Dimineaţa, octombrie 1912 (Anul 9, nr. 3081-3111)
1912-10-14 / nr. 3094
* Asini IX. —Kn. «M4 - <F F AGENpEl DE PUBLICITATE 'CAROL SCHULDER Ä Comp. Strau* 0©emn«t No 8, Etaj i.—Taieton */4 6-8-10-12 PAGINI Ca cele din urmă știri din lumea întreagă Director: CONST. MILLE Bínnoarüe si&ru lui: Str. Sărindar Ro. 11. — București Io.» 1»IO, I PUBLICITATEA it CONCED* TA EXCLUSIV &B08A1ERTE CU PIENI!: i Ca as C«l 8«».— i A luai B»*I 11 ț * l«ml Lrl A.— Pratr* MrSin»inM prețul »»!• Episoade războiul muntenegrean Patru capete pentru un picior. — Regele și răniții. — Baltadarlî. — Demnitate ereditară. —P lin septuagenar războinic. — Concurenta Intre tată și Uu. D. P. Benevici, corespondentul unui ziar italian, povestește epizoade interesante din război și. In lupta de la Decici un tînăr soldat muntenegrean a pierdut un picior. Doi infirmieri ai Crucei Roșii puseră pe rănit pe un cal și îl transportară la ambulanță. Rănitul își păstrase tot singele rece. Femeile cari îl întilneau pe drumul spre ambulanță și felicitau. Și el răspundea vesel : — Nu face nimic! Efi am decapitat patru turci în schimb. Un picior pentru patru capete, cred că nu e prea scump. * Crud corespondentul s'a întors des pe cimpoi de luptă la Podgoria, a găsit acolo un bătrân, atlt de grav rănit la o mină, nicit nu mai putea să se miște. Era insă înarmat. Deodată el zări un albanez catolic, dezarmat. Atunci 1i dădu pușca și cartușele sale, zicîndu-i: — Du-te și răzbună-mă ! Caută să ucizi cîțiva turc!. Altfel singele meu te va blestema. Malsom! primi cu bucurie grațioasa ofertă. El sărută de mai mărite ori pe bătrînul rănit și-i zise, bucucindu-se ca un copt!: — Trag nădejdeă mă arat vrednic de cinstea ce-rrii faci. Ca ’s tufo* tii! lui Dumnezeu aim să te răzbun. Scene mișcătoare se petrec de cite ori regele Nikita stă de vorbă cu răniți, li sărută pe tot și-î mingile. De asemenea sărută și morți!. Prințul Mirko ta în spinare pe trasd țl ce-i găsește în cale, și-i dues în ambulantă. ! * ! Un mare rol joacă Baîracîaril! în războiul muntenegrean. Bairactari! sint stegari!. In timpurile mai vechi erau Iu Muntenegru trei feluri de bairacîarî. Alabairacar era stegarul general, care mergea in fruntea întregii armate. Bairadar-batalionski era stegarul batalionului. $! Bairadar-cere, stegarul regimenitului. Demnitatea asta se dădea numai de prinț si ura ereditară. Din cauza tongutiu! timp de pace tot! batracian! au murit, iar acum izbucnind războiul mai tot! aceia care aveau pretenții, ca fii și nepoți, la titlul acesta, s'afi dus la ministru! de războiu și la însuși regele, revendicindu-sî dreptul. Este însă un balradar care In războiul pentru independentă ,i-a dus pururea steagul la izbîndă și care trăește încă. Este bătrânul! Leko Popovici, azi în virstă de peste 75 de ani. Ce în drept afi socotit că te virata asta el nu mai este bun de stegar și fac Înlocuit prin fiul său Marko.’ în momentul plecării trupelor, Leko s’a aruncat la picioarele regelui și i-a cerut voie să vorbească. — Vorbește, i-a zis regele cu bunătate. — Măria Ta ! este dreptul meu sîînt să port steagul L’am moștenit de la părinți și străbuni me! și î’am dus cu cinste la izbîndă. Acum mi se zmulge dreptul acesta și se dă fiului meu, care mă moștenește ide viii. Dacă nu-mi vii în ajutor, eu mor de durere, Măria Ta ! Regele, mișcat, dădu ordinal ca și bătrînul să meargă alături de stegarul cel tânăr și, din cînd în g fnd, să-l înlocuiască aducerea steagului. Bătrînul fu atît de incintat, încît începu să joace de bucurie. i=lioitați-vala =1 I = revista I I Un an 7 lei, 6 luni 4 lei fi Redacția și administraț Iția str. Sărindar No. 1111 București* I Domini«* 14 Ovtomieri« 19X3 , xx A.XUXXIX Il ui*rmai Dormiți, dormiți, ca să va de**» cu somaț! cel de voci Turcia si Romînia — Ce ar fi concursul Romîniei pentru turci ■— —-------------------- ————~——* Cercurile politice din Turcia au o crudă decepție. Se pare absolut neîndoios că ele așteptau ca in momentul izbucniri conflictului general din Ballcani, Romînia să intervie împotriva statelor balcanice, mai cu seamă împotriva Bulgariei. Totul în observațiiile și discuțiile lor arăta această speranță, care,de asemenea, se răsfrîngea în presă foarte lămurit și strălucitor. Dar războiul s’a dezlănțuit și atitudinea Rondnie mi e de loc aceea pe care o nădăjduia și turcii. Și ei sînt înciudați, dar nu pot decît să ne privească încă cu multă curtenie și să spere mereu că poate lucrurile se vor schimba. E posibil ca interesele României să nu fie puse la foc prin conflagrația balcanică? Nu cercurile politice turcești nu cred aceasta; iar „Le Jeune Turc“ se întreabă: „Adică, Austria și Romînia o să privească filozofic ește cum Turcia europeană e invadată de armatele aliate ?