Dilema Veche, 2014 (Anul 11, nr. 517-528)

2014-01-16 / nr. 518

• Mărturii despre Eminescu. Povestea unei vieți spusă de contemporani. Selec­ție, note, cronologie și prefață de Cătă­lin Cioabă, Editura Humanitas, 2013. 0 Mihail Eminescu, Poesii - Interpretări istorice din Arhivele Radio România, 4 CD-uri, Editura Casa Radio, 2013. „La cîteva săptămîni după moartea lui Mihai Eminescu, în numărul din 7 iulie 1889, revista Familia lansa un apel către cei care l-au cunoscut: «Scrieți amintiri!» Astfel de îndemnuri s-au repetat de nenumărate ori în revistele vremii, chiar și după 1900, deci la distanță de decenii. Și, după cît se pare, ele nu au fost în zadar, căci, pînă către anii ’20 ai secolului trecut, au continuat să apară noi mărturii despre Eminescu, «așa cum a fost», ca prieten, coleg de școală, de redacție, ca publicist al vremii. Aceste amintiri ale contemporanilor au fost apoi, de-a lungul se­colului trecut, antologate în diferite volume. Selecția de față a pornit de la ele și a căutat să reconstruiască totalitatea acestor texte, deoarece și astăzi, cred, amintirile despre E­­minescu se cer nu doar retipărite ca atare, dar și readunate laolaltă, organizate într-un ansamblu coerent, care să cuprindă tot ceea ce s-a scris, semnificativ, de către cei care l-au cunoscut...“ Așa începe prefața volumu­lui editat de Cătălin Cioabă, fost student al lui Petru Creția, un volum de aproape 600 de pagini, editat exemplar, lăudabil și care are toate datele unui eveniment editorial. Se­­lectînd și organizînd cronologic toată materia memorialistică produsă de contemporanii poetului în cinci secțiuni, intitulate „Copilă­ria și peregrinările tinereții“, „Anii de matu­ritate“, „Anii tîrzii. Boala“, „Evocări din anul morții“ și „Povestiri, anecdote, imagini“, Că­tălin Cioabă reușește să ofere, indirect, sin­gura biografie, autentică și cît mai completă posibil, a acestui poet atît de puțin cunos­­cut/atît de mult abuzat de posteritate. Peste 70 de oameni care l-au cunoscut personal pe Eminescu în diverse etape, mo­ Marius CHIV, feedbook Eminescu, așa cum a fost mente și locuri din viața lui - rude, prieteni, colegi, actori, cenacliști, scriitori, publiciști -, doar o mică parte dintre aceștia fiind cu­noscuți, precum Maiorescu, Creangă, Slavici, Caragiale, Iorga, Vlahuță, Brătescu-Voinești ș.a. (Cătălin Cioabă a avut însă inspirația de a alcătui și de a publica, la finalul volumului, fișele biografice ale tuturor autorilor mărtu­riilor, precum și o secțiune de cîteva zeci de fotografii), toți aceștia contribuie la contura­rea celui mai viu și mai uman portret al scriitorului, „harta de întîmplări“ a vieții a­­cestuia. Scene de școală și de familie, de via­ță privată și mondenități, episoade din tru­pa de teatru și de la cenaclu, de la universi­tatea vieneză și din redacția ziarului Timpul, povestiri din studenție, de la cîrciumi, de pe stradă și din sanatoriu; amintiri, istorii și întîmplări; convorbiri și discuții; legende și zvonuri; scrisori și bilete - toată gama de texte literare și paraliterare se regăsesc în acest volum monumental, încărcat deo­potrivă de trivialități și de date ale persona­lității, ale profilului socio-sentimental sau de insight-uri psihologice, oferind un material biografic uriaș și - din nou - autentic, im­posibil de rezumat, oricum spectaculos pen­tru cei mai mulți dintre noi, care, citind car­tea, ne dăm seama că nu știam mai nimic de­spre omul Eminescu, obturat cu totul de mi­tul poetului. Dar cum a fost cu adevărat Eminescu? Am să citez din nou din Cătălin Cioabă, cel care a parcurs cu acribie și­­ se vede - cu multă pasiune (inspirat de exemplul și de în­demnurile lui Petru Creția), întregul corpus de amintiri: „Mărturiile contemporanilor ne aduc în față, dincolo de clișeele cu care ne-am obișnuit, un om plin de vitalitate, care știa ca nimeni altul să se bucure de viață... Dar ce au văzut ei, de fapt? Și, mai ales, pe cine au văzut toți cei care l-au cunoscut? E­­minescu apare în ipostaze extrem de diferite: cînd expansiv și de o veselie copilărească, cînd închis în sine și necomunicativ; cînd îm­brăcat impecabil, cu haină albă și semijoben, cînd teribil de neîngrijit, cu bocanci în pi­cioare vara și nepieptănat, plin de paiele în care dormise; cînd patetic și interesat de tot și de toate, cînd distant și rece, ridicînd din umeri.