Cuvîntul Nou, septembrie 1972 (Anul 5, nr. 732-757)

1972-09-27 / nr. 754

Concurs de creaţie literarii „Slăvim Republica“ In cinstea celei de-a 25-a aniversări a proclamării Re­publicii, sub genericul „Slăvim Republica", se deschide un concurs republican de creaţie literară, pentru membrii cer­curilor şi cenaclurilor literare de la oraşe şi sate, precum şi pentru alţi creatori de literatură beletristică. Concursul are ca obiective­­ activizarea şi stimularea creaţiei membri­lor cercurilor şi cenaclurilor literare, depistarea şi promo­varea de noi talente din rîndurile muncitorilor, ţăranilor, intelectualilor şi tineretului studios, cu aptitudini în dome­niul creaţiei literare, valorificarea celor mai bune lucrări ale creatorilor amatori evidenţiate, cu acest prilej. La concurs se pot trimite : poezii, poeme, montaje lite­rare (pe versuri originale), programe complete de brigăzi de agitaţie, scenete, piese intr-un act, scenarii de filme de scurt metraj pentru cinecluburi... Fiecare concurent poate trimite una, sau mai multe lu­crări, dintre speciile şi genurile menţionate (în limba româ­nă sau în limbile naţionalităţilor conlocuitoare). Lucrările trimise la concurs trebuie să fie inedite. Ele vor cuprinde numele autorului, adresa, profesiunea, precum și denumirea cercului sau cenaclului literar, din care face parte concu­rentul. Lucrările pentru concurs vor fi înaintate pînă la data de 15 octombrie 1972, la Centrul judeţean de îndrumare a creaţiei populare şi a mişcării artistice de masă Sfîntu Gheorghe, cu menţiunea­­ „Pentru concursul de creaţie lite­rară“. Aceste lucrări vor fi triate de către o comisie, alcă­tuită din specialişti şi din reprezentanţi ai forurilor orga­nizatoare, desemnată de Comitetul de cultură şi educa­ţie socialistă. Cele mai valoroase lucrări vor fi înaintate pînă la data de 1 decembrie 1972, la Centrul de îndrumare a creaţiei populare şi a mişcării artistice de masă din Bucureşti. Co­misia centrală, alcătuită din critici literari, scriitori, oa­meni de artă, reprezentanţi ai forurilor organizatoare, va selecţiona lucrările în vederea premierii lor. Menţionăm că membrii Uniunii Scriitorilor şi ai Fondului Literar, nu pot participa la concurs, acesta fiind destinat exclusiv scriitorilor amatori. Lucrările literare cele mai valoroase, desemnate de către comisia centrală, precum şi alte creaţii literare, vor consti­tui repertoriul de bază al spectacolului festiv, care se va or­ganiza la Bucureşti, în luna decembrie, în cinstea aniversă­rii Republicii. Numărul şi valoarea premiilor ce se vor a­­corda pentru creatorii literari, se vor stabili de către foru­rile centrale organizatoare. Rezultatele concursului de crea­ţie literară vor fi anunţate în presă, la radio şi televiziune, pînă la data de 31­ decembrie 1972. O reuşită editorială Ghiţă Baciu — „Puii de brad“ Cel care va căuta în volumul de versuri „Puii de brad“, al poe­tului popular Ghiţă Baciu, preţio­zităţi şi o imagistică vizavi de poezia contemporană obişnuită, nu trebuie să fie uimit de lipsa acestora, fiin­dcă o onestitatea, fran­cheţea „voripei populare" cuprin­de şi mai numai­ măreţia senti­mentelor umane pe care un rap­sod le ştie nu cu mintea ci cu inima, cu acea „simţire popu­lară“. Ghiţă Baciu, aşa cum de altfel se autodefineşte şi în poezia „Ro­­mârţul e născut poet“, este un poet-ţăran ce... vede poezie / Şi frunza-n codru, iarba-n vale / Le cîntă-n doine pe-a lui cale / Oricît de amărît să fie“, iar lirica sa, cu vădite influenţe din Emi­­nescu, Coşbuc, Goga, Iosif este o preluare a unor motive celebre, o răstălmăcire îmbogăţită de nuanţe şi valori neobişnuite. Şi dacă versificaţia traversează un drum „bătut“ de alţii, cum o­­bişnuim a spune, atunci cînd de­limităm influenţele, obîrşia ideii, a aspectului general, se află to­tuşi în poezia populară. Pornind de la cîntecul de dor şi pînă la jurnalul oral, toate genurile liri­cii populare au reprezentări în acest volum. O altă caracteristică a plache­tei este acel timp pe care-l afli nu atît din datarea riguroasă a poeziilor ci din apartenenţa ideii la unele problematici, reflectate de însăşi structura internă a eului liric. Există un echilibru strict între acest eu liric şi con­­ştiinţa în evoluţia timpului. Poetul-cetăţean apare, mai a­­les, în poeziile „Viaţa“, „Boier şi ţăran“, „Noua doină a Oltului“, condamnînd acea societate bur­gheză, coruptă, cu mijloacele u­­nei înfierări „nefăcute“ porni­te dintr-o veritabilă ură. De a­­ceea versul capătă uneori un ca­racter dramatic, interior. Patrio­tismul, o altă temă preferată de poet, nu face obiectul unei sin­gure poezii ci este, conţinut în mai toate piesele plachetei. Fiind­că poetul-ţăran, asemenea poetu­lui popular (este interesant că aceste două noţiuni nu se con­fundă, interferîndu-se totuşi), are ca geneză a versurilor tocmai dragostea de tot ceea ce simte că face parte din universul său. Uneori Ghiţă Baciu metamorfo­zează într-atîta ideea, îneît rezul­tanta acesteia este demnă de a fi remarcată de cei mai exigenţi cri­tici. Iată acum, pornind de la o cu­noscută strofă dintr-o poezie a lui­­ Eminescu, ce defineşte lipsa harului unor poeţi, Ghiţă Baciu continuă concentrarea „de­ciziei“ : „E uşor a scrie versuri Cînd nimic nu ai a spune, Inşirînd la vorbe goale, Ce din coadă au să sune“. Aşa zice Eminescu. „Dar e mai uşor un pic, Nici din coadă să nu sune, Nici să nu spună nimic“. („E uşor“). Este vorba aici de o concentra­re proprie poporului în acele exemple de reflecţie-decizie, în acele perle ale înţelepciunii, pro­verbele. Pentru a deveni adevărată poe­zie, nu este neapărat nevoie, aşa cum ne-am obişnuit adesea, să creăm o imagistică şocantă, aso­cieri senzaţionale, nucleul poetic, sensibilitatea, născîndu-se şi din asocieri cuminţi, din formulări care ţin mai mult de potenţele interioare ale cuvintelor, de sim­bolul în sine al unei noţiuni, al unui cuvînt. Reprodu­cem aici, una din poeziile de mare sensibi­litate ale plachetei „Puii de brad“ ! „Pe strada asfaltată-n jos, Sub coviltirul lui soios Trecea tăcut şi-ngîndurat Găzarul vechi de altădat’. Căruţa nu-i mai trăncănea, Din poartă nimeni nu-l striga, Privea la stîlpii-nalţi şi grei Cu lămpi albastre prinse-n ei. Iar sîrmele, ce se-mpleteau Peste şosea, parcă-i spuneau : „Bătrâne, nu te supăra, Noi facem meseria ta“ („Găzarul“). Despre uşurinţa versificaţiei se pot spune multe. Este totuşi de ajuns să remarcăm folosirea în­tregului registru de procedee pro­zodice şi prezenţa unor imagini pline de sensibilitate. Placheta asupra căreia ne-am oprit atenţia, editată de Centrul de îndrumare a creaţiei populare şi a mişcării artistice de masă a judeţului Covasna, este întregită printr-o prefaţă succintă, dar de un real folos pentru cititor şi o grafică de idee, ilustraţiile şi co­perta fiind semnate de Andrei Mureşan. Intr-un cuvînt — o reuşită edi­torială, atît în ceea ce priveşte conţinutul cît şi forma. SILVIU SORIN TRUŞCA Manifestare omagială Tamási Áron Duminică dimineaţa sute de iubitori ai literaturii, foşti prieteni ai lui Tamási Aron, admiratori ai operei sale, au ve­nit la Lupani (Harghita), pentru a participa la manifestarea omagială consacrată comemorării celei de-a 75-a aniversări a naşterii marelui scriitor. In casa unde s-a născut fiul cel mai mare al acestui ţinut, s-a inaugurat o secţie a Muzeului judeţean Harghita. Casa memorial, Tamási Áron, a aceluia care afirma " ......mi-am făgăduit, că voi purta stindardul