Dimineaţa, decembrie 1904 (Anul 1, nr. 303-330)

1904-12-04 / nr. 306

Amil I No. 306. ABONAMENTE Simple (Dimineața) Combinate t (Adevărul și Dimineața) Un an___30 lei 8 luni ... 15 lei 3 luni ... 7—50 1 lună. .. 3 lei In străinătate îndoit­ă PUBLICITATEA O Linia pe corp 7 în pagina III bani 15 H linia pe corp 7 în pagina IV bani 08 O Publicitate unită. In aceeași zi la ambele ziare: & Linia în pagina III bani 30 —o— Linia în pagina IV bani 15 Inserții și Reclame: 2 lei linia. ______________ ASTĂZI: 3 (16) Decembrie 1904 r>­ilendar: ORTODOX: Strofennl Stolonia. ^ CATOLIC : Adelaida. Soarele trăsare 7 ore 47 m., apune 4 ore 36 m._____________________________ mâinos și cețos a fost urmat erî noapte de ploae înceată în toată Muntenia și în par­tea centrală a Moldovei. îngheț n’a fost aproape nicăeri. Temperatura a fost cu­prinsă între plus 12 grade la Babadag și 0 grade la Turnu-Măgurele. Barometrul este foarte coborît în Muntenia, unde a mai scăzut de erî încă cu 5 milimetri; în Moldova el este ceva mai ridicat și staționar. A plouat la : P.­Neamț, Roman, Vaslui, Bacau, Tg.-Ocna, Bîrlad, Focșani, Babadag, R.-Sarat, Buzău, Ploești iova, Tg.-jm. atrenaia, x.-Severiți, Ocnele-Mari, Merenî, Bușteni, Zătreni, Comana, Pogoanele, Broșteni, Costești, Ce­­lar, Balș, Odobești, Bilciurești, Obedeni și Mărășești, înălțimea barometrului la 0 grade 740.7 mm. Temperatura aerului plus 6 grade 4. Vîntul potrivit de la^NE^Stareajcerullu­i acoperit. _ _________ iCallUl milUimi pelia, mare balet în 2 acte: muzica de Leo Delibes.­Spectaco­lul se va începe cu Cavaleria rusticana, operă într’un act; muzica de Mascagni. Cnüstibula Lato Edison: Teatru de varietăți. — Sala Asoc. gen. a stud. univ.: Se­ © pCule alb­u­rată artistică dansantă (calea Victoriei 110). SKENEXTO Parlamentare: Camera și Senatul țin ședință. Autorități: Toate autoritățile publice sunt deschise. Judiciare: Toate instanțele judecăto­rești sunt deschise.­­ Ateneu: Expoziția de pictură a d-lui Kimon Loghi. — In rotonda. Ateneului expoziția­ domnilor Michăilescu, Sperlich, Ioanid și Kraus. Ședințe . „Asociația gen. a fabricanților și exploatatorilor de petrol" ține adunare generală în localul societăței, str. Sărin­dar 22. Conferințe : La Ateneu­, seara, confe­rința d-lui Léo Claretie : De Scribe a Her- Răzb­oiul ijttîșo-japonez Un episod­ glorios Asaltul Colinei Putilov de către o brigadă rusă RECENSÂMÎNTUL GENERAL XALCti DOil Ci. X. Cb V vluu LiJL viu mereu proiectul de lege prezentat de către d. ministru de finanțe, prin care se amină fără indicare de ter­men facerea recensămîntului și a statisticei populațiunei. Insă în acest proiect se prevedea că proprietățile urbane vor putea cere scăderea lor la comisiile de prefaceri, dacă se vor socoti nedreptățile, însă propri­etatea rurală, fie mare, fie mică, nu va putea beneficia de acest drept. Negreșit că acest mod de a ve­dea al legei, a provocat foarte drepte protestări mai ales din partea ace­lora cari știu fîță împovărare există pentru mica proprietate țărănească. Proiectul de lege prezentat alal­tăieri, dar pe care de­ministru a avut grija de a-1 retrage imediat spre a-1 înlocui cu altul, a pus în discuție două chestii destul de im­portante : aceea a împovărărei pro­prietăților mici rurale și aceea a recensămîntului. In ce privește recansămîntul de ministru de finanțe însuși a recu­noscut cum că el este făcut în mod foarte defectuos și aceasta este și convingerea noastră, deși avem un serviciu special și, deși avem as­tăzi mulți slujbași cari ar putea da concursul lor efectiv, totuși recen­­sămîntul se face tot pe baza veche, și dă și acuma ca și cu trei­zeci de ani înapoi, aceleași cifre și aceleași rezultate ; de