Dimineaţa, februarie 1921 (Anul 18, nr. 5199-5223)
1921-02-23 / nr. 5216
I AMUL XVm-lea. No. 52168 pagini 50 bans ingint In fioa si tara 8 Pllg in Miercuri 23 Februarie 1921 6 ® m Se poate ca cetitorii mei să ceadă că mă ocup prea mult de chestiunea financiară, că repet mereu aceleași lucruri. Nu au dreptate. Sunt adevăruri cari nu se pot repeta în deajuns și un asemenea adevăr este că nu se poate spera ca țara noastră să intre în normal, să pășească pe calea refacereî. a Prosperitatea a progresului, până nu-și va fi așezat în mod solid finnanțele sale. Ca și în viața privată în viața statelor, o gestiune financiară ordonată, este condițiunea cea mai de seamă, pentru o viață normală, și Iliștită, pentru o muncă rațională și rodnică, împotriva dezordinei și a rătăcirei. La 1 Aprile începe noul an financiar. Numai o lună și câteva zile ne mai desparte de această dată. Și totuși nu vedem nimic făcut. Se discută abia, și cu multă aprindere, principiile pe cari trebue să se bazeze primul budget ordonat de după război, căci dela războiu încoace și mai ales dela armistițiu încoace, nu am avut nici unul. La baza cheltuelilor, d. Titulescu minstrul de finanțe, voește să puie economiile. Cel puțin douăzeci la sută din actualele cheltueli, cere d-sa ca să reducă fiecare departament. Nu ne îndoim că d-sa nu se gândește la o reducțiune pur mecanică, dovadă că în materie de lefuri, așteaptă, prin riscarea lor, chiar un spor al cheltuelilor acestui capitol. Dar sporul trebue să fie numai relativ, nu absolut. Toate slujbele superflue, toate sinecurle, toate misiile și delegațiunile, să fie reduse. Pentru aceasta, ar trebui ca meritul și nu propteaua să decidă la menținerea în slujbe. Astfel revederea cheltuelilor pentru salarii, trebue să fe tot odată o revizuire a procedeurilor morale, pentru numirea în funcțiune. E un fel de mică revoluțiune, care să pue munca în locul protecției și să determine o intensificare a serviciului. Oricine înțelege nevoia acestei schimbări și oricine își dă seamă că primul pas ce trebue făcut când finanțele unui particular sau ale unui stat sunt încărcate, este a pune ordine în cheltueli și a reduce dintr’însele atâta cât este cu putință fără a tulbura buna administrație, bunul mers al treburilor. Dar oricine stie de asemenea că e foarte greu să reduci „trenul“ cu care s’a obicinuit un particular sau un resort. Așa se înțelege că d. Titulescu nu e mai fericit decât au fost toți predecesorii d-sale în împrejurări identice și că întâmpină rezistență la colegii săi. Toți înțeleg nevoia de economii, dar geloși de nevoile departamentului lor, cred că trebue început cu ele la vecinul. Nu ne îndoim că totuși se va ajunge la o soluțiune și că d. Titulescu nu va trebui să realizeze amenințarea sa, foarte serioasă, de a se demite în cazul când propunerile sale nu ar găsi satisfacție. Dar înclin să cred că mai important decât economiile, este ca să se pue ordine în gestiunea financiară, este ca să se închidă ușa tuturor cererilor de credite extraordinare, care, producându-se cu târâția, scapă unui control mai general și tulbură în cele din urmă grav întreaga gestiune, care iese tot mai mult din cadrul prevăzut, pentru a se întinde în toate direcțiile ca pata de untdelemn și a zădărnici cele mai ingenioase proecte și cele mai bune intențiuni. Odată cu ordonarea cheltuelilor trebuesc create veniturile din care să fie acoperite. Mașinile Băncii Naționale au obosit:«Această sursă de venit trebue astupată ermetic, altfel refacerea finanțelor și deci a întregei vieți a țarei nu este cu putință. In ce măsură aceste venituri se pot crea din impozite ? E o’ întrebare la care răspunsul e greu de dat. E o veche constatare a tuturor bărbslor dori”*omY. nu a vut să îngrijească de finanțele tarei, că cetățeanul adesea nu h ezită să-și dea viața pentru stat, dar când e vorba de un leu mai mult la bir, se opintește, se revoltă din toate puterile lui- Totuși în toate timpurile în momente grele pentru finanțele țarei, s’a