“ Turcilor nu li se pare posibil aceasta și astfel vedem și unele chemări indirecte la arme adresate Romfale! Așa „îidam“ ©crie : „Uni! din marii factori actual! care, pentru moment, sînt spectatori și se prepara, este Romînia, care, dacă ar părăsi atitudinea sa tăcută de astăzi pentru a se arunca în conflict, i-ar imodifica complect și în mod straniu toate fazele. Iată de ce e de trebuință să urmărim cu atenție atitudinea luată în ultimul timp de guvernul român. In România, nic!, opinia publică, nicî cercurile oficiale nu stau indiferente la fața actualei crize balcanice, ci îl urmăresc cu cea mai mare atenție toate peripețiile. Se simte că Ros&îma se mișcă și că assasul mișcare pare că nea sâ devie o trei sârtie violentă... 1 De altfel, nu încape nici o îndoială că interesele Romfniei nu sînt identice cu ale celorlalte state balcanice. Dacă ar fi fost altfel, ar fi intrat și ea in alianța. Prin urmare, vocea și acțiunea Romliei vor da imediat cu totul un alt curs crizei de astăzi, „. Amestecul ei ar fi răul văzut de Rusia, care ar interveni și ea atunci, astfel că pronejdia ar lua atunci și mai mare întindere și ar amenința întreaga Europă“... Acesta e tonul care domină în mai toate organele presei turcești în privința Romîniei. Turcii par cu tot dinadinsul că au nevoe de concursul Romîniei, poate că nu pentru a o ajuta în lupta ■ cu bulgarii, ci mai ales pentru a aprinde focul în toată Europa, căci, evident intervenția Rusiei ar aduj ce amestecul Austriei și nici nu trebue miai mult pentru o conflagrație europeană. 1i Cititi In corpul ziarului IM! Pilikîli Birthi DE PE 1 Ce vrea Austria! — Nu drumul spre Salonic, ci cucerirea Serbiei — ------------—si———— viena, 8 octombrie. — Bingima argument pe care-l aduce Austria ca sa poată invoca dreptul ei de a si amesteca in sand lacul Novibazar, este că are interes să-și treacă mărfurile pe acolo, spre Salonic. S'ar fi crezut că în veacul nostru Interes și drept nu sînt sinonime. Idealiștii pot constata ca s’au înșelat. E adevărat că interesele celor mici nu atrag nici un drept pentru aceștia cu ce f mart e altceva. Vrînd-nevrînd trebue să admitem decî punctul de vedere austriac. Dar cel puțin e adevărat pretextul revoltător de bruta) al Austriei căci ea are nevoe de bucățica de pîine a Serbiei? în această privință, deputatul ceh Kramars, un mare bărbat de stat, oricît și-ar bate joc nemții de el, a spus, nu una din ședințele delegațiilor, adevăruri usturătoare. Austria nu vrea să cucerească Sangiacul, cel puțin așa spune. In 1008, de bună voie și-a retras trupele din el. Prin urmare, celebrul drum spre Salonic, tot prin teritoriu străin, prin Turcia, trece. E de admis că dacă Sangiacul ar fi al Serbiei, aceasta î-ar face greutăți !n transportul mărfurilor? Nici un copil n'o poate spune. Bacă Austria e gata să traterme ca armata ei, pentru a menține sasfa ea! sub turci, ea atît mai sau!» va țintea Interveni eîsse Serbia, stăpînă pe sanlac, i-ar Snerde calea spre Sam Ionic. Și că Serbia ar risca un razboiu cu Austria, asta n’o crede nimeni Astăzi, cînd Serbia se vede urmărită la fiecare pas pînă -n pînzele albe, de acest vecin fioros o ură adlncă, abea stăpînită clocotește în sufletul fiecărui strb contra Austriei Dar din momentul ce Austria și-ar schimba politica și ar ajuta Serbia să obție sangiacul, din acel moment sentimentele anti-austriace ar dispărut cu desăvîrșire. Fericită că și-a găsit drumul la mare, că a scăpat de centura sufocantă din jurul gîtului. Serbia nici n’ar avea decît accente de recunoștință pentru binefacătoarea ei, . ... _____ Altfel, desigur că Serbia tot fără debușeul la mare va rărâniea. Dar cît de departe va merge alianța statelor balcanice nu se știe. Și se prea poate ca ea să rănite fapt împlinit și după räzboiö. Și atunci, dacă nu se va putea face războia vamal, cu închiderea Balcanului ca debușeu pentru Austria, mari pagube o așteaptă pe industria austriacă în acest caz. Cum vedem deci, din argumentația atît de dreaptă a lui Kramars, reese că Austria ar avea chiar interes s-o lase pe Serbia să ocupe sanjiacul; și dacă din contra, o oprește, nu e pentru că are nevoe de un drum liber spre Salonic. Atunci dee ce face ? Pentru ea s’o încătușeze, s’o sufoce din ce în ce mai mult, pînă cînd îl va cădea în ghiară. Aci e punctul culminant al conflictului balcanic; aici ne așteaptă pericolul contla grației generale europene. Și acuma, cu toate asigurările de pace din toate părțile, știm de unde pîndește primejdia. — — Serbia are bani Corespondentul din Belgrad al ziarului „Berliner Tageblatt1’ a avut un interview cu d. dr. Milan Șainovici, șeful secției politice a ministerului de externe sîrb. Șaimovici a făcut elogiul armatei sîrbe: — Sîrbii sînt un popor de munte, viguros, viteaz, care intimpina cu Îndrăzneală primejdia și nu se va da înlături, orice s'ar întimpla, pentru că e însuflețit de ideea națională. Vom duce războiul pînăi în pînzele albe. — Dar cît va dura el? — Optimiștii spun șase săptămîni. pesimiștii zic șase luni. — Și cît costă ? — Zilnic 800.000, pînă la un milion de lei. Avem în castel o sută de milioane bani ghiață. Spiritul de jertfă e mare, subscripții se fac mereu. ! Mitropolitul ■ I. Mețiami Cine a luat parte la adunarea generală a asociației „Astra“ «4 la congresul național bisericesc care continuă și acum la Sibiu, și la văzul și auzit pentru fartea oară pe mitropolitul loan Mețiatm, — aceas de buna seamă ca a fost captivat de această prea interesantă figură. Și mulți dintre ardeleni de abia fecum și-au putut da seamă cetate agență seînteetoare și ce favoare nesecate de energie sînt ascunse și acest moșneag de 82 de ani, cu iarba ninsă toată. Prezența acestui mare arhiereu la festivitățile dfe Ștein, înfățișarea lui impunătoare, senină și blindă, a împrăștiat o .atirap ©» •ferii de bunătate, ce a fermecat agrâștigat întreaga «zistență, la mijlociși episcopiilor, depsiorlor și oaspeților, mitropolitul Me»țianu pairea câ devine mai tinăr, și arunci mi greaua povară a anilor mulți, Ișî Îndreaptă spinarea și cu fata iluminată prinde să vorbească, domol, ca grăit! cumpătat de §*,« îriarh. Vorba lui cucernică ,î plină de 1oc îți arăta cum acest mitropolit, Juos la adînc! bătrânețe,stă tocă la înălțimea vreme!, și că e călăuzit de convingeri largi și democratice. A st irnit mare surprindere șî ■adrorrațiune printre domnii deputați sinodal și numerosul public prezent In catedrală, acea parte din cuvint toi de deschidere a congresului national bisericesc, unde mitropolitul Metiams ,curte profetic spunea : „Ni sa impune, d-allor, de asta dată să cheltuim mai puțin pentru biserică, pentru ca cu ații mai mult să putem jertfi pentru școală, și mai ales pentru școalele primare, totu de necesare pentru popor, căci numai așa va putea crește și îînetretul nostru, în spirit național și pattriotic, ca să devie folositor biseticioeî, neamului și patriei". Deși pentru aceasta, se cer «târî jertfe, mai ales de la noiintelectualiî și fruntașii poporului, dacă vom considera însă că în timpul de acum școala este chestiune de viață și pentru poporul nostru, și dacă vom lua, considera că acest popor «e susține pe no! arhiereii, pe dievanul! de preo! și învățători. Intelectuali!, ! comerciant!, profesioniști, industr!« 'aș! și alții, pe cari la viitor numai cu ajutorul învățăturii, ne-ar mai putea susține, atunci vom înțelege că și cea mai mare jertfa ce am pune pentru școală, este prea mică. Căcî la ce măsură vom jertfi, la aceea se va lumina și poporul și apoi tot la acea măsură s'ar întări și s’ar putea susține și pe sine și pe noi‘‘. Cuvinte de aur sunt acestea, dar în acelaș timp și o bună lecție pentru anumiți, preoți dim cercurile re» neș-ilor Marwira si Lievescu ,— preoți care de un timp încoace se agită, preocupați numai de interesele lor materiale. Acesti preoți ar trebui să reflecteze la cuvintele de mai sus ale marelui lor fruntaș și conducător, la datoria lor față de poporul care II susține: g. L. p.i . , a mîROFOLI îm I. METXANG