aci rezultă că nu știm în mod exact care este populația țărei, și nici calcularea impozitelor nu se poate face în mod exact. Dar nedreptatea făcută proprietă­­ței țărănești este foarte strigătoare. Fiindcă țăranii nu pot striga și fiindcă glasul lor, cind se ridică prea tare, este taxat de glas al răs­coalei, guvernanții nu s-au prea o­­cupat de reclamațiunile lor. Deși este constatat că proprietatea mică plătește de două ori atîta cit plă­tește proprietatea rurală cea mare, totuși guvernele au trecut pe lingă această flagrantă injustiție și nu s’au­ preocupat decit de reclamațiile acelor clase care o pot striga fără să li se înăbușe glasul sub reprimarea militară. De aceea vedem că, din cînd în cînd, se mai ține seama de cele ce reclamă proprietarii urbani și proprietarii mari ^rurali, dar nici­odată nu se dă ascultare plîngerilor țărănești. Cînd reclamă proprietarii mari a­­tunci protestarea lor este constitu­țională și legala, dar cînd se adună țăranii și se plîng, în țară se răs­­pîndește zvonul că este răscoală și cel din urmă cuvînt îl au tot ju­decătorul de instrucție, primarul, jandarmul și baioneta, dacă nu glon­țul. Credem că acuma a sosit vre­mea ca să se schimbe sistema. In urma discuțiilor urmate alaltă­­ori în Cameră putem nădăjdui că un început de reparație a nedrep­­tăței se va face. Scrisoare din Bucovina — De la corespondentul nostru — Cernăuți 2 Decembrie Fart Îndrăzneț In localul casei de schimb a d-lui Sam. Luttinger din str. Principali, pe la orele 2 d. a. pe cînd toți amploiații erau la masă, s’au introdus prin curte niște necunoscuți spărgînd ușa de sticlă și au scos din casetă o sumă de bani, care se evaluează la 14.000 coroane. De remarcat este faptul, că localul se află într’o stradă principală a orașu­lui și furtul s’a făcut ziua în ameaza mare. Totuși hoții n’au fost de nimeni observați. Se anchetează faptul. Dezertori ruși In locuințele d-lui architect Elias Papst s’a înființat un azil pentru “de­zertorii ruși ce sosesc zilnic din Rusia prin granița Novosielița. D. Papst îm­preună cu societatea academică „Has­­monea“ îngrijește de starea lor, pre­cum și de plasarea lor, la diferiți mește­șugari. Acuma s'au înmulțit atît de mult, încît azilul nu mai e suficient pentru a cuprinde pe toți. Numărul dezertorilor trece de 300. Ei sunt siliți de a lucra cu orice salar, pentru a-și putea ago­nisi existența zilnică și se găsesc într-o stare de deplîns, așa încît trebue să se facă fonduri din ce în ce mai mari, a­­fară de fondurile ce se mai primesc din Germania, Anglia etc. Buhalaița. 0 lovitură dată Iașului Iașul izolat.—Suprimarea unui tren. Protestul Camerei de comereiü.— Interview cu un înalt funcționar. Iașul izolat Toate par a vroi să contribue pentru a face din capitala Moldovei un oraș izolat cu desăvîrșire de restul țărei, și a face astfel ca decăderea economică a acestui oraș, altă dată în floare, să de­vie o adevărată calamitate. Suprimarea unui tron De obiceiü în toată lumea, w*. caută S Bani in­ toată țara Apare zilnic la ora 4 dimineața || © © H ® © 0 !D ca ultimele știri ale nopții IMrector, COMST. MIUL0K PREUMBLĂRI și INTERVIE­WURI Misterele scopiților Scopiții din Romînia.— Locuințele scopiților.— Cercetările noastre. Intemeetorul sectei scopiților. — Selivanoff și țarul Pavel I-in.