Cuvîntul Nou, august 1990 (Anul 1, nr. 169-192)

1990-08-01 / nr. 169

Pag. 2 Hîrtie, pe „apa sîmbetei“ Penuria de carte per­sistă. Noutăţile editoriale sînt rara avis. Deunăzi am răsfoit la librăria din cen­trul municipiului Sfîntu Gheorghe lista cu noile cărţi. Vreo douăsprezece titluri. Şi acestea în ma­re parte nesemnificative. Mi-au reţinut atenţia doar trei: „Poezii" de Eugen Jebeleanu, „Istoria litera­turii române contempora­ne", de Eugen Lovinescu şi o antologie — „Caragiale în conştiinţa contempora­nilor săi“. Beletristica de substanţă, cartea de artă, dicţionarele etc. sunt în mare suferinţă. . Literatura străină parcă nici n-ar e­­xista. Şi cu cît trece tim­pul, cu atît se pierde con­tactul cu fenomenul lite­rar, artistic, cultural din lume şi aşa depreciat în aceşti ani. Deficitul este enorm în ambele sfere: spirituală şi financiară. Librăriile nu mai au ce vinde, nu-şi scot venituri­le, oamenii abia îşi mai iau salariile. Am crezut o vreme că lipsa de hîrtie va fi solu­ţionată în beneficiul căr­ţii. Ne-am înşelat cu toţii. Hîrtia „curge“ şi mai a­­bitir spre ziare şi reviste, suplimente etc., etc. Neno­rocirea este că destule pu­blicaţii care împînzesc chioşcurile, holurile gări­lor şi străzilor au un con­ţinut foarte slab, cultivă senzaţia de prost gust, se­xul şi pornografia. O ade­vărată maculatură prolife­rează pe piaţa presei- Curios, nimeni nu vede, nimeni nu constată cîtă hîrtie se duce pe apa sîm­betei, nimeni nu calculea­ză pierderile ce le avem de pe urma lor. loan NEGULICI Pentru salariaţii de la în­treprinderea de confecţii din Tîrgu Secuiesc, respectarea o­­bligaţiilor contractuale înche­iate cu partenerii externi constituie literă de lege. Deşi au întîmpinat şi întâmpină destule greutăţi în activitatea productivă, comenzile benefi­ciarilor externi (din R.F.G­. şi din Italia) sânt executate la termenele şi în cantităţile stabilite, menţinîndu-se bune relaţii cu reprezentanţii fir­melor respective. Despre unele măsuri ce se întreprind în acest scop, ne-a vorbit dom­nul Costică Stoinescu, ingine­­rul-şef al întreprinderii.­­ In prezent se află pe rol contractele încheiate în anul precedent pentru programul toamnă-iarnă, care se va fi­naliza la 31 august a.c. In prima parte a acestui an, da­torită generalizării­ săptămînii de lucru la cinci zile exista pericolul de a nu putea ono­ra comenzile clienţilor , din punct de vedere cantitativ. Pentru a compensa pierderea de capacitate s-au luat mă­suri de reorganizare a fluxu­rilor de producţie, de redistri­buire a spaţiilor de producţie, creîndu-se 250 de noi locuri de muncă. Acţiunea de re­organizare şi modernizare con­tinuă, în prezent preocupîn­­du-ne de reamenajarea pînă la 30 septembrie a spaţiilor de depozitare, respectiv, de­pozite de materii prime şi de produse finite. — încadrarea în muncă a unui număr destul de mare de muncitori în termen scurt nu a afectat calitatea produ­selor ? — Am avut grijă şi de a­­cest lucru. Creînd mai multe linii de fabricaţie, prin acţiu­nea de reorganizare de care vorbeam, persoanele nou în­cadrate au fost repartizate în număr rest­rîns pe fiecare li­nie, pe lîngă muncitori cu experienţă, executînd în pri­ma perioadă operaţii de lucru mai simple. In mo­mentul de faţă putem afirma că aceste persoane s-au inte­grat cu succes în activitatea