Dimineaţa, februarie 1926 (Anul 22, nr. 6893-6920)
1926-02-01 / nr. 6893
Mn« Ir ten LITERATURA ARTA •• STIIHTA mm Cronica literară ttenanul presai romane’ Editat de „Sindical prese!mâne din Ardeal și Banat“, Gin], 1926 „Imbori«. ziaristicei «.rddleao“ — 'teri* cuvântul înainte al Almanahului Preeai Romfto* din Ardeal td Banat: „O carte de reculegere“, — este cea m«ai frumoase pagină din istoria Ardealului de o sută ţi mai bine de ani Încoace. Filele Meoprind gândirea şi simţirea celor mai de seamă bărbaţi pe care i-a dat Întregului neam românesc această provincie, — şi, mai departe, — să ne coborâm cât mai de» In acest sanctuar al sufletului românesc, şi să luăm de 1« ţl pildă, învăţătură şi tărie nouă". Subliniem cu entuziasm cele de mai tins, şi ne bucuram că Înjghebând almanahul, alcătuitorii lui şi-au Întors cu dragoste şi curvioşie privirile către Înaintaşii lor. „Mănosul tare® al presei“ de pe ogorul căreia au răsărit cele mai de frunte elemente ale provinciei noastre transcarpatine, — a fost desigur, cele mai adeseori sterp, pietros şi bogat In primejdii. Cuvintele frumoase «1« ahnanabului, amintesc, pe scurt, Împrejurările In care «au «bătut pentru viaţă Infern«■torti foilor româneşti din Ardeal pe 1788 un grup de intelectuali români cer„ Învoire guvernului ca să scoată la Sibiu o gazetă pentru ţărani tn care să se nele moravuri şi In economie“. Apărută abia In 1791 gazeta a fost oprită după primul ei număr. După zădarnice Încercări de-a se obţine autorizaţia guvernului , în 1794 gazeta apare la Viena, dar e din nou oprită sub cuvânt că: „periculoasele idei de libertate ale francezilor se propagă cu mare iuţeală, încât orice apare în ziar, uşor a ar putea răstălmăci, iar opiniile pot produce zguduirea liniştii publice“. — E lesne de Înţeles câte greutăţi au avut de luptat cea ce s’au încercat, mai O nov.A matUrmM at wM păşeşte p» paşi repezi prin lume. S* w ibeşte cu taristanţâ, că ciorapii de culoarea pielii, cari de trei ani stăpânesc picioarele serului slab, vor trebui să se resemneze. Ei vor fi Înlocuiţi cu ciorapi negri Pe lângă această revoluţie de jos, mai apare şi fantoma unei revoluţii de sub America dictează rochi mai lungi. Industria franceză de confecţiuni, care nu poate renunţa la exportul în America va trebui să se Supună şi să lungească — fusta Această ştire e de natură să întărească poziţia dictatorului din Atena care «a pus la conflict cu «ea mai bună jumătate din populaţia Greciei pe tema lungimi rochilor. Ordinul di® Paria, a «rupţi de multe încurcături. La « pot servi trenurile petrolifere? Ori nu»iam răspuns la această Întrebare ar fi o altă Întrebare: la ce nu pot servi terenurile petroliferei. Cine crede că am de gând să fiu maliţios la adresa legei subsolului şi la aplicarea ei, se înşeală. Nu e vorba de noi, ci de clanul,osagilor, cei mai bogaţi indieni din America cari posedă mănoase tere- I nuri petrolifere. Un raport oficial constată că femeile acestor pici roşii, cheltuesc aproape tot venitul ce le aduc sursei« petrolifere, pe accesorii de toaletă, pe mijloace «rinetice. O indiană cheltueşte pe an cel puţin 1500 de dolari pentru a bune in evidenţă graţiile sale naturale. Prin asociaţie de ltol trai răsare in minte o amintire personală In primele luni ale revoluţiei ruseşti, când preţul alimentelor Începu să atingă cifre fantastice, au dispărut dintr'un mare oraş din Rusia tot ce era pudră, roş de buze, pomadă, eau de cologne parfum etc. Ţărancele cari aduceau In oraş de ale mâncării se Întorceau în sat cu accesorii de toaletă La un moment dat, la sate erau îa modă ciorapii de mătasă, iar în oraş ghetele pe piciorul goL O bucătăreasă criminală — Deşi ştirea vine din Marsilia, garantăm autenticitatea ei. O bucătăreasă din acest oraş pregătise. Duminica trecută, o friptură — pe cinste, cum se zice La noi. Cum trebuia să părăsească pentru un moment bucătăria, ea încredinţă paza fripturei — ca ferească Sfântu să nu se întâmple ceva, — bărbatului ei. Aceasta însă, un om distrat, n’a băgat de seamă cum pisica s'a furişat în bucătărie şi a şterpelit bunătatea de friptură Când cucoana bucătăreasă s-a reîntors și a observat nenorocirea a fost cuprinsă de o furie atât de violentă încât a pus mâna pe revolver din care au pornit trei focuri spre mântuirea nefericitului ei soț Lovit el mult. Se dansează și în vagoane. — Pe linia de cale ferată dintre Londra şi Brigthon s’a pus în circulaţie şi un vagon special amenajat pentru dans. Dacă această încercare va jpanai fiecare tren va avea pe lântârziu, in acelaşi primjedios domeniu al scrisului românesc. In afară de obişnuitul material calendaristic, „Almanahul presei române“ adună un Întreg material istoric şi documentar, şi bogate colaborări literare, D. AL Ciura publică interesante „amintiri despre Gheorghe Bariţiu“, — d. Onisifor Ghibu emoţionante pagini despre Casian R. Munteanu, — d. I. Lupaş „spicuiri din activitatea ziaristică a lui Visarion Roman. D. Leonard Paukerow ni-l Înfăţişează pe Caragiale proiectând scoaterea unei revista: „Hornanţe libere“. — (Publicaţie literară. Apăru din două ’n două Duminici Pentru tot ce priveşte redacţia răspunde d. I. L. Caragiale. — Budapesta 1910), — iar L. Bolcaş, îşi aminteşte un cal de cuvinte de „Foaia literară** _ redactată şi editată de Lucreţia Rudow Suciu şi doctor Wilhelm Rudow. Oradea Mare 1897“. — Din materialu belteristic, se remarcă versurile d-nului Emil Isac: „Iosif“, — traducerea din Ady Endre: „In podgoria anilor trecuţi“ de d. Justin Ilieşiu, şi proza păr. I. Agârbiceanu. Editat de sindicatul presei române din Ardeal şi Banat — la Cluj — Almanahul e frumos tipărit şi constituie o preţioasă contribuţie culturală a societăţii de presă din Ardeal. Dacă din paginile lui răsare uneori o notă de exagerată culoare locală, — ne explicăm fenomenul ca o normală reacţiune prilejuită şi de Împrejurările vitrege cu care luptă şi astăzi — ca o supremă Ironie — publicaţiunile româneşti de peste Carpaţi. Poate că cu vremea lucrurile se vor schimba Optimismul nostru cată să fie Insă şi un Îndemn la mai bine pentru cei cari vor alcătui în viitor asemenea folositoare lucrări G. Oru gă un v agon-restaurant g ou Tagoa de dormit, uit vagon de dana. Nostim e că ideea aparţine inginerului englez Yarow, care a împlinit 84 de ani; această inovaţie a fost pusă în practică tocmai de ziua naşterei sale, ca un fel de omagiu deosebit pentru serviciile ce le-a adus căilor ferate engleze. Societăţile de comunicaţie îşi promit o sporire considerabilă a traficului de persoane prin introducerea vagonului de dans. Ideea nu e rea, mai ales pentru ţările unde deraierile se ţin lanţ, — dacă îţi este sortit s’o păţeşti, mori cel puţin dan ţând şi cu