Dimineaţa, decembrie 1904 (Anul 1, nr. 303-330)

1904-12-08 / nr. 310

Anul I No. 310 BANI director COS ST. KULMS A IS - IV Simple (Dimineața) Un an . . . . . .16 lei 6 luni......................8 . 3 .. ..■... 4 f­ 1 lună...................1­50 m­ T E Combinate (Adeverul și Dimineața) Un an.......................30 lei 6 luni.......................15 . 3 .................................7­50 1 luna ...... 3 lei A SI E In străinătate îndoit ASTAZI: 7 (20) Decembrie 1904 Calendar: ORTODOX: l’iirini, Ambrosie și Sf. Filotea­n CATOLIC : Anion Soarele răsare 7 ore 53 m., apune 4 ore 20 m. orî Luni a fost noros, dar totuși călduros. Unde mai sînt urme de zăpadă, ea se topește. Spre amiază a apărut pentru puțin timp și soarele.­­­■ ¥ i PgUt In țară cam aceeași vreme, nuai„n­ Mifînnul Pentru prima oară se va reprezenta: Uitarea de sine lealtul !“: (Uliul piesă în 3 acte de d. George C. Ursachy. Joaca^d-riî Const. I. Nottara, G. Achille, I. I. Livescu, Tony Bulandra, G. D. Carus­­ty, A. Barbelian și d-nele L. Costescu, Titi Gheorghiu, Al. Alexandrescu și Alice Sturdza, reprezen­tpnnt««! ! Trei/, A treia reprezentație a trupei germane. Se va re] JCdlilik­ su­b la: Nachtasyl (Azilul de noapte), de Maxim Gorki. Specta­cola Sala Edison : Teatru de varietăți. m K M­ISMTO Parlamentare : Camera și Senatul Lu­i in ședință. Autoritate: Toate autoritățile pu­bli­ce sunt deschise. Judiciare: Toate instanțele jude­cătorești sunt deschise. Ateneu : In sala Ateneului expozi­ția d-lui St. Popescu. — In rotunda Ateneului expoziția d-lor St. Lukian și N. Petrescu. Ședințe: La palatul regal, ia 6 d. a., se întrunește comitetul complect al Policlinicei „Regina Elisabeta“, sub preșidenția reginei, în vederea balului de la 15 ianuarie. Anchete . La corporația tinichigi­ilor, giuvaergiilor etc. se face anche­ta ordonată de ministr de domenii. Caritate : Primar,a Capitalei distri­­bue ajutoare la săraci cu începere de azi, cîteva case cu dinamită încărcate pe vaporul „Imereti“ și cu desti­nație pentru agitatorii armeni. După spusele poliției, de astă dată n’a fost vorba despre un complot îm­potriva sultanului, ci despre o răs­coală a armenilor împotriva impe­riu­li, și începerea unei acțiuni te­roriste prin bombe cu dinamită. Rezultatul, cred că vi­ 1 închipuiți, arestarea cu duzinele a armenilor cu oarecare stare materială și libe­rarea lor pe cauțiune, care nu se mai înapoiază. Acum poliția pretinde a ști că acțiunea comitetului armean nu este izolată, că ar fi existînd o în­țelegere cu comitetul macedonean pentru ca să se înceapă o acțiune comună și anume o acțiune de te­roare în principalele orașe din Ar­menia și Turcia pentru a se forța mîna Europei ca să intervie și să declare autonomia Macedoniei și Armeniei. De­sigur, în lipsă de probe toate acestea sînt supozițiuni fantastice, care din nenorocire in­fluențează mult asupra sistemului nervos, deja bolnav, al sultanului determ­inîn­du-l astfel să ia măsuri de precauțiune drastice, aruncînd doliul in mii de familii. Levantin Asediul bortului­ Arthur Generalul Stoessel — Comandantul fortăreței Port-Arthur — CONTRASTEL 1 LUPTE Dacă aruncăm o privire ge­­­nerală asupra grupărilor ome­nești de pe suprafața globului nostru, rămînem uimiți de mul­tiplele furtuni, de contrastele, de sfâșierile cari agită sărmana noastră făptură atît de rezistentă este­odată, atît de șubredă de cele mai multe ori. Priviți harta și vă minunați. In unele state cu instituții li­berale, precum în Franța, pre­cum în Austria, precum în Un­garia, unele elemente fac tot ce pot spre a compromite regimul libertăților publice, deși toți și pretutindeni luptă în numele a­­celorași principii liberale și se folosesc de armele pe cari libe­­ralizmul, biruitor în cel din urmă veac, le-a pus la dispo­ziție. In Franța vedem mari sfîșierî în parlament și afară din par­lament, vedem marile încercări de corupțiune, vedem pugilate scandaloase, vedem miniștri pe cari adversarii lor îi lovesc cu pumnul și tot cu lovituri de pumn îi trîntesc de la putere. In Austria regimul parlamen­tar aproape nu mai funcționează iar statul se târăște înainte prin minuni de echilibristică și prin autoritatea personală a împăra­tului. Și astfel vedem acest lu­cru absolut derizoriu­ că forma­­lizmul constituțional trăește mul­țumită numai protecțiunei pe care i-o acordă puterea monar­h­iei. In Ungaria patimile dezlăn­țuite au­ produs turburările din urmă pe cari le cunoaștem. A­­colo regimul