Dimineaţa, august 1912 (Anul 9, nr. 3020-3050)
1912-08-05 / nr. 3024
anul II. — No. 3034 O P . . ■. - " -i«i _ . f Aviațiune HIDROAEROPLANELE Una din chestiunile care agită spiritele inventive în direcțiunea aviațiunei a fost și aceea a hidroaeroplanelor. Cu toții ne reamintim cu multă plăcere de experiențele executate cu oarecare succes de principele Valentin Bibescu cu un hidroaeroplan, experiențe care în urmă au încetat, spre regretul tuturor. Și dacă pe acest teren nu am putut înregistra un succes desăvîrșit, adică de a adăuga încă un diamant la coroana speranțelor noastre, Franța acum cîteva zile a repurtat o victorie decisivă. Aviatorul André Beaumont cu peștele säü zburător, după cum îl numesc, construit de Denhaut și Donnet-Lévéque, a traversat de două or! Parisul dela Juvissy la Bezons, deasupra Senei, trecînd prin Paris, Billancourt, Meudon, Sevres, Saint- Cloud, Souresnes, Asniéres, Saint- Denis Epitnay și Argenteuil. In primul zbor și traversarea Senei, prin plutire s’a servit de un motor de 80 H. P., în al doilea de unul de 50 H. P., parcurgînd întreaga distanță în 40 de minute. Aparatul aviatorului Beaumont, celebru prin victoriile sale în circuitul european Paris—Roma și înconjurul Englitere diferă de celelalte hidroaeroplanete obișnuite, atît prin forma cit și prin dispozițiunile sale. Partea inferioară e compusă din o luntre destinată a pluti și a păstra pe pilot și pasager, iar partea superioară conține motorul și helicea; toată această parte superioară e astfel întocmită că în momentele de plecare sau repaos, nu vine în atingere cu apa, aceasta constitue perfecțiunea acestui hidroaeroplan. Aparatul Beaumont e destinat marinei engleze, iar fericitul inventator nu așteaptă decât timpul favorabil pentru a conduce peștele zburător în Anglia, urmind cursul Senei pînă la Havre, apoi continuînd plutirea și zborul pe marginea coastei pînă la Boulogne, unde va traversa Pas de Calais, va lua cursul Tamisei pînă la Londra stopînd la Westminster. In fața succeselor experimentate, acest voiaj-proect de zbor și plutire incontestabil în curînd va fi un fapt îndeplinit: Cesar Protopopescu. PUBLICITATEA CONCEDATĂ exclusiv AGENȚIEI DE PUBLICITATE CAROL SCHULDER ® Comp Strada Doamnei No. 8, Etaj I, Cn cele din urmă știri din lumea întreagă [Director: CONST. MILLE Duminreu 5 August 2012 SUGIMENTE CU PREMII: 9 Un an tei 30— 6 luni Lei 11.—> B ^,3 luni J Lei 6.— A Pentru străinătate prețul este Îndoită TELEFON 4 LINII: No. 14/10» 34/Zin 14/99; 12/401» Biurourile ziarului: Str. Sărindar No. 11. — București Telefon 3/4 VORBE DE CLACA Cu binișorul! A fi feminist e foarte frumos și mai ales foarte la modă. A face complimente damelor e plăcut și foarte mic! A le admira e o datorie, — dar a le critica e o nevoe!.. Nu mă redez! ? Atunci desigur n’ați fost vara la teatru, la operă și operetă, nici măcar la cinematograf. Dacă ați fost, v’ați plăcut cucoanele? Mie unul nu mi-ați plăcut de ‘loc, din simplul motiv că n’am văzut decît pălării! Pălării mar! cu o umbrelă, pălării mici dar țuguiate, pălării late, ascuțite, turtite, șifonate, crenelate, pălării, pălării, pălării! altceva n’am văzut nimic ! In această privință, am adresat aci și o suplică d-lui primar al Capitalei, adresez una și prefectului de poliție, ministrului de interne, și de externe, și — de va fi nevoe — voiu merge pînă la Vodă! Ba ce zic, mă voiü adresa și sfîntului Sisoe, sfîntului Haralambie și chiar celor 40 de sfinți, a căror zi nu știu cînd se serbează, (dar știa că se mănîncă covrigi cu zahăr!) Vedeți clar că sînt un om foarte energic și hotărît. Jos pălăriile la teatru, fie el și un cinematograf ! Strigătul acesta e pornit din adîncul unui suflet care vrea să vază opera, opereta și pe Max Linder și pe elefantul Rajahului și pe toți în sfîrșit cari dau reprezentații pentru cari plătim! Cucoanele însă habar n’au de protestările noastre. Deci vom forma o ligă. Ne trebue și nouă bărbaților dacă nu o S. P. A., cel puțin o ligă contra pălăriilor. Zău,ne trebue! Deci registrul e deschis! Primim aderări (fără contribuții), și cînd vom fi măcar una mie membri în ligă, să vedeți cum cucoanele or ține pălăriile, cu lăbuțele, pe genuchi. Nu mă credeți? Vom trăi și vom vedea! Nu vom dezarma pînă ce ultima pălărie nu va cădea! Și atunci o să-mi mulțumiți, chiar și cucoanele" Parol 1 Stan Bolovan memem noastre „Esti Modor [UNK] Viața-i un vis, un paradis!