Cuvîntul Nou, februarie 1990 (Anul 1, nr. 28-51)
1990-02-01 / nr. 28
PAG. 2 Tristeţe şi dezgust Asta am simţit văzînd emisiunea T.R.L. din seara zilei de 26 ianuarie, în care reprezentanţi (autoîmputerniciţi?!?) ai Partidului Ţărănist Democrat-Creştin au făcut liber şi democratic, fel de fel de afirmaţii. „ Cum îşi poate permite „un bunic“, respectabil şi prezentabil de altfel, să spună că decretele F.S.N. sînt ilegale ? — Cum crede acest bunic că o generaţie nouă, care doar a auzit de partidele istorice, poate fi convinsă că acestea sînt ale tineretului ? Cine îi dă dreptul să se angajeze în numele tineretului mai mult decît o face tineretul însuşi ? — Unde erau partidele care strigă acum sus şi tare democraţie, egalitate, drepturi etc., în zilele fierbinţi ale Revoluţiei din decembrie anul trecut ? — De ce nu sunt (sau sunt?) împotriva decretelor date de F.S.N. care stabilizează valoarea curentului electric casnic ?, împotriva F.S.N. care a legiferat existenţa şi posibilitatea celorlalte partide de constituire şi activitate ? — De ce nu se pronunţă (sau se pronunţă !?) împotriva decretelor F.S.N. care spun : drepturi egale pentru toţi cetăţenii ţării, pentru minorităţi; dreptul la autoconducere al elevilor, al studenţilor, al tineretului, al sindicatelor libere şi altora ? — Mă întreb dacă nu cumva această democraţie — între care şi libertatea de expresie — nu ne-a adus prea mult dintr-o dată, dacă nu a dat posibilitatea unor neaveniţi, unor cameleoni (care în vechiul regim nu s-au văzut, ori s-au complăcut cu acesta) să latre din umbră, să muşte veninos pe cei care le-au dat posibilitatea să existe. — Gîndesc că încă mai au posibilitatea să rămînă decenţi, să rămînă oameni toţi cei ce neagă dreptul la reprezentanţă al F.S.N., care a dat şi dă dovadă de maturitate politică, de gîndire şi decizie, calităţi de care are, acum, mai mult ca oricînd, nevoie ţara. Paul CORNEA Cîteva precizări Am luat la cunoştinţă din ziarul „Cuvîntul nou“ din data de 28.01.1990, de articolul intitulat „Cine stă în fruntea Direcţiei judeţene de poştă şi telecomunicaţii“ şi doresc să aduc la cunoştinţa opiniei publice următoarele: Intervenţia este semnată, în numele angajaţilor Direcţiei judeţene de poştă şi telecomunicaţii, de numai 30, respectiv 57 lucrători, ceea ce reprezintă nici 7 la sută din numărul total al personalului muncitor pe care îl coordonez ! Intrucît consider că cele relatate constituie calomnii la adresa mea, precizez că sunt izvorîte în urma anunţării necesităţii confirmării cadrelorde conducere, libere şi democrate, prin vot secret, în baza telexului domnului primministru Petre Roman, trimis de către Ministerul Poştelor şi Telecomunicaţiilor — Direcţia economică, urmărind influenţarea în mod negativ a acestor confirmări. Socotesc că în asemenea cazuri redacţia trebuia să facă investigaţii dacă cele relatate sunt adevărate sau sunt răzbunări personale, şi numai după aceea să le publice ! Ca atare, doresc ca întreg personalul D.J.P.Tg. Covasna să cunoască realitatea, eu fiind obligat a mă adresa instanţelor judecătoreşti pentru calomnie. Ing. Nicolae VASILE Diriginta (Urmnare din pace) — Pentru care motiv ? — O analogie Hitler — Ceauşescu şi, probabil, şi altele. Erau eleve care, fiind gravide şi neputînd ele să hotărască îşi distrugeau cariera, viitorul. Da’ ce ? — ziceam, sîtem în ’38 cînd Hitler cerea un „Jugend“ de o anumită mărime, număr şi grosime? Nu anchetatorii mă deranjau atît, cît oamenii, dintre care unii nu mă mai salutau. Adevărații oameni au rămas însă lîngă mine. Au fost colegi care au renunțat la ore ca să am o pîine. — Pe care pînă la urmă ați pierdut-o. Din ce cauză ? — Din pricina unei... sandale. Veneam seara, obosită, de la un simpozion şi mi s-a rupt o baretă. N-am putut-o repara, aşa că am mers desculţă pînă acasă. Asta era în mai. In septembrie, cînd m-am