sărmanilor şi oropsiţilor, oriunde m-ar duce soarta", și, în alt context, „în nici o împrejurare, literatura nu poate să aibă o altă misiune, decît slujirea poporului“. In fotografie • Statuie reprezentînd eroi ai operelor lui Tamási Aron, dezvelită duminică, cu prilejul serbării co­memorative. E. Z. CUVÍNTUL NOU Toamnă. Fotó : GY. BORTNYIK S-ar putea să mai fie timp... Au trecut aproape 10 luni­­ de cînd, într-o duminică de la­­ începutul iernii, am fost invi-­­ tat să particip, la Casa „Gyár- 1 fás Jenő" din Sfîntu Gheor-­­ghe la ședința de constituire­­ a Cenaculului plastic al ti-­ neretului. M-am grăbit atunci­­ să trec pragul spre... „noile­­ perspective ce se deschid ar-­i tei plastice în judeţul nostru"1,­­ cum se exprimase atunci unul­­ dintre tinerii artişti partici-­­ panţi la acest îndrăzneţ eve-­ niment ce avea să-şi înscrie­­ numele pentru prima şi ulti-1 ma oară în marea carte în­­ care se-ngroapă iniţiativele.­­ Să fi văzut atunci entuziasm,­­ angajamente, planuri, propu-­­ neri, zeci de sugestii şi pă-­­ reri, cereri, făgăduinţe, con-­ diţii de înscrieri şi participa-­ re, planuri de activitate, ba­­ chiar a fost ales şi­ un preşe-­ dinte, în persoana pictorului­­ Nagy Ervin. Discuţiile au con- 4 tinuat apoi pe stradă, acasă, ^ la serviciu, la cofetărie, în au­­­tobuz ca să rămînă apoi ...­ discutabile şi-n ziua de azi. ţ Şi cînd te gîndeşti că a- \ ceastă zarvă mare era sorti-1 tă unor sterile scoarţe de do- J sar de a cărui existenţă (po- \ sibilă) nu mai vor să ştie a-1 cum inimoşii, iniţiatorii şi­­ pseudoorganizatorii. Pot să­ reamintesc Cenaclului­ artişti-1 lor plastici, contexul în care­­ s-a luat atunci această iniţia-1 tivă ? Pot să le reamintesc,­­ că de fapt şi de drept, înfiin-1 ţarea Cenaclului plastic al ti-­­ neretului era strîns legată de \' importanţa lunii iulie 1971 (1?) ! Pot să Ie reamintesc că a- \ ceastă metodă de ... neactivi- 4 tate le cam caracterizează. . . „activitatea“ şi că ne-am su-­­ praobişnuit cu ideea că : „ar- t­­işti plastici avem, dar activi-­ tatea lor lipseşte cu desăvîr-­­ şire“ ? Pot să le reamintesc­­ că redeschiderea problemelor­­ Cenaclului plastic al tinere­­­tului, este mai mult decît ne-­­ cesară și că, interesantele 4 și frumoasele aspecte cuprin-­ se în planul de activitate, a- ‘ tunci, în urmă cu 10 luni, ar­­ putea constitui într-adevăr un­­ cadru de reactivizare a mişcă-­­ rii artistice a judeţului. Şi­­ cît mai este timp aş îndrăznii să atenţionez Cenaclu] artiş-­­ tilor plastici că pînă în de-­­ cembrie mai sînt doar 2 luni 4 şi poate ceea ce n-au reuşit 7 în luna august vor face a-­ cum. Şi, ca să „n-avem vor-­­ be", voi aminti exact necesi- 4 tatea unei expoziţii omagiale. 7 S-ar putea, totuşi să mai fie­­ suficient timp pentru rezolva- 4 rea în această toamnă a am-­ belor probleme! Cenaclul 7 plastic al tineretului şi expo-­ ziţia în cinstea celei de-a­­ XXV-a aniversări a procla-­­ mării Republicii.­­ DORU ANDREI ] PE URMELE MATERIALELOR PUBLICATE In urma anchetei cu titlul „Agrementul — o problemă me­reu tergiversată“, publicată în ziarul nostru nr. 737 din 7 sep­tembrie a.c. am primit din par­tea întreprinderii cinematogra­fice a judeţului Covasna un răs­puns în care se spune­­ „In cu­­rînd va fi dat în folosinţă, com­plet reamenajat, cinematograful „Vasile Roaită". In felul acesta spectatorii din oraşul nostru vor avea posibilitatea să vizioneze filmele preferate la două cine­matografe. In ceea ce priveşte aglomeraţia, specificăm că, a­­ceasta există numai la anumite filme şi situaţia va persista chiar şi în cazul funcţionării a două cinematografe. Pentru evitarea aglomeraţiei, la unele filme, vîn­­zarea biletelor se face anticipat. In legătură cu prezentarea fil­melor în premieră vă facem cu­noscut că nu sîntem de acord cu sesizările făcute. Dorim să precizăm că, unele filme în pre­mieră ajung mai repede la noi decît în alte judeţe, altele mai tîrziu. Această situaţie va per­sista şi în viitor, deoarece numă­rul copiilor de filme este limi­tat şi nu pot ajunge concomi­tent în mai multe localităţi ci numai eşalonat, la intervale mai mici sau mai mari. Nu este destul de clară în­trebarea „De ce două filme pe săptămînă la cinematograful ARTA 7“. Nu înţelegem ce ar dori tovarăşul respectiv“. N.R. Credem că cititorul care a pus această întrebare a con­siderat că este necesar ca, fil­mele în premieră, filmele ro­mâneşti şi în general toate fil­mele cu „priză“ la public să fie menţinute pe ecranele din oraş mai mult de 3—4 zile, cum se face în prezent. Credem că în­treprinderea cinematografică va studia posibilitatea rulării timp mai îndelungat a filmelor care prezintă interes, fie la acelaşi cinematograf, fie alternativ la cele două cinematografe. Apre­ciem că prin redeschiderea ci­nematografului „Vasile Roaită", o mare parte din deficienţele semnalate de cititorii noştri se vor înlătura. Nu sîntem, însă, de acord cu opinia exprimată de întreprinderea cinematografi­că în legătură cu menţinerea a­­glomeraţiei la unele filme, chiar şi în condiţiile funcţionării ce­lor două cinematografe. Credem că menţinerea timp mai înde­lungat a filmelor de interes ge­neral ar fi una din soluţiile care ar facilita vizionarea în condiţii optime a acestor filme. în altă ordine de idei, amin­tim că printre alte probleme le­gate de cinematografe s-a pro­pus, de către tovarășa Szabó Gi­­zela, programarea sistematică a unor matinee cu filme pentru copii, or despre această proble­mă nu se pomenește nimic în răspunsul primit. Amintim celorlalte instituţii vizate prin materialul al cărui titlu l-am menţionat că aşteptăm în continuare răspunsul lor. CONSTANTIN NIŢU ANUL V. N. 754 Ţapinarii Iosif Neagoe şi Iosif Ticuşan de la S.I.L. Zăbrătău, la rampa de buşteni. Simpozion de stomatologie Preocupări pentru continua îmbună­tăţire a asistenţei stomatologice Consfătuirea interjudeţeană de stomatologie, organizată de Fi­liala din judeţul nostru a Socie­tăţii de ştiinţe medicale, se înscrie alături de recentul simpozion de medicină a muncii, în contextul larg al preocupărilor Direcţiei sanitare judeţene pentru îmbu­nătăţirea, diversificarea şi conti­nua perfecţionare a asistenţei sto­matologice a cadrelor medicale de specialitate. Cele două teme alese de organizatori: „Profilaxia şi tratamentul dezechilibrului ocluzo-articular“ şi „Mijloace de profilaxie a cariei dentare şi a anomaliilor dento-maxilare“, au fost alăturate gîndit, avîndu-se în vedere fenomenul cariei dentare care se manifestă de la vîrste fragede, şi influenţa lui asupra dezechilibrului ocluzo-articular (ocluziune = închidere), deci asu­pra întregului aparat dento-ma­­xilar. Conceput în sistemul prezentă­rii unor referate, incluzînd con­cluziile unui specialist sau colec­tiv, în ceea ce priveşte depista­rea, profilaxia şi tratamentul di­feritelor complicaţii dento-maxi­lare, simpozionul, foarte apreciat de cei peste 70 de participanţi, reprezentînd cinci judeţe, a fost considerat pe drept cuvînt o reu­şită în materie, desfăşurat fiind la nivelul unei consfătuiri naţio­nale, prilejuind o confruntare de metode şi tehnici de terapie, de­pistare şi profilaxie a dezechili­brului ocluzo-articular şi a cariei dentare, precum şi a rolului pe care acestea îl au în întregul sis­tem morfo-funcţional-dento-ma­­xilar. A fost în acelaşi timp, aşa cum sublinia tovarăşul conferen­ţiar dr. I. Gali din Bucureşti şi o confruntare între cele patru cen­tre universitare (Bucureşti, Tîrgu