productivă a colectivului nos­tru. — în noile condiţii în care ţa­ra noastră se confruntă cu diverse probleme în economie, cum privesc partenerii externi spre colectivul de muncă de la întreprinderea de confec­ţii ? — Cu încredere şi înţelege­re. Şi, cînd afirm acest lucru mă bazez pe argumente con­crete. De pildă, pentru clien­tul din Italia contractul pre­vede executarea mai multor tipuri de pantaloni cu mate­ria primă şi materiale* din ţa­ra noastră. Intrucît în ultima perioadă ne-am aflat în cri­ză de căptuşeală din mătase, am tratat cu respectivul par­tener și ne-a furnizat această materie primă deficitară, evi­­tîndu-se astfel întreruperea lucrului și, deci, neonorarea comenzii acestuia. Un alt ar­gument este faptul că, în pre­zent, cu cei patru parteneri cu care colaborăm sîntem în curs de perfectare a contrac­telor pentru anul 1991, pentru perioada de primăvară-vară, a căror lansare în producţie în­cepe în luna septembrie a.c. Trebuie subliniat că, aceasta înseamnă acoperirea cu con­tracte a întregii capacităţi de producţie de care distiuem. Vasilica CIOBANU Cu toate problemele ivite, producţia „merge înainte“ Dorim să adresăm or­ganelor răspunzătoare de comerţul judeţului nostru următoarele întrebări: ca­re a fost motivul care a determinat scumpirea un­tului de la 12,50 lei la 14 lei, imediat după ce di­verse comunicate ne-au înştiinţat că articolele de primă necesitate nu vor în­registra scumpiri de preţ ? Dacă, într-adevăr, această scumpire a fost necesară, de ce organele răspunză­toare n-au anunţat acest lucru în presa locală ? A doua întrebare: de ce, pe raza judeţului Covasna, ţigările din import, şi aşa Ecologie socială Cu ce preţ? cumplit de scumpe pentru salariul omului cinstit, se vând cu remiză de 10 la sută, pe cînd în alte jude­ţe, precum Braşov sau Bi­hor, acestora nu li se per­cepe remiză ? Am dori să aflăm care este temeiul legal, al acestei măsuri. în aşteptarea răspunsu­rilor la cele două între­bări, întrebăm pe cei ca­re fac parte din acea A­­sociaţie — fantomă pen­tru protecţia cumpărătoru­lui (ce cuvinte frumoase) următoarele: ce păziţi a­­colo, fraţilor ? Eugen D. TOMIUC CUVlNTUI NOU (Urmare din pag. 1) înşală, căci în acel caz a­­ceea n-ar fi justiţie“. Victor Babiuc, ministrul justiţiei: „Să fim cerebrali, domnilor, şi nu emotivi. Pro­blema minorităţilor nu este una strict românească, ei a tuturor. Trebuie ca şi Poliţia locală să fie mai fermă“. Virgil Măgureanu, şef S.R.I.: „Toţi cei care au fost nedrep­tăţiţi, daţi afară de la locu­rile lor de muncă în mod a­­buziv, prin încălcarea legii, vor fi reîncadraţi, orice na­­ţionalitate ar avea. Ce ne primejduieşte este această dorinţă de a dialoga în mod crispat. Fiecare îl ascultă pe celălalt, dar are deja pregă­tită replica acidă. Acest gen de dialog nu este construc­tiv. Mă aşteptam să se întâm­ple următorul lucru, dar’ el nu s-a petrecut, şi anume, ca un maghiar să ia apăra­rea unui român şi invers, iar acesta nu e un semn bun. Să învăţăm să ne ascultăm unii pe alţii. In Covasna n-au fost evenimente şi e bine să nu se împingă lucrurile spre ceva grav, căci nu avem al­ternativă la buna convieţui­re. Noi vă mulţumim“. A doua parte a dialogului a avut loc la Tîrgu Secuiesc. O vom­ prezenta în numerele următoare ale ziarului nos­tru. Să primeze înţelegerea reciprocă Ne reîntîlnim