Cuventul, ianuarie 1938 (Anul 15, nr. 3120-3130)
1938-01-21 / nr. 3120
I le 10td, Tkio -fitt lor* tmmrm r - ?>* * «nm Antii XV.-No. 3120 .Si to(.rsi- Cuvântul a trăit inei'Si nu n. 'mai in aşteptarea ciorilor jefuiţi neam patru ani de ml care IB staiim mai supus si, zice, mai lenevesie. inteligenţa! vântul a stăruit, chur fizic, — mtinuu Si atent. — Pede intercti ’c cari i zăvoreau» — «in viata fh care zi 11 ar est ci munrăe entrate de sensiblitate colectivă are e iarul. fost câţiva cari am păzit şt mu trait „Cuvântul”, fără contre. In casa însăşi a Cuvântuiu mesele voastre de lucru, însăastea mereu însufleţite, în caadunam — ca de obicei — prin ntenele nevăzute ale scrutărilor pastre profesionale, — toate ne■ ca şi amărăciunea obştească depozitări ce, jurăm, vă ? folositorii Cuvântului — ceare parte dintre ei — au unnuat să se adune în fiecare vieaţă aici, în jurul lui Naeloca. Nici un „eveniment”, nicio nicio mâhnire românească, chemare de ajutor a muliin’au rămas neînregistrate şi... neredactate la Guvântul. Le- am primit şi le-am Inserat cu aceiaşi conştiinţiozitate de nobila mecanică a îndatoririi, în coloane şi colecţii ce sunt mai vii şi mai rezistente decât ale hârtiei. Nici un articol, cititorilor din cele ce ştiaţi că găsiţi în Cuvântul — şi numai în Cuvântul! — l- a lipsit din grija, din revolta şi din exerciţiul voluptuos al puterilor noastre de a vă sluji... „La rcdac£ aţi continuat să ne găsiţi, „la era aşezarea noastră suască de căpetenie. N'a mai ut Cuvântul, dar redacţia ântului a fost într’una. Capa- rea de prudenţă şi de ferocitaa d-lui Guţă Tătărescu n'a fost destul de subtilă ca să găsească mijlocul de a extermina ce era, în adevăr, mai... periculos în fiinţa Cuvântului: s’a mulţumit, cu inocentă ă ne interzică numai folosirea hăii şi cernelii. Redacţia şi-a îngă- it să persiste, fără condee, fără &.?/■, — fără chenzine!... am „scris", totuş, mereu după destinul nostru inceea ce nu se citea nise simţea, neistovit şi nm de nezăgăzuit, — prin miraculoasele -.tiraje'1 ale corespondenţelor noastre de vraci ai explorării şi semănării, ca cel mai sigur şi tare cotidian. Şi din scrisorile numerise, din vizitele tot mai dese ce pomeam, dobândeam senzaţia orgolioasă şi infinit roditoare că suntem, totuşi, citiţi chiar când nu bem... Ce cinstire mai bună pentru un ziarist decât existenţa nenumărată a cititorului care aşteaptă atât de adânc şi de încrezător articolul tău încât, prin încordarea însăşi a adăstării ce nu s l l oboseşte, ajunge sâ-l simtă, să-l descifreze, să-l prindă din ceea ce a învăţat că numai tu ştii şi vrei să - mii! Nae Ionescu şi echipa lui au gustat şi au vieţuit eroic această mstiseţă gazetărească• Am fost mereu la post• Cu fiinţa noastră întreagă. La locul nostru aici, material şi activ. Cu tot avântul, cu toată pornirea, cu întreagă luare-aminte. Aşa de mult şi de neîntrerupt că nu ştim, nu ne amintim şi na fi nărui vr'o datei, intrăm pe drept, calendaristm, sufleteşte, in anul al XV-lea al Cuvântului. Dem. Theodorescu V, No. 312 0 TUS ENACOVICI ADMINISTRAȚIA BUCURESTI TORIEI No. 48—50 . 5.55.62 . 5.55.63 . 5.55.64 . 5.55.65 Sport........................335*6 Provinci» .... 5.55.67 Străinătatea . . 5.55.65 Tipografia . . . 3.42.23 TSIAE IONESCU boo c plătită in numerar conform 5«ticl General« p- T. T. Nr. 14270 193« ihvv wmWlvJ(BIBLIOTECA „ASTRA,, S IB IU 12 Pagini 3 Lei Vineri 21 Ianuarie 1938 .ALEGERI, PLEBISCIT v ^r c.Ttidele politi„ _________«lin „opoziția ^ altfel — sunt refuzat j~lui Goga parlamentul si „ț 0 ^eri. Temeiurile .t-j tu -tional, sunt decliiar dacă cele i acum nu ar fi în- ^ iAipot oferi si eu să. lămurească dev c i" s 3-- v T. c3Les asta sa fie vorsau numai de «trei ? De ani ^ irn în permanenta vatutională -7 §1 nu sa JLni - sau fie care s’a ^ndul luiî. când a căljocixl de-a protestul ' -i lcării constituției a rxzz rând de toti deticând se aflau în 0- practicat cu clipiri și . ca între cumetti. lică, dară. această soli- 1 tuturor, pentru aparatutiei ? Răspunsul la actiune delimitează cu ul^ies problema politică a s f ata.. . m -prin a stabili ca. m bnn nu poate - nici chiar mai stricte constitu- ce să refuze d-lui Goga _ _ face alegeri. Toată a se învârtește în jurul Via că disolvarea Camereface acum, sau după C1J alte cuvinte, dacă rse fac în termen de 0 lurla trei luni. «... problema s’ar margini aci, -7,1 ei strict constituţional ident Se în .mplă însă, că, ^cu aceste abateri de ca^.ir formai, opoziția, sau cel parte a ei si anume cea mai ^feră d-lui Goga putința de .,-«a cu actualul parlament* iVătoare solicitudine, nu ? mhia ca deschide persnsa ( n.10„S.r5m ptoWcmn ^evident că dacă guvernul ar fi un guvern ca oricare -»ferta opoziţiei nu ar fi chiar ădat. D. Gogea ar vota buget închide camerele și ar guliniştit până în Noembrie , nuci ar cere, în alegeri, de îrucre dere . Dar d. Goga , guvern ca oricare altul, a afOSt o viată întreagă na- Hst si dela o vreme, chiar revolutionar. Ii poate contesta cineva dreptul, acum, când, în sfârșit, s’a înscăunat la conducerea treburilor publice, să vrea să-și realizeze politica — politica lui? De bună seamă că nu. Numai că, o politică revoluţionară nu poate fi întreprinsă de un guvern obicinuit, ba chiar în speţă — prin aceea că ar fi tolerat depoziţie — mai puţin decât obicinuit. D. Goga ştie că cele aproape 9 procente pe cari le-a obţiciut în ultimele alegeri nu reprezintă nici măcar o justificare, necum un sprijin efectiv al masselor naţiei, şi îşi dă seama că — intru atâta întru cât e naţionalist şi revoluţionar — el nu poate întreprinde nimic, atâta vreme cât nu are conştiinţa că lucrează ca un mandatar categoric al naţiunii. Această încredinţare o caută astăzi şeful mişcării naţionalcreştine, prezentându-se în faţa corpului electoral. Vom înţelege însă, că, într-o asemenea situaţie, consultarea masselor însemnează ceva mai mult decât nişte simple alegeri generale- D. Goga nu cere majorităţi parlamentare pur şi simplu, căci cu aceste majorităţi cerute şi obţinute în cadrul constituţiei, d. Goga nu poate face nimic. Şeful actual al guvernului cere ţării altceva: să spună dacă — da sau nu — îl vrea pe el ca îndrumător al treburilor înspre un regim totalitar şi, mai departe, ca un realizator al acestui regim. In asemenea conditiuni nu mai avem de a face cu alegeri generale, ci cu un plebiscit personal. Ceea ce e cu totul altceva. Căci de unde alegeri generale nu au nici un rost atâta vreme cât prin declaraţia opoziţiei s’au asigurat majorităţi actualului guvern, un plebiscit nu poate fi refuzat în nici un caz unui om care nu a consimţit niciodată să facă o profesie de credinţă democratică şi e hotărât să treacă astăzi la fanta de curaj de a-şi confrunta cele mai intim radicale convingeri cu simţămintele ţării. Categoric : d. Goga are dreptul să plebisciteze. D. Goga — personal. S’a întrebat d-sa însă ce facem noi dacă — fie şi prin imposibil — nu obţine nici măcar 40 la sută din voturi ? Nae lonescu p 7 Declaraţiile ambasadorului Kawagoe (Telegramă particulară) SHANGHAI, 19. — D. Kawagoe, ambasadorul Japoniei în China a declarat că guvernul japonez i-a trimis o telegramă de rechemare, şi că va pleca în curând la Tokio. Personalul ambasadei va rămâne in China, dar nu pentru a trata cu guvernul naţional ci pentru a menţine contactul cu reprezentanţii celorlalte pfiteri. D. Kawagoe a adăugat că o reluare a negocierilor cu guvernul chinez din Hankeu nu este luată în consideraţie la Tokio, unde se aşteaptă desemnarea unui nou guvern în China Centrală. A. Sinodul „ecumenic“ Mica de la Bucureşti Ecumenicitate şi număr. Ecumenicitate şi universalitate. Sinoade „tâlhăreşti" De ce nu se poate vorbi de pe sinodul „ecumenic Ziarele s-au grăbit să vestească un fapt de o covârşitoare însemnătate, nu numai pentru