S-au intensificat contactele, schimburile şi convorbirile cu reprezentanţii mişcărilor de eliberare naţio­nală, ai forţelor politice democratice şi progresiste de pre­tutindeni. Anul 1971 a marcat extinderea colaborării Româ­niei cu toate ţările lumii, fără deosebire de orînduire socia­lă, a conlucrării sale cu toate statele şi popoarele iubitoare de pace în efortul general pentru destindere, pentru însă­nătoşirea vieţii internaţionale. Am pornit şi pornim neabătut , în politica noastră externă de la premisa că cerinţa actuală vitală, fundamentală, a tuturor popoarelor, condiţia esen­ţială de care depinde salvgardarea păcii pe pămînt este respectarea neştirbită a independenţei şi suveranităţii naţio­nale a tuturor popoarelor, a­ dreptului lor de a trăi liber, de a-şi organiza viaţa aşa cum o doresc, respectarea egalităţii depline între naţiuni şi neamestecul în treburile interne, eli­minarea totală din relaţiile interstatale a folosirii forţei şi a ameninţării cu forţa. Fie ca anul 1972 să ducă la afirmarea şi mai fermă în viaţa internaţională a acestor principii, care constituie singura cale pentru instaurarea unor relaţii de co­laborare şi pace în întreaga lume. Concluzia de bază care se desprinde şi la acest început de an este necesitatea intensificării eforturilor tuturor state­­­ lor — fie ele mari sau mici — pentru a apăra şi impune principiile dreptului şi legalităţii internaţionale, creşterea răspunderii maselor largi populare, a tuturor forţelor poli­tice progresiste, a Organizaţiei Naţiunilor Unite şi a celor­lalte organisme internaţionale în promovarea unei politici de colaborare şi pace între popoare. Unul din imperativele cele mai urgente care trebuie să prevaleze în politica tuturor statelor este stingerea focarelor de război, lichidarea conflictelor, a factorilor de încordare şi animozitate. Să se oprească războiul dus de Statele Unite împotriva popoarelor din Indochina; popoarele vietnamez, cambodgian şi laoţian să fie lăsate să-şi hotărască singure destinul ! Să se­ lichideze conflictul din Orientul Apropiat pe baza rezoluţiei Consiliului de Securitate din 1967 ! Mai mult ca oricînd este necesar să se facă totul pentru ca dife­rendele dintre state să se soluţioneze pe cale politică, paşni­că, pentru a nu se ajunge la ciocniri militare armate, pentru a se evita războiul ! Un obiectiv de seamă căruia li vom consacra și în viitor efortul­ nostru este înfăptuirea dezarmării, eliberarea omeni­ (Continuare în pag. a 4-a) REV­EL La mulţi ani ţ * cu sănătate! Pe tot globul a fost o oră, 0, cînd oamenii au ridicat pa­harul şi au închinat pentru a­­nul care a trecut, pentru anul care a venit, iar urările de să­nătate, de belşug şi fericire, au ţîşnit din milioane de inimi. De pe trupul firav al calen­darului am rupt ultima fală, ca şi atîtea şi atîtea sute de ultime, file , gest repetat de milioanele de cetăţeni ai Ro­mâniei. A trecut încă un an, dar 1971 n-a murit, el va dăinui dincolo de vrere şi or­­cînd ne vom aduce aminte ce a însemnat el pentru noi, pen­tru judeţul nostru, pentru ţara noastră, şi oricînd ne vom rea, minţi că 1971 a fost anul de început al unui nou cincinal, a fost anul în care partidul nostru, secretarul său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a elaborat strălucitul program al transformării revoluţionare la conştiinţei şi gîndirii omului, anul care a marcat startul în­tr-o nouă etapă, a edificării societăţii socialiste multilate­ral dezvoltate. Pentru roadele acestui an, pentru continuarea pe mai de­parte cu succese înzecite a a­­cestor măreţe lucruri începute de noi, pentru noi şi pentru urmaşii noştri au închinat şi locuitorii judeţului Covasna, strînşi în jurul mesei la taină cu timpul, prin casele lor, cu neamuri şi cunoscuţi, sau în sălile gătite sărbătoreşte, îm­preună cu colegii de muncă, umăr lingă umăr, români şi maghiari, muncitori şi ţărani. In Sfîntu Gheorghe, la res­taurantul „Şugaş“, în sala lu­­ i ON 19­72 minată „a giorno“, voia bună și zîmbetele oamenilor ce săr­bătoreau Revelionul 1972 se împleteau cu acordurile or­chestrei. Oamenii îmi răspun­deau repede la întrebări, rî­­deau, gesticulau, erau parcă nerăbdători, așteptau ceva .. La o masă, un bătrîn, singur. M-am apropiat. E pensionar din Miercurea Ciuc şi se nu­meşte Gall András. A venit la fiica lui, căsătorită în Sfîntu Gheorghe, ca să petreacă Re­velionul împreună cu familia ei. Acum stă la masă şi-i pri­veşte cum dansează, gîndin­­du-se la familiile celorlalţi şapte copii ai lui şi la cei 11 nepoţi. Are 71 de ani, dar abia (Continuare în pag. a 2-a) Şi paharele se ciocnesc, nu-i aşa? * r .r PRIMELE ZILE, PRIMELE SUCCESE Demarajul... speranței ori if Pentru lichidarea restanţelor lui ’71 ... if Cum se prepară betonul la minus patru grade ? if Constructori care muncesc și... speră ! if Oameni care stau, fumează și discută — ba de una, ba de alta ... if In căutarea unui angajament care „să sune frumos“... ... 3 ianuarie — prima zi de muncă din noul an. O zi geroasă, cu aer tare, înţepător şi pur. E ora 7, şi aici, sub cerul transpa­rent al Simeriei, vizităm con­structorii în ziua de debut a anu­lui 1972. ... Prima „escală“ o facem la blocul nr. 15. Cămaşa de beton glisat se-nalţă sveltă, iar prin o­­chiurile ferestrelor luminate se profilează umbre în mişcare. Sunt zidari, parchetari,­­zugravi, electricieni şi instalatori ce trebă­­luiesc de zor. Zidarii din echipele lui Zoltán Daraghics, Iager Vil­­mos, Kadar Lajos, Szabó László, şi Santha Géza, finisează aparta­mentele, „casa scăriilor“ ... Zugra­vii din echipele conduse de Var­ga Árpád şi Nagy Lajos, le iau urma... Parchetară lui Gustav Veress sunt şi ei la post , şi-au pregătit „materialul“, sculele şi-s gata de „atac“ ... Plasaţi şi ei în „dispozitivul de luptă“ instalato­rii lui Kisgyorgy Tibor şi lăcă­tuşii din echipa lui Papp Alad­ar şi-au frecat palmele şi — urîn­­du-şi reciproc un „să fie cu no­roc şi spor !“ — s-au apucat vîr­­tos de treabă ... Maistrul Marosi Şandor,­­pare mulţumit. Oamenii au venit la treabă aşa cum s-au înţeles în ultima zi a lui ’71. E drept, cîţiva mai lipsesc, dar trebuie să apară dintr-o clipă în alta. Important e că treaba merge şi oamenii s-au ţinut de cuvînt. Acum, muncesc cu forţe proaspete, voioşi şi hotă­­rîţi ,să termine cit mai degrabă această restanţă din ’71. Vor tre­ce, apoi, alături, la blocul nr. 141 Va fi primul din noul an, pe ca­­re-l înalţă din temelie... — Ce angajament v-aţi luat pe 1972, Sandor-bácsi ? Omul în pufoaică, mă priveşte o clipă descumpănit. Ce-ar putea să spună ? Angajamentul lor „su­nă“ — cum zice el — frumos ! „Să gătăm înainte de termen fie­­care bloc ce ni se încredinţea­ză !