■ . *. ...... . . . .• •««—*' • ' ț •; * ' . ; JLa mis CEREȚI <*î NUVELELE „DIMINEȚEI* Scrisori din călătorie Fassau — Frankfurt — Schwalbaoh Amicei mele Scula Ce mult ași fi dat scumpe, ca în gara Vienei, la plecarea spre Passau și Schwalbach să fi fost și tu în vr’un colțișor ascunsă ca să azi știi măcar de petrecere la discuția mea cu un impozant domn treger. Deși nu mai erau decît cîteva minute pînă la pornirea trenului, domnul funcționar al gărei nu voia în ruptul capului să-mi suie în vagon cufărașul meu de trestie. Degeaba îi spuneam că l’am plimbat cu mine toată Ungaria, căci tregerul îmi răspundea neclintit : „Nu știi eu de Ungaria, aici e altă regulă“. Cu ce pripă am făcut voia neamțului și am luat biletul de bagaj, poți să-ți închipui ! In tren lume, lume și iar lume, d’abia puteai răsufla. Norocul însă nu mă dete uitărei și grație bunăvoinței unei sîrboaice, lungă cu un stîlp de telegraf, putui avea un loc destul de bun în semi-compartimentul unde era singură cu un copilaș. Să fi văzut conversația, mureai de ris. Sîrboaica știa și mai puțin nemțeasca decît mine și d’abia putui pricepe că la 2 noaptea vom fi în Passau, frontiera dintre Austria și Germania, unde va trebui să descindem la a doua vamă ! Ce plăcere, iubito, nu-i așa ? La fiecare stație mă trezeam din quasi-somnolența în care mă aflam, scoteam nasul afară și Întrebam de Passau. — Nicht, nicht, era răspunsul bosumflat al vr’unui frînar și din nou plictiseală, ațipire și zdruncin. In fine sosi și frontiera. Prin ploaie, coborîm toți cei din vagoane. Trebuia să trecem printr’un tunel la verificarea bagajelor. O tânără doamnă, cu capul înfășurat într’o muselină, mergea alături de mine. Era palidă, obosită și părea îngrijată. O întreb pe nemțește. „Mergeți la vamă, doamnă 7“ — Da, doamnă 7 — Ce plictiseală, veniți de departe ? — Din Romînia 7 — Din Romînia, o iati repede pe dulcea limbă a țarei noastre, poate sînteți romîncă 7 — Da, cum să nu, păcatele mele, — și ne poceam de zor pe nemțește !... Frumusețea e că de bine ce știam amîndouă limba lui Goethe, eu o credeai pură germană și ea pe mine tot așa! Și numai D-zoit sau, mai ușor, un adevărat neamț de ar fi fost p’aproape s’ar fi înveselit de greșelile cu cari ne semănăm începutul nostru de conversție ! Formalitatea vămeî îndeplinită, îmi luai iar focșorul lîngă sîrboaica mea și trenul porni în goană nebună spre Frankfurt. Oraș frumos, cu clădiri mari din cărămizi aparente, Frankfurtul are linia ferată prin mijlocul stradelor lui luminoase. Nu putui să-l vizitez decît în pripă, căci trenul pornea peste trei ore spre Wiessbaden. De gări curate, dichisite ca de inspecție, tot drumul pînă la Wiessbaden. O gară imensă cu un ball adăpostit, săli asfaltate, iată stația, din capitala ducelui de Nassau. Trei colonii de fetițe se ingrumadeau pe peron așteptînd pornirea trenului în munții Taunus. Mamele slăbite de nevoi, palide, veștejite, țineau micuțele jachete ale copilelor și tot încărcau pe acestea cu recomandații. La șueratul locomotivei, însoțite de pedagoage fetițele se îngrămădiră în vastele vagoane de clasa IV largi ca niște săli și însoțiți de ciripitul acestor păsărele ce zburau spre aer și răcoare, pornirăm și noi cei mari, cei cuminți spre Schwalbach. Din Wiessbaden înainte spre Schlangenbach și Schwalbach, trenul urcă, urcă mereu. Iți pare că mergi într’un decor de operetă. La dreapta și la stingă, grădinițe cu batista de mari, căsuțe de păpușe. Sînt așa de frumoase, dar par atît de mici ochiului prin perspectiva adîncimei, că ia dorința pe care ai avea-o de a trăi acolo cîteva zile, repede îți vine gîndul că nu vei încăpea în colivoarele de