biserica românească dreptmăritoare, ci pentru întreaga ortodoxie de sub soare: punera la cale a unui sinod ecumenic la Bucureşti. Unii confraţi — cărora istoria, practica şi doctrina Bisericii Răsăritului li-e cu desăvârşire streină — s’au grăbit să facă chiar anticipări asupra obiectului numitului sinod. Anticipările acestea, făcute aşa cum au fost făcute, contribue la strâmbarea înţelegerii obşteşti asupra criteriului de adevăr în Ortodoxie. Pentru înlăturarea unor confuzii, foarte plictisitoare, şi pentru netezirea drumului unei înţelegeri atât de necesare înlăuntrul comunităţii de dragoste, în dreaptă credinţă, este necesar să fixăm, aci, destul de pe scurt, câteva puncte de reper, în această foarte serioasă chestiune. Câte sinoade ecumenice au fost dintru început până în zilele noastre Dintru început şi până în ziua de azi, Biserica creştină a Răsăritului cunoaşte doar şapte sinoade ecumenice-Cel dintâi s-a ţinut la Niceea din anul 325; al doilea, la Constantinopol, în anul 381; al treilea, la Efes, în anul 431 ; al patrulea, la Calcedon, în anul 451; al cincelea, la Constantinopole in anul 553; al şaselea, la Constantinopol, în anul 681; al şaptelea, la Niceea, în anul 787. Câţi episcopi au participat la aceste sinoade La sinodul I ecumenic au luat parte între 250—318 Părinţi; la sinodul II ecumenic, 150; la sinodul III ecumenic, vreo 200; la sinodul IV ecmenic, peste 600 (630); la sinodul V ecumenic, 164; la ultima şedinţă, acum despre p. 320—367-Au participat toţi episco- Bisericii din vremile acelea? Ştim deci că numărul episcopilor cari au luat parte la sinoadele ecumenice se mişcă între 150 şi 600. Dar numărul episcopilor din vremea sinoadelor era cu mult mai mare. Numai enciclica cu erezia monofizită a lui Vasilise, (prin care se anulau hotărârile sinodului din Calcedon) avea consimțământul a 500 de episcopi. Iară când Leon I pune, în anul 458, să întrebe pe toți episcopii asupra ortodoxiei sinodului de la Calcedon, peste 1600 de episcopi se pronunţă pentru drept credinţă a acestui sobor. A fost reprezentată în aceste sinoade întreaga Biserică Creştină? Nu. Episcopul Romei nu şi-a trimis nici măcar delegaţi la sinodul II ecumenic şi la sinodul V ecumenic. El, episcopul B°~ "r G. Racoveanu la sinodul VI ecumenic, 174\ la sinodul VII ecumenic, între Continuare in pagina 4-a 4 După „livitura modificării semnelor electorale Scopurile guvernului şi imposibilităţile practice S’au bucurat liberalii de favoruri speciale? Und!© §’a fixat adevărata bătălie politic« După știrile cari au circulat în ultimele zile, guvernul conta pe o lovitură de surpriză care — Între altele — trebuia să-i asigure succesul in alegeri. Lovitura s’a produs: modificarea legii electorale la paragraful semnelor. Dar surpriză nu a fost — pentru că lumea politică se aștepta la mai mult chiar. In adevăr, se vorbea de o schimbare a semnelor prin care guvernul trebuia să-şi atribue „svastica“— semn cu deosebire sugestiv—lăsând celorlalte diverse semne confuze şi necaracteristice: linia dreaptă culcată, în picioare, plecată spre dreapta, spre stânga, etc. Se pare, insă, că în ultimul moment, pentru a preîntâmpina o coaliţie posibilă a opoziţiei enervate şi alarmate de o asemenea intenţie, guvernul a grăbit pe de o parte publicarea decretului de dizolvare, mulţumindu-se pe de alta cu Înlocuirea vechilor semne electorale prin puncte. NATIONAL ŢĂRĂNIŞTII IN SITUAŢIE GREA Dintre marile organizaţii politice, cea care protestează mai stăruitor şi mai vehement e cea a naţionalţărăniştilor. Fapt explicabil nu numai prin caracterul protestatar şi constituţionalist al politicei d-lui Maniu, dar — şi, poate, mai ales — prin necesitatea in care acest partid se află, de a-şi creia o bază pentru eventualitatea unei înfrângeri. In adevăr, organizaţia d-lor Maniu-Mihalache se bucura partidul liberal e află slăbită pe deoparte o indicaţie că întrevederea