“ ... Dar, poţi fi vreodată si­gur că aprovizionarea asta, tehni­­co-materială a şantierului, va merge „şnur“ ? Anul trecut, cu excepţia ultimelor două luni, tre­burile în această privinţă au „scîrţîit“ tot timpul. Cînd aveau ciment , n-aveau cherestea pen­tru cofraje ; cînd le-aveau pe a­­mîndouă — n-aveau agregate, sau binale, sau parchet, ori cine ştie ce altceva ... * — Poate,că în 1972 nu vom mai întîmpina asemenea greutăţi, şi atunci, totul va fi bine ! — con­chide el, mai mult a speranţă. ... Vizităm apoi, pe rînd, con­strucţia Sălii sporturilor, unde brigada de lăcătuşi a lui Kanye Albert, monta cea de-a patra fer­mă metalică — din cinci — des­tinată acoperişului cu o deschi­dere de 30 metri ; viitorul sediu al Institutului judeţean de pro­iectări — lucrare la care zidarii din echipa lui Fogyosi Iosif depun un efort deosebit — căci e iarnă, minus patru grade, iar betonul se prepară greu^cu grijă și... căl­dură — la propriu și la figurat ! ... In perimetrul noului lot de blocuri cu patru nivele, aflăm baraca organizării de șantier. In­trăm. Strînși în jurul sobei înfier­­bîntate, 9—10 oameni stau, fu­mează, discută ba de una,*ba de alta... Privim ceasul. E ora 8:00. Pentru ei n-a început ziua de lu­cru ? Maistrul Szabó Tibor, ne lămu­reşte : — încă n-au venit oamenii. A plecat o maşină după ei şi tre­buie să vină. Ii aşteptăm ... Ii aşteaptă şi Kiss Marton, şe­ful echipei de dulgheri. Din 40 de oameni — cîţi numără echipa sa, — n-au venit decît 8. Cînd vor începe lucrul? — Pe la ora 10 ... — ne lămu­reşte moale, şeful de echipă. Da’ nu-i bai — continuă el. Lucrăm în acord global și avem tot inte­resul să­ terminăm lucrările la timp ... O spune însă fără convingere. Faptul ne îndeamnă să-l întrebăm despre sarcinile de plan reparti­zate echipei pe 1972 — sau, mă­car pe luna ianuarie. Refuză să răspundă. Nu le cunoaşte ?... Intervine maistrul Szabó Tibor. — încă nu cunoaştem sarcinile de plan ( ! ?). Ştim doar că tre­buie să terminăm lucrările în- USAfv : Dulgherii Kondor Gáspár şi Kondor Zoltán se numără prin­tre fruntaşii întreprinderii judeţene de construcţii-montaje. (Continuare în pag a 3-a) © © V LAURIAN » • • ­­AH,­­ PĂŞIT CU DREPTUL! Luni, 3 ianuarie 1972. Ora 6 di­mineaţa. Primul schimb, al pri­mei zile de muncă din noul an, este deja la maşini. Marea cetate textilistă, din oraşul de pe malul Oltului, şi-a început „cu motoarele în plin“ activitatea în această di­­mineaţă-simbol, ce marchează de­butul productiv al anului II din acest cincinal. Suntem­ prezenţi şi noi, reporterii, pentru a consem­na în prima filă a carnetului de însemnări , gînduri şi fapte, simţăminte şi năzuinţe, acum la început de nou an, de nou drum. Poposim la secţia filatură, secţia cu rezultate dintre cele mai bune în anii trecuţi, aflată constant — lună de lună, an de an — le primele locuri în ierarhia întrece­rii socialiste pe fabrică. Maistrul Ludovic Barabas, şeful secţiei, o mai veche cunoştinţă­ de-a noastră, ne întîmpină cu a­­mabilitatea-i cunoscută, invitîn­­du-ne să asistăm la „demarajul“ productiv al mezinului, ’72. — Aş vrea să notaţi, ca pe un fapt semnificativ şi totodată, zic