— Palatul din Petersburg­. In Rusia numărul Scopiților e neîn­semnat astăzi, mulțumită goanei între­prinsă contra lor. Sunt totuși încă des­tui prin unele sate din sudul Basara­biei. La noi în Romînia, cu deosebire în Iași, Galați și București numărul sco­piților e foarte mare. Ei s’au refugiat aci pentru a scăpa de persecuțiunile fără cruțare al căror obiect erau în țara lor. Unii dintre dînșii, cei mai pri­­mejdioși, au fost exilați în Siberia, au izbutit să fugă de acolo în Europa, și au venit în sfirșit să-și petreacă restul zilelor în Romînia, între frații lor de credință. Aci e singurul loc unde ei nu sînt supraveghiațî,­și unde pot deci lu­cra cu succes, atrăgînd în secta lor pe rușii aflători în țară, sau dînd ospitali­­tate celor dintr’ai lor, ce se refugiază din Rusia. Locuințele scopiților Scopiții sînt împrăștiați în mai toată Capitala, și găsim mai numeroși însă prin str. Făinari, str. Birjarilor, calea Moșilor, str. Romană și str. Traian. Locuințele lor, închise de uluce înal­te de zid sau de scînduri strîns lipite între ele, pentru a nu permite priviri­lor indiscrete să spioneze nimic din ce se petrece în lăuntru, ne atrag totdea­una atenția prin înfățișarea lor întune­cată, învăluită într’o muțenie surdă, tainică, Ce fac scopu­ii în­lăuntrul acestor lo­cuințe, baricadați ca pe vreme de râs­­meriță ? Cum trăesc ei ?.. Care e religia lor ?.. Au ei vreo religie ?... Se înch­i­­nă ?.. Cum?... Unde sunt preoții lor?... Iată o sumă de întrebări, la cari vom răspunde în seria de articole ce înce­pem azi. Cercetările noastre Cercetările făcute de noi, pentru a afla cîte ceva din secretele vieței acestor oameni, au avut de întîmpinare multe greutăți. Scopiții sunt foarte fanatici și nu di­vulgă nimic. Sunt insă printre dînșii unii, pe cari viciile vieței bucureștene i-ai­ atras în is­pită. Aceștia beau înfundați prin came­rele retrase ale circiumilor mai dosnice, de multe ori întovărășiți de femei de stradă, cu cari se întrețin în convorbiri triviale, singurul lucru ce le mai rămîne pentru a-și mîngîia simțurile întărîtate de băutură. Dacă avem fericirea să surprindem pe vreunul din scopiții aceștia în momen­tele astea de regretare după adevărata viață, ei ne destăinuesc secretele sectei lor, înjurîndu-șî furioși familiile și preo­ții. Materialul adunat astfel de noi ar a­­junge pentru a umplea volume. Socotim însă mai nimerit a face o expunere su­mară, pentru a nu ne îndepărta de su­biect cu neînsemnate chestiuni de amă­nunt. Intemeetorul sectei soopiților Țarul Petru al III-lea al Rusiei, care a domnit numai dela­ 15 Decembrie 1761 și pînă la 10 Iulie 1762, cînd murit și l-a urmat la tron soția sa, Catherina a II-a, avea la Curtea sa pe Selivanoff, om cult și de o rară inteligență. După moartea lui Petru al III-lea, Selivanoff a dispărut din Petersburg, și nu a revenit să se restabilească acolo de­cit după 40 de ani. In vremea aceasta el­ a cutreerat­ provinciile Kazan, Irkutsk, Tobol, Morșa, etc., propovăduind la fe­mei și la barbați o nouă religie, sub numele de adevăratul creștinism. Cas­trarea, numită „lepădare de păcat“, era singurul ideal al acestei religii. Iar pen­tru a fi ascultat de l­a început cu res­pect de către populația incultă căreia se adresa, Selivanoff spunea că el est Petru al III-lea, că și-a părăsit tronul pentru a propovădui cuvîntul adevăru­lui, și că, nevoind să se cunoască acest secret, pe care el acum îl șoptea tutu­ror, a povestit planul sau de propovă­­duire mai intiia unui credincios soldat al sau, care a primit să moară și să facă astfel pe toată lumea a crede, că împă­ratul a fost înmorm­întat. Că această minciună a fost crezută pe deaîntregul, cea mai bună dovadă este smerenia cu care o povestesc sco­pu­il de azi. Selivanoff și țarul Pavel I Cînd fu pe tronul Rusiei țarul Pavel I, fiul lui Petru al III-lea, numărul pro­zeliților lui Selivanoff era mare, și zgo­motul că Petru al III-lea nu era mort începuse să se acrediteze tot mai mult în masa poporului. Pavel I puse să fie prins Selivanoff și adus la Petersburg. In fața împăratului, fiind somat să spună cum dovedește că el este Pe­tru al III-lea. Selivanoff răspunse: — „Pentru­ păcatul tau nu-ți stat tată, dar dacă voești să fii fiul meu­, leapădă-te de păcat, castrează-te !“ Pavel I a trimis atunci pe Selivanoff într’o mînastire, unde era obiceiul să se trimită nebunii, și a stat acolo Seliva­noff pînă în timpul domniei lui Ale­xandru I. Palatul din Petersburg Cele mai multe din datele istorice pe cari le avem sunt culese din povestirile religioase ale scopiților, și nu teî dăm deci multă crezare. Facem istoricul a­­cesta numai pentru ca cititorii să­ poată cunoaște credința scopiților, destul de caraghioasă de altfel prin eroul lor în­chis într’o casă de nebuni. In timpul domniei lui Alexandru I Selivanoff e iarăși liber și e stabilit la Petersburg, într’un măreț palat cu două etaje, unde prozeliții se adună cu sme­­renie, ca într’un templu. Vom continua în articolul viitor, V.­tal al certurilor din partidul guverna­mental. E drept că în partidul­­ conservator sînt mulți nerăbdători cari nu convin să lase pe liberali la putere pînă ce s'ar istovi certîndu-se. Aceia își manifes­tează părerile ori de cîte ori au ocazia să vorbească asupra situației po­ltice. Dar nu aceștia dau tonul în partidul conservator. Aceia cari dau tonul, stau liniștiți și îndeamnă pe toți să aibă răb­dare, căci, după dinștî, nu e bine să se dea liberalilor ocazia de a spune că au fost siliți să plece de la putere, cînd ei trebue să plece, de bună voe, în timpul cel mai scurt. Această stare de lucruri e în parti­dul conservator condus de d. Cantacu­­zino. Ia ce privește partidul condus de d. Carp, acolo situația e cu totul alta. Nici d. Carp, nici ceilalți­ fruntași nu mai asigură acum pe partizani că vor veni la putere, imediat după căderea liberalilor. Se exprimă numai credința că parti­dul condus de d. Cantacuzino, care va lua puterea după liberali, nu va putea să guverneze cu forțele de caii dispune și va fi nevoit să facă, într-un timp re­lativ scurt, apel la d. Carp și la ami­cii săi. De asemenea se exprimă și credința că d. Cantacuzino, deși va prezida vii­toarele alegeri, nu va putea ține o ma­joritate care să reziste minorităței com­pusă din liberali și amici de-ai d-lui Carp, cari ar intra în noul parlament. C. Dem. a se stabili cît mai multe comunicații, știut fiind că ele constitue primul mare impuls pentru propășirea orașelor. Or, pentru ieșeni, se face tocmai contrariul. Așa s’a suprimat trenul 35, care cir­culă între Pașcani și Iași, și care era în legătură cu trenul berlinez, care pleacă din București, la orele 8 jum. dimineața. Prin această suprimare s’a adus Ia­șului o lovitură cum nu se poate mai mare. Prin acest tren s’a suprimat în pri­mul rînd legătura cu Capitala, lipsi­n­­du-se multă lume de a putea veni la Iași cu expresul de Berlin, și pentru oamenii de afaceri de a avea putința să se întoarcă încă în ziua aceasta. Tot din cauza acestei suprimări, s-a d­esființat traficul Pașcanî-Iași. Toți comercianții, proprietarii și arendașii se foloseau de acest tren, care sosea încă ziua în Iași, și veneau aci pentru dife­rite treburi, avind chiar putință de a se întoarce în aceeași zi. Protestul Camerei de comercia Un mare număr de persoane mar­cante din orașele Iași, Tg.­Frumos și Pașcani, s­a hotărît să apeleze la Ca­mera de comerciu, ca ca să intervie pe lîngă autoritățile competente, spre a se restabili acest tren, absolut indispensa­bil pentru aceste orașe. Interview cu un înalt suncționar în așteptare, am avut o convorbire cu un înalt funcționar de la c. f. r. secțiunea Iași. La întrebarea noastră, iată răspunsul obținut: — „Nu știu motivele pentru care trenul 35 a fost suprimat. Nu poate fi vorba de economie, deoarece acest tren, nu numai că acoperea cheltuelile, dar încă producea cîștig. Aceasta, v’o autorizez ca s’o afir­mați". Dan Zestrea dată de Napoleon sorei sale.