Mureş, Cluj şi Iaşi), foarte va­loroasă de altfel pentru toţi par­ticipanţii, pentru viitoarea evo­luţie a asistenţei stomatologice în judeţul Covasna şi, implicit, în judeţele participante. Un fruc­tuos schimb de opinii în care participările la discuţii ale con­ferenţiar dr. I. Cristoloveanu, dr. L. Ieremia, conferenţiar dr. Şt.. Bocskai (Tg. Mureş), confe­renţiar dr. I. Gali (Bucureşti), dr. I. Dociu, dr. T. Crişan (Cluj), dr. I. Coveşan, dr. V. Nistor şi dr. L. Kocsis (Sfîntu Gheorghe), dr. S. Macovei (Braşov), au fixat într-o accepţie comună importanţa te­melor dezbătute în interacţiu­nea dintre ele, deosebit de va­loroasă pentru continua perfec­ţionare a stomatologilor, atenţio­­nînd faptul că morbiditatea sto­matologică îmbracă forme mult mai complicate, decît tratarea u­­nei carii dentare să zicem, privi­te prin prisma noţiunii de morfo­­funcţionalitate dento-maxilară. Au fost subliniate, de asemenea, necesitatea intervenţiei practice competente grefate pe o minuţi­oasă observaţie şi analiză clinică, rolul ce-i revine fiecărui stoma­tolog în realizarea educaţiei sto­matologice a pacienţilor pentru menţinerea igienei leucodentare, o mai atentă studiere a condiţii­lor din teren, a depistării tuturor cazurilor de ieziuni dentare şi a măsurilor profilactice, îndeosebi în rîndul populaţiei infantile. Larga gamă a concluziilor des­prinse în urma acestui simpozion, vor constitui, credem, pentru Di­recţia sanitară a judeţului nostru un valoros şi bogat sprijin pentru reconsiderarea întregii activităţi stomatologice pe baze noi, urmă­rind, evident, îmbunătăţirea asis­tenţei în acest domeniu. D. MUREŞAN Cind neglijenţa intră pe fereastră, curăţenia iese pe uşă Un loc important în activitatea economică a întreprinderilor a­­gricole de stat şi a cooperativelor agricole de producţie din judeţul nostru, îl ocupă sectorul zooteh­nic. N-am putea spune că în ma­rea lor majoritate conducerile acestor unităţi nu se ocupă de problemele creşterii animalelor şi a producţiei obţinute de la aces­tea. S-au luat astfel măsuri pri­vind mărirea efectivelor, asigu­rarea cu furaje, s-a introdus în multe cazuri mica mecanizare, s-a extins numărul grajdurilor, al taberelor de vară. Nu în aceeaşi măsură s-au preocupat şi de a­­sigurarea unor condiţii de igienă şi salubritate, de îndrumarea, supravegherea şi educarea îngri­jitorilor, de crearea unor con­diţii optime de viaţă ale acesto­ra, de stimulare şi cointeresare. Cu ocazia unui raid-anchetă întreprins, în colaborare cu In­spectoratul sanitar de stat, prin unele ferme zootehnice, am pu­tut trage concluzia că nici pe departe nu se respectă indicaţii­le date de organele superioare, în general, şefii de ferme şi me­dicii veterinari, nu controlează şi nu îndrumă zilnic unităţile din subordine. Dacă la ferma zootehnică a I.A.S. de la Cîmpu Frumos unde totul este meca­nizat şi se respectă în cea mai mare măsură regulile de igieni­zare, la alte unităţi agricole ca cele de la I.A.S. Ozun sau C.A.P. Cernat şi Arcuş, nu se dă aten­ţia cuvenită îmbunătăţirii con­diţiilor de îngrijire a animalelor, nu se respectă igiena, dezinfec­tarea curentă a adăposturilor, a u­­neltelor şi vaselor cu care se transportă laptele. Anul acesta în cadrul sectoru­lui zootehnic al C.A.P. Cernat au funcţionat 4 tabere de vară. Dar începînd cu amplasarea acesto­ra şi pînă la livrarea cantităţi­lor de lapte, au existat mari de­ficienţe. în primul rind, tabere­le au fost fixate prea departe de locul de adăpare, standurile de muls n-au fost acoperite şi în­grădite, depozitarea bidoanelor făcîndu-se în condiţii nu tocmai igienice. O altă problemă care a determinat organele Inspecto­ratului sanitar de stat să ia mă­suri de sancţionare a fost felul in