parlamentar e foarte rar compromis, opozițiunea a devenit extralegală, guvernul a devenit extralegal, toată lumea a ieșit din lege și fiecare par­tid pretinde să apere libertatea prin mijloacele cele mai duș­mane libertăți­. In schimb, în Rusia se pro­duce acuma o puternică mișcare în favoarea acelei forme de gu­­vernămînt și acelor instituții pe care alții caută să le compro­mită în țările constituționale. Contrastul este izbitor, nu-l așa­­ f Pe cînd în Franța, în Au­stria, în Ungaria regimul re­prezentativ și parlamentar este lovit și discreditat, în Rusia clasa cultă se ridică și cere cu glas tare introducerea regimului reprezentativ și parlamentar; pe cînd în Franța, în Austria, în Ungaria, se deșteaptă instincte atavice și se afirmă curente re­acționare ce visează reîntoarce­­rea la vechia organizație a sta­telor, în Rusia, în despotica și autocratica Rusie, lumea se deș­teaptă și nu vede salvarea decît fel Constituție și în mărginirea puterei împărătești. Așa este frămîntată omenirea de patimi, căci cu mari greu­tăți și numai prin lupte uriașe se pot cîștiga și se pot menține cuceririle însemnate cari au fă­cut pe oameni egali în fața le­gei și a dreptăței. Comploturi contra sultanului — de la coresp. nostru — Constantinopole, 2 Dec. Arestarea unui hamal la Galata In lipsă de ceva mai bun, poli­ția noastră nu se ocupă decît cu descoperiri de comploturi, în con­tra sultanului, în loc să caute să stîrpească mulțimea pungașilor de buzunare care umplu străzile Capi­talei. Acum cîteva săptămîni pînă și ziarele care apar în limbi străine se făcură ecoul descoperit ei unui a­­semenea îngrozitor complot împotri­­va scumpului la toată lumea mo­narh, Abdul-Hamid, Han al II, a cărei victima a fost un biet ha­mal. Se zvonise atunci cum că în casa acelui hamal poliția descoperise nici mai mult, nici mai puțin, de­cît o duzină de bombe cu dinami­tă. Această descoperire la vremea ei a produs o mare perturbare in cercul înalților demnitari cari în­conjoară pe sultan și rezultatul a fost pe de o parte o mulțime d arestări și exilări de turci, bănuiți numai că ar fi avind principii libe­rale, pe de altă parte o ploaie de decorații și de înaintări în raidu­rile batalionului de polițiști și spioni, caii.... au descoperit atenta­tul. Oamenii serioși însă sînt con­vinși că și acest complot face par­­te din seria comploturilor imagina­re pe care poliția le descoperă din­ cînd în cînd pentru a-și justifica rostul ei și pentru a forța mîna mărinimosului Padișah de a mai mări ceva lefurile. Descoperirea a­­ mașini infer­nale Dar încă n’a trecut bine spaima ce cuprinsese pe Padișah de desco­perirea ultimului complot, și iată că vigilența și inteligenta poliție descoperă unul și mai îngrozitor. .Ministrul poliției a făcut cunoscut sultanului,­­ singurul care-i crede cum că poliția a descoperit la vama din Galata Cinei mașini infernale, în niște coșuri cu fructe expediate de un necunoscut pe adresa pala­tului. Că acele mașini erau cu fi­tilurile așa aranjate, în­cît, erau gata să facă explozie, cum aveau să ajungă la Yldiz-Kiosk. Aceste bombe, zice-se că au fost trimise la comandamentul artileriei unde au fost examinate cu de amă­­nuntul. După avizul ofițerilor de artilerie mașinele sînt făcute după un sistem nou și ar fi avînd o așa de mare putere, că una singură ar fi fost de ajuns ca să distrugă ntreg palatul „Yldiz-Kiosk“ ! Dinamita pentru Armenia Din ziua descoperirea celui d’al doilea complot imaginar, ordine se­vere s’au dat ca toate mărfurile care sosesc la vamă să fie exami­nate cu deamănuntul ca să nu se poată introduce la Constantinopol dinamită sau mașini infernale! Ei bine, abia acest ordin dat și iată că poliția nu întârzie să­­ ago­pere Pline un loc de porumb! — Distragerea pelagrei — Un cititor al ziarului nostru ne scrie : Subsemnatul, locuind într’o co­mună din jud. Dîmbovița, am oca­­ziune a vedea mizeria ce a început a domni și în această părticică a țarei, mizerie provenită în mare parte din seceta care a bîntuit vara trecută. Am văzut măsura foarte nimerită luată de d. Costinescu de a cumpăra porumb din „La Plata“ pentru a fi împărțit la țărani. Cu toate acestea vin și eu prin rîndu­­nio ce urmează de a da o părere cum s’ar putea puțin ameliora acea situație critică. De un timp înde­lungat se propagă prin diverse mij­loace de a se introduce la țăranii noștri, ca hrană zilnică „pîinea“. Timpul cel mai nimerit pentru a­­ceasta a sosit, ca și