—Sacrificiile făcute de Napo­leon.—Ingratitudinea Carolinei.— Plecarea lui Surat. — Curajul și sîngele­ rece al Măriei.—Copiii Ca­­rolinei.—Ambiția ei.—Popularita­tea Carolinei la Paris.— Calomni­ile contra Carolinei— Delațiunile Incestuoase.—Dovada calomniei. Napoleon dădu surorei sale mai mici ca zestre suma de 30.000 lire, și mai tîrziu, frumosul domeniu de la Neuilly. Napoleon avea pe atunci, încă griji mat­ din cauza situației sale financiare, așa că ceea ce dădu sorei sale era peste puterile lui. El făcuse o sforțare enor­mă, din dragostea pentru sora sa —am arătat într’un capitol precedent cît de mult ținea marele Napoleon la familia lui — dar ea nu-î păstra nici o recu­noștință pentru aceasta. Mai încolo, vom arăta cum i-a mulțumit și cum i-a răs­plătit bunătățile făcute pentru dînsa. La început dînsa nu contenea să vor­bească de adîncul ei sentiment de dra­goste și recunoștință pentru Napoleon, dar, mai tîrziu, cînd împăratul ajunse la nevoe, Carolina, ea și sora sa mai mare Eliza, se arătară ingrate și duș­mane față de dînsul. Carolina obicinuia să sune pe vremea aceea că Napoleon „numai din bunătate pentru ai săi a cedat și nu a pus co­roana pe cap", dar, mai tîrziu, îl răs­plăti într’un mod nedemn.­­ Cîteva luni după căsătorie, Murat plecă iar în războiu pentru a lua parte și a doua campanie din Italia și, abia reîntors de aci, plecă din nou în Tos­cana, ca șef comandant al unui mare corp de armată franceză. Carolina, fără a vroi să fie seamă de ceva, căută să tragă profite din faptul că era sora celui mai mare bărbat al lumei și soția unuia din cei mai celebri generali ai Franței. Carolina rămase la Paris, unde aștepta să nască. In aștep­tare, ea căută să se amuze ci­ mai bine. Ea nu lipsea de la nici o Urbare și în Paris, care abia scăpase t­­ororile revoluțiunei și ale teroare­i. . J.urile se pa­r..Ute. Ü. ducea mai la toate teatrele. In ziu,foind se săvîrși atentatul contra lui Mapoleon, ea era de față. Bomba ucigătoare explodă drept în fața trăsurei ei, fără însă a face vreun rău. Toți cei din jurul Carolinei erau­ în spri­mîntațî, numai dînea, care era în­sărcinată și văzuse moartea în față, își păstr­ă tot sîngele rece, fapt pentru care fu mult admirată. Citeva săptămînî mai tîrziu­, la 21 ia­nuarie 1801, ea născu un băiat. Afară de acesta, Carolina a mai avut în cursul anilor, un băiat și două fete. In 1803, Murat, numit guvernor mi­litar al Parisului, se întoar­se pentru a se stabili aci. Prin numirea aceasta, care era o însemnată ridicare în rang, Caro­lina deveni una din personagiile cele mai influente din Paris, ceea­ ce mîngîie mult amorul propriu și ambiția­­ ei. Murat era complect mulțumit cu î­­nalta lui situațiune , nu tot așa însă și soția lui, care excită pînâ peste măsură ambiția lui. Ambiția aceasta crescu abia peste măsură, cînd Napoleon se înco­rona ca împărat, încă pe atunci căuta Carolina să-și creeze partizani, arătîndu-se galantă și de o extremă amabilitate față de toți acei despre cari credea că-i vor putea fi de vreun ajutor oarecare. Ea nu re­fuza nici o cerere, nici o rugăminte; cînd se cerea protecțiunea ei, o acorda imediat. Altceva insă era cu îndeplinirea cuvîntului dat. Scuza ei vecinică era că nu are destulă putere ca să facă tot bi­nele pe care-l dorește și voește inima ei cea miloasă. Bunătatea ei de inimă, care consta numai în vorbe goale, era proverbială în Paris. Deși nu aducea nimănuia un serviciu real, ea știa să facă pe oricine să creadă că este sinceră. De fapt însă era de un egoism fără margini. In familia