reîntors la şcoală, nu mai aveam catedră, pentru ... incompetenţă şi imoralitate! Asta se hotărîse într-o şedinţă la care nici n-am fost chemată. — Aţi reuşit să treceţi şi peste momentul ăsta ? « — Nu. Am cedat nervos. Cum să nu faci criză de nervi cînd stai chiar lîngă şcoală şi auzi mereu clopoţelul, dar tu nu mai eşti acolo? Nu-ţi ajung toate pernele puse în cap. M-am internat în spital, zilele de nume, de naştere, Crăciunul şi Revelionul le-am petrecut acolo. — Toate astea au legătură cu hotărîrea de a pleca, prin căsătorie, în Austria ? — Bineînţeles. Dar a venit Revoluţia, m-am alăturat unor demonstranţi din coloană („haideţi cu noi, doamnă profesoară!“), iar apoi am plecat în Austria, dar numai ca să înapoiez inelul de logodnă. M-am întors pentru că aici e nevoie de mine. — Cum v-au primit copiii ? — Am ţinut prima oră la clasa a X-a, secţia română, la care suplineam pe cineva, lucru de care copiii au aflat şi au făcut o cerere în care au rugat frumos „să vină diriginta de ora trecută“. — Vă doresc succes și în orele viitoare ! CUVINTUL NOU Anul I Nr. 28 Să dezobişnuim I.J.G.C.L. să forţeze nota ! (inclusiv... nota de plată) Dacă până la Revoluţie, din cauza frecventelor întreruperi de energie electrică, lifturile se defectau mai mult din cauza locatarilor (care erau nevoiţi să iasă din ele precum ceauşescu din TAB), în prezent nu se mai pune această problemă. Acum se poate observa destul de bine cum işi face I.J.G.C.L. datoria. Fiind responsabil de lift la blocul 12, sc. D, din Aleea Muzelor nr. 1, Sfîntu Gheorghe, pe 24 ianuarie am primit devizele pentru lift pe luna ianuarie trimise printr-un salariat de la întreţinere. Fiind vorba de trei devize in valoare de circa 2.000 lei (revizie tehnică, reparaţie şi verificare I.S.C.I.R.) am rugat să-mi fie lăsate pînă in ziua cealaltă pentru a le analiza. Respectivul însă vroia să le semnez cu „ochii închişi“, in cîteva minute. Mai mult, din cele trei semnături care trebuiau să existe la sfîrşitul devizului („întocmit“, „verificat“, „asociaţie“) devizele erau semnate numai la capitolul „întocmit“. Cînd i-am făcut observaţia că la etajul 10 nu se deschide uşa, iar pentru a pleca de la etajul 11 trebuie să faci mai multe impulsuri de la celelalte etaje, m-a contrazis, spunînd că nu este adevărat! M-a ameninţat că dacă nu semnez, opreşte liftul. Consider de aceea că unele sugestii cu caracter general s-ar impune. Astfel, devizele să fie titularizate cardouă din devize aveau ca titlu „Reparaţie lift“, cu toate că, de fapt, una era ,,Revizie I.S.C. I.R.“. 0 Facturile să fie aduse la semnat după ce a expirat luna, pentru a oglindi activitatea pe întregul interval. 0 Cel puţin de două ori pe lună, în prezenţa responsabilului de lift, să se verifice cum funcţionează instalaţia la fiecare etaj. % Asociaţiile de locatari să pună în. funcţiune cutiile pentru sesizarea defecţiunilor la lift. 0 I.J.G.C.L. ar face bine să-şi instruiască personalul în sensul că vremurile s-au schimbat şi că in spiritul civilizaţiei, al respectului pentru om, pentru banii şi nervii lui, personalul de întreţinere trebuie să-şi facă mult mai conştiincios datoria, să dea dovadă de mai multă solicitudine. A. PELOIU Precizări referitoare la articolul „Răspuns“, apărut în ziarul „Cuvîntul nou“, din data de 23.01.1090. Scrisoare deschisă Domnule Száraz Bertalan, De la început precizăm că acest articol al nostru se vrea o completare la „Memoriul“ publicat în 19.01.1990. Precizăm că memoriul de care amintiţi conţinea 16 puncte, iar dumneavoastră aţi răspuns numai la unul singur, şi acela incorect. Să detaliem. Am vrea să ne spuneţi, care sunt acele condiţii legale de ocupare a postului de maistru, cu specialitatea modelărie, la care v-aţi referit ? In urma cărui curs de specializare aţi fost promovat ? In baza cărei diplome de absolvire ? Dacă este vorba de acea „adeverinţă“ menţionată în articolul dv„ solicităm precizări suplimentare, întrucît nu ştim să fi lipsit din mijlocul nostru (în cei 10 ani de cînd ne cunoaştem) pentru a urma vreun curs de specializare. Poate doar cu excepţia celor... 