cineva tn braţe. Trebue să fie o mare consolare... Douăzeci şi cinci de dolari, pentru fiecare cuvânt dintr’o nuvelă a Încasat dăunăzi cunoscuta scriitoare americană Miss Fannie Hurst. Ea a câştigat premiul de 56.000 de dolari, pe care revista „Liberty Marines” l-a promis pentru o nuvelă scurtă de 2000 de cuvinta O nouă corabie a lui Nou. — O văduvă bogată din Londra, Mira Sarah Martha Grovegrady, a lăsat prin testament aproape trei milioane de lire sterline pentru înfiinţarea unui „trust“ pentru apărarea animalelor şi împotriva sportului cu animala Ea propună în testamentul ei, construirea unei fel de corăbii a lui Noe unde să găsească adăpost animalele năpăstuita Acest testament, aminteşte de legatul milionarului american Gould, care a lăsat 20.000 de dolari pentru Întreținerea cailor și câinilor săi. Artiştii noştri la Paris de la Opera francezi Ştiri artistice La Teatrul „Regina Maria“ s’a reprezintat aseară pentru a 48-a oară piesa „Romanţa“, piesă în care d-na Maria Filotti, eminenta artistă a Teatrului naţional din Bucureşti are o splendidă creaţie. „Romanţa“ s’a jucat aseară cu cassa de bilete Închisă. Faţă de acest neobişnuit succes, d-na Mariaflorii va continua să apară în „Romanţa“ Încă o serie de reprezentaţii Colegul nostru, d. Dem. Theodorescu, a trimis preşedintelui „S. S. R.“ următoarea scrisoare : Domnule, preşedinte, aflu că onorata comisiune însărcinată să aprecieze titlurile necesare onoare! de a fi membru in „Societatea Scriitorilor“, e muncită, în ce mă priveşte, de problema dacă iubesc sau du această distinsă asociaţie. Pentru a-i înlesni rezoluţia, m’am hotărît să-mi pun eu insumi această gravă problemă de conştiinţă. Şi, scrutfindu-mi cu cruzime cugetul, ajung la certitudinea dureroasă că, în adevăr, nu iubesc Îndeajuns onorata dv. societate pentru a merita cinstea de a-i aparţine, — cinste ce, de altfel, mi-a fost dăruită de prieteni generoşi fără ca eu să fi avut curajul de a aspira vreodată la dânsa. Pentru aceia, vă rog, domnule preşedinte, să liăaţi act de hotărârea mea irevocabilă de a nu mai face parte din „Societatea Scriitorilor Români“. Cu acest prilej, vă încredinţez încă odată de toată stima mea. REM. THEODORESCU Azi dimineaţă va avea loc la Ateneu, vernisajul expoziţiei d-lui Ionescu-Dora, apreciatul pictor care aduce o bogată operă artistică lucrată în aceşti ultimi trei ani. Luni seara are loc la Ateneu concertul dat de tenorul Stroescu de la „Opera Comique” din Paris, cu acompaniamentul la piano al maestrului Felix Weingartner. Celebritatea ambilor artiști sunt o chezăşie singură a reușitei concertului * Sirota, faimosul pianist rea. revine In Capitală săptămâna viitoare. D-sa va debuta ca solist al concertului simfonic de Luni 8 Februarie (In care va executa grandiosul concert de Raehm&ninow) şi va da apoi un recital propriu, la seara de Vineri 12 Februarie Duminică 31 Ianuarie », orele 4 jum.. .. va avea loc un Festival literar-artistic, organizat de Reuniunea culturală muncitorească, in sala sindicatelor muncitoreşti din strada Brezoianu 37, pentru mărirea fondului bibliotecii muncitoreşti. Vor da concursul d-nii : dr.Theimer, dr. Ilie ITorodnleeanu, Naghi Alexandru, precum şi artişti # D-RA MARIE BERTHE MANOLESCU Sicriu lui Tut-Ankh-Amon Sicriul si masca sunt de aur masiv, cântărind 450 kgr. în valoare de 40.000 lire sterlin, adică 40.000.000 iei. ' • s '· % \ f ' .