eu, de bun augur, că în schimbul I de astăzi nu s-a înregistrat nici o absenţă la vreun loc de muncă. Toată lumea este prezentă, dorni­că să-şi onoreze cu noi înfăptuiri bunul renume cîştigat pînă acum. Încă de azi-noapte, o echipă ele lăcătuşi a­ fost prezentă în secţie, pentru a asigura toate condiţiile de temperatură şi umiditate, ne­cesare confecţionării în condiţii optime a fibrelor de bumbac. Pri­ma muncitoare care şi-a pornit „ringurile“ a fost tînăra filatoare Kovács Lívia, inaugurînd în acest fel, efectiv, noul an. După aceste clipe emoţionante ale debutului, totul a intrat în normal, producţia urmîndu-şi cursul firesc. Orele s-au succedat parcă mai repede decît altă dată, în aceas­­­­tă zi a începuturilor. Toţi voiau să ia un „start“ cît mai bun, să pupă piatra de temelile pentru succesele­* anului 1972. La finele schimbului I, ne-am interesat de felul în care decursese lucrul. Maistrul principal al secţiei fi­latură, tovarăşul Bocz Carol, îmi comunică mulţumit o cifră: „Pla­nul de producţie pe schimbul I al secţiei de preparaţie, pe ziua în curs, a fost depăşit cu 2 la sută ! S-a evidenţiat în special linia maşinilor de semitort“. L-am rugat să nominalizeze- N­ORIA C. DELIU (Continuare în pag. a 3-a) .•Premieră** la viitoarele succese Prima zi de lucru a anului, cu primele ei ore de muncă. Vizităm unul dintre colectivele de muncă fruntaşe în ’71, cel al Fabricii de ţigarete din Sfîntu Gheorghe. Discuţia cu Ştefan Molnár, direc­torul fabricii, certifică, o dată în plus, această afirmaţie. Aprecie­rile curg limpezi, una conturîn­­d-o parcă şi mai bine pe cealaltă. — A fost un an bun, un an în care activitatea tehnico-producti­­vă s-a situat la un nivel superior — ne spune Ştefan Molnár. Deşi am avut de realizat cel mai ridi­cat plan din istoria fabricii, a­­cesta a fost îndeplinit încă din ziua de 16 decembrie, el fiind depăşit pînă la finele anului cu 257 tone produse. A fost, totodată, un an în care, conform indicaţii­lor, ne-am profilat şi pe produ­cerea pieselor de schimb pentru nevoile fabricii noastre şi ale a­­­tora, similare. Cauzele acestor reuşite ? Iată cîteva. Echilibrarea bună a planului pe luni şi pe tri­mestre­; toată activitatea a fost organizată ritmic ; buna aprovi­zionare cu materii prime, avînd întotdeauna stocuri tampon, acest atît de necesar element al ritmi­cităţii producţiei, şi, poate cel mai important lucru, creşterea nive­lului conştiinţei oamenilor, al dragostei lor pentru colectivul de muncă. De altfel, la finele anului, cei mai buni dintre cei mai buni, în număr de 50, au fost distinşi cu o „Recompensă de mulţumire scrisă“. Ce aş putea să vă spun despre această formă de preţuire a celor mai buni ? La primirea ei mulţi au avut lacrimi în ochi. A­­ceasta spune mult, dacă nu cumva totul. Stăm de vorbă cu unul dintre cei distinşi, tehnicianul Emeric Demeter. — A fost una dintre cele mai frumoase zile din anul care a trecut. Aprecierea colectivului este întotdeauna emoţionantă, deşi... poate am fost lăudat puţin. De fapt Emeric Demeter a fost primul dintre cei premiaţi, fiind unul dintre cei mai buni lucră­tori ai fabricii... Vizităm apoi una din secţii, cea de confecţionat ţigări. „N-avem nici un absent, nici o IOAN DRAGAN (Continuare în pag. a 3-a)

Next