3 săptămâni în care aţi fost la un aşa-zis „curs de perfecţionare“ a lucrătorilor din industria constructoare de maşini privind sectoarele calde de pe lîngă un institut din Bucureşti. Precizăm : era un curs de perfecţionare, nu de specializare sau calificare ! Sau dv. aţi fost perfecţionat înainte de a vă califica ?! In legătură cu salariile amintite, precizăm că cele relatate sunt mult exagerate, întrucît media pe atelier nu depăşeşte 3.000 de lei, lucru care se poate uşor verifica. Am ieşit, intr-adevăr, fruntaşi pe fabrică 2 ani la rînd datorită muncii noastre. Am vrea să ştim însă domnule Száraz, cîte prime aţi luat pentru acest loc ! ? Nu este nicidecum o răzbunare faptul că atelierul nu vă mai vrea în mijlocul său ! De fapt, toţi membrii colectivului au semnat acel „memoriu“ înregistrat la I.M.A.S.A. sub nr. 792 ÎS.01.1990 şi dv. aţi luat parte la şedinţa respectivă, inclusiv un ziarist de la ziarul „Cuvîntul nou“, deci totul s-a desfăşurat cît se poate de democratic. Aşa înţelegem noi democraţia, domnule Száraz Bertalan ! In numele colectivului Atelierului de modelărie de la I.M.A S.A. Sfîntu Gheorghe , Deák Judit, Györgyjakab Erzsébet, Székely Réka, Constantin Leonte, Imreh Lenke, Gáspár József, Vegh Iuliu, Kicsi Mária, Demeter József, Dávid Sándor, Dobos Béla şi alţii. Stimaţi cititori, vă rugăm să iscăliţi scrisorile şi să vă notaţi adresa exactă, eventual, numărul de telefon, pentru anumite verificări ulterioare. Iloria C. DELIU 11190/163 Părinţi fără poveri, copii fără identitate (I) (Urmare din pag. 1) Midnapore, care, după ce a trăit pînă la 9 ani printre lupi, a fost atent educată şi studiată de specialişti pînă la 17ani, cînd a murit. Nu s-a mai adaptat, deşi a putut să-şi însuşească un vocabular de 47 cuvinte, păstrînd pînă la moarte sechelele comportamentului animalic. Bebe al nostru nu va muri prematur. E optimist, rîde, vrea să trăiască, luptă. Ceva însă a murit definitiv în el. Dacă privim cu atenţie, cu omenie în jurul nostru, în trecutul nostm, sesizăm cauzele acestor morţi parţiale cuibărite ameninţător în unii dintre copiii nedoriţi ai ţării. Le vom extirpa oare? DA, întrucît chiar dacă nimeni nu ne întreabă dacă vrem ori nu să ne naştem sau să murim, noi ştim răspunsul, imens majoritar, la întrebarea „Vrei să trăieşti ?“. Acesta este „DA“, acelaşi cu al părinţilor acestor copii, „părinţi“ care îşi duc traiul fără poveri în plus pe la casele lor. Pînă cînd ? PUNCTUL PE I Loialitate!? Lovitura pe la spate dată de partidele „istorice“, îndeosebi de ţărănişti, nu numai Frontului Salvării Naţionale, ci şi însuşi procesului de democratizare din ţară, ne-a lăsat un gust amar. Toţi oamenii de bună credinţă se aşteptau din partea acestora la loialitate, aşa cum de fapt promiseseră, la idei şi soluţii cu efect imediat, menite să sprijine evident stabilitatea politică şi economică a ţării. După cum s-a văzut, speranţele au fost înşelate. Dar au ieşit la lumină adevărata faţă, adevăratele intenţii, ambiţiile, orgoliile, dorinţa de putere. Totuşi, ce rămîne în continuare în conul de umbră al cunoaşterii ? Cine sînt domnii Coposu, Cîmpeanu şi Cunescu ? Aşteptăm ca aceştia să-şi prezinte în presă, la televiziune, biografiile, aşa cum au procedat (fiindcă li s-a cerut) domnii Iliescu, Roman, ceilalţi membri ai Consiliului F.S.N. şi guvernului. Unde au fost, ce-au făcut pînă la Revoluţie ? Majoritatea oamenilor nu le cunosc nici hramul, nici activitatea. Ceaţa care îi învăluie este tot o dovadă de lipsă de loialitate. Faţă de popor în primul rînd. A sosit momentul ca această ceaţă să fie destrămată. De ei înşişi. Iar dacă nu, de alţii loan NEGULICI