• s f?: :&•‡& :M WZ® ' ' · x;• ;• •:•: -v • x-f;: Vr:::-x;•••• •••'. • •• • * . Transportarea sicriului lui Tut-Ankh-Amon la Museul de Antichități din Cairo. T Saviştii promoţiei 1900 pregătesc profesorilor lor de odinioară şi colegilor lor decedaţi, pe lângă alte omagii şi pe acela al unui album comemorativ. In vederea acestuia, d. Pastion, jude-instructor cab. 2, Trib. Ilfov, cere, prin „Dimineaţa”, să i se trimată unele fotografii printre cari pe a lui Bonifaciu Florescu. Vreo fotografie a mult-originalului profesor nu am. Dar un portret literar al lui socot că nu mi-ar fi cu neputinţă să-l ofer comemoratorilor. Şi încerc chiar să-l constitui prin rândurile de faţă. In activitatea publicistică de mai bine de un sfert de veac Bonifaciu Florescu a lucrat pentru ceea ce se chiamă astăzi „cooperare intelectuală”. In „Revista Orientală“ din Mai 1898, ideea aceasta era mai limpede şi mai precis formulată decât în încercările-i anterioara Un apel adresat, în franţuzeşte, scriitorilor şerbi, bulgari, greci, turci ş. a. m.Le spune acestora — ca şi compatrioţilor — „Aimons chacun notre pays, mait ne détestons pas les voisins “. Şi adaogă că, până la o vastă confederaţiune, „Revista orientală se mulţămeşte deocamdată să râvnească & deveni organul literar al Europei carpato-balcanice”. Era un om de o cultură intr’adevăr universală. Obârşia şi mergerea-tnaintea civilizaţiunilor 11 ademenia cu deosebire; şi a tratat acest subiect în nenumărate foiletoane ale „României Libere“ din Februar şi Mart 1878 Întovărăşind „căpătările“ din Lubbock şi Maspero de competente vederi personale, desvoltate intr’un stil din care pitorescul nu-i absent, dar In care declamaţiile şi tonul profesoral sunt mereu prezenta „Forţele“ lui ştiinţifice, literare şi dramatice,— odată ce el punea mâna pe o temă,— se Înşirau nu numai un timp, săptămâni dea-rândul, ci şi in spaţiu, cuprinzând subsolul înalt al primei, celei de-a doua şi tinzând să-şi anexe şi a treia pagină dintr’acelaş număr. Entuzîasmurile lui erau indelung-vorbitoare. Astfel, când, — Înainte de P. P. Carp şi de Ionescu Gion — el descopere poema „Radu“ a lui Ronetti-Roman, Bonifaciu Florescu publică în patru numere ale amintitei „Românii Libere“ (condusă de D. A Laurian) un studiu in care abundă figura interogaţiunii şi esclamările: „Se aştepta ceva nou ţi de la literatori, dar lucru curios: vechile deprinderi au continuat a se impune celor ce se învechiseră intr'lnsele! Resboiul şi triumful n'au produs nici o operă perfectă, nici o operă asupra cărei discuţiunea să nu mai fie permisă. Trebuia un curent nou in literatură, trebuia să apară ceva care să rupă cu tradiţiunile, ţi aşteptam toţi să vedem: de unde vine vântul care să ne readucă căldura vieţii ? Cel puţin acesta era simţimântul meu; mă întrebam: de unde va veni regenerarea literaturii ? Şi cine ne va scăpa de gingăşie şi de servila imitaţiune, dacă nu ne reînsufleţite nici Griviţa, nici căderea lui Osman-Paţa ? Azi încep a spera, căci am credinţa că autorul poemei Radu, d. Ronetti-Roman, este destinat a deveni marele nostru magistru pe viitor . Etiam contra omntt! („Chiar împotriva tuturora“). Deviza aceasta a unuia dintre eroii lui, — un Peruvian francez cu nume italienesc, — ar putea să fie pusă ca epigraf la multe articole şi cercetări pe care Bonifaciu