lui Napoleon nu se știa ce înseamnă a te ține de cuvîntul dat. Nici unul dintre membrii acestei familii, pînă la Napoleon III, nu s’a îndepărtat vre odată de la această regulă tradițională: neîndeplinirea cuvîntului dat. Popularitatea pe care o căpătă Caro­lina prin viclenia și iezuitismul ei, și a­­duse mulți prieteni, dar și mulți duș­mani, cari răspîndiră zvonul despre re­­lațiunî nepermise între Napoleon și dînsa, același zvon care a circulat și în ca privește pe Paulina, dar care nu era decît o josnică calomnie. Calomniatorii ei merseră m­­ai departe, ei o acuzară că are relațiuni incestuoase și cu fratele mai mare Lucian, dar nici aceasta nu era adevărat, după cum s’a dovedit i­­storicește în mod neîndoios mai tirziu. (Va urma) tare despre care se știa că are valoare; și această întîie încercare a ieșit dezas­­troasă pentru Rusia. In toate ciocnirile și în toate luptele ce s’au dat, rușii s’au dovedit cu totul incapabili de a lupta pe apă, deși au pus înainte tot ce aveau mai bun, floa­rea amiralilor și ofițerilor de care dis­­puneau. Inferioritatea rușilor pe apă s’a manifestat dela întîia surprindere din noaptea de 9 Februarie, a­­ urmat cu a­­miralul Makaroff, s’a succedat cu Skryd­­lof și probabil va continua cu Rojdest­­vensky. In Rusia, convingerea cercurilor com­petente e, după cum este și convingerea cercurilor competente din Europa și A­­merica, că niciodată flota din Baltica, în actuala ei c­ompozițiune, nu va cuteza să atace și sa țină piept flotei japoneze, mai cu seamă de cînd flota de la Port- Arthur a fost desființată și întreaga flotă japoneză este liberă în mișcările ei, a­­miralul Rojdesdvensky nu mai are nicî­­un sorț de izbindă. Iată clar că și noua flotă a Rusiei, pentru a căreia organizare și mobilizare s’a cheltuit atîta și s’au întrebuințat opt luni de zile, nu este mai aptă de luptă de cum au fost celelalte doua escadre din Extremul­ Orient. Acuma se vorbește de crearea unei escadre nouă care ar fi gata tocmai pe­ste 10 luni de zile. Aceasta dovedește, ncă odată, că Rusia nu este putere ma­ritimă și că nici amiralul Rojdestvensky nu va fi mai fericit decît au fost Ma­­karof și Skrydlof. Leat. MESALINELE ÎNCORONATE Maria Annunziata regina Neapolulm VI 35) mame éminem ® n A apărut Frisdorik a ©«a RăZbunătorul săracilor Mare roman popular Mîine SÎMBATA 1­ DECEMBRIE va apare la«sei«~l» a S#*îb 5 BANI IN TOATA ȚARA 5 BANI Fascicolele 1, 2 și 3 se procură gra­tuit de către A«hmiatratLft. VIAȚA POLITICĂ Atitudinea opoziției Ceea­ ce au făcut liberalii la 1901, fac azi conservatorii de ambele nuanțe. In acel an liberalii se aflau în opoziție, iar la guvern erau conservatorii cari se frămîntați între dînșii, așa cum se fră­­mintă azi liberalii. Acolo frămîntături prevesteau o retragere sigură de isc pu­tere a conservatorilor și de aceea libera­lii nu se agitau, nu faceau o opoziție­ vio­lentă. Așteptați deznodămîntul fatal și deznodământul s’a produs. Pe cale foarte pașnică, liberalii au venit atunci la putere, iar conservatorii s’au retras, dezbinați, slăbiți și dezori­entați. După patru ani liberalii se află în situația în care se aflau conservatorii, iar aceștia stau liniștiți, în opoziție și, la rîndul lor, așteaptă deznodămîntul la­ Sîmbătă 4 .Decem­­brie 1904 Războiul ruso-japonez Noua flotă insă Hușii n’au flotă. — Rusia n’a fost mare putere maritimă.—Lipsa de pregătire.— Incapacitatea Rusiei pe apă.