dintre domnii Dinu Brătianu şi Maniu nu a dus la rezultate pozitive. Asta explică şi svonurile cari circulă in legătură cu reînoirea pactului Maniu-Corneliu Codreanu, svonuri cari până la ora târzie la care scriem nu se confirmă încă, prin plecarea fruntaşilor cari ami colaborează cu guvernul, pe de altă parte prin constantele pierderi de partizani în beneficiul mișcării d-lui Codreanu. In viitoarele alegeri lupta se va da între guvern şi legionari, centrul de greutate al politicei mutându-se categoric şi definitiv la dreapta. Petre Mihail DIFICULTATILE NOULUI SISTEM Despre nouile semne, cari — e adevărat — anulează propaganda făcută până acum de partidele politice pentru popularizarea semnelor lor şi desavantajează mai mult organizaţiile cari au avut succese, şi mai puţin pe celelalte, nu se poate spune decât că sunt nepractice. Căci dat fiind suprafaţa redusă pe care ele le ocupă pe buletinele de vot (1 cm. pătrat) listele cari au căpătat un număr mai mare de ordine sunt practic ca și lipsite de semn distinctiv; in adevăr, cum s'ar putea deosebi după semn lista cu 17 puncte de lista cu 18 puncte? LIBERALII Este adevărat că situaţia listelor din frunte e mai puţin ameninţată de confuziune. Dar se poate vorbi de o repartizare obiectivă a locurilor pa listă? Căci, iată, ştirile cari vin din toată ţara arată că Marţi dimineaţă, pentru a preîntâmpina o surpriză, toate partidele se aflau prezente la tribunalele respective, pentru ca — la momentul oportun — să se prezinte cu listele. Toate partidele, afară de două: naţional-creştin şi naţional-liberal. In orice caz, situaţia privilegiată de care nave a se Refugiații politici D-nul B. Brănișteanu (dela „Adevărul”) și N. Titulescu (dela Geneva) iu refugia la Viena Publicitate gratuită Voind să fie de ajutor celor lipsiţi de lucru şi, prin aceasta, ţintind să colaboreze şi cu fapta la uşurarea nevoilor obşteşti, CUVÂNTUL oferă GRATUITATEA ABSOLUTA a MICII PUBLICITĂŢI la rubricile: Cereri de serviciu Oferte de serviciu Oferte De lecţii şi meditaţii Toţi cei interesaţi vor aduce anunţurile lor la ghişeurile Administraţiei noastre prezentând doar bonul pe care-l publicam în cuprinsul ziarului (Fiecare anunţ prezentat va fi însoţit de bonul din ziua respectivă). Pentru celelalte anunţuri la MICA PUBLICITATE a „Cuvântului“* 2 lei cuvântul Guvernul Chautemps Spre un guvern de uniune naţionali Herriot-Reynaud De la corespondentul nostru particular PARIS, 19. — Constituirea guvernului Chautemps însemnează întoarcerea la situaţia de provizorat de acum patru ani. Cabinetul este cu mult prea „front popular” pentru a putea urma cu hotărâre şi eficacitate o politică de savoare a finanţelor publice, a economiei naţionale şi a francului, dar în acelaş timp cu mult prea puţin „front popular” pentru a urma politica de experimente socialiste. El se clatină între Scylla senatului şi Charybda comuniştilor. Senatul se va împotrivi cu îndârjire oricărei intenţii de introducere a controlului devizelor, şi va înfrunta categoric pretenţiile de monopol ale confederaţiei generale a muncii. In acelaş timp opoziţia comuniştilor va face imposibilă orice politică de economii bugetare — sabotând totdeodată încercarea de a se contracta un nou împrumut. Declaraţia guvernamentală care este aşteptată pentru Vineri, va obţine, după toate probabilităţile o majoritate foarte redusă. a ! Comuniştii se vor abţine. ] Din potrivă ea va ave o mare majoritate la Senat. Cabinetul Chautemps trebue considerat ca un episod înaintea constituirii unei uniuni naţionale Herriot—Reynaud, MARIAUG Politică de revalorificare Reducerea preţurilor pare a fi semnul unei politiei de revalorizare a monedei... de Octav Onicescu Manipularea preţurilor pentru unele articole de consum ţărănesc precum şi măsurile fiscale care preocupă aşa de activ guvernul ridică o sumă de grele probleme. In ele stau închişi germenii unor consecinţe de care este bine să avem din vreme o clară conştiinţă. Anii de criză au izbit în primul rând pe agricultori. Perioada de refacere n-a readus însă raporturile economice la formele anterioare crizei. Trăim o nouă aşezare structurală, în care agricultura ar fi menită la un rol foarte scăzut în comparaţie cu acela pe care îl avea în trecut. Problema depăşeşte interesul economic şi ia o conioare socială. Niciunul dintre partidele care au guvernat ţara nu a crezut că trebuie să intervie pentru a restabili, în favoarea ţăranilor,agricultori raporturile economice. Rentabilitatea muncii ţărăneşti a rămas foarte scăzută şi cu aceasta puterea de cumpărare a 80 la sută din populaţia noastră. Este drept că în ultima vreme cifrele par a arăta o oarecare îmbunătăţire. Disproporţia între preţurile produselor agricole şi ale celor industriale nu mai este aşa de mare. Creşterea exportului agricol din 1937 adăugată la o sporire a preţurilor agricole este de aproape 20 la sută. In prima jumătate a anului, raportul (alarmant în trecut) între indicele preţurilor agricole şi acela al preţurilor produselor industriale indică o creştere de 18 la sută după calculele Institutului de Conjunctură. Toate aceste arată numai cât de complexă este problema şi mai ales cât de adânc se angajează un guvern care voeşte să o atace. Căile? Micşorarea câtorva preţuri constitue o cale. Şi anume aceea pe care guvernul a abordat-o. Sunt şi aici două drumuri. Scoborârea preţurilor industriale şi lăsarea celor agricole la guvernarea lor liberă (dacă este posibili), sau urcarea preţurilor agricole, sau mai exact a rentabilităţii agricole şi menţinerea preţurilor industriale. Nu intrăm în fondul problemei. Dar pentru a alege e bine să urmăm panta naturală a evenimentelor economice prezente. Şi acestea sunt, hotărât, în favoarea primei soluţii, căci aşa a fost mersul normal din ultimul an. Am accelera şi susţine acest mers, care e şi în ritmul structurei actualului buget. Şi apoi, guvernul trebuie să meargă pe drumul urcării salariilor pentru a le conforma costului vieţii___pe care în nici un caz ieftenirea sării şi a petrolului nu va putea opri să crească. Salariile funcţionarilor particulari prea puţin modificate In ultima vreme vor trebui mărite şi anume chiar printr’o intervenţie a Statului care este interesat la aceasta. S’a ales prima cale. Ea va aduce goluri în buget. Aceste goluri se evaluiază la 300 milioane lei pentru cele trei luni cari rămân până la 1 Aprilie. Cu atât mai mult cu cât politica fiscală faţă de ţărănime sufere şi ea o reformă care-i va aduce goluri. Anularea impozitului agricol plătit direct de micul agricultor nu va însemna numai un gol bugetar care se evaluiază astfel: 600 milioane impozitele către Stat, 1 miliard 300 milioane adiţionalele curente, încă vre-o 600 milioane alte adiţionale speciale puse de unele Comune şi vre-o sută de milioane adiţionale pentru încurajarea unor anume culturi), dar modifică raporturile Statului cu ţărănimea.Aceste raporturi încetează să mai fie băneşti. Impozite se vor lua numai de la cei ce fac comerţ cu bani şi anume în momentul când operaţia se face. Semnalez faptul. Analiza lui trebuie făcută mai de aproape cu toată grija, pentru că noi credem că orice reformă de aşa însemnătate trebuie făcută în cadrul unei concepţii organice. In lumina aceasta vom orienta şi critica şi lauda noastră în acest loc. Dar înainte de a termina voi pune o chestiune care mi se pare esenţială. Am impresia că actualele măsuri corespund — aşa ar avea o explicaţie organică şi sistematică—■ ideei că moneda noastră este azi prea ieftină şi că efortul nostru viitor trebuie să poarte asupra unei adevărate revalorizări a ei . Iluzia a fost cultivată de atâţia oameni, din atâtea guverne populare sau autoritare încât stăm îngrijaţi în faţa acestei explicaţii cu dorinţa ca ea să nu corespundă unei rearități.