Florescu le-a dat la iveală în „Columna lui Traian“ a lui Hasdeu, în „Revista contemporană” din 1874, în „Stindardul“ politic, literar, comercial şi ştiinţific din 1876, în primii aud ai „Literatorului“ lui Macedonski, în „Revista literară“ a lui Theodor Stoenescu şi în acele „Anale literare“ de prin 1886—1888, cari după expulzarea din ţară a doctorului M. Gaster, ca un omagiu pentru acesta, au ţinut să-i păstreze numele pe frontispiciu printre redactorii ce se numiau: G. Dem. Teodorescu,nghel Deroctrescu, Lazăr Şăineanu, Ștefan Velescu— Etiam contra omnes! împotriva părerii stăpânitoara, Bonifaciu Florescu, cel dintâi declară ca poet liric pe Grigore Alexandrescu socotit până atunci (în 1874) numai printre scriitorii satirici români; şi mai târziu, în toiul entuziasmului strâmt de Ginta latină, pune totuş opera lui Alexandrescu, ca una cea mai plină de omenie şi mai bună s tocătoare, mai presus decât opera I poetică a lui Alecsandri . Despre Constituţia din 1866, în e- I poea electoralelor colegii sprijinite pe cenz, el spunea că acea Constitu- ţie a venit să consacre în mod nefast rămăşiţele anticelor servitudini, „In loc de-a căuta, ca Serbia, unica noastră un ţăran“. Şi Bonifaciu Flo■ rescu cerea, de pe atunci (din 1878) , să se bazeze democraţia pe sufragiul■ universal. El se întreba dincotro şi în ce împrejurări se va ivi izbăvitorul care, la fel cu unul dintre fraţii Goleşti, să proclame, de astă dată cu un mai mare răsunet: „Piară privilegiurile noastre, piară starea noastră, piară chiar numele nostru, numai poporul român să fie liber şi mare . Trebue oft fi fost un dascăl eminamente drept, judecând după notele pe cari, şi le dădea me’si. Căci propriile-i sextine, amoroase şi erotice, ale lui „varia" şi epigramatice mai mult ori mai puţin originala apoi nenumăratele-i traducţii la proză, lastrofe rimate şi’n veniri albe din Auguste Barbier, Victor Hugo, Mellain de Saint-Gellie, J. I.e Robo, Baudelaire, Ronsard, Clément Marei Rabelais, Scanin, Lebrun, Musset precum şi tălmăcirile sale din poezia albaneză, din popularele britanice etc., el le insoţia de note juste: „rime slabe“, „rimă defectuoasă“ sau (Încântat de sine’şi) ,.rime bogate“ îşi recunoştea „ereziile de versificaţiune" de odinioară şi, la un moment dat prevenise pe cititor: „Voi pune eu nepărtinire nota pericol poeziilor mele ce sunt ferite de greşeli, ţi voi arăta sincer greala ce am comis lucindu-mă numai după ureche“. Uneori insă observaţiunile lui didactice trebue să fi uluit cu desăvârşire pe lectorii revistelor la cari colaboraseu pe cari le conducea, de o pildă următoarea remarcă la Cântarea lui Wokniki de Iuliu Cesar Săvescu: „Această poezie este pe versuri de ÎS şi 17 silabe, cu două emistihuri. Versul e exametru. Are lunga pe a 2-a, a i-a ţi a 2-a din fiecare emistih, putând avea o lungă ţi la a 6-a, adică fiecare emistih e compus din două iambe urmate de un neon al 1-lea prelungit printr'o scurtă. De nar fi observată legea de a pune o lungă la a doua, versul ar fi de patru picioare, emistihul fiind de două peonuri al patrulea, piciorul al doilea şi eventual al i-lea prelungite printr'o scurtă". In schimb colegii lui, mai bătrâni şi mai gravi, dacă nu chiar întreg Ministerul instrucţiei publice trebue să fi deschis ochi mari şi scandalizaţi la erudiţia severă care încadra producţii frivole de felul acestora: „Eu ziceam c’a ta sprinceană este arcuşul de amor", „Pe Apollo cu Tetda 11 trimit ca să se culce", „Două ţâţe fata are", „Vrei urechea-ţi s’o sărut!