—O nouă flotă rusească. Se pare că în cercurile hotărîtoare din Rusia au ajuns la convingerea cum că, în adevăr, marele imperiu al Nordului nu are flotă sau n'a avut niciodată flotă. Cu toate multiplele vase cuirasate, crucișătoare și altele, cu toate că dis­punea pînă ori de patra escadre: una în Baltica, alta în Marea Neagră, a treia la Port-Arthur și a patra la Vladivostok, cu toate că, din punctul de vedere al tanagiului, Rusia era socotită ca fiind a treia putere maritimă din lume, totuși această împărăție n’a avut niciodată mari războaie pe apă și n’a luptat, nici­odată în­potriva unei mari puteri ma­ritime. Rusia n’are la activul ei decît oarecare lupte cu Turcia, printre care bătălia navală de la Navarin cînd flota turcă­ egipteană a fost nimicită ; decît, nu trebue să uităm că atunci n’au lup­tat rușii singuri, ci au luptat alături de flotele engleză și franceză iar comanda supremă a avut-o amiralul englez. Neavînd la activul ei nici tradiție, nici glorie militară, pe apă, Rusia s’a prezentat pentru întîia dată în actualul războiu ca mare putere pe mare și pentru întîia dată s’a încumețit a lupta singură și în­potriva unei marine mili­, se citi telegramele privitoare la războiul ruso-japonez în pa­gina III. După terminarea „Mesalinelor înco­ronate“ vom începe a publica minunat de frumoasă și atrăgătoare o sută de mii leghe la aer Descrierea aceasta, care, cu toată ui­mitoarea ei fantezie, nu trece totuși de marginile posibilului și ale științei, are ca autor pe contele francez, Henry dela Vaulx, care a făcut numeroase ascen­siuni în aer, care a trecut cu balonul peste mări și țări și știe să redea fru­musețile fascinante ale călătoriei în aer, prin spațiile înalte și fără sfîrșit.in m 0 SUTÂ OE m\ LEGHE ÍH k azistăm la aventurile cele mai extraor­dinare, trecem prin țări sălbatice și ne­cunoscute și, la fiece rînd aproape, sîn­­tem­ covirșiți de interesul acestui roman care întrece în senzațiune pe toate cele cunoscute pînă acum. O sută de mH iegSie în aer care este o scriere de un farmec neîn­trecut, explică, în acelaș timp, marea problemă a navigației în aer, și de­si­gur că cititorii noștri ne vor fi recu­noscători că le-am dat prilejul de a se dilecta, urmărind aventurile celora din 9 sută , mii kighdn aer torocol prin grimase D-șoara Elisabeth Phipps, o ameri­cană tînără și frumoasă, s’a făcut cele­bră prin talentul ei de grimase. Pe cînd era în școală, tînără, ea se amuza schimo­­nosindu-se î­n așa mod în­cît provoca r­î­s­u­l nebun al cole­gelor ei sau spaima lor după cum se întîmpla. Cînd profesorii o vedeau o pe­­depseau, dar seara, acasă, ea studia ore în­tregi chipul de a face mutre si pui. C­u toate c­ă Domnișoara Phipps așa cum­ este părinții și rudele ei o încredințau că o să rămîe desfigurate, ea se gîndi să profite de talent­ele ei­și­ntră în teatru. Intr’o zi cînd Sarah Bernardt era în turneu la Bos­­t­o­n (America) cu Coquetin, a­­cesta întilni pe d-șoara Phipps în culisele tea­trului. —V­o­r­b­i­t franțuzește? O întrebă el. D-șoara Phipps răspunse prin­­tr’o asemenea grimasă în­cît Coquelin izbuc­ni într’un rîs nebun și se o­­feri s’o aducă un viitor mare. Solia care și-a înfuriat bărbatul în Franța, prezicîndu-i Dar în urma sfaturilor amb­elor eî, dînsa refuză să plece, fiind încă prea tînără. Fizionomia naturală a d-șoarei Phipps este fermecă­toare ; ea are o expresiune co­pilărească, dul­ce ș­i i­n­t­e­l­i­­gentă. Dar deodată obrazul i se schimbă, și ia un aer de groa­ză care înspăi­­mîntă. Apoi, din nou, trăsăturile se schimbă, o­­chii se închid. Soția care nu primit buzele desein­­ca do­­nează un surîs prQStess pi atunci d-aoara Phipps sea- mană unei sărmane nebune scăpată din­e­tr’un azil. Trăsăturile feței ei sînt așa de moj­bile în poate exprima cu ușurință §1 fără sforțare toate sentimentele. Ea au în stare să ex­prime rînd pe rînd imperti­nența unui co­pil rǎu crescut, furia unui asa­sin sinistru, chi­pul unui clown ridicat, etc. Toate gri­masele ei sînt catalogate ș­i fiecăruia d­i­n ele, d-șoara Phipps i­a dat cîte un nume : Masca spaimei soție­i dezgustată, femeea încăpățînată, femeea uimită, banditul fioros, clownul caraghios, spaima, femeea care-și înfu­rie bărbatul, etc. D-șoara Phipps este, de altfel, bine dotată, ea joacă bine și cîntă și mai bine. In consecință dînsa are ambițiuni mari și nu vrea numai să figureze ce un număr într’un teatru de varietăți, ci să se manifesteze ca artistă serioasă Foametea în țară — Un nou mod de a face pîinea — Foametea în Bucovina.