“ Și, într-adevăr, Eminescu apare evo­cat în contraste, în lumini și umbre, în func­ție de perioada vieții, de status-ul social și de starea sănătății, vivace și „nesătul în discu­­țiuni“, dar și melancolic sau taciturn, pus pe farse, dar și pierdut în „sfere înalte“, scund (măsura 1,64 m înălțime), dar robust fizic și rezistent la excese (abuza de cafea și tutun), cu o voce frumoasă, de tenor (îi plăcea să cînte și o facea la circiumă, pe stradă, chiar și la sanatoriu), dar cu un rîs zgomotos („râ­setele îi erau oarecum scandaloase“), timid sau inaccesibil, dar și îndrăgostit și îndrăz­neț, lucid și reținut, plin de discernămînt, dar și impulsiv și temperamental ș.a.m.d. Cîteva constante însă ies în evidență: bu­nătatea lui ca om, spiritul prieteniei și com­pasiunea pentru cei sărmani, obsesia pentru cunoaștere, perfecționismul în creație, dar și altele. Un volum minunat, plin de căldură, încăr­cat de umor și de pagini emoționante, cople­șitoare unele, mai ales cele dinspre finalul vie­ții poetului­­ esențial pentru cunoașterea și înțelegerea omului și scriitorului Eminescu. Iar dacă aproape 600 de pagini de evocări biografice sînt prea mult, încercați și cele pa­tru CD-uri editate de Casa Radio, cu 61 de poeme eminesciene recitate la radio, în pe­rioada 1959-2000, de nu mai puțin de 32 de actori, de la regretații George Calboreanu, George Vraca, Elvira Godeanu, Emil Botta, Clody Bertola, Gheorghe Cozorici, Silviu Stănculescu, Ovidiu Iuliu Moldovan sau Emil Hossu, la Mariana Mihuț și Ion Cara­­mitru. ■ Mărturii­­ Despre Eminescu IN­E­S 11 Mihail INESCU REGIMUL ARTELOR ȘI MUNIȚIILOR „Era [în Viena] pe la sfîrșitul lui no­­iemvrie 1870. Banii se sfîrșise de mult și se apropia una din acele seri sinistre, un­de știam că nu vom mînca nimica. Cam pe la ș­ase ore ședeam eu și tovarășul meu de locuință V. Morariu la fereastră și ne uitam pe stradă. Nl vedem pe Eminescu și îl strigăm pe nume... «Of, neamul nevoit! aftă el zîmbind. Ce mizerie, să fiți și voi așa de calici și tustrei să n-avem o para! Dar mi-a venit o idee strălucită, măi băieți! Vom mînca împărătește în această seară. Mergem la Bischoffs­bierhalle în Wip­­plingerstrasse și mă așteptați. Astă seară plătesc eu.» Bucuria noastră nu era mică. Eminescu se depărtă repede de noi, zicînd că are să se întîlnească cu cineva... Acolo ne întîlnirăm cu Matei Lupu, coleg de universitate. Era și el lihnit de foame, îl introduseserăm în marele mister ce ne aștepta în astă seară și-l luarăm cu noi. Vorba românului, dar din dar se face Rai... După două ore intră și Eminescu și se așeză zîmbind lîngă noi... Repede aduse chelnerul tot ce i se poruncise și începu­răm a mînca. Eminescu era foarte bine­­dispus, glumea, rîdea, mînca și bea, iar noi îi țineam hangul. Odată fiind sătul, ne pu­­sem pe bere. Acu începu o conversație ani­mată, al cărei subiect se schimba din mi­nut în minut. Erau trei ore după miezul nopții cînd ne scularăm să plecăm. Emi­nescu plăti pentru toată mîncarea și bău­tura noastră. Ne îndreptarăm spre casă. Lupu și Morariu făceau gălăgie, Eminescu fredona cîntecele sale favorite, iar eu mer­geam în rînd cu dînșii cu frica în case, să nu avem conflict cu poliția... Ne despărți­­răm și ne duserăm la culcat. Eu și Morariu am dormit pînă tîrziu, căci era duminică. Baba la care locuiam și care ne și servea mă întrebă ce haine vom îmbrăca azi, eu îi zisei că voi îmbrăca hai­nele mele cele negre. «Dar ce fel de pan­taloni?» întrebă ea. «Cum ce fel de panta­loni? Cei negri» răspunsei. «Domnul vo­iește să glumească, doar ați trimes aseară un bilet prin dl. Eminescu și ați cerut pan­talonii cei negri, fiindcă aveți trebuință de ei.» Repede am sărit la garderob, dar pan­talonii nu erau. Se trezise și Morariu. Eu eram dintru început supărat, dar apoi ne cuprinse pe amîndoi un rîs de nu ne mai puteam astîmpăra, căci descoperisem tai­na dărniciei lui Eminescu, mi-a luat pan­talonii, i-a vîndut și ne-a plătit la toți mîn­carea. Întîlnindu-mă cu el după-amiază în Cafe Troics, l-am tras la răspundere. El se omora de rîs și-mi răspunse cu un aer ne­vinovat: «Ce eram să fac, eram doar și eu, și voi lihniți de foame». «Dar de ce nu i-ai vîndut pe ai tăi?» «Imposibil. Eu n-am do­uă perechi de pantaloni, mă!» Se strînsese și ceilalți colegi din cafenea și toți rîdeau de se prăpădeau, dar nu de el, ci de mine.“ (Teodor V. Ștefanelli) fam PANTERA DOWN PHILANSELMO SEPULTURA SOULFLY MAX CAVALERA ACCEPT UDO UDO DIRK SCHNEIDER SHADOWS FALL BRIAN FAIR MATT BACHAND "•--­-—TC Biletele Domo­s găsesc in miile Humanii [makiwmm bock] mm BLACK LABEL SOCIETY OZZY OSBOURNE ZAKKWYLDE ROB "BLASKO" NICHOLSON ANTHRAX JOEY BELLADONNA JON DONAIS VENOM CRONOS SHINEDOWN JASIN TODD JESSIE BILLSON MEGADETH NICKMENZA MANOWAR ROSSTHE BOSS MINISTRY PRONG AARON ROSSI Eventim ‘-ești,Is alat Fi: I i 4'i iTi i d\ lUBNUb CENTRAI ssm BM HI Anul XI 0 nr. 518 0 16-22 ianuarie 2014 0 DILEMA!

Next