Dimineaţa, ianuarie 1925 (Anul 21, nr. 6514-6540)
1925-01-01 / nr. 6514
uf „Cucoana Olimpia“ a apărut un volum. După ce am urmărit-o fragment cu fragment în ziar, avem acum prilejul s O revedem în ansamblu, şi, — fără obositoarele pauze cotidiane — putem reciti in linişte proza d-nei Lucia Mantu. „ Furtuna ce s’a deslănţuit odinioarâ după decernarea premiului de 50.000 lei, s’a potolit. Nici o acuzaţiune temeinică nu s’a putut aduce romanului, după cum lipsite de temeiu au fost şi învinuirile ce s’au adus unora sau altora. Romanul premiat de o comi- siune cu suverane drepturi de Apreciere, din a cărei compunere intrau distinşi oameni de litere de o necontestată valoare, a întrunit unanimitatea Sufragiilor comisiunei. Să vedem, mai bine, despre ce e vorba în „Cucoana Olimpia“. Cu chipul acesta, vom răspunde indirect şi diferitelor obiecţiuni aduse romanului, a căror înşiruire ar fi şi obositoare şi inutilă. Critica noastră constructivă tinde astfel să evidenţieze părţile bune ale unei lucrări literare, şi insistând asupra lor să lămurească şi pe cititori şi pe autoare, arătându-le deopotrivă calităţile şi, ipso facto, defectele... Autoarea, ale cărei caracteristici literare se manifestară odinioară în acele admirabile „Miniaturi“ — delicate observaţiuni ale unui ochiu de artist şi ale unui suflet iubitor — a fost călduros şi entuziast îmbrăţişată şi de critica literară şi de publicul cititor. Amănuntul caracteristic, desprins cu dibăcie, analizat cu îndemânare şi redat cu meşteşug, într’o limbă neaoşă post-sadovenistă, — iată literatura d-nei Lucia Mantu. Romanul înfăţişează viaţa cumpătată, gospodărească, aşezată, cinstită, a unei familii de oameni cumsecade, — în atmosfera chinuită şi greoaie a provinciei. Personagiile sunt redate cu multă simplitate. Cucoana Olimpia, Conu’ Matei, Margareta, Sandu, Zoe, primarul, învăţătorul cel nou, servitorii, oameni cu frământările şi sbuciumările lor, sunt descrişi în puţine cuvinte, dar în linii bine trasate pe fondul rustic al romanului. Felul de a lucra al d-nei Lucia Mantu face să reiasă conflictele sufleteşti, din însăşi descrierea câte unei frânturi din viaţă. De aci, iluzia ciudată a unei lipse de acţiuni. Dar, în realitate, câtă deosebire şi ce conflict plin de tâlc, — între liniştea aparentă a lui Conu Mateiu şi grijile cu moşia şi cu poliţele ce trebuiau achitate, — griji de care ţinea să ferească sufletul blând şi simplist al Cucoanei Olimpia? Şi, — mai ales, ce tragic contrast între gospodăreasca bunâ-stare de la început, şi „paraginile“ rămase după moartea arendaşului harnic, energic şi bun, care fusese Cuconu Mateiu? In liniştea conacului freamătă sufletul tânăr al Margaretei, a cărei citeşte fascicole de roma® lui Conu’ Mateiu, care scrie pagini de o gingaşe nedumerire prietenei de la oraş,Care nu se potriveşte cu fetele şi cucoanele satului, care plânge la pension, plină de emoţia şi jena cu care l’a revăzut în „parloh“ pe stângaciul învăţător de sat ce-i adusese un pachet de acasă... ! Tot acolo, — agită şi munceşte de zor Cucoana Olimpia, — harnică, iubitoare, îngăduitoare şi cu unii şi cu alţii, blân- Hă, al senină,» condusă pretutindeni de o inevitabilă, de o fatală ursită. Şi, — aşa mai departe. Tipurile şi moravurile sunt redate cu o rară vioiciune. întâmplările mici explică lucruri mari, şi-i dau prilej autoarei să mânuiască un stil ales şi sigur. Dacă mi-ar îngădui spaţiul restrâns al gazetei, — aşi cita de pildă scena admirabil prinsă a lui Sandu care-şi uită felia de unt cu pâine ca s’o regăsească plină de furnici; sau paginile în cari discută Cucoana Olimpia cu Zoe, despre fetele şi obiceiurile de altă dată (pag. 55—56) şi în care starea de suflet a acesteia din urmă — suferinţa ei tainică, — sunt admirabil redate; sau acele câteva foi în care e vorba de Cucoana Olimpia care-i găseşte pe Gheorghe şi pe Ileana dormind îmbrăţişaţi în fânul din grajd... Şi, aşi mai fi vrut să citez un fragment (pag. 81-82), — în care autoarea, ni-l arată pe Sandu adormind la umbra unei tufe de boz, mângâind-o înduioşat, pe Mirza, căţeaua... „Cucoana Olimpia“ are un mare avantagiu: prinde bine atmosfera în care trăesc, cinstiţi şi simpli,, acei „nobili“ ai satelor moldoveneşti, — boeri cumsecade, oameni dintr’o bucată cu inima largă şi cu suflet de copii... GEORGE SILVIU C«ar fi nou «51 10mpia Câteva reflexii cu forum-O operă de finăprilejul apariţiei ei în observaţie psihologică 66 r~iz TOATA ££3SCSN 9T5A» Oi* (.UMSA DIMIN KSOINTUai DH TOT FELUL LH HSSSINISTRATIH ZIARULUI 51 UI CONCESIONARA» „SOCIETATEA GENERALA DE PUBLIAATE", STRADA SUGEA CHMDM (POST BJuAREORGHEVICIÎ Ha. % ETAJ fc—»fELCPUA IIPA n BP EXPOZIŢIA PICTORULUI ZAMFIROPOL—DALL In sala doua din localul Căminul Artelor Regina Maria sârguitorul pictor Zamfiropol-Dall a inaugurat de curând o expoziţie de tablouri care se prezintă In cele mai fericite condiţiuni. Lucrând cu râvnă de o realizare frumoasă, d. Zamfiropol ne-a adus pânze în acel colorit sincer şi factură cinstită cu care ne deprinsese. Interpret al vieţei celor umili, pe care ni-i redă în cele mai expresive clipe ca „Femei la stat" o bucată de o plasticitate rară, sau ca „Interior de cafenea" (nr. 3), D. Zamfiropol ne dovedeşte că simte profund cele ce pictează. Poezia caselor vechi, a stradei animate, are d’asemeni in acest artist un cântăreţ d’o fină psichologie. Printre bucăţile mai de seamă ale d-lui Zamfiropol, mai remarc : ,Ciuviele“ (nr. 53), „Ţiganii“ (nr. 57), cari au mult caracter. Peisagii unde atmosfera plină de transparenţă e sincer redată sunt „Pe coasta măreţ“, „Moara din Balele“ (23) şi superba „Iarnă" (nr. 5) aşa de melancolică, de eloquentă, nu toată frmuseţa ei sălbatecă. Mistică şi cu un colorit sobru fermecător e „Moscheia de lângă han“ care singură ar fi de ajuns să ne vorbească de talentul plin de simţire al acestui delicat suflet de artist. FUL MEN Cârji şi reviste Au apărut în editura „Cultura Naţională“ . — Gheorghe Brăescu : Schiţa vesele. Un voi. de 110 pag. cuprinzând: De la popotă, Colonelul Ionescu, La dentist, Flirt, Ele, Pentru ţară, etc. — 35 lei. — Liviu Rebreanu : Trei nuvele. Un voi. de 140 pag. cuprinzând: Catastrofa, Ilistrul dezertor, Hora morţii. — 50 lei. — George Vâlsan : Povestea unei tinereţi, nuvele, 220 pag., cuprinzând: Năştea, Spre vie, Prima poezie, Pe-o vale, Intr’o dimineaţă de Mal, încuia şerpilor, etc. — 60 lei. O expoziţie interesantă Suntem in faţa primei expoziţii Internaţionale moderne. Lipsesc Franţa, Italia, Rusia, cu care revista îşi rezervă o nouă expoziţie pe luna Mai 1925. Parcipă Regia, Germania Suedia, Ungaria, Polonia, Serbia şi România. E o demonstraţie despre existenţa reală a unui nou curent care, în ciuda ignoranţei şi a ostilităţii oficiale, traversează epoca imprumutândul un propriu stil. Nu e vorba de o mică bisericuţă izolată nici de un capriciu estetic. Fenomenul se manifestă simultan pretutindeni. El nu se mărgineşte la artele plastice. Ci Îmbrăţişează toate ramurile activităţii artistice, fecundând muzica, arhitectura, decorativul, teatrul, cinematograful, interiorul, etc. Nu vom expune ideologia tuturor mişcărilor Inovatoare cari s’au afirmat mai ales după război. Un punct comun le caracterizează: arta nouă e o artă abstractă, separată de natură pe care nu o mai imită decât în procesul ei creator. Tabloul şi sculptura crează existenţe noui ca materie, ca aspect, ca expresie. Belgia participă prin Marc Darlmont. Desene stilizate cu vervă şi impetuozitate latină. Linia sa s'ar preta cu folosul gravurii. L'Empereur-Haut trimite portrete în felul celor publicate dela un timp în revistele de stânga din Liege şi Bruxelles. Flandra, prin Servancki şi Joseph Peters, descoperă o latură pur constructivistă, necunoscută până azi, a spiritului modern flamand. Emoţii mecanice pornind de la estetica maşinii, redau glacialul, încordarea şi precizia frumuseţii industriale a vremii. Polonia prin Zamnowcrowna şi Szczuka demonstră influenţa desenului liniar şi geometric asupra mijloacelor de expresie modernă. Mai apropiaţi de constructivismul rus decât întreg occidentul. , Ungaria reprezentată de poetul revoluţionar Kassak Ludwig care reliefează cu multă ştiinţă şi sensibilitate, compozitii de un cristal limpede şi coloratură lyrică. Cehoslovacia, Charles Teige arhitect cunoscut, expune desene cari amintesc şcoala franceză. Germania: remarcăm sensualitatea şi poezia superioară a lui Paul Klee în aquarela, Pavilionul Cifrelor, abilitatea şi compoziţia lui Hans Richter. Kurt Schwitters pe domeniul litografiei, cu mijloace tipografice plăstimuleşte sensibilităţi fără preocupari compoziţionale şi amintitoare întrucâtva de Braque. Suedezul Eggeling expune trei pagini din filmul cunoscut al formelor abstracte. Un asemenea film necesită până la o sută de mii de desene și a fost lucrat în patru ani. Din Serbia vin trei tablouri de lo Kleck din aplicaţiuni de hârtie colorată, compoziţie de o vitalitate caracteristică ’ România: Brâncaşi, necunoscut aproape de noi, faimos şi idolatrat pe tot restul civilizat al planetei. — unul din primii cretari ai frumuseţii noul. Expune din vechile sale lucrări cari i-au adus discipoli în toată lumea și glorie: două capete în bronz, metal în care descoperă lumini noul. E o calitate pe care o speculează magistral în „Pasărea Măiastră" de o transcendentală puritate. Marcel Iancu unul din întemeietorii, în străinătate, a primului grup de artă constructivistă, expune de rândul acesta, alături de câteva pânze în care violenţa şi echilibrul vulcanic al viziunilor sale ne aminteşte totuşi de virtuozitatea disimulată şi de tehnica vrăjitorească a meşterilor de altădată, — şi un panou de pictură pură unde îndepărtându-se de mecanicismul constructivist realizează lirismul pastelal al geometriei, căutat de pictorii de la Cézanne încoace. Melita Petraşcu eleva atât de independentă a lui Brâncuşi expune un tors în marmoră de o senzualitate conţinută şi de o delicateţă rafinată a materialului. In sculptură în lemn supune o forţă elementară şi obscură în acele sigure suprafeţe verticale. In opoziţie cu această. Ideală stilizare a capului din „Steaua Nordică”, Maxy talent concentrat, solemn şi de o vervă stăpânită, ce biruie mai ales în plastica pur constructivistă, ca în acea arhitectonică şi echilibrată „Construcţie Spaţială“, ca în toate lucrările sale de invenţie absolută... Coloristica lui abruptă şi de contrapunct este nu se poate mai adecvată expresiei liniare a artei noui. Matiss Teutsch obsedat de simfonia culorilor în care cercetările sale, foarte personale, s’au îndreptat de mult, neglijează, voit, lumea formelor, materialul şi construcţia. In sculptură însă, adică în luptă cu materialul, isbândeşte în forme simple şi clare. E. F. Mari furtuni pe Marea Neagră NAUEN, 30. — Furtuni violente cu bântuit pe coastele Atlanticului, în Marea Mediterană și Marea Neagra cauzând mari pagube și multe pierderi de oameni. După „Isvestia" ar îl pierit pe Marea Neagră un vas care făcea călătoria spre Odesa și avea pe bord 29 profesori cu familiile lor şi cari mergeau la Odesa să-şi caute posturi. Din Transcaucazia se anunţă vifore şî zăpezi mari. Traficul pe calea ferată între Tiflis şi Bacu este întrerupt. Lucrările pe terenurile petrolifere simt întremate. Ştiri artistice Spectacolele săptămânii TEATRUL MATIO şIAL Joi: (ziua) Dinu Păturică, (seara) Femeia îndărătnică. Vineri: Thebaida. Sâmbătă: (ziua) Făt-Frumos (seara) Dinu Păturică Duminică, (ziua) Scrisoarea Pierdută, (seara)J hebaida. Luci: Relăile. Marţi (ziua) Thebaida, (seara) Dinu Pal lirică. Miercuri: (ziua) Făt-Frumos, (seara) Femeia îndărătnică. OPERA ROMANA Joi: Cavalleria Rusticana. Vineri: Aida. Sâmbătă: Traviata. Duminică: Spectacol de balet REGENA MARIA Joi: (ziua) Revizorul, (seara) Heidelbergul de altă dată. Vineri: Kean. Sâmbătă: (ziua) Concert simfonic. Floarea de Lămâiţă, (seara) Maria Stuart. Duminică: (ziua) Revizorul, (seara) Heidelbergul de altă dată. Luni: Relache. Marţi: (ziua) Kean, (seara) Mărgeluş. Miercuri: (ziua) Maria Stuart (seara) Heidelbergul de altă dată. TEATRUL MARIOARA VOICULESCU Joi: Matineu şi seara : Peer Gynt. Vineri (premieră) : Regele. TEAT. CAROL cel MARE Joi: (ziua şi seara) Pân’aici) Vineri: Pân’aici... Sâmbătă: Relâche. Duminică ! (matineu şi ziua) Pân’aici!.. TEATRUL POPULAR Joi (8 Ianuarie): matineu, Musca Spaniolă. TEATRUL MIC Toată săptămâna: Marea Ducesă şi Chelnerul. TEATRUL CENTRAL Joi: matineu: Georges Sandin; seara: Uriel Acosta. Vineri : Iohannisfeuer. Sâmbătă ! Iohannisfeuer. Duminică ! matineu ! Regele David şi seara : Cântece Înscenate. IN CAPITALA Vineri 2 Ianuarie: Zorile, ziua şi seara, de Dario Nicodemi, la Teatrul Popular. Regele, de Calllavet şi de Flers la teatrul Marioara Voiculescu. Marţi 6 Ianuarie: Mărgeluş, de A. de Hertz, la teatrul Regina Maria. Vineri 6 Ianuarie: Hansel şi Grettel, de Humperdinck, la Opera Română. Miercuri 14 Ianuarie: Bizanţ, de Mircea Rădulescu, la Teatrul Naţional. Vineri 18 Ianuarie; Cadavrul viu, de Tolstoi, la Teatrul Central. * * * La 1 ianuarie se va deschide în sala de Sus a Ateneului expoziţia de pictură a d-nei Gabriella Constantin, cunoscută publicului bucureştean prin trecuta expoziţie de la „Cercul Militar". * * • Primim următoarele: Revista „Ştiri din lumea evreească“, organul Federaţiei sioniste din România, organizează la teatrul Liedertafel pentru Vineri 2 Ianuarie, in cinstea d-lui Nabum Sokolov, o serată artistică ebraică, la care îşi va da concursul d-na Myriam Bernstein Cogan, directoarea teatrului ebraic din Palestina, despre care presa berlineză a vorbit acum câteva luni, cu elogii neobişnuite. Bilete la Jean Feder, la redacţia revistei Ştiri şi în seara spectacolului la casa teatrului Fundaţia culturală „Principele Carol", care urmăreşte cu atâta perseverenţă strângerea raporturilor artistice şi culturale dintre Cehoslovacia şi ţara noastră, a invitat pe celebrul violonist ceh Jaroslav Kocian, profesor la „clasa de maeştri“ (Meisterschule) a Conservatorului din Praga să facă un turneu de concerte In principalele oraşe din România. * Kocian, care vine însoţit de pianistul său, reputatul virtuoz ceh Hasa, va concerta In Capitală în ziua de Duminică 18 Ianuarie. Concertul va avea loc la Ateneu şi in matineu, pentru a fi astfel accesibil tuturor acelor ce vor ține să asculte pe „rivalul lui Kubelik“. Descoperirea unei lăzi cu cinci miome CLUJ, 30. Aci a fost găsită lada cu cele 5 milioane lei, care dispăruse la Oradia-Mare. Funcţionarii arestaţi cu prilejul acestei misterioase dispariţie, au fost duşi la libertate. Ex-împăratul Carol şi România CLUJ, 30. — Ziarul „Keleti Újság“ a început de azi o serie de articole cu documente privitoare la Încercarea de revenire pe tronul Ungariei a ex-regelui Carol al IV- lea, descriind episodul călătoriei sale până la Budapesta şi lupta dârză între el şi guvernatorul Horthy pentru dreptul de domnie asupra acestei ţări. Lui Carol i-a fost teamă de Cehoslovacia şi de Iugoslavia, pe când în România a avut încredere că nu se va opune tentativei sale de a-şi relua tronul. Din articolul publicat se văd părerile lui Carol despre regele nostru, despre Béla Kun şi bolşevizm, precum şi despre poporul ardelean. Documentul este cea mai sinceră mărturisire a gândurilor Întinse ale fostului monarh. Lărgirea aerodromului din Croydon LONDRA, 30. Ziarul „Morning Post“ crede că dacă se va acorda suma de 225 mil lire sterline care va fi utilizată pentru extinderea şi îmbunătăţirea aerodromului din Croydon, linia aeriană terminală din Londra va fi una din cele mai frumoase şi mai complecte din lume. Planul cuprinde clădirea unui nou oficiu central având un turn de 60 picioare de unde mașinele vor pleca și sosi direct. Pe partea vesti,că se va mai adăuga aerodromului încă un teren destul de larg. Recordul Intelei cu avionul PARIS, 30. — Aviatorul Doret a bătut recordul mondial al Intelii, parcurgând 1000 km, in ora 30 minute, 32 secunde. Balul „Progresul” Joi 25 Decembrie, prima zi de CrSelmn, ora 10 seara, a avut loc în frumoasa sală Liedertafel din strada Academiei — balul societate! ,Progresul” sub preşedinţia d-lui Napoleon B. Arie. Este ştiut că scopul acestei societăţi fondată încă din anul 1877 de un număr restrâns de tineri, este de a încuraja şi ajutora Junimea studioasă lipsită de mijloace. Numărul foştilor stipendişti al societătii cari ocupă astăzi diferite pozitiuni sociale este foarte mare şi face fală societăţi si neobosiţilor el conducători Balul a avut o frumoasă reuşită atât din punctul de vedere moral cât şi cel material. S’a dansat cu multă animaţie dela ora 10 până în zorii zilei, — Iar la orele 2 s’a servit un supen copios. Au avut loc producţiile orchestrei Jazz band, dansuri artistice, etc. A cântat frumos domnişoara Semo, pentru care a fost mult aplaudată. In numeroasa asistentă am remarcat pe doamnele: Eliza B. Arie, Lucia Adania, Rosa Cohen, Carolina Ergas, Ignatz Roller, Jacques Canetti, Bia Wehs, Alscheh, Mayer, Melun, Didi vom Murcko, Eugenia Beligradeanu, Samy Almosnino, Consuello Tichy născută Cohen, Alfred Farchy, Enrico Hasan, Paulina Semo, Willy Schor, Dinermann, Almosnino, Gisele Smilovic, Herscoviel, etc. Apoi domnişoarele: Valeria Adanta, Hornstein, Mercedes Cohen, Sylvia Ergas, Ada S. Halfon, Mazbach, Semo, Helipern, etc. Domnil: Jacques E. Cohen, Napole on B. Arle, Emil Hornstein, Beniamin S. Arle, David Adanla, Samy Almosnino. fraţii Alscheh. Alfred Farchy-Papagaj, Jacques S. Beligrädeanu, Willy Schor, Russo, Gabriel Mazünch, Ignatz Roller, Arthur S. Haifon. Dlnerroann, Jean Jacques Canetti, Bla Welss, Von Murcko. Fermo, Benvenfstl, Almosnlno-Zăpadă, Molsescu, Semo, Ergas, Grunberg-Ruletta, Smllovlcl, Herscovicl, Gidaly Breyer, Enrico M. Hasan, Willy Tichy. Melun, Helipern, Bfrmann, etc. im——99m I ff* Hsiăfci a apăru! HO. 47 a! frumoasei $1 frslruclivel reviste limineata Sepiilor' ca nomuri aless, fabule, legende, poezii, bazări, jocuri, etc., etc. Un mare număr de Unstratiimi împodobesc toate paginele. 3 Le! ROfIAAN de VICTOR EFTIMÎU CAP. XÎX (urmare) Fany se gândia — şi-i era ruşine — cât de primitive şi de greoaie sânt jocurile ţărăneşti, atât de cântate de poeţii patriei ei depărtate. Un abis pe care numai secolele îl vor putea umplea — între sborul de îngeri mecanici, moderni — ale dansatorilor de la Café-de-Paris şi călcaturile de urs alecompatrioţilor ei rustici. Secole întregi, exasperant de lungi, erau în toate, între toate... Alt continent, altă epocă... Alte gânduri, bune, aici, rele dincolo, alte simţiri, alte prejudecăţi. Alt gust, pe cerul gurii, de la stridia cu parfumul unui întreg orizont marin, până la bucata de mămăligă muiată în zeamă de plevuşcă fiartă, colo, în umbra căpiţei de paie, subt cerul încins al orientului arid. Fata de plăpumar din mahalaua Tătăraşilor cunoscuse ascensiuni vertiginoase şi’n această nostalgie de civilizaţie supremă era tot dorul, tot îndemnul, toată mândria, toate posibilităţile de-a se ridica ale poporului ei de rasă veche, rătăcit pe meleaguri nefavorabile şi care, trezit din somnu-i milenar, grăbeşte să-şi ajungă fraţii mai mari, rămagi în apus. Fany urma şi dânsa calea acestei desrobiri şi înălţări, bineînţeles, în sfera aspiraţiunilor şi posibilităţilor ei de femeie frumoasă, de fostă actriţă, de fiinţă cu dorinţi