“, precum şi la observaţiunea semi-craidonească pe care B. Florescu o instalase în dreptul unei berceuse a lui St. Vellescu (ce avea drept motto: „Tu numără stelele; Eu, câmpii cu florile“): „Dicidement, notre ami Vellesco reste Umjours jeune“. Noi, la rândul nostru, privim, deşi cu indulgenţă, dar cu zâmbet şi nu fără uimire, la următoarea traducere a lui Bonifaciu din „Il ne faut jurer de rien” (Să nu zici vorbă mare) a lui Alfred de Musset. Foae verde rosmarină, Florico, fată mare. Satul zice că Marin Ţi-ar fi dat mai ieri o floare — Fi-va svonu-adevărat Sau că-i basm din vânturi luat? Şi desigur mirarea noastră nu zăboveşte pe lângă acel „luat” devenit monosilabic, dar ne întrebăm ce s’a ales sub pana poliglotului şi eruditului Bonifaciu Florescu, din prima strofă a acelei minuni de Chanson de Walbunk: 11 est bone bien vroi. Charmante Colette, II est done bicn vroi Que pour votre fite Colin vous a fait Présent d'un bouquet? BABBÜ LAZAREANU Comemorări BonXtecln Horescn întruniri femeniste Liga pentru „drepturile şi datoriile femeii“, de comun acord cu „Asociaţia pentru emanciparea politică şi civilă a femeii” a organizat pentru ziua de Marţi Februarie a a, orelea d. x, trei întruniri a colorilor de negru, verde şi albastru, cari vor avea loc : (negru) la căminul „Iulia Hajdeu“ din prelungirea b-dului Ferdinand No. 33 bis, (verde) in sala „Locomotiva“ din calea Griviţei şi (albastru) la „Căminul Băncii Populare” din strada Piscului No. 5. Scopul acestei întruniri va fi : 1) discutarea legii electorale şi 2) cererea drepturilor politice pentru lumea feminină. Vor lua cuvântul d-nele : Ianculescu de Reusa Satmary, Marioara Chihăescu, Isabela Sadoveanu, dr. Medee Niculescu, Maria Preotu, Maria Pepenaru, dr. AL Stoica, d-ra Maria Oprescu. Se face un căldurea apei la toate doamnele şi toţi domnii din cartierele respective de a participa la aceste întruniri, unde se vor discuta chestiuni cu adevărat vitale pentru lumea feminină. m 0 nană sarîctBrist'Cî a lifii Ini IX. GarajialB, din corespondenta dramaturului cu maestrul D. Irimi- Iriu (prof. la Conservator) L L. Caragiale Îşi va avea în curând bustul aşezat intr’o sală a Conservatorului din Bucureşti. Iniţiativa pentru cinstirea memoriei celui mai mare dramaturg român, porneşte de la cel mai melodios, armonios şi mai profund interpret al muzicii clasice, ce-l are azi Bucureştii, profesorul C. Dimitriu de la Conservatorul de muzică din Capitală. Au trecut atâţia ani de când Caragiale a dispărut dintre noi şi totuşi operele sale se bucură de o viaţă pe care n-o au nici una din dramele şi comediile mai recente ale teatrului românesc. E curios, că deşi personalitatea literară a lui Caragiale a dominat o epocă mare a vieţii noastre literare, şi artistice, amintirile, care-s legate de personalitatea interesantă şi de activitatea literară a dramaturgului, n’au apărut până azi la lumina zilei, turnate într’o formă literară, de acei care au fost în contact cu el şi au în acelaşi timp şi meşteşugul scrisului! Ce contrast între viaţa intelectuală de la noi şi cea, de pildă, din Franţa, în această privinţă ! In acelaş an, când moare acolo un scriitor mare, vedem apărând zeci de volume, care vorbesc despre viaţa şi felul de a munci al scriitorului şi astfel de cărţi sunt cele mai gustate acolo de publicul cetitor. La noi moare un Caragiale, un Delavrancea sau un Coşbuc, şi nici o lucrare biografică serioasă nu apare despre viaţa lor atât de bogată în evenimente interioare sufleteşti, şi’n evenimente exterioare ! Caragiale a întreţinut o lungă corespondenţă cu prietenii lui. Ce interesante trebue să fie scrisorile lui ! M’am gândit la toate acestea, când l-am rugat pe maestrul Dimitriu, să-mi dea voie să răsfoesc colecţia lui de scrisori. Din ele apare o nouă caracteristică a firii lui Caragiale, absolut necunoscută marelui public. E pasiunea lui Caragiale pentru muzică, ce pare a fi avut o înrâurire covârşitoare asupra artei lui de scriitor. Ascultaţi chemarea pasionată a liricului şi sentimentalului Caragiale adresată maestrului Dimitrie Scrisoarea e trimsă din Berlin, unde dramaturgul nostru se refugiase — cum a făcut-o odinioară şi Ibsen — când intr’o vreme n’a mai putut suporta mediul social al patriei lui. Berlin 1906/Decembr. Scumpe maestre. Cu foarte mare dor îţi trimit o salutare călduroasă din fundul sufletului. Când ? Când o să te văd intrând pe uşa mea, să-mi luminezi casa SI SA MI ÎNTĂREŞTI PUTEREA DE GÂNDIRE? Spune-mi Când? Al d-tale admirator CARAGIALE Iată o altă scrisoare tot din Berlin adresată maestrului Dimitriu. Maestre ! Iubitule! Mi s'a făcut un dor di d-ta de-mi arde sufletul! Oh! De ce nu-mi poţi trimite pe aripele vântului măcar un acord ? Când ? Când o să te mai ascult, neprețuitule ? Nu e zi, nu e seară, nu care să nu te pomenesc şi să nu chem cu tot focul, îu închipuirea mea, minunatele d-tale producţiuni ? Mult te doreşte sufletul meu ! Fiţi sănâteţi-CARAGIALE Voia continua altă dată publicarea altor scrisori ale lui Caragiale, din care se va vedea cât preţuia el muzica. Publicul să vie la concertele de muzică de cameră ce vor avea loc câte unul la finele lui Ianuar, Februar şi Marte, când maestrul Dimitriu in solo şi alte ori acompaniând pe d. Teodorescu, solistul în vioară de la „Filarmonica“ ne va face prin marele său talent să ne delectăm la muzica beetowenianâ. În arta lui Dimitriu totul e melodie, de pe prima până la cea din urmă măsură Ni se va părea că sufletul luri Caragiale plutoște petit, acordurile armonioase isvorite din clavirul și vioara fermecate de talentul lui Dimitriu și Teodorescu. DOCTORUL YGREC Pentru Direcţiunea Poştelor D-lui Diamandi Dumitrescu din str. Stoian Militară No. 17, i s-a expediat din Craiova în ziua de 24 Ianuarie o telegramă urgentă, taxată cu 70 lei, care a ajuns la destinaţie în ziua de 26 Ianuarie, deşi purta menţiunea „caz de moarte“. Atragem atenţiunea direcţiunii poştelor asupra acestui fapt. x * 1 - ------........tea Sosirea ofiţarilor - rezervi fransezi — Primirea lor In para fl© Mord — Vizitele ce se vor face Aseară, la orele 10, cu „Expressul- Orient” a sosit în Capitală, delega- ţiunea ofiţerilor francezi de rezervă, care, după cum se ştie, vine sa viziteze ţara noastră. * Pe peronul gării de Nord, în momentul descinderii din vagon, ofiţerii francezi au fost întâmpinaţi de către comitetul central al „Asociaţiunii generale a ofiţerilor In rezervă şi retragere”, proveniţi din ofiţeri activi. ASISTENTA Erau de faţă pintre alţii, d-nii: generali: Culcer, Lupaşcu, Boboc, fostul comandant al pieţii Bucureşti. Livezeanu, Ştefănescu, Petrescu, dr. Popişteanu, colonei: Rujinski Vasiescu Crist, Boian, local coloneii: Vizand Bobeica, maiori: Zarafirescu, inspector general de mine, în ministerul de industrie şi comerţ: Eftimiu Eftimie, invalid de război, etc. Se mai aflau pe peron cu acest prilej d-ni: comandant Palass şi căpitan Bergare, din misiunea militară franceză la Bucureşti. CUVÂNTĂRILE D. general CUICER, in numele comitetului „Asociaţiunii generale a ofiţerilor de rezervă şi In retragere”, — după prezentările de rigoare făcute de către d-nii comandant Palass şi căpitan Bergére, — a urat oaspeţilor francezi bun sosit D. GUERRE, preşedintele delegaţiunii ofiţerilor francezi în numele camarazilor ce-l însoţesc a rostit câteva cuvinte de mulţumire pentru călduroasa primire făcută de către camarazii de arme români Apoi, în automobile, ofiţerii francezi au fost conduşi la Athénée- Palace-Hotel unde urmează a fi găzduiţi în tot timpul cât vor rămâne în Capitala noastră. DIN CINE E ALCĂTUITĂ DELEGAŢIA Delegaţia ofiţerilor francezi de rezervă e alcătuită din 6 membrii şi anume, d-nii: Guerre, șef de escadron (maior), directorul general al minelor din Couvrières; Decroix, maior de artilerie, comisar al compturilor Băncii de Nord; Couhe, căpitan-aviator, deputat şi consilier general al Pas-de-Calais; inginer în direcţiunea generală a minelor din Lens; precum şi locotenenţii: De-Scrim ai Coton*. Toţi membrii delegaţiunii poartî uniformele militare respective. PERSOANELE ATAŞATE PE LÂNGĂ DISTINŞI OASPEŢI In vizitele ce vor face atât In Capitală cât şi In ţară, oaspeţii francezi vor fi conduşi de către d-nii: general Lupaşcu, colonel Rujinski, locot-coloneli Vizanti şi Bobeica, maior Zamfirescu, inspector general de mine la ministerul industriei şi comerţului şi căpitan Greculescu, publicist, care au fost ataşaţi pa lângă persoanele lor. VIZITELE DE ASTĂZI Azi, Înainte de amiază, ofiţeri francezi vor face vizite: d-nilor miniştri, general Presan, general Culcer, general Lupescu, şeful Marinui Stat Major şi general Popescu Ion comandantul corpului n armată. * La orele 12 se vor duce la Parc» Carol Kpr«a depune o coroană pe mormântul „eroului necunoscut”, după care vor vizita cimitirul eroilor francezi de la cimitirul militar Bellu. La ora 1 d. a. vor lua parte la dejunul ce va avea loc in onoarea lor la legaţiunea franceză din str. Lascăr Catargiu nr. 13. La orele 6 seara vor asista la conferinţa pe care o va ţine d-nul Guerre la „Cercul Militar” având ca subiect: „Rolul ofiţerului de rezervă”. * Mâine Lunni 1 Februarie vor vizita, la orele 9, Aeronautica: 10 jumi. Regia Monopolurilor Statului: 12 Pirotechnia armatei * La ora 1 jum. va avea loc un dejun oferit de delegaţia franceză de ofiţeri de rezervă. La orele 5 după amiază oaspeţii francezi vor participa la ceaiul oferit de către dl general Mărdărescu, ministrul de războin, în pălării „Cercului Militar". La orele 9 seara va avea loc la fundaţia Carol I, conferinţa d-lui Guerre având ca subiect: „Reconstituirea minelor din nordul Franţei”. Marţi, 2 Februarie, la orele 9 dimineaţa, distinşii oaspeţi vor pleca din gara de Nord cu acceleratul spre a vizita regiunile petrolifere şi miniere, urmând apoi să părăsească ţara Vineri 5 Februarie, la cela 11 juni, seara plecând din Arad cu A. lasi. ly^gîml-OrMV *