care se transporta laptele. Li­vrarea nu s-a făcut întotdeauna după o răcire prealabilă şi cu mijloace de transport rapide spre a ajunge la întreprinderile de industrializare în condiţii de ca­litate corespunzătoare. Au fost situaţii cînd la aceste tabere are C.A.P. Cernat, bidoanele au stat pline în soare mai multe ore, a­­jungînd ca laptele să fermenteze, influenţînd astfel asupra calităţii în fermele zootehnice industrializării lui. Faţă de a­­ceste neajunsuri, în primul rind se face vinovată conducerea C.A.P. care nu a acordat spriji­nul necesar în asigurarea posibi­lităţii de răcire a laptelui şi a unor condiţii optime în ce pri­veşte asigurarea apei pentru spă­latul bidoanelor. In aceeaşi situaţie se află şi sectorul zootehnic de la C.A.P. Arcuş. Preşedintele acestei coo­perative agricole de producţie, găseşte o motivaţie a neajunsu­rilor în lipsa spaţiului suficient de cazare. Atunci cum se face că nici în cel existent nu se aplică măsurile de igienizare? Deşi există indicaţia ca angaja­rea şi folosirea personalului in fermele zootehnice să se facă nu­mai după efectuarea prealabilă a examenelor medicale corespun­zătoare, la data controlului In­spectoratului sanitar de stat, la acest C.A.P., îngrijitorii sezonieri nu fuseseră supuşi unui examen medical. Deficienţe s-au constatat şi la ferma zootehnică a I.A.S. Catali­na. Aici rămîne zilnic o mare cantitate de lapte nerăcit pen­tru că n-are cine să se ocupe cu manipularea aparatului de răci­re. Avînd în vedere că sînt po­sibilităţi pentru răcirea laptelui chiar în tabără şi există condiţii de a se livra laptele direct de aici,­ ce-i împiedică pe tovarăşii din conducerea fermei s-o facă . Evident, cu mai multă iniţiativă şi cu mai mult spirit organizato­ric s-ar putea elimina multe din neajunsuri. La I.A.S. Ozun, îngrijitorii se plîng că nu au apă caldă pentru spălatul bidoanelor, că nu au condiţii de depozitare a lor pen­tru că, de fapt, conducerea fer­mei nu se îngrijeşte să asigure cele necesare. Mulgătorii ar tre­bui să poarte halate albe, şter­garele şi tifoanele pentru strecu­rat laptele să fie mai des ste­rilizate, iar normele de protecţia muncii să fie respectate, dar cum să se facă toate acestea dacă şeful fermei trece rar pe la ei şi nu controlează zilnic, cum se lucrează ? ... Considerăm că o mare vină poartă şi organele sanitare, care n-au efectuat un control­­ siste­matic în fermele cu vaci de lap­te. Se cuvenea, în asemenea , si­tuaţii, să se dea dovadă de mai multă exigenţă mergîndu-se pî­nă la suspendarea livrării lap­telui de la unităţile respective şi sesizarea organelor de cercetare penală. Cînd preşedinţii C.A.P. din Moacşa şi Lunga au fost sanc­ţionaţi, au încercat să intimide­ze lucrătorii Inspectoratului sa­nitar de stat prin diverse proce­dee. In acest caz, I.S.S. avea da­toria să se adreseze cu mai mult curaj organelor în drept şi să nu cedeze în faţa unor abuzuri. Aceste încercări de intimidare, contravin indicaţiilor date de conducerea noastră superioa­ră de partid, prevederi­lor legilor şi, ca atare, nimă­nui nu-i este permis să se abată de la respectarea lor. Oare acei preşedinţi n-au încercat ei să-şi ascundă lipsurile, considerîndu-se probabil intangibili . Adunarea generală a oamenilor muncii din I.A.S., adunarea generală a membrilor cooperatori îi pot trage serios la răspundere in cazul în care nu şi-au făcut da­toria de conducători,­ în cazul în care n-au luat la timp măsurile ce se impuneau. Considerăm în acelaşi timp, că este de datoria birourilor organizaţiilor de par­tid din aceste unităţi să aducă la cunoştinţa comuniştilor defi­cienţele semnalate, să analize­ze în modul cel mai serios cau­zele şi să ia măsurile ce se cu­vin. AURELIA LOJINSCHI

Next