imediate, dar fără forţa unui ideal. Era un exemplar strălucit de aparenţă fastuoasă — şi, în domeniul acesta o nouă cucerire românească: în lupta pentru întâietate unui popor îi trebuie tot felul de arme. La ora 1, Yvonne urma să fie la El-Caron. Principesa Moruzof îl invită și-acolo. Dânsă nebuneşte, cu Monsieur Jim, până la trei dimineaţa. Apoi plecară la Yvonne acasă. Dânsa puse iar gramofonul, după ce aprinsese căminul portativ și le oferi să aspire apă de Colonia în care era cocaină. Fang remarcă o oarecare ostilitate la Yvonne, împotriva dansatorului blond, care părea s’o fi fost despărțit de Margot Cocaina își făcea mai greu efectul ca’n noaptea precedentă. Deja, devenise ceva mecanic. Fany rezista, celelalte două femei se ’mbătaseră și aiurau: Margot enervată, Yvonne tragică. Monsieur Jim era lucit șil se prefăcea că aspiră, de fapt, detesta cocaina și-și ținea răsuflarea, când Yvonne îi freca nările. Principesa Moruzof ședea pe jos pe perne. La picioarele ei era dansatorul canadian, care fuma, elegant şi calm, uitându-se la Yvonne şi Margot îmbrăţişate. Fang îl apucă de umeri şi-i puse frumosul cap blond în poale. Apoi îi luă ţigara din gură și începu să fumeze dânsa. Margot se uita la el cu ochi de sticlă. — Spune-mi ceva ! șopti Fany, la urechea lui Monsieur Jim. Acesta îi răspunse, tot încet fără nici o pasiune : — Dacă vrei, o las pe Margot să plece la Buenos-Ayres.. — Las’o... îi răspunse Fany, înfiorată. Și’n acea clipă, nu mai dori să rămână singură cu Yvonne. Monsieur Jim nu-și mai remol peste trei zile, contractul pe două săptămâni la Cafs-de-Paris şi nu permise nici dansatoarei sale să se mai producă. Rămaseră sîmplî clienţi ai restaurantului: nu mai mâncau, după închiderea localului, la masa comună, cu muzicanţii, ci la orele obişnuite, în vreme ce alţii dansau şi-i amuzau pe dânşii. Personalul îi trata ceremonios, ca pe nişte oaspeţi de marcă , parcă niciodată nu-i cunoscuse ca dansatori. Străina bogată îi invita mereu, împreună cu Yvonne, când la Café-de-Paris, când la Maxim, ca să se urce apoi în Montmartre, la Abaye de Telemé, la El-Garon, la Peroquet, la Caveau Caucasian şi să sfârşească în hale, la Pare Tron- QUile, unde mâncau soupe à l’oignon şi beau vinul alb al dimineţii, numai ei în haine de gală, călcând printre coşuri cu legume, în ziua cenuşie, printre femeile şi moşnegii din popor, cari îi priveau fără ostilitate. Fang dormea până la prânz. Se scula obosită cu gura amară, cu dureri de cap şi se întreba la ce-i folosesc aceste nopţi pierdute. își punea în gând să se culce de vreme. O seară rămase acasă dar se simţi singură și tristă. Adormi greu şi se visă, surâzând, printre muzicant negri şi perechi care dansam Işi dădu seama că e foarte îndrăgostită de mica bestie blondă, de exilatul canadian, frumos ca o gravură şi impasibil ca un automat, pe care-l făceau să surâdă nummai cadourile ei: un inel, o tabachere de aur, o colecţie de butoni, o perlă. încetul cu încetul fu prinsă de o pasiune violentă, necunoscută, pentru candidul aventurier, care locuia într’un hotel de mâna treia, în dosul gării Saint-Lazare. 