Dimineaţa, septembrie 1926 (Anul 22, nr. 7098-7127)

1926-09-15 / nr. 7112

10 PAGINI Prețul Abonamentelor: uei 850 — pe timp de un an „ 440 — m „ „ 6 luni „ 230 — „ „ „ „ ,, in străinătate dublu Fondată in 1904 de CONST. MILLE ]] 3 LEI II BIROURILE: București Str. Sărindar No. /­­9 11 Aomxzn- Ro.nH MIERCURI SEPTEMBRIE 1926 tELEFOAfiELI NOASTRE Centrala 6/67, 24/73, 46/79. Direcţia 57/72. Adiţîa 7/69. Provincia lft'66. durile lipsesc şi bugetul nu dis­pune de mijloace. Se găsesc însă bani şi resurse pentru a se cheltui sute de mili­oane cu cumpărarea, şi întreţine­rea de automobile, se găsesc alte zeci de milioane pentru căpătui­rea unor partizani ce au adus servicii electorale sau de altă natură, se mai găsec bani în­dea­­juns pentru creaţiuni noui şi a căror utilitate este mai mult de­cât contestabilă, pentru vagi, dar costisitoare misiuni prin ţările străine, pentru... în sfârşit, bani se găsec pentru orişice. Numai când e vorba de recunoaşterea muncei depuse de învăţători şi de răsplătirea ei adevărată, atunci seacă deodată sursele bu­getare şi diriguitorii ţării devin cât mai sgârciţi cu banul public. Iar învăţătorii suferă şi îşi im­pun dureroase privaţiuni, dar muncesc înainte. E un frumos şi rar exemplu de abnegaţiune şi de­votament. Va urma înălţătorului congres de la Cernăuţi o serioasă amelio­rare a situaţiei lor materiale? Să sperăm că da şi să nu uităm noi cei din presă că avem datoria de a susţine cu mai multă energie şi continuitate cauza dreaptă a corpului învăţătoresc. Subliniem, de asemenea cu un sentiment de adevărată satisfac­ţie hotărârea învăţătorilor din în­tregul cuprins al României de a se uni într-o singură organizaţie, care va fi desigur, un instru­ment foarte eficace pentru valo­rificarea şi dobândirea unor drep­turi cât se poate de legitime. N. BATZARIA Duminică dimineaţa s’a produs in staţia Conteşti de pe linia Pi­­teşti-Bucureşti o nenorocire de cale ferată care ar fi putut lua pro­porţiile unui dezastru, dacă nu in­tervenea prezenţa .4­. Spirit a unui modest mecanic. S’a constatat cu prilejul acestei nenorociri, care a costat viaţa câ­torva oameni şi mutilarea altora, neglijenţe,­ desigur vinovate, cari vor trebui să dea de gândit condu­cătorilor căilor ferate. CUM S’A PRODUS NENOROCI­REA Sfat la Confeşti, una din cele mici ale reţelei, situata intre Titu şi Bu­cureşti e deservită de o linie cu­rentă, care trece dinspre statute Ti­tu şi Ober­goni, având alăturate un grup de linii „abătute" pentru ga­­rarea trenurilor în trecere. In mod normal la ora 81,5 dim. trece prin staţie, fără a se opri, trenul accelerat No. 101, Bucureşti- Jimbolia cu plecarea din Bucureşti la ora 8. Pentru trecerea acestui tren spre Titu, se garează in staţie trenul de persoane No. 132, Câm­­pulung-Bucureşti, care soseşte la ora 8,50, având o oprire de 6 mi­nute. In dimineaţa nenorocirii, după cum rezultă din ancheta prelimina­ră, ambele trenuri soseau din cele două direcţii cu indicaţiunea liber dată de staţia Conţest. S-a întâm­plat, însă, şi răspunderea se va sta­­bili­­ că trenul personal No. 132, Câmpulung-Bucureşti, a sosit cu 2 minute întârziere iar acceleratul No. 101, Bucureşti-Jimbolia cu 3 minute mai de­vreme. Ambele tre­nuri au intrat, deci, în acelaş timp în Conteşti, trenul personal neaş­­teptănd garaj, ca de obