Dilema Veche, 2014 (Anul 11, nr. 517-528)
2014-01-16 / nr. 518
• Mărturii despre Eminescu. Povestea unei vieți spusă de contemporani. Selecție, note, cronologie și prefață de Cătălin Cioabă, Editura Humanitas, 2013. 0 Mihail Eminescu, Poesii - Interpretări istorice din Arhivele Radio România, 4 CD-uri, Editura Casa Radio, 2013. „La cîteva săptămîni după moartea lui Mihai Eminescu, în numărul din 7 iulie 1889, revista Familia lansa un apel către cei care l-au cunoscut: «Scrieți amintiri!» Astfel de îndemnuri s-au repetat de nenumărate ori în revistele vremii, chiar și după 1900, deci la distanță de decenii. Și, după cît se pare, ele nu au fost în zadar, căci, pînă către anii ’20 ai secolului trecut, au continuat să apară noi mărturii despre Eminescu, «așa cum a fost», ca prieten, coleg de școală, de redacție, ca publicist al vremii. Aceste amintiri ale contemporanilor au fost apoi, de-a lungul secolului trecut, antologate în diferite volume. Selecția de față a pornit de la ele și a căutat să reconstruiască totalitatea acestor texte, deoarece și astăzi, cred, amintirile despre Eminescu se cer nu doar retipărite ca atare, dar și readunate laolaltă, organizate într-un ansamblu coerent, care să cuprindă tot ceea ce s-a scris, semnificativ, de către cei care l-au cunoscut...“ Așa începe prefața volumului editat de Cătălin Cioabă, fost student al lui Petru Creția, un volum de aproape 600 de pagini, editat exemplar, lăudabil și care are toate datele unui eveniment editorial. Selectînd și organizînd cronologic toată materia memorialistică produsă de contemporanii poetului în cinci secțiuni, intitulate „Copilăria și peregrinările tinereții“, „Anii de maturitate“, „Anii tîrzii. Boala“, „Evocări din anul morții“ și „Povestiri, anecdote, imagini“, Cătălin Cioabă reușește să ofere, indirect, singura biografie, autentică și cît mai completă posibil, a acestui poet atît de puțin cunoscut/atît de mult abuzat de posteritate. Peste 70 de oameni care l-au cunoscut personal pe Eminescu în diverse etape, mo Marius CHIV, feedbook Eminescu, așa cum a fost mente și locuri din viața lui - rude, prieteni, colegi, actori, cenacliști, scriitori, publiciști -, doar o mică parte dintre aceștia fiind cunoscuți, precum Maiorescu, Creangă, Slavici, Caragiale, Iorga, Vlahuță, Brătescu-Voinești ș.a. (Cătălin Cioabă a avut însă inspirația de a alcătui și de a publica, la finalul volumului, fișele biografice ale tuturor autorilor mărturiilor, precum și o secțiune de cîteva zeci de fotografii), toți aceștia contribuie la conturarea celui mai viu și mai uman portret al scriitorului, „harta de întîmplări“ a vieții acestuia. Scene de școală și de familie, de viață privată și mondenități, episoade din trupa de teatru și de la cenaclu, de la universitatea vieneză și din redacția ziarului Timpul, povestiri din studenție, de la cîrciumi, de pe stradă și din sanatoriu; amintiri, istorii și întîmplări; convorbiri și discuții; legende și zvonuri; scrisori și bilete - toată gama de texte literare și paraliterare se regăsesc în acest volum monumental, încărcat deopotrivă de trivialități și de date ale personalității, ale profilului socio-sentimental sau de insight-uri psihologice, oferind un material biografic uriaș și - din nou - autentic, imposibil de rezumat, oricum spectaculos pentru cei mai mulți dintre noi, care, citind cartea, ne dăm seama că nu știam mai nimic despre omul Eminescu, obturat cu totul de mitul poetului. Dar cum a fost cu adevărat Eminescu? Am să citez din nou din Cătălin Cioabă, cel care a parcurs cu acribie și se vede - cu multă pasiune (inspirat de exemplul și de îndemnurile lui Petru Creția), întregul corpus de amintiri: „Mărturiile contemporanilor ne aduc în față, dincolo de clișeele cu care ne-am obișnuit, un om plin de vitalitate, care știa ca nimeni altul să se bucure de viață... Dar ce au văzut ei, de fapt? Și, mai ales, pe cine au văzut toți cei care l-au cunoscut? Eminescu apare în ipostaze extrem de diferite: cînd expansiv și de o veselie copilărească, cînd închis în sine și necomunicativ; cînd îmbrăcat impecabil, cu haină albă și semijoben, cînd teribil de neîngrijit, cu bocanci în picioare vara și nepieptănat, plin de paiele în care dormise; cînd patetic și interesat de tot și de toate, cînd distant și rece, ridicînd din umeri.“ Și, într-adevăr, Eminescu apare evocat în contraste, în lumini și umbre, în funcție de perioada vieții, de status-ul social și de starea sănătății, vivace și „nesătul în discuțiuni“, dar și melancolic sau taciturn, pus pe farse, dar și pierdut în „sfere înalte“, scund (măsura 1,64 m înălțime), dar robust fizic și rezistent la excese (abuza de cafea și tutun), cu o voce frumoasă, de tenor (îi plăcea să cînte și o facea la circiumă, pe stradă, chiar și la sanatoriu), dar cu un rîs zgomotos („râsetele îi erau oarecum scandaloase“), timid sau inaccesibil, dar și îndrăgostit și îndrăzneț, lucid și reținut, plin de discernămînt, dar și impulsiv și temperamental ș.a.m.d. Cîteva constante însă ies în evidență: bunătatea lui ca om, spiritul prieteniei și compasiunea pentru cei sărmani, obsesia pentru cunoaștere, perfecționismul în creație, dar și altele. Un volum minunat, plin de căldură, încărcat de umor și de pagini emoționante, copleșitoare unele, mai ales cele dinspre finalul vieții poetului esențial pentru cunoașterea și înțelegerea omului și scriitorului Eminescu. Iar dacă aproape 600 de pagini de evocări biografice sînt prea mult, încercați și cele patru CD-uri editate de Casa Radio, cu 61 de poeme eminesciene recitate la radio, în perioada 1959-2000, de nu mai puțin de 32 de actori, de la regretații George Calboreanu, George Vraca, Elvira Godeanu, Emil Botta, Clody Bertola, Gheorghe Cozorici, Silviu Stănculescu, Ovidiu Iuliu Moldovan sau Emil Hossu, la Mariana Mihuț și Ion Caramitru. ■ Mărturii Despre Eminescu INES 11 Mihail INESCU REGIMUL ARTELOR ȘI MUNIȚIILOR „Era [în Viena] pe la sfîrșitul lui noiemvrie 1870. Banii se sfîrșise de mult și se apropia una din acele seri sinistre, unde știam că nu vom mînca nimica. Cam pe la șase ore ședeam eu și tovarășul meu de locuință V. Morariu la fereastră și ne uitam pe stradă. Nl vedem pe Eminescu și îl strigăm pe nume... «Of, neamul nevoit! aftă el zîmbind. Ce mizerie, să fiți și voi așa de calici și tustrei să n-avem o para! Dar mi-a venit o idee strălucită, măi băieți! Vom mînca împărătește în această seară. Mergem la Bischoffsbierhalle în Wipplingerstrasse și mă așteptați. Astă seară plătesc eu.» Bucuria noastră nu era mică. Eminescu se depărtă repede de noi, zicînd că are să se întîlnească cu cineva... Acolo ne întîlnirăm cu Matei Lupu, coleg de universitate. Era și el lihnit de foame, îl introduseserăm în marele mister ce ne aștepta în astă seară și-l luarăm cu noi. Vorba românului, dar din dar se face Rai... După două ore intră și Eminescu și se așeză zîmbind lîngă noi... Repede aduse chelnerul tot ce i se poruncise și începurăm a mînca. Eminescu era foarte binedispus, glumea, rîdea, mînca și bea, iar noi îi țineam hangul. Odată fiind sătul, ne pusem pe bere. Acu începu o conversație animată, al cărei subiect se schimba din minut în minut. Erau trei ore după miezul nopții cînd ne scularăm să plecăm. Eminescu plăti pentru toată mîncarea și băutura noastră. Ne îndreptarăm spre casă. Lupu și Morariu făceau gălăgie, Eminescu fredona cîntecele sale favorite, iar eu mergeam în rînd cu dînșii cu frica în case, să nu avem conflict cu poliția... Ne despărțirăm și ne duserăm la culcat. Eu și Morariu am dormit pînă tîrziu, căci era duminică. Baba la care locuiam și care ne și servea mă întrebă ce haine vom îmbrăca azi, eu îi zisei că voi îmbrăca hainele mele cele negre. «Dar ce fel de pantaloni?» întrebă ea. «Cum ce fel de pantaloni? Cei negri» răspunsei. «Domnul voiește să glumească, doar ați trimes aseară un bilet prin dl. Eminescu și ați cerut pantalonii cei negri, fiindcă aveți trebuință de ei.» Repede am sărit la garderob, dar pantalonii nu erau. Se trezise și Morariu. Eu eram dintru început supărat, dar apoi ne cuprinse pe amîndoi un rîs de nu ne mai puteam astîmpăra, căci descoperisem taina dărniciei lui Eminescu, mi-a luat pantalonii, i-a vîndut și ne-a plătit la toți mîncarea. Întîlnindu-mă cu el după-amiază în Cafe Troics, l-am tras la răspundere. El se omora de rîs și-mi răspunse cu un aer nevinovat: «Ce eram să fac, eram doar și eu, și voi lihniți de foame». «Dar de ce nu i-ai vîndut pe ai tăi?» «Imposibil. Eu n-am două perechi de pantaloni, mă!» Se strînsese și ceilalți colegi din cafenea și toți rîdeau de se prăpădeau, dar nu de el, ci de mine.“ (Teodor V. Ștefanelli) fam PANTERA DOWN PHILANSELMO SEPULTURA SOULFLY MAX CAVALERA ACCEPT UDO UDO DIRK SCHNEIDER SHADOWS FALL BRIAN FAIR MATT BACHAND "•---—TC Biletele Domos găsesc in miile Humanii [makiwmm bock] mm BLACK LABEL SOCIETY OZZY OSBOURNE ZAKKWYLDE ROB "BLASKO" NICHOLSON ANTHRAX JOEY BELLADONNA JON DONAIS VENOM CRONOS SHINEDOWN JASIN TODD JESSIE BILLSON MEGADETH NICKMENZA MANOWAR ROSSTHE BOSS MINISTRY PRONG AARON ROSSI Eventim ‘-ești,Is alat Fi: I i 4'i iTi i d\ lUBNUb CENTRAI ssm BM HI Anul XI 0 nr. 518 0 16-22 ianuarie 2014 0 DILEMA!