11 mută la Majestic, pe acela^ coridor cu dânsa, începu să dejuneze cu el, fără nici o sfială, să se ducă la ceai la Ritz şi la teatru, în vreme ce Margot foarte împăcată cu noua situaţii îşi făcea vizele paşaportului, iar Yvonne se închidea în ea însăşi, ca un arici de puf, cu ochii stranii da absint Principesa Moruzof făcuse şi celor două femei cadouri apreciabile şi această generozitate le ridicase orice veleităţi de protestare. Și-apoi, Monsieur Jim nu era al nimănui, nu-și putea nimeni permite să-i revendice integral. Ce-or fi vorbit cele două femei între ele, câte lacrimi va fi vărsat Margot, cât s’o fi încruntat Yvonne, văzând că din pricina lui pierde prietenia splendidei şi generoasei orientale, animal ele ştiau ce privea. Nici principesa nici Monsieur Jim nu făcuseră contract ca ele să se eternizeze într’o afecţiune bolnăvicioasă, să ducă viaţa loc detracată, nopţile prin dancinguri, sfârşite în coruri şi solo de violoncel, la gramofon, în rostogoliri abrutizate pe perinele de mâtasă. Şi apoi femeile astea sânt nebune. S’au intoxicat cu tot felul de stupefiante — spunea Monsieur Jim şi vor să contagieze pe toţi din jurul lor. Margot e numai înţepături de morfină. Mă silea şi pe mine să iau, mă făcea să joc comedie, numai să scap de ea. Şi pe tine scumpe suflet adorat (Monsieus Jim spunea „scumpe suflet adorat* fără nici o culoare în voce, toarta rece şi aceasta plăcea cu atât mai mult principesei) şi pe tine ar fi vrut să te violeze.. „întâi cocaina... apoi ether... apoi morfină., să ajungi o ruină, ca ele- Mai bine că ne-am despărţit. Nici eu nu puteam să stau toată viata cu Margot.. Când aveam şase ani, s’a vorbit mult la noi acasă, de înecarea „Titanicului“.. Asta m’a făcut să lus că n’am să mă urca niciodată pe un transatlantic... Dar cine te poate sili să respecţi un jurământ copilăresc ?“ Monsieur Jim era frumos camerele din antichitate, vorbia cu accent englezesc, atrăgea atenţia tuturor prin nobleţea privirei şi staturei sale din ochii femeilor. Fany citia invidia că posedă un asemenea bibelou. El le privia pe ţoate ci. Indiferentă şi se aiupa de unica lui adoraţiune, şi pentru aceasta principesa îi era foarte recunoscătoare, îi făcea toate capriciile. El cerea cam mult —dar cerea cu atâta distincţie şi dispreţ al banului, încât partenera nu putea proceda decât la fel : îi dădea cu un superb dispreţ al banului şi cu o perfectă diotinefiune. Intr’o zi după ce i-a trecut cinci mii de franci, la masă, l-a mângâiat uşor pe mână.« O singură dată — şi şi-o trasa repede înapoi , frumoasa ei mână albă nu mai părea atât de tânără pe lângă a lui Jim. Şi Fany evita de atunci, să-şi apropie mâinile de ale altora, mai tineri, ea care avea totuşi mâini atât de frumoase, mâinile pe cari le contempla ca pe nişte bijuterii, ţinându-ie între degetele ei reumatice, Olga Varnaly.. Olga Varnaly ! Abia acum îşi dădea Fany seama că toate nebuniile ei erau im fel de protestare împotriva sclaviei în care o ţinea cumnata ei, la Bucureşti. Fără să-i facă scene niciodată fără să-i spună nimic, aprobându-i toate acţiunile, linguşind-o necontenit severa boeroaică avea totuşi un fel de-a o mustra pentru orice abatere dela convenţiuni vecin cu teroarea pedagogică și cu prețiozităile de guvernantă sau mătușă, moralizatoare. . 4 (Va urma) Citiri „Sportul“