mijlocul de a se aplica . Să se construiască în fiecare comună cite un cuptor de­stul de mare care să poate fabrica pînă la 3000 kgr. pîine zilnic și care să se distribuiască între locui­tori. Cu modul acesta, cred, am atinge două scopuri : întîi­t că nu vor eși din țară atîtea milioane pentru po­rumbul ce se intro­duce din străi­­ttaiji­be și al doilea că țăranul s’ar deda mai lesne la întrebuințarea pîinei ca hrană zilnică. Mai este încă un avantagiu . In luna Iulie, o foarte mare parte din locuitori, avînd grîne semănate, vor putea întrebuința griul ce vor recolta așa că nu mai vor alerga sau aș­tepta pe la cuptoarele comunale, ci își vor face singur­ pîinea, mai cu seamă că avînd cuptoarele în sat, se vor învăța cum se prepară pîi­nea într’un mod mai sistematic. A­­fară de acestea cred că și pelagra, care face atîtea ravagii printre ță­rani, va începe a dispare cu tim­pul, cînd țăranul se va d­eda mai mult la întrebuințarea pîinei. Cheltuiala cu construcția unui cuptor nu trebue să fie mai mare ca 5.700 lei. Idela ni se pare bună, s’a vorbit chiar un moment de ea la ministe­rul de interne, deoarece însă pare a fi uitată, o supunem din nou ce­lor în drept. Obiceiuri curioase la Anglia Veghetorul din castelul Bel­­voir.—Castelanii din Oakham și potcoavele cailor. — O co­lecție frumoasă de potcoave. Cupă de ivoriâ din castelul Arlesburg.—Originea obiceiu­lui. Unele mari familii englezești păs­trează cu îngrijire obiceiuri — ade­sea foarte bizare — pe cari le au­de la moșii și strămoșii lor. La castelul Belvoir care apar­ține ducilor de Rutland, un veghe­tor se plimbă toată noaptea cu halebarda pe umeri în coridoare, pe platformă și în toate părțile. El anunță cu glasul mare toate orele cum și felul timpului. Veghea lui ține pînă în zorii zilei. Acesta este urmașul soldaților cari în evul­ mediu­, vegheau pe ziduri. De altfel, pină în ultimii ani vegheto­rul acesta era îmbrăcat în hainele de acum patru sau­ cinci sute de ani. Dar iată un obiceiu și mai cu­rios. Castelanii din Oakham pre­tind de la fiecare călăreț care tre­ce prin domeniul lor cite o pot­­coavă-.Obiceiul acesta datează de la baronul de Ferrar care constru­ise un castel în regiunea locuită numai de bandiți, cu condițiunea ca toți acei cari vor trece pe lin­gă locuința lui să atîrne pe cuiul enorm din poarta sa cîte o pot­coavă de la caii lor. Regina Elisa­­betha însăși trecînd pe acolo res­pectă tradițiunea. Urmașii baronu­lui posedă astfel o frumoasă colec­ție de potcoave. Pînă în timpurile cele mai nouî, personagiile cele mai înalte din Anglia, chiar membrii familiei regale, nu s’au jenat să se supue acestui vechiu obiceiu. ft Se știe oare că în Anglia există o mică armată care nu ascultă de regele Eduard VII, ci de ducele d’Athos ? Cu toate legile cari inter­zic lorzilor și simplilor particulari de a întreține armate, seniorii a­­ceștia și-au­ păstrat gărzii lor de corp. Privilegiul acesta le-a fost recunoscut în 1814 de către re­gina Victoria. MESALIHELE ÎNCORONATE Maria Annunziata regina Neapolnlnl ------- 39) Un dineu la Paris.— Amorurile ei.—Dragostea cu Daute. — In­trigile contra lui Sturrt.—îmbolnăvirea lui Marat.—Reîmpă­­carea între cei doi soți.—Viclenia Caroline­.— Dezvino­vățirea față de Napoleon. — Un exemplu al vicle­niei Carolinei înainte de a pleca de la Paris la Neapole, Carolina dădu un mic dineu­ la care afară de Murat, băr­batul ei, mai luă parte și d-na Ju­­not, căreia îi răpise soțul. Partea cu­rioasă la această masă fu că Caro­lina nu încetă de a și arăta adîncul ei dispreț pentru predecesoarea pe tronul Neapolului, pentru Maria- Carolina, din cauza purtărilor puțin virtuoase ce a avut. Firește că despre purtările ei, dinsa nu sufla un cuvințel—cu toate că numai curată nu era. Astfel dînsa nu se sfia de a avea rela­­țiunî chiar în fața lui Murat cu ducele Paul de la Vaugyon, pînă cînd tînărul duce trebui să p­ără­­sească Neapolul în urma unui or­din al regelui. Tînărului și frumosului duce in urmă bătrînul, urîtul și grosolanul Daute, un aventurier cu un trecut pătat, dar un maestru al obsceni­­tăței, pe care Carolina reuși să-l nu­mească ministru al războiului și a marinei. In același timp, Daure de­veni instrumentul ei docil prin care căuta de a discredita pe bărbatul ei Murat în fața lui Napoleon. pus, îl convinse plîngînd și jurînd, că e victima unor manopere duș­mane cari i-au falsificat scrisul și au vîrît zirania între soți, bazîndu­­sa pe tot felul de calomnii și min­ciuni. Lacrimile ei de crocodil reu­șiră să convingă pînă acolo pe Mu­rat, încit se întreba dacă vinovatul nu e el că a acuzat degeaba pe scum­pa lui soție. In orice caz perechea era din nou împăcată. * VI * E multă satiră în istoria celor trei surori vițiate ale lui Napoleon. Elisa, Paulina și Carolina sunt crea­turi care constitue rușinea sexului lor, în­tocmai cum Nero, Helioga­­bal, August cel tare al Saxoniei, Louis XIV, Ivan cel Groaznic con­stitue rușinea iitregei omeniri prin cruzimile sa și excesele lor sexuale. Și acestor femei Napoleon le în­credințase soarta popoarelor; acest­r femei, cari aveau o influență ne­fastă asupra tuturor acelora cari se apropiau de dînsele, își au numele lor însemnate în istoria lumei, fiind­că au luat parte la această istorie și au făcut-o pînă la un punct. Superficiale, fără simțire, igno­rante, vițioase, fără conștiință, mai ades cum erau Elisa și Carolina, ele trebuiau în mod firesc să se impute acelora cari aveau scrupule morale și sufletești. Un Murat de exemplu a trebuit necesarmente să devie o minge in mînile soției sale și să piară fără onoare, stigmatizat ca trădător. El nu era de talia nevestei sale. Ceea ce vroia dînsa, Murat făcea vrînd-nevrind la urma urmelor. Na­poleon era furios pe dînsa, fiindcă bănuia mereu că Întrighează contra lui. Murat o trimise la Paris ca să convingă pe Napoleon că o curată și inocentă ca o fecioară inocentă, și Carolina, șireată și vicleană cum n’a mai fost at­a, reuși să convingă pe imperialul ei frate de nevinovă­ția ei. Vom da aci un exemplu al in­comparabilei viclen­i a reginei Nea­­polul­ui. (Va urma) Cele mai ordinare mahalagisme și infamii nu erau considerate ca prea joase pentru dînsa, numai dacă își atingeau scopul , de a calomnia pe bărbatul ei, de a-l face rău­, de a-l umili. Viclenia ei era fără pe­reche. In ura ei era neobosită. O scrisoare a Carolinei adresată lui Napoleon, în care acesta era ru­gat ca să detroneze pe Murat și să’i dea ex coroana, căzu in mîinile băr­batului ei. Toate acele înțepături dureroase de ac, toate acele chi­nuri sufletești, pe Carolina cauză lui Murat îl făcură așa de bolnav nncit prietenii lui se temură pentru viața sa și mai ales pentru mintea sa. Murat era slab de voință și nu putu să reziste mult timp torturi­lor sufletești la care îl supunea Ca­rolina. In colo din urm­ă cei doi soți­ avură o explicație, în care Carolina văzînd că nu și-a putut ajunge deo­ Soldații aceștia, războinici de paradă, formează două companii. In prima nu sînt admiși decît flă­căi înalți și frumoși cari măsoară 1 m. 90 ; în a doua companie intră și tineri de 1.60. Nimic nu poate însă face să în­țelegem mai bine venerația engle­zi­or pentru vechile lor tradițiuni ca exemplul următor : Cind regele, regina și prinții casei regale sînt primiți de către marchizul de Arlesburg în castelul lor silvic din Savernake, ei beau­, tot timpul cît ține vizita,­ în pa­hare de ivoriu. Și iată de ce: Regele Henri VIII, care era un mare vînător și un mare băutor, ducea totdeauna cu dînsul o cupă de ivoriu, pentru că servitorii uitau adesea cupa de aur. Se întîmplă odată că pe cînd vina în pădurea­ Savernake, rege e pierdu cupa de ivoriu. Un marchiz de Arlesburg îi procură imediat o cupă de ivo­riu și apoi ceru suveranului s'o păstreze ca amintire. — Fie, zise Henri VIII. De azi înainte vei da de băut în ivoriu tuturor descendenților mei cari vor veni să viziteze acest castel. A­­cesta e un domeniu regal, așa că am dreptul să dau­ ordine pentru vecinicie. Strănepoții mei își vor aminti astfel de onoarea ce’țî fac și de plăcerea ce am de a mă afla la un supus loial. Familia d’Arlesburg a pus să se graveze în litere de aur micul dis­curs al regelui. Eduard VII a băut și el de mai multe ori din acest pahar de ivoriul maselor electorale și a reușit să le ridice pînă aejile spre a-și pricepe interesele­­ poltice și să devie un control pentru oamenii politici. Ba­zați pe sprijinul și încrederea ma­selor electorale, conservatorii vor putea fi mai îndrăzneți față cu re­gele, vor putea să introducă și re­forme de acelea cari se crede că găsesc o categorică opunere de la șeful statului. Dacă sprijinul maselor va fi și în viitor tot așa de efectiv ca și în prezent, pentru conservatol­e e de necontestat că acești oameni politici își vor pune p­anurile în a­plicare, spre mulțumirea tuturor a­­celora cari doresc un neîncetat pro­gres al țărei. Răm­îne însă a vedea dacă spriji­nul pe care masele electorale îl dat­ azi conservatorilor, nu e dictat, ca și în trecut, numai de interese personale. C. Kenj. VIAȚA POLITICA Declarațiile conservatorilor Partidul conservator și-a ținut întrunirea din Capitală. Trebue să constatăm că această întrunire a fost foarte populară. Șeful și fruntașii partidului con­servator și-au spus cuvintul în a­­cea întrunire și după modul cum au­ vorbit și din declarațiile făcute, a reeșit credința neîndoioasă că o­­poziția se află în pragul puterei. — Sîntem Un guvern căruia nu i-a eșit încă decretul, zicea d. Take Ionescu și această constatare a fost găsită foarte dreaptă, de că­tre toți. Pornind de la această convin­gere, se impunea ca fruntașii con­servatori să arate ce activitate vor desfășura în viitor, cînd vor avea puterea. Tot d. Take Ionescu a răs­puns și acestei necesități. In viitor, partidul conservator va răspunde la nevoile timpului. Să nu se ceară un program anumit, scris, căci la 1898 conservatorii de asemenea erau­ învinuiți că n’au program, iar cînd au avut puterea, în 15 luni, au făcut atîta reforme, că adversarilor li s’a părut prea mare activitatea guvernului. Nici liberalii n’au program, con­stata d. Take Ionescu. De patru ani susțin politica de economii, iar mai înainte erau­ risipitori. Nici ju­nimiștii n’au program. Cîteva re­forme de impozite și atîta tot! Asemenea constatări nu pot bu­cura pe nimeni. D. Take Ionescu mai făcea însă o constatare. Aceea că partidul conservator s’a coborit in mijlocul PREUMBLĂRI ȘI INTERVIEWURI „Peleșul și ¥ iifu­ cu dor“ i­ Totalul încasărilor societăței de la înființarea ei.—Cum se în­trebuințați înainte fondurile. Chestiunea excluderilor din societate. — Fondul pensiuni­lor.—Ajutoarele la văduve, in­firmi și rămași fără serviciu Un local propriu­. Totalul încasărilor societăței „Pe­leșul și Vîrful cu dor“, din cotiza­­țiuni, înscrieri, serbări, carnete de boală, bilete de bar, cupoane de bonuri, etc., de la înființare și pînă azi, este de 1.029.874 lei și 67 bani. Cheltuelile cu ajutoare date mem­brilor în cazuri de boală, infirmi­tate, lipsă de serviciu, etc., cum și cheltuelile cu balurile, chiria loca­lului, etc., se ridică la totalul de 851.382 lei și 96 bani. Cum sa întrebuințat! Înainte fondurile In convorbirea ce am avut-o cu d-l Al. N. Priboianu, președintele societăței, cu privire la chestiunea ajutoarelor, d-sa îmi spunea : •— „Am luptat colosal pentru a îndruma pe o cale bună societatea, înainte vreme „Peleșul și Vîrful cu dor“ era un izvor nesecat de bun traiü, pentru oamenii însărci­nați cu administrarea intereselor so­­cietăței. „N’a fost jaf care să nu se prac­tice, n’a fost fals care să nu se o­­pereze. Am găsit ajutoare de sute de franci trecute în registre pe nu­mele unor persoane cari nu primi­seră nici un ban. Polities se ames­tecase în societate și atrăsese după dînsa tot soiul de incorectitudini. „Anorro s’au putut descurca ițele acestor operațiuni necinstite“. Chestiunea excluderilor din societate — „Astăzi, continuă d. Priboianu, se exercită un control scrupulos. Nu numai că am pus capăt abuzu­rilor, dar am organizat chiar admi­nistrația societăței așa fel, ca nici mai tîrziu, cînd după mine vor veni alții, să nu se poată întîmplă nere­­gularitățî. „La exclude din societate, pier­ zînd orice drept asupra cotizațiuni­­lor și taxelor depuse, și nu mai poate fi reprimit, orice membru care încearcă să înșele buna credință a societăței, spre a se folosi de be­neficii la cari nu are drept“. Fondul pensiunilor O chestiune interesantă este încă fondul de pensiuni, pentru complee­­tarea căruia lucrează societatea. După dou­ă­zeci și cinci de ani de stagiu în societate, orice membru, care în acest interval va fi plătit fără întrerupere cotizațiunile, are dreptul la o pensiune de 30 lei lu­nar. In acest scop o parte din ve­niturile societăței se varsă la fon­dul pensiunilor, care va rămîne ne­știrbit pină peste cinci ani, cînd, îm­plinind 25 de ani de existență, societatea va începe să plătească pensiuni membrilor ei fondatori. Pensiunile se vor plăti însă numai din venitul fondului de pensiuni. Iată numele membrilor fondator aflați in viață: O. Panaitescu, P. G. Mișcheanu, I. Miulescu, Gh. Dumitrescu, I.Ar­­mășeanu, T. Chirițescu, S. Tănă­­sescu, Mușat Marin, Sp. Niculescu, I. Petrescu I­iu, F. Costache, N. I Popescu, P. Constantin, Gh. Vasi­­lescu, I. Teodorescu, D. Sireanu N. Volante, I. Popa, N. Voicu­­lescu, C.­­ Bitoleanu, D. Geor­­gescu, N. David, Ghiță Ene, Gh. lonescu, V. Marin, I. Stănescu, T. Negoescu, N. Costache, G. Tănă­­sescu, Al. loan, I. Dulamă, Gh. Bărbulescu, Oprea Dinu, Lazăr Flo­­rescu, N. Cristescu, Radu Tudor, Al. Ieronescu, C. Topîrdea, Gh. Iliescu, D. Constantinescu, M. C. Gern, C. Gheorghe, Minea Ion, I. Florea, P. Al. Marin, Iosif Ion, N. Marin, D. Baroiu, M. Ion, Al. Constantinescu, I. Bănescu, T. Ilie, P. Buzdugan, N. Petrescu, Gh. Sotir, M. Marinescu, I. Petrescu al II-lea, T. Constantin, C. loan, D. Plăvițescu, Nae lonescu S­ itt și I. Ardeleanu. Dintre aceștia nu vor primi pen­siuni însă decit cei cari îndepli­nesc condițiunile cerute de sta­tute, a­­jut­oarele la văduve, etc. De la 1 Aprilie 1903 și pînă la 31 Martie 1904, societatea a servit ajutoare la 17 membri rămași fără servicii­ și la 24 de membri a­junși în stare de infirmitate , iar pensiuni a plătit la 15 soții de ale membrilor încetați din viață. Iată numele membrilor ajutați în cazuri de lipsă de serviciu : Anton Jugaru, Andrei Oprescu, Const. Popescu, D. C. Ionescu Fried­eric Martinesen, Gh. Ogre­­zeanu, Iancu Dinu, Iorgu Geor­­gescu, Ion Munteanu­, Ion Gh. Fo­­doe, Hristache Mihăescu, Dinu I. Cimpoeru, Ghiță Mărgineanu, Ni­­colae Vlădoi, Tudor Ionescu, Va­­sile Giorgescu și Tănase lonescu. Ajutoare pentru cazuri de infir­mitate s’au servit următorilor mem­bri : Anica Alexandru, Ana Geor­­gescu I­iu, C. I. Bitoleanu, Costache Dumitrescu, D. Teodoran, Dobre Petre, Gh. Moldoveanu, Ion Vin­­țeanu, Ion Brînză, Ioniță Teodo­­rescu, Mărăsca Ilie, Marghioala Văduva, Maria N. Rautu, Paras­­chiva I. Sfetea, Păuna Popescu, Răducanu Bărbulescu, Stefan Voi­­ciu, Zinca Niculescu, Rach­ita T. Ion, loan Burzea, Elena Glodeanu, loan Botez și Anica lonescu l­iti. Pensiuni s’au dat următoarelor soții de membri încetați din viață: Anica M. Mincu, Anica Panait, Anica Gh. Ion, Anica I. Rădulescu, Eugenia St. Grigorescu, Gherghina P. Matei, Marița T. Stan, Mari­ța Z. Nicolae, Paraschiva I. Munteanu, Bebi Gh. Popovici, Ecaterina I. Popescu, Frosa B. Teodoran, Du­mitru B. N. Gheorghe, Maria I. Olaru și Radu I. Ștefan. Un local propriu După cum se vede „Peleșul și Vîrful cu dor“, deși e o societate alcătuită în cea mai mare parte din oameni sărmani, a izbutit să realizeze progrese însemnate. Clă­direa unui local propriu­ va fi în­cununarea celorlalte succese, și în acest scop s-au emis 100,000 bilete de loterie, deoarece altfel ar fi trebuit să se știrbească fondul re­zervat pentru pensiuni. Cea mai mare parte din aceste bilete sînt deja plasate. Tragerea va avea loc­­ în ziua de 19 Decembrie c­ hui de inzistat cu toată energia pe lingă Sinod, ca să se desființeze pos­turile. Incăerări Intre societăți O societate academică romînă nouă, în care să se cultive pe lin­gă idealurile național-culturale, în special creșterea și ofeirea virtuți­lor bărbătești s’a înființat. Ea se numește soc. acad. „Bucovina“. Membrii nouî intrați în societate, trebue să probeze prin un examen special din istoria și literatura ro­­mînă, că și-au însușit cunoștințele necesare pentru un tînăr academic inteligent. Fiecare membru al societăței trebue să fie gata la fiecare mo­ment să-și spele onoarea cu arma în mină. Orice codire în această privință se pedepsește cu exclude­rea din societate. Drept aceea, e­­xercițiul pentru lupta cu arme e o specialitate obligatorie la această societate. Sahalnița Nouă victorii japoneze Rapoartele generalniai Stoessel Ruși­­na spun tot adevărul Ce este cu colina 203?—Alte cuceriri japoneze. Generalul Stoessel a trimis ța­rului cîteva rapoarte telegrafice pri­vitoare la o serie de lupte ce s’au dat în cursul lunii lui Noembrie, dar nu avem încă nici un cuvînt asupra clincenelor bată­ii din jurul colinei 203 și asupra cucerirea a­­cestei coline. Foarte semnificativ este apoi fap­tul ca, deja bătălia și asalturile date împotriva forturilor nordice, generalul Stoessel trece, fără tran­ziție, la ultimele lupte, în urma că­rora japonezii a­u cucerit dealul Vy­­soskaia , și aceste lupte s’au dat la 5 și 6 Decembrie stil nou, adică în urma cucerirei colinei 203. De ce nu vorbește generalul Stoessel despre crîncenele bătălii date în jurul colinei 203, și de ce nu comunică nimic în privința di­strugerei flotei din portul intern? E lesne de înțeles. La colina 203 au­ fost lupte crîncene, ce au durat mai multe zile în șir, dovadă că ja­ponezii n’au­ cucerit-o decît în urma a două­spre­zece asalturi, însă aci rușii au­ suferit pagube enorme și au fost goniți din pozițiunile lor, după ce au­ pierdut foarte mulți oameni și o parte din artileria lor ; cum, însă, rușii comunică foarte re­pede pierderile japonezilor, pe cari nu le cunosc totdeauna decît foarte superficial, dar se ferasc să vor­bească de propriile lor pierderi pe cari le pot cunoaște în mod precis, u­șa și de astă dată, dînșii tac a­­supra celor petrecute la colina 203. După propria mărturisire a gene­ralului Stoessel, japonezii, după trei asalturi infructuoase, au­ cucerit la 6 Decembrie stil noui colina Vysos­­kaia, care s’ar putea foarte bine să fie chiar colina 203, sub un alt nume. Dacă colina Vysoskáia este colina 203, de ce nu ne vorbește nimic eneralul rus și despre bombar­darea vaselor din port și despre scufundarea lor, iar dacă această colină e deosebită de colina 203 n­tm­ei de ce nu se pomenește mă­car despre erîncenele bătălii urmate îngă aceasta din urmă ? Din toate știrile primite ieri, re­zultă că japonezii au­ repurtat în ultimele­­ zile, succese serioase lîngă Port-Arthur, și că au­ făcut un mare pas înainte. £n caz. A se citi telegramele privi­toare la războiul ruso-japonez in pagina III. Ei bine, acest dezastru econo­mic care ne amenință de zecimi de ani, și care consumă mereu gin­­direa și activitatea oamenilor noș­tri de stat și în primul rînd al mi­­niștri­or noștri de finanțe, s’ar fi evitat, dacă guvernele trecute ar fi avut priceperea și curajul să înfi­­­ințeze pe lîngă celelalte monopo­­­u­ri, mai cu seamă monopolul asi­­gur­arilor. Prin aceasta s’ar fi ma­nifestat într’un mod palpabil putui­rea devizei: Voește și vei putea. Ceea ce cei mai mari oameni de stat n’au putut realiza in țări cu o cultură veche, oamenii noștri de stat ar fi putut realiza cu o ușu­rință relativă în tînăra noastră țară mlădioasă ca un pomișor și malea­bilă ca o ceară moale. Bismarck s a încercat mereu să introducă în Germania monopolul tutunului și cu toată tenacitatea acestui cancelar de fier, n’a reușit. La noi s’a introdus cu ușurință. Tot așa a fost cu celelalte mono­poluri la noi. Franța urmărește de peste o jumătate secol scopul de a­ introduce monopolul asigurărilor­ (l­ansurance-impói) fără să fi reușit pînă astăzi măcar la ceea ce a rea­lizat Bismarck în Germania acum 20 de ani, împins fiind de socia­liști, asigurînd existența și viitorul la milioane de lucrători. Austria a­ încercat acum cîțiva anî la rîndul eî să introducă obigativitatea asi­gurărilor și după multe sforțări s’a făcut o lege insuficientă. In Angniet tendința de a introduce asigurările de stat datează de zecimi de anî și pînă azi s’a ajuns numai la­ înființarea instituțiimeî unui „Post" office assurance" prin mijlocul că­­­ruia s’au format deja sute și mii de asociațiunî mutuale de asigu­­­rări cari încasează pe an Între 20—­ 30 milioane de pfunzi, aproape 1m miliard de lei. Se știe cu­ au încasat societățile­ noastre particulare de asigurare de la înființarea lor în anul 1870 pîn­ăi astăzi și cît ar fi putut încasa sta­­­tul, dacă ar fi înființat în locul la*s­tator celorlalte monopoluri, numai­ monopolul asigurărilor, p­us că priîn‘­ aceasta n’ar fi speculat vițiile po­­­­pul­ațiu­ni ei și î-ar fi ridicat but­# starea, î-ar fi asigurat viitorul, ar fi­ avut la dispoziție mijloace extra­­­­ordinare pentru cultivarea și aju­torarea țăranilor noștri. Desființarea postulm — de la coresp. nostru— Cernăuți, 5 Decembrie Cu ocaziunea conferinței ținute la 15 c. spre a se lua măsuri de a combate pelagra, dep. dr. Flo­rea Lupu, arată nevoile de cari țăranul suferă din cauza neștiinței. Salută cu bucurie măsurile ener­gice din partea guvernului spre combaterea pelagrei, cere însă ca să se propage cu­ cea mai mare e­­nergie luminarea poporului asupra primejdiei pelagrei. Ar trebui ca sinodul să inziste asupra preoților, ca la fiecare ocaziune dată, să pre­dica asupra pelagrei. Asemenea trebue de înrîurit și asupra învăță­torilor, ca să țină în Duminici și sărbători adunări cu­ oamenii, și să le deschidă ochii asupra primej­diei ce-î paște. Mai departe arată că o strașnică năpaste pe spinarea poporului sînt posturile. Poruncile dumnezeești nu cer trupuri chinuite de foame, ci inimi curate și fapte bune. Cine are cuget și inimă curată, cine-i drept și săvârșește numai fapte bune și curate, acela rămîne puru­rea vrednic și bun lui Dumnezeu. Hoțul și făcătorul de rele, pos­tească ei chiar toată viața lor, ră­­mîn bat și făcător de rele. Ar tre­ lonopolul asigurărilor De la d. dr. Oscar Lebel, fost sub­director la societatea Naționala și una din persoanele cele mai compe­tente în materie de asigurare, ne vin spre publicare următoarele : Pe tărîmul culturel materiale și intelectuale, poporul român este încă o creațiune tînără. Ca atare el este un pomi­or, care se poate mlădia și forma după voința gră­dinarului, în cazul nostru după vo­ința cîrmuitorilor săi. Voește și vei putea a fost una din devizele zia­rului Românul, prin care neuitatul și regretatul C. A. Rosetti a instruit și crescut împreună cu alți bărbați luminați, generațiunile trecute ale poporului român pentru a ’i face apt și demn de a intra în rîndul po­poarelor civilizate ! Voește și Vei pu­tea aui zis oameni ca Cuza și Kogăl­­niceanu și au­ operat „mina moartă" din corpul poporului român, secu­­larizînd averile clerului! Voește și vei putea aui zis bărbați eminenți ca nemuritorul I. C. Brătianu, aju­tat în opera sa salvatoare de o mulțime de oameni cu dor de patrie. Voește și vei putea ați zis și re­petat alți bărbați distinși ai nea­mului romînesc și au reorganizat corpul de apărare al țărei, auf"'4ij­­mulțit instituțiunile de cultură și au procurat fondurile necesare pen­tru dezvoltarea statului și împodo­birea edificiului său prin diferite mijloace financiare. In rîvna de a ajunge cît mai de grabă la gradul de cultură al popoarelor de apus, s’a recurs și la mijloace cam periculoase și ris­cate făcîndu-se împrumuturi peste împrumuturi, de multe ori cu o ușu­rință de tînăr neexperimentat. Consecința inevitabilă a fost și aci că venind scadențele, am dat din colț în colț, ca să scăpăm de­­ dezastru.­ „ Cercul militar ieșan Ind­ în serată. — Primul vals.— Din carnet.—Petrecerea . In seara de Sîmbătă, a avut loc la Cercul militar prima serată dan­santă, care a obținut un deosebit succes, mulțumită nu numai acti­­­vităței, dar și amabilitățeî d-lui co­­lonel Aronovici, președintele cer­­cului militar.­­ Dansul a fost deschis de d-na colonel Aronovici și d. colonel A­­lexandrescu, și a continuat pînă la orele 2 din noapte, într’o anima­ție extraordinară, in sunetul orche­strei regimentului 13, sub condu­­cerea d-lui­­ Vlahuță. Un bufet delicios organizat de maestrul Ch­ircan, a complectat pe­trecerea în mod admirabil. . .■ Din numeroasa asistență, s’a re­marcat : d-ne­o colonel Aronovici, colonel Petrescu, maior Angelescu, căpitan j.Văitoianu, căpitan Liciu, căpitan Za­mfirescu, căpitan Corje­­scu, locotenent Ghica, d-na și d-ra­ N. Gane, d-na și d-rele Candela, d-na avocat Eraclide, d-rele Rene­­­scu, d-na și d-rele Negruzzi, d-rai Scheletti, d-ra Diamandi, d-șoarele­ Stih­i și Deliu, d-na Konya junior,­­ d-na și d-ra Sion, d na și d-șoarul Gali, d-na Radu, d-na dr. Culianer,­ d-na și d-rele Vasilescu. ș Cadrilul, compus din 30 perechi,­ a fost condus cu o deosebită abilii­­tate de d. locotenent Negruzzi și d-na avocat Tobias. IV Ati azistat și mulți reprezentanți în frac, și fără excepțiune, toți ofi­­­țerii garnizoanei noastre. Dan Știri despre războiul­ Novoje Vremja afirmă că în seri­­­sorile ce lu trimite de pe cîm­pul de războiul prințului Jaime de Bourbon,­­ arhiducele Leopold Salvator spune­ că după Liao-Jang, soarta armelor , s-a întors în favoarea rușilor. Arhiducele afirmă că artileria­ rusă e admirabilă și că se așteaptă ■ de la dînsa în viitor mari succese. Í •* j, Azi încep la Paris lucrările cp- i misiune­ pentru judecarea inciden­­­­tului de la Hull. înainte de a pro- s­­eda la alegerea celui d’al cincilea­ arbitru, membrii comisiiunea vor fi­ primiți în audiență de președintele’­ Loubot și vor face o vizită ministru­­­­lui de externe Delcasse­­l.­­ Generalul Stoessel a început să­ trateze cu generalul Nogi pentru­­ stabilirea unei înțelegeri asupra­ protecțiunei vaselor-spital.­­ Pentru aceasta Stoessel a trimis­­ generalului Nogi un plan privitor­­ la situațiunea actuală a vaselor*­ spital. _________ Curiozități Ceea ce au știm.—In timpul vea­cului XIX au fost uciși în războțil ca la vreo 14 milioane oameni. —Chinezii și germanii sunt, din­­­­tre popoare, acelea cari poartă mai­­ mult și mai cu plăcere ochelari.­i — Nouă­spre­zece stindarde na­­­­ționale din două­zeci și cinci, a#» roșul în culorile lor. — Intr’un an, pleoapele bat de­­ vreo patru milioane de ori. 1 ! •— In Anglia se depune jurămîn­t, j nu ridicînd mîna, ci sărutînd Biblia, ! — In Franța sînt vreo 400000! y

Next