în vacanţa viitoare Anul I Nr. 169 -Crîncenă, cumplită beţie, o stare care aduce simţurile o­­meneşti dincolo de limitele normalului; de aici nu mai este decit un pas pînă la a­­bisul atît de frecvent în ca­re ne amintim de o cruce. Ceea ce s-a întîmplat la Tîr­gu Secuiesc în 27 iulie între­ce orice închipuire. Ora fa­tală — 19. In apartament , numitei Pruteanu Aurica (a­­partament de bloc) se afla într-un hal fără de hal titu­lara contractului de închirie­re (în paranteză fie spus, nu are nici o ocupaţie, nu are soţ, dar are 3 copii de întreţinut) şi o zi întreagă au trudit me­dicii să-i salveze viaţa ! Iar într-un alt loc, fără a mai fi în viaţă, era Costrăjel Con­stantin (18 anii), muncitor la I.F.E.T. Tîrgu Secuiesc. Cum toate astea ? Simplu. Auri­­căi i-a venit pofta să-şi in­vite companionii de la res­taurant la ea acasă. Intre cei cinci bărbaţi care au trecut pragul apartamentului se a­­fla însă şi Garai Gáli Ist- AFLAM de la. 1POLITIE Beţia care ucide... van, de 25 de ani, cunoscut ca hind violent atunci cînd abuzează de alcool (ceea ce se întîmplase şi-n seara a­­ceea). In plus nu este înca­drat în muncă şi are la ac­tiv o sumedenie de infrac­ţiuni şi delicte de tot felul, fiind cunoscut ca un cal breaz în oraş. Ce i s-o fi nă­zărit pe fondul consumului de alcool (că, uitasem să vă spun, nu plecaseră cu mîini­­le goale de la restaurant), destul că s-a trezit Othello din el şi după ce-a făcut-o harcea-parcea pe Aurica l-a luat în tărbacă şi pe Cas­­trojel Constantin, pe care l-a lovit cu capul de pereţi, cu cuţitul lăsîndu-l, cum ziceam, fără suflare. Şi ca să vedeţi cît a fost de groaznică beţia aceea, vă mai dau un amă­­­nunt. Unul dintre bărbaţii in­vitaţi, fugit între timp să a­­nunţe poliţia, revenind, s-a trezit cu Garai Gáli István în pragul uşii. De spaimă a sărit pe geam de la etajul IV (culmea e că n-a păţit ni­mic). Despre ceilalţi „eroi“ ai întîmplării n-am prea mul­te a vă spune, aşa că con­chid laconic cu formula „cla­sică": G.G.I. este cercetat în stare de arest de către Pro­curatura judeţeană pentru înfăptuirea infracţiunilor de omor şi tentativă de omor. Grele capete de acuzare, mai ales cînd­ te gândeşti că totul a plecat de la o... „paşnică“ beţie de grup ! Constantin NIŢU DIN NOU BENZINA! C. Neagu, din Sfîntu Gheor­ghe, ne sesiza ieri — revol­tat, pe bună dreptate — că de trei zile nu se găseşte ben­zină la staţiile PECO din Sfîntu Gheorghe .Precizăm că în numărul de joi, 26 iulie, al ziarului nostru, sub titlul „Benzina — o problemă?“ (a­­părut chiar pe fondul primei pagini) redăm punctul de ve­dere al domnului Tóth Jó­zsef, director al I.L.P.P., ca­re afirma că benzină este berechet, dar că în ultimele două luni staţia C.F.R. a per­ceput penalizări în valoare de 78.383 lei, deoarece nu s-a reuşit descărcarea vagoanelor cisternă (aceasta din lipsa spaţiilor de depozitare). Aşa încât I.L.P.P. a fost nevoit să anuleze o comandă de 600 to­ne de benzină (!?!) pentru a nu mai plăti locaţiile, „C.F.R.­­ul neavînd — zicea dînsul — înţelegere pentru problemele noastre". In ce ne priveşte vom pu­blica opinia domnului Lu­kács Ignác, şeful Staţiei C.F.R. Sfîntu Gheorghe, care ne-a fost promisă. Oricum, cetă­ţenii judeţului Covasna nu sunt dispuşi să sufere din pri­cina unor neînţelegeri dintre cele două părţi. Aşteptăm !

Next