recurs la biruri mari și grele. D-l Titulescu nu poate să facă altfel și a și anunțat că așa va face- Dar care este limita până unde va merge d, Titulescu în proectele d-sale? Afară de Anglia, toate celelalte țări nu au făcut experiențe tocmai fericite cu impozitele prea grele. Avantagiile ce asigură frauda în asemenea cazuri, face ca riscul să fie rentabil. Cifrele ce s’ar prevede din asemenea impozite, s’ar putea să rămâne mult sub realitate, și bugetul clădit pe ele, s’ar putea deci să fie dificilar, să nu aducă soluțiunea și îndreptarea urmărită. Așteptăm deci cu nerăbdare proiectele de impozit ale d-l Titulescu. In principiu ele nu pot fi decât aprobate, fiincă sunt prin excelență democratice, dar a, tata nu ajunge pentru ca să fie și eficace. In tot cazul și așa timpul ni se pare prea scurt până la aplicarea proectului de budget, care e încă în gestatiune, încât credem că ar fi bine dacă d. Titulescu ar supune imediat disculinei legile d-sale financiare, despre cari se afirmă că sunt gata Cu jertfe și cu o oră mai curând, dacă se poate vorbi astfel după atâtea întârzieri, trebue procedat la organizarea finanțelor. Să nu uităm că la origina tuturor cataclizmelor politice, a fost desorganizarea finanțelor, admnistrarea banului pubic fără socoteală și fără de control. • B. Brănișteanu n ADEVERUL de azi, Consiliul de Coroană din 1é August 1916. (Dare de seamă autentică și autorizată, redactată după ținerea memorabilului, Consiliu de către unul din principalii oameni de stat cari au participat la el). Tot în ADEVERUL de <m , primul din cele 6 mari articole ale fostului Președinte al Republicei Franceze, d. Raymond Poincaré—ORIGINELE RĂZBOIULUI: FRANȚA și GERMANIA DUPĂ 1870—text inedit a cărui versiune în romănește a fost concesionată exclusiv ziarului ,,Adevărul“. Trenuri gratuite De câte ori arătam că criza transporturilor a fost definitiv înlăturată se găsesc oameni cari surâd neîncrezători. Ei obiectează că noi rezolvăm problema de la masa de scris fără a cunoaște realitatea cruntă din țară. Vom servi de astădată scepticilor noștri o dovadă convingătoare. Confratele „Sentinelă Argeșului” a anunță pe cititorii săi că în curând va avea loc în Capitală un mare Banchet tn cinstea d-lui A. V. Gâdei, directorul general al Casei meseriilor și adaugă că toți participanții din provincie vor beneficia de o reducerea de 75 al sută pe căile ferate. Nu avem nimic nu contra destoinicului funcționar, despre a cărui celebritate este vorba. Serbările de felul acesta sunt întotdeauna utile pentru a strânge raporturile între cetățeni și funcționari și mai ales pentru a recompensa meritele celor mai pricepuți dintre ei. Lăsăm de asemenea la o parte faptul puțin măgulitor pentru divid Gadei că participanții trebuesc captați cu arcanul unei reduceri feroviare. Știam ce e drept că banchetele sunt o manifestare spontană, generată și profitabilă. Ne agățăm însă de altceva. Oricât de distinsă ar fi personalitatea ta chestiune, mai există in țară o serie de alte persoane de valoarea ei. Și atunci, dacă pentru un simplu banchet neoficial care se poate repeta cât de des, statul găsește de cuviință să admită o reducere de 75 la sută asupra biletului de drum de fer, este mai mult decât evident că criza transporturilor a dispărut. Există atâta loc un tren și avem atâția bani în casa căilor ferate, încât putem din când in când să mai călătorim, și gratis. Dar mai este o întrebare: Ce se va face fericitul sărbătorit și nenorocitele căi ferate dacă nn vederea reducerii de 75 la sută toată țara se va pune în tren pentru a veni în Capitală f Dnul Gâdei va deveni celebru, dar statul, săracul va da faliment. Oglinda Zilei Darul de nuntă — Ți-am adus o coroană de ceapă. E cel mai scump dar pe care i-l pot oferi. <«■111IHMF 1W lhUBfemaB— Apele Bistriței electrificând căile ferate române Ministerul comunicațiilor a primit o propunere a unui consorțiu francoanglo-american, reprezentat prin căpitanul de rezervă francez Michelet, care a luptat în rândurile oștirei românești. E vorba să se utilizeze apele Bistriței pentru electrificarea unei impo nrt*uite rețele * c.f.-r.Reprezentantul consorțiului se obligă să utilizeze forța hidraulică a Bistriței pe o întindere de șapte sute de kilometri de cale ferată, întrebuințând acelaș personal tehnic și de muncă care a efectuat lucrările similare a căilor ferae franceze de sud. Ofertantul prezintă astfel Statului român avantagiile electrificării prin forțele hidraulice au Bistriței, cari vor face o economie vizibilă de combustibil. I Lemnele, cărbunii și petrolul ce deservesc astăzi tremlitele c. f. r. s’ar putea exploata pentru export. Cheltuelile de îmeținere ale căilor de comunicație românești diminuându-se, transporțil pe liniile noastre ferate se va refuni și se va face cu mai mare ușurința, atât pentru călători, cât și pentru mărfuri. Electrificarea căile ferate prin utilizarea Bistriței vor aduce, după raportul prezentat de ofertant și alte foloase practice pentru orașele și satele românești. Astfel pe întreaga rețea localitățile s’ar ilumina cu ieetricitate, iar industriile particular și ale Statului își vor procura forța motrice pentru ateliere, uzine, fabrici și lucrări agricole. Grupul financiar admite ca plata lucrărilor să fie efetuată în bonuri de tezaur, scadențele in interval de zece ani, ceea ce ar reveni ca întreaga rețea să fie complect terminată, înainte ca aniitățile și dobânzile aferente să fi slms la scadență. Această propune face acum obiectul unui studiu din partea unei comisiuni de speciști, numită de ministerul comuniștilor. In trăsături geciale, ofertantul își încheie expozel către guvern arătând că ține să editeze lucrările pe baza unui corect, ce va lua ființă în capitala țări noastre. Preda Presa di Atena și revizuire tratatul de preș Atena. 19 P Presa din Atena, cu prilejul decipțiilor președintelui I Caloglîerojios, relevă faptul că semnarea tratului de Sevres consttue contvarea dreptului care astăzi a venit încă mai tare de cum era în #asemnarea tratatului căci de and Turcii de sub Kemal au comis numeroase excese, pe câtă vreme treci i- au făcut sacrificii de sâns și de bani pentru a asigura Sibetiea populației din Asia Mică atâtreacă cât și turcă. 5 Partizanii revistei tratatului trebue să recunoscă tratatul de Se lvres const.tuepărarea dreptului ] incontestabil, si el mai trebue sa 1 recunoască c j revizuirea ar însemna stabilit nedreptățel. « „Nababii” vor plăti Până in preajma războiului n'am avut multi nababi; „neutralitatea" noastră i-a însărdinat si războiul i-a făcut să dea roade. Au crescut că nu mai știu numărul lor. Astăzi avem milionari mulți, atât de mulți incăt doar impozitul pe venit si va număra și a strânge într’o statistică fiscală. D-nul N. Titulescu, ministru de finanțe, făcând expunerea budgetului și vorbind de jertfele ce vor trebui să facă rezbuailii pentru veniturile statului, la o întrerupere a deputatului socialist Cristescu că „nababii nu vor plăti”, a răspuns hotărât, că „toată lumea va plăti". Ministrul departamentului finanțelor a mai adăugat că are „mijloace" de a impune tuturor contribuabilor jertfa cuvenită. Iată într'adevăr puterea eroică cu ajutorul căreia și „nababii vor plăti” mijloacele. Până acum nu numai că nu am avut mijloace, dar le-am ocolit, sau ne-am abătut de la ele, fără a constrânge o parte din contribuabilii țarei să plătească vistieriei statului ce i se cuvine. Și această „parte de contribuabili” aparținea tocmai acestora cari aveau putința și mijloacele bănești să plătească impozite către stat. Nu e nici o taină pentru nimeni că perceptorii nu îndrăzneau să vie cu somația în curtea unor anumiți „nababi”, sau „oameni sus puși”; iar darabana — rămășiță de obicei bătrănesc, cu ajutorul căreia se încasau pe nevolnicii pe vremea arabului și a altor dări — nu bdtea decât la ușa săracului sau celui de care agentul fiscal n’avea frică că va veni vreodată, la putere să-l dea afară din slujbă. A rămas tipică datoria unei foaste excelențe, care a murit, fără a plăti dările către stat timp de 20 de ani — mereu trecut in roluri cu „rămășiți” și păsuii , de frică”, pentru că perceptorii nu aveau „mijloacele”... morale să-l sechestreze p, pentru că rapoartele administrației financiare către ministerul de finanțe erau puse la dosar. Puterea acestei excelențe a rămas moștenire și urmașilor săi, împreună cu averea considerabilă mobiliară și mobiliară — încât până în ziua de azi după mai bine de un deceniu de a decesul personagiului, cea mai mare parte a taxelor pe moștenire au fost mereu,păsuite” de fisc, în așteptarea „mijloacelor", de care ministrul de finanțe le-a promis de peribuna parlamentului. Să vedem numai cum se vor pune n practică aceste ..mijloace". DACIAN ....... Tp—'.......................... * Zvonuri tendifioase despre România . ■ [UNK].In comunicat a iegafii! române din Paris —! Citim în „Le Temps“: . ! Lesațiunea României comunică: ,că odată guvernul român desmin « ! știrea publicată fie unele date atingând că România ar fi ordonat 1ichiderea frontierelor și proclamatoavea fie asediu în tot regatul. Situ £ [ia în România este absolut normal șî ar justifica nici o numtă ! «*Pilonaîa de felul «casta. j Hum si va lucra la Londra Grecia va avea primul cuvânt. — Kemanștii vor participalături de Turcii oficial.— Franța este gata sa aplice sancțiunile. — Dar și Anglia va fi severă. Programul conferinței de la Londra care și-a început ori lucrările s-a stabilit în modul următor. Aliații vor avea mai întâi o consfătuire preliminară pentru a stabili o linie comună de conduită. Este tactica aplicată la toate conferințele anterioare. Această consfătuire va fi bine înțelees secretă. Deabia a doua zi, adică astăzi vor începe desbaterile propriu, zise, cari vor avea loc la palatul Saint James. Vor participa atât delegații otomani cât și cei greci. La început aliații vor avea o atitudine pasivă. Ei vor da cuvântul delegaților orientali pentru a-și prezenta doleanțele și propunerile privitoare la tratatul de la Sèvres. Deoarece Grecia este oarecum susținută de Anglia și cum are rolul de a garanta regimul constituit prin acel tratat ea va avea a fi ascultată totdeauna înaintea Turelă. Este acesta un amănunt protocolar care nu e lipsit de importanță. Situația delegaților kemaliști nu este încă clarificată. Deși au fost invitați oficial de a veni la Londra, invitație, care a fost, de curând reînoită de Lordul Curzon, nu se știe în ce măsură vor fi admiși a participa la desbatere, adică în ce raport vor fi puși față de delegații din Constantinopol. EIn nici un caz nu poate fi vorba de a ține seamă de pretențiile lui Samy Bei, ministrul de externe de la Angora care a declarat că Turcia are un singur guvern: al lui Mustafa și că pacea în Orient poate fi asigurată numai printr'o înțelegere al ei. Înainte de a pleca la Londra Briand a mai luat contact cu comisiunile parlamentului francez. In comisia financiară el a dat împreună cu d. Loucheur explicații asupra chestiunei despăgubirilor. Cu acest prilej Briand a declarat că sancțiunile au fost stabilite de comun acord cu Anglia și că vor fi puse in aplicare fără întârziere. Aceasta nu va avea la Londra nici un vot deliberativ. * Sancțiunile acestea au fost precizate întrio conferință militară ținută la președinția consiliului in participarea mareșalului Foch. Prima măsură represivă, pe lângă cele de ordin economic, cari vor urma, este extinderea zonei de ocupație dincolo de Rin. Franța nu dorește să execute, singură această măsură, dar la nevoe ea va fi in stare să-și asume pe socoteala proprie sarcinile și consecințele unei acțiunii militare. Lloyd George a fost atacat in Camera Comunelor pentru indulgenta sa față de Germania. In răspunsul său el a arătat că Înțelege să procedeze cu toată seriozitatea fără a cere însă imposibilul. Germanul va trebui să plătească până la ultimul ban... disponibil. Premierul britanic a mai făgăduit să reia la conferință chestiunea pedepsirii «• Inovaților de război. aseml9sgis»a!FliimiaKW« > .. Scrisori din Paris ■■ ■ ■ ‘ »rí conferință la Anale. — Femeea franceză și femeea română G convorbire cu d-na Brisson , ora trei din zi. D’asupra Parisului, a vieței lui care pulsează grăbită, în toate marile, artere, pe toate bulevardele, s’a întins ca o cupolă imensă un desvăl cenușiu colorat cu galben mohorât de soarele ce nu reușește a străbate și planează departe, dincolo de perdeaua întunecată. E plină zi și totuși luminile strălucesc pretutindeni; fug ca niște stele imense țintuite în fruntea nenumăratelor taxi-uri, garnisesc magazinele cu centuri orbitoare și luminează fețele tuturor celor ce populează autobuze și tramvae. In cursă fantastică printre lumea deprinsă aci cu acest capriciu al naturei de a îmbrobodi ziua cu vălurile crepusculului târziu, mă transport și eu, răspunzând unei amabile invitații. La sediul Analelor, în localul unde academicianii, savanții, oamenii de știință cum și cele mai frumoase talente ale literilor și baroului francez au drept de cetate d e azi conferință. Una din desele și mult cercetatele conferințe ale Analelor, despre cari intelectualitatea bucureștianu a avut de mult ori cunoștință la Cercul Amicii Analelor, in plină floare înainte de război la noi în țară. Sufletul, inima, patroana întregeî acesteia mișcări intelectuale, d’aer, e doamna Ivona Brisson, fica ilustrului scriitor și critic incomparabil Francisque Sarcy, și autoarea delicioaselor articole mereu așa de gustate în reviste „Les Annales littéraires“. In deosebita plăcere ce am a- mi. .d’a întâmpina pe ilustra prezidentă a Analelor mărturisesc că s’a amestecat din primul moment o surprindere care nu s’a șters multă vreme. Surpriza d’a o găsi așa de amabilă, de prietenoasă, într’un cuvânt , așa de simplă încât îi uiți și erți marile ei calități intelectuale văzând-o atât de femei drăgălașe, înainte de conferință In biroul ai numai oglinzi și catifea cenușie, d-na Brisson îmi vorbește cu bucurie de știrile bune ce are din România asupra reînființărei filialei Analelor a cărui patronaj au primit, ia viraniî, rămânând ca prezidentă de onoare prima întemeietoare a Cercului în țară, d-ra Elena Văcărescu. După ce îmi exprimă regretul ei I d-ra Văcărescu reținută de alte spețe utile României, nu se poate de- a plasa de la Paris, d-na Brtesoa &• Idăogă: „Am însă multă încrede» în prințesa Calfinadhi, cum și In d-na Caribel vice-prezidentă care știu el a lucrat mult pentru „Amicii Analelor”, întrebând pe d-na Brisson despre evoluția sufletească a semei franc«*z ® în urma războiului, d-sa îmi spuse că e extraordinară. „Cu deosebire fetele sânt cu totul schimbate. Cum până acum patru ani o fata tânără era ea un fel de prizonieră într-un turn de fildeș, neștiind nimic, ferită da toate, azi, după ce a văzut d’aproape viața, durerile ei, mentalitatea i s’a schimbat și dintr’o ființă slabă, dezarmată, avem o personalitate cu care trebue să cântăm. Cu un zâmbet de apărare, d-na Brisson adăogă: „Femeia franceză e judecată adesea greșit și pripit Ea nu e frivolă cum se arată câteodată ci bună mamă, bună menajeră și mai cu seamă mare filantroapă. Numai însă Îi e rușine de toate calitățile ei. E un fel de teamă a nu părea ridicolă și d’aceia se ascunde în toate operile de bine. E ciudat și intră dacă vrei multă fanfaronadă în ascunderea asta, dar ce vrei, acesta e adevărul. Cu multă simpatie se exprimă d-na Brisson despre românce, spunândum i că ele se aseamănă mult francezelor. Chestiunea arzătoare a tuturor femeilor, aceia a votului nu putea să fie neglijată din convorbirea noastră. Cu oarecare regret aflai că majoritatea femeilor franceze, afară bine înțeles de cele militante în această luptă, nu se preocupă prea mult, de pildă ca în Englitera, de revendicările politice. Curând însă, foarte curând, zice d-na Brisson: franceza se va convinge prin _ operile de binefacere, prin cercetările ce face, în straturile sărace, văzând vicuria bărbaților tedm continuarea tn wagram UaJ [vana Brisson