vis. La fiece stație, lumea coboară și trenul urcă, urcă mereu, suflînd greu și scîrțîindu-și roțile. — Ahh ! iată Sinaia 1 strig eț uimită, Sinaia aci în mjlocul Germaniei! —Imi vin însă în fire și nu pot decît constata marea asemănare a pozițiilor din gara Schwalbachului cu acelea din Sinaia noastră. Trăsurile însă ce așteptau în gară, traseră imediat linia de contrast între reședința de vară a suveranului Rominiei și pierduta stație din munții Taunus. Gravi, solemni, cu jobenuri ca de nuntă sau înmormîntare, birjarii din Schwalbach așteptați mușterii lîngă luxoasele și vastele lor landouri deschise. De trăsuri obicinuite nici pomeneală în Schwalbach. Mă urc deci într’unul din imensele vehicule și mereu în urcuș iată-ne în inima frumoasei și liniștitei localități balneare, lecuitoare de atîtea dureri. Cu ce zîmbet afabil mă primi gazda din vila Italia ! Sub părul ei ca zăpada, cu ochii negri ca murele, Fräulein Lischen, ar tenta penelul unei artiste poete cu tine scumpe. Vila toată e numai flori și alături susură apa renumită, apa gustoasă și cristalină care se zice, vindecă și aduce uitarea multor boale. De altfel apele din Schwalbach au vindecat odinioară de o cruntă anemie pe împărăteasa Eugenia a Franței care în timpul gloriei ei a petrecut cinci săptămîni în Schwalbach. De ce n’ar face deci minuni cu o simplă muritoare ca mine ? Cu toată oboseala lungului drum, vreau să fac imediat cunoștință cu Schwalbachul și după o sumară toaletă mă cobor la ape. Despre lumea d’aci obiceiuri și peisagii în viitoarea scrisoare însă, iubito. Cu drag, FULMEN Langenschwalbach, 20 Iulie. c-L Un nou teatru în Atena în Atena s-a construit un mare teatru după modelul teatrelor vechi. Se vor reprezenta în acest nou templu al artei tragediile clasice. Cheltuelile vor fi susținute prin subscripție publică de către bogătașii din Atena și străinătate. Eleonora Duse, Duncan cum și Mouney-Sully au promis colaborarea la opera pe care vrea s-o înfăptuiască noul teatru din Atena. Trenurile de plăcere O călătorie la Constanța Un cititor ne scrie: , Mi-am propus să plec și eu, undeva și spre a întrebuința ziua de Duminică cu folos, mi-am ales drept țintă a călătoriei orașul Constanța... de care cu drept cuvînt se vorbește că progresează în toate. ! Scopul acestor rînduri nu e de a arăta frumusețile și curiozitățile orașului, despre aceasta s’a scris meireu, ci a mă plînge, contra direcțiunei căilor ferate române de moduri cum știe să formeze trenurile de plăcere. éj Sîmbătă 28 cor. seara la orele 11, era plecarea trenului la Constanța., Ei bine, încă cu mult mai devreme, venise atîta lume să plece cu acest tren, direct la Constanța, încît m’a apucat teama că nu voi avea noroc, cui să mă pot odihni puțin pînă a ajunge la locul dorit. Teama aceasta era îndreptățită, căci în tot timpul călătoriei toate locurile din vagoanej erau ocupate, pînă și scările, ce să mai vorbesc că și coridoarele se transformaseră în locuri -de-odihnă], călătorul întinzîndu-și pardesiul sau] altceva ce l-ar fi putut servi ca așa temut și se chinuia ațipind din cînd? în cînd, dar neputîndu-se prinde somnul de el, fiind mereu deranjat de către alți călători sau șef de tren, a căror trecere era pe locul, unde-și alesese obositul de munca zilei lucrătoare un loc de puțină odihnă. Acelaș lucru s’a întîmplat și la înapoirea aceluiaș tren din Constanța. Ca urmare, întreb direcțiunea căilor ferate, nu poate ca să pue capăt acestei stări de lucruri formînd un al doilea tren, -cum s’a mai făcut și’nu alte ocazii , sau cel puțin, dacă se poate, -să se adauge încă vagoane, mai ales din clasele II și HIa ca să se poată numi cu adevărat „trenj de plăcere“, iar nu -de -chinuială ? )j Eu cred că această instituție nu este o negustorie ordinară,care să caute a incasa bani cît de mulți, spo rind mereu veniturile, și în schimb1’ să nu pue la dispoziția călătorilor, un tren, in care să călătorească, cît mai comod; aceasta se cere cu atît] mai mult cu cît călătoria [3 face] noaptea și dueliză 7—8 ore. [ V. M, *