Dimineaţa, aprilie 1921 (Anul 18, nr. 5252-5275)
1921-04-20 / nr. 5266
ANUL XVIIIea. — No. 5266 — - — ■ - - — 8 pagini 1 ieu exeisopi^rua în toată fan 8 pagini Miercuri 20 Aprilie 1921 Ziar fondat și 1804 de CONST. MILLE tei litt Pe măsură ce se apropie momentul în care impozitele vor fi aplicate și deci cetățenii vor trebui să plătească, o mare agitație A-si cuprinde toate cercurile poporului nostru. Fiecare -și face socoteala cât are să plătească și se pipăie speriat pe frunte si la pungă. Lucru explicabil dacă ținem în samă că înainte de război noi n’am avut decât minimale impozite directe, iar după război ne-am dezvățut cu totul să mai plătim vreun bir. De altfel psihologia cetățeanul hxi în materie de contribuție e una '~A'' și aceiaș pretutindeni. Nicăiri • și niciodată el n’a plătit de bună voie * și n’a salutat cu satisfacție un impozit, decât când lovia pe alții D« aceia guvernele au și recurs cu predilecție la cele mai nedrepte dintre impozite, la impozitele indirecte. ■ Cetățeanul le plătește» fără ca să le simtă proporiu zis, le plătește ", în costul obiectului de consumațiune fără ca să vie în contact cu perceptorul statului, — și oricât de greu l-ar apăsa și aceste impozite, le acceptă ;cum acceptă să plătească beneficiul negustorului său costul transportului mărfei. Impozitul direct în#, popoarele cele mai politice chiar, adică popoarele cari prin tradiție cunosc mecanismul statului și interesul lor ca să funcționeze bine: se codesc să’l plătească, luptă contra lui, caută să’l reducă pe cât posibil. Cetățeanul de oriunde pune greu mâna în pungă pentru a da bani dintr’însa deai dreptul statului. Și în Franța, și în Anglia, și în Italia, circulă pe sama vreuui mare om politic sau financiar gluma că francezul, englezul și italianul își dă cu drag viata pentru țară, dar un franc, un șiling sau o liră nu. E nevoie de o întreagă educație care trebue făcută cetățenilor, pentru ca să se obicinuiască a da din venitul lor, partea ce se cuvine statului, care prin modul cum e alcătuit se dă în definitiv posibilitatea de a realiza acest venit. La noi educația aceasta va cere mai mult timp ca în alte țări, fiindcă contribuabilul nostru s’a obicinuit să nu plătească nici puținul ce plătea înainte de război, decât după somație și sechestru. Adesea nu se decidea să dea cei câțiva lei, decât când îi venea cu toba. N’am auzit oare de oameni foarte, bogați, cari nu plăteau cu anii fonci era? Și acum tot cetățeanul va trebui să declare singur în mod cinstit averea și venitul său, va trebui să vie să le supue statului pentru a fi dijmuite ! Și acum tot cetățeanul va trebui să știe că o parte din venitul său, fie că e sau nu produsul munces, e din capul locului al statului, care devine ” astfel un tovarăș al lui! Asta nu va fi ușor, mai ales că o școală nenorocită a dezvoltat la noi cu atât mai mult gustul pentru fraudă, pentru sustragerea de la plata impozitelor, cu cât statul trăia și așa destul de bine, ba încă hrănia din veniturile sale, pe mulți din cei cari nu-i plătiau nici un bir. Vorba lui oonu Leonida care vrea ca nimeni să nu plătească bir, dar tot cetățeanul să primească leafă sau pensie, treaba statului fiind să găsească mijlocul de -a le plăti. ■— e caracteristică pentru psihologia cetățeanului nostru dinainte de război, în materie de biruri. Ea arată că nu va fi ușor ca să se aplice noul sistem de impozit, care nu scutește pe mknuni și pune pe toți greu la contribuție, chiar dacă s’ar mai reduce unele cote. De aceia tin să revin asupra unei propuneri pe care am mai făcut-o, — anume ca ministerul de finanțe să întreprindă o întreagă lucrare de propagandă, de luminare a marelui public, asupra necesitatei acestor mări și inevitabile jertfe, care ajutînd la normalizarea vieței statului, se vor întoarce în favoarea celor cari sunt chemați să le facă. Această operă de propagandă și luminare e cu atât mai necesară, cu cât în noul sistem de impozite se cere o perfectă înțelegere a contribuabilului și pentru mecanismul impunerei și pentru aprecierea bazelor sale. Fără o asemenea educare a cetățenilor, cele mai ingenioase metoade de impunere diretă, nu pot da rezultatele ce trebuie așteptate dela ele. B. Brănișteanui ftufttlt învinsîici Dacă nu întotdeauna, dar adeseori când un individ sau un popor e învins este că i-a lipsit anume calitățî la un anumit moment. De aceia indivizii și popoarele sănătoase reacționează viu după înfrângere și caută a-și forma acele calități de nevoe. Una din pildele cele mai celebre este repedea și extraordinara ridicare și dezvoltare a Germaniei după războaele napoleoniene. «Urmând mai departe pildele acestea, avem renașterea cu adevărat miraculoasă a Danemarcei după înfrângerea de la 1864, în sens invers căderea Franței glorioase în 1870 și apoi ridicarea ei la victoriile recente. Acum sunt la refacere, după groaznice căderi țările centrale. Dintre toate pare că cea care-și dă silințe mii serioase de a se ridica este Bulgaria. Se fac acolo lucruri cu totul neobicinuite, între altele munca obligatorie care dă rezultate neașteptate. Șase sute de mii de soldați ai muncii lucrează pe capete cu o străduință și cu o bună-voință de admirat. Dar noi ? Noi nesocotim chipurile învingători, deci boerî, deci mândri, deci tembeli și nepăsători. Nu este îngăduit să o facem. Ar trebui mai curând să adoptăm de fapt felul de a fi al învinșilor, să lucrăm după modelul lor și nu în genul învingătorilor, dacă voim să consolidăm ce-am câștigat și să nu cădem în vreo desiluzie mare pe viitor. Index. nei însemnări Protestarea La tribunalul din Brăila a avut loc zilele astea un caz caracteristic de severitate din partea secției I-a. Ca întotdeauna judecătorii au ținut să arate că sunt turnați din bronz și că nici un sentiment afară de acela, al strictei aplicări a legei nu l mișcă. Se judeca apelul unui biet inculpat care fiind respins și rămânând condamnat cu sentința judecătorească, la două luni închisoare, soția lui îndurerată, într’un acces de revoltă exclamă. .— Aceasta nu e dreptate. Un cuvânt spus în pripă poate de o neștiutoare, și într’o clipă de sfâșiere sufletească, dar care fu de ajuns să arunce pe biata femeie la închisoare pentru cinci zile. Și ziarul brăilean care relatează faptul adaugă: ,,Din cavalerism pentru sexul condamnatei judecătorii s-au dat numai cinci zile ! Bietul cavalerism, unde își găsi adăpostul! In schimbul lui nu ar fi fost mai bine un pic de umanitate și de gândire că mai totdeauna cel care protestă și se zbate cu atâta revoltă împotriva unei sentințe denotă convingerea profundă a inocenței lui ? Șțiacă judecau astfel împărțitorii dreptăței renunțau poate la cavalerizmul de a da cinci zile închisoare unei femei nenorocite și se făceau că nu aud cuvântul pornit din sufletul ei atins. Poate însă că pe viitor judecătorii își vor aminti că în trupul de bronz trebue să aibă și puțină inimă. FUI,. TELEFON Direcția 10 66 Centrala ziarelor 6/67 Publicitatea 11/84 Clădirile Nimic nu e mai interesant, credem, pentru marea majoritate a populațiunei tărei decât chestia locuințelor. Nu numai capitala,dar toate orașele reședințe ale județelor, din vechiul regat mai ales, se agită în vederea soluținărei chestiune! noilor construcții urbane , căci de la rezolvirea ei depinde și problema chiriilor. Grăbind și încurajând construcțiile specula cu locuințele va cădea de la sine în proporția numărului de clădiri noul ce se vor ridica. Guvernul posedă propunerea unui inginer român cu privire la reclădirea Dobrogei, provincia românească care e suferit cele mai mari și mai serioase devastări în timpul ocupatiunei inamice. Proiectul cuprinde o vedere intr-adevăr vastă , căci prin el propunătorul se obligă să reclădească Dobrogea în mai puțin de doi și jumătate.Noile construcții vor fi modele pentru gospodăriile sătenilor și pentru locuințele modeste ale lucrătorilor și funcționarilor dela orașe. Nu știm care sunt intențiunile guvernului față cu propunerea ce i s’a făcut. Bănuim că această ofertă în legătură cu o strictă înlănțuire a ideei de refacere va fi cu interes îmbrățișată și favorabil soluționată. Proiectul acesta nu trebue localizat insă numai pentru Dobrogea. "Localități devastate în timpul războiului sunt destule. Orașele, și satele din drumul Giurgiului, întreaga regiune a Mărășeștilor și cea mai mare parte a Buzăului sunt într’o deplorabilă ruină. Dar, în afară de aceasta, planul general al construcției ar putea servi pentru orașele unde este o lipsă sufocantă de locuințe. Casele gospodărești propuse pentru reconstruirea Dobrogei s’ar acomoda destul de practic chiar pentru capitala țării. E vorba de o casă clădită în beton armat, cu acoperiș de ru«legătură de lemn amestecată cu ciment, compusă din trei odăi, o bucătărie, sală de baie și closet. Care funcționar, care muncitor sau care locuitor ce ține la o casă modestă, nu s’ar simți, bine în Capitală, avfnd un cămin, compus din strictul necesar ?• O astfel de casă necostând mai mult decât 20—25 m în lei, s’ar putea clădi de guvern sau de institutii particulare, pentru funcționari și lucrători, amortizându-se capitalul prin rețineri lunare. 1 V. Sc. Tezaurul O foaie din Cluj se crede în măsură a da câteva detalii asupra soartei tezaurului nostru de la Moscova. Le primim, firește, sub beneficiul verificării, cu toate că sunt foarte verosimile. Se spune acolo că Rusia sovietică înțelegea să facă din prezenta tezaurului nostru la Moscova o armă neutru a se forța la indieerea păcii. Ea era sincer dispusă să nu-l restitue intact, dacă guvernul ar fi dovedit o sinceritate egală in tratativele care s'au desfășurat la Copenhaga. Din nenorocire, delegații români au avut o atitudine echivocă care ne-a înstrăinat încrederea sovietelor. Totuș, având nevoe de pacea cu noi ar fi fost dispuși să treacă peste îndoelile legitime provocate de atitudinea noastră șovăelnică. Intre timp tratativele am fost rupte. Astăzi situația sovietelor este atât de avantajoasă încât nu mai au nevoe de pacea cu noi sau in orice caz nu mai au interes să facă concesiuni. De aceea ei nu mai înclină să reia tratativele pe baza restituirii tezaurului nostru. Lipsa de aur devine din ce în ce mai simțită In Rusia, așa că guvernul sovietic se va abține cu greu de a ataca tezaurul nostru. Am perdut deci un moment din cele mai favorabile pentru recuperarea stocului nostru de aur. Și vina este numai a guvernului care n'a știut să aibe o politică limpede și francă față de Rusia. Ocazia care ni se oferia la Copenhaga poate să nu mai revie niciodată. VITEZA Offlinda zilei Mai încet chauffer... Ai călcat trei oameni până acum. Pe tine nu te calc—te strivesc... I M08HAMTAREA EROILOR Cortegiul eroilor morți în Moldova, în trecere pe calea Victoriei. Meie files in severe si nie 3-1 Brianti a stabilit în amănunte noile măsuri. —Ele vor mn- i situi o tutelă financiară asupra Germaniei.—Mersul grevei din Anglia.—Beyli Sami Bey va fi mare vizir la Angora. * Franța lucrează la fixarea sancțiunilor care trebuesc aplicate după 1 Mai. In această privință corespondenții noștri din Paris ne dau informații prețioase asupra ultimelor hotărâri. D. Briand a explicat în comisia afacerilor externe a Camerii că de astă dată nu e vorba de o ocupațiune militară platonică, ci de o serie de operațiuni menite să producă rezultate tangibile în ce privește reparațiunile. Franța nu va recurge la ele decât în clipa când va fi sigură de eficacitatea lor și când ultimele mijloace de înțelegere vor fi epuizate. Guvernul francez va aștepta până în ultimul moment o propunere serioasă din partea Germaniei și nu va trece la fapte decât după ce va fi pus în cunoștință pe aliați. * Pentru realizarea acțiunei proectate guvernul va mobiliza două contingente din complectare. Chiar dacă și alte armate aliate vor participa la ocupațiune ele vor fi puse sub comandă franceză. In priința măsurilor economico-financiare Briand, nu a dat încă previziuni. El a indicat numai că vor fi asemănătoare cu cele aplicate pentru încasarea datoriei publice otomane. Ar fi vorba așadar de un control general și prelungit al finanțelor germane. Aliații vor institui o tutelă care să administreze încasările, să rețină anuitățile, să aprobe cheltuelie, să propună impozite. Guvernul german ar urma astfel să fie redus la rolul unui organ de execuție lucrând după ordinele aliaților. Ar fi desigur o situație fără precedent în lumea statelor independente, dar ea ar avea scuza de a fi fost impusă de împrejurări. De altfel ultimul cuvânt în această mare chestiune nu poate fi spus acum. * Greva din Anglia nu a fost încă aplanată. Tratativele au fost din nou rupte față de refuzul comitetului executiv al minerilor de a accepta propunerea președintelui lor, d. Hodges. Faptul a produs două efecte extrem de importante. In primul rând sindicatele cailor ferate și alte hamalilor s-au rupt din tripla alință și au renunțat la greva de simpatie, deoarece considerau că ultima ruptură este nemotivată. Al doilea efect a fost o sciziune în sânul organizației minerilor. D. Hodges fiind pentru moderațiune și-a depus funcțiunea trăgând după sine pe muncitorii moderați. Ceilalți, extremiștii, vor duce mai departe greva și, la nevoie, tratativele. Prin fărâmițarea efortului colectiv, mișcarea grevistă va fi foarte slăbită. Ea va fi silită să facă la sfârșit concesiunile pe care le-a refuzat acum. In Orient, situația e staționară. Din comunicatele elene care sunt pline de aceeaș încredere, pare a reeși că inițiativa operațiunilor este încă de partea turcilor. Nu au fost decât ciocniri de mică însemnătate. Grecii arată că Brussa și Afion Karahissar sunt în mâinile lor. In urma demisiunei lui Temik Pașa se anunță că Bekir Sami Bey, delegatul de la Londra, va fi numit mare vizir. Odată cut această numire guvernul va fi mutat la Angora. Se ’nfundă Locuitorii din fundătura Nistrului ne trimit o mișcătoare plângere. Fundătura aceasta urma să fie legată cu șoseaua Basarab, dând astfel locuitorilor i eșire la aer liber. Speranța lor a fost însă des mințită de primărie, care a permis ridicarea unei clădiri nouă tocmai pe fundul... fundăturii. Adio deci eșirii la drumul mare. Nefericita întâmplare ne aduce aminte de un caz identic petrecut pe vremea când defunctul Nicolae Filipescu era primar al Capitalei. O fundătură din Dealul Spirei era și ea pe punctul de a fi pusă în legătură cu o stradă mai omenească, când ministerul de război începu tocmai pe terenul unde urma să treacă vadul cel ’nou construcția unei cazarma. Toate intervențiile primăriei, care în acea epocă lucra mână ’n mână cu populația, fură zadarnice. Dar Filipescu nu era omul care să dezarmeze. Mobilizând pe toți măturătorii și tulumbagii comunei, el dete asalt cazărmei în construcție, ocupă terenul și opri lucrările. Armata trebui să cedeze în fața puternicei intervenții cetățenești, căci pe atunci nu se cunoștea mitraliera și Curtea marțială. Și astfel fundătura fu desfundată spre marele folos al locuitorilor. Ei! Erau alte vremuuri. Nu sfătuim pe locuitori să urmeze pilda lui Filipescu, pentru că nu le-am putea garanta succesul. Dar sunt, amintiri chinuitoare cari nu pot eși din minte. PL, stim ! :ne, L_! ■aaskssniEH Avem vite de prisos? Cu multă surprindere citim un ziarele din Ardeal că țăranii cer să se exporte vitele lor pentru că ar fi în mare abundență, ceea ce are ca urmare că" „târgurile sunt foarte slab cercetate de cumpărători". Chestiunea această ziarele din Ardeal o prezintă ca un „strigăt de durere" al țăranilor de pretutindeni" și la Orăștie s'a ținut „sfat mare" sub prezidenția d-lui Aurel Vlad, fost ministru, la care țăranii s'au plâns că e sărăcie din pricina ,,năcazului și vinderea vitelor". Conferința a avut ca rezultat să se intervic pe lângă guvern, căci dela „dezlegarea cuminte și grabnică a exportului de vite atârnă întreg viitorul economic de vite din Ardeal. Vrea să zică, în timp ce în vechiul regat avem încă localități în care cantitățile de carne sunt destul de reduse, iar în Capitală se vinde acest aliment cu un preț de speculă, din pricina că n'ar fi vite destule— la târâștie se ține „sfat mare", în care țăranii din Ardeal cer guvernului să se facă export de vite. Halimaua aceasta, e foarte grea înțeles. DACIAN Fel de fel La șosea un automobil era cât pe aici să calce un cerșetor bătrân care traversa șoseaua. Nimeni nu a protestat. Un alt automobil era să calce un câine. Un domn gras s’a respect cu bastonul și a lovit pe șofer. De ce? Se vede că viața unui oaon prețuește mai puțin decât Viața unui câine. * La noi toate sunt pe dos. In toată, lumea o marfă se eftinește când e prea multă, la noi se eftinește când nu mai e de loc. S’a eftinit carnea și o săptămânî întregi nu găsești o bucățică de carne în piață. Cei delp orașe cari aruncă bani pe nimicuri se plâng că toți banii sunt la sate. Ei ar vrea să-i scoată de acolo, ca să-i mai poată cheltui odată. . Un hoț a spart un magazin de bijuterii și a furat niște inele. Circumscripția l-a prins și acum se găsește în cea mai teribilă dilemă. Bijuteriile erau false și nu știe pe cine să dea în judecată pe hoț pentru furt ori pe bijutier de escrocherie ? MISTER WALK Cursul schimbului la Paris Lyon, 17. Londra 55; New- York 14.50; Germania 22.5/8; Belgia 103.25 ; Spania 195.50 ; Olanda 487.50; Italia 65.25; Praga 19.1/8; România 22.50; Elveția 244; Viena 4.1/Ș- Schimbul la Geneva asupra Sofiei 6.90.