—Cum se poate face o­piine mai­eftina Foametea care bîntue țara n’a scutit nici Bucovina de groaznicele ei urmări. Autoritățile din provincia învecinată publică, spre cunoștința generală, in­strucțiuni relative la un nou mod de a fabrica pîinea, care să coste mult mai puțin ca pînă acum.# Iată în ce constă acest mod de fabri­care a pîinei : 1) Se macină griul cu tărîțe cu totul. 2) Se macină tot astfel orzul sau se­cara. 3) Se cerne totul printr’o sită rară \ se amestecă o porție de făină de gri­u­, cu două porții de făină de orz sau de secară, se mai adaogă o porție de car­­­tofi fierți. Amestecul acesta trebue fră­­mîntat la un loc și dintr’însul se poate fabrica o pîine foarte gustoasă și bumă care poate dura o săptămînă întreagi fără a se usca. Știri din străinătate Marele duce Sergius, guvernatorul ge­­neral al Moscovei, unchiul țarului, care s-a retras din postul sau înalt, se va stabili la St. Petersburg. Prin aceasta­, prințul Swiatopolsk-Mirski, ministrul de interne, va avea un dușman puternic la Curte. Marele duce, deși căzut în dis­p grația țarului din cauza purtării sale­ aspre față de ministru, va avea totuși o mare influență prin soția sa. Marele duce Sergius este un reacționar intran­sigent și nu admite nici o concesie spi­ritului liberal. In Moscova el și-a făcut numeroși dușmani din cauza aroganței și asprimei sale. Marele duce Paul care s-a căsătorit acum un an cu baroneasa Pistolkov și fusese silit, din cauza aceasta, să plece din Rusia, a fost grațiat de țar și a că­pătat voia de a locui la St. Petersburg, însă ca particular, nu ca mare duce. In Februarie 1905 se va deschide la Paris, în Grand Palais, o expoziție nu­mită „Lumea femeei". Marele case de­ modă, de croitorie, de giuvaericale și de broderii vor expune aci. Se spune că această expoziție va fi una din cele mai splendide de pînă acum în acest gen.­­ De la 30 iunie 1903 pînă la 30 Iu­nie 1904 au emigrat în Statele­ Unite a­e Americei 812870 persoane. * Marele postitor Succi, despre al cărui angajament de a posti timp de 30 zile închis într’o cabină de sticlă la Mün­chen, am menționat la vreme, și-a is­prăvit postul.­­ El a scăzut mult din greutate în tim­pul acesta, în care n'a băut decit a­­­­pă minerală. Preparatul pe care’l lua din cînd in cînd in vremea asta e un narcotic din eter și cloroform, destinat de a liniști crampele de stomac și afec­țiunile de inimă. ) * Administrația poștelor din Germania a publicat de curind statistica eî pe , 1903. In anul 1903, poșta germană a expediat 5 miliarde 700 milioane de scrisori și de cărți poștale. Cifra tele­gramelor s-a ridicat la 43 114 milioane și a comunicărilor telegrafice la 831 jum. milioane. Totalul sumelor de bani și de valori transmise prin poștă a fost de 27 miliarde 700 milioane ; aceste transmisiuni au necesitat întrebuințarea­­ a 3 luni miliarde de timbre de toate valorile. Numărul birourilor de poștă­ puse la dispoziția publicului a fost de 32788, acel al birourilor telegrafice de 23596 și al birourilor telefonice de 17944.­­ I H= 1 Cu ocazia ultimului voiaj în­­ Anglia,­­ regele Portugaliei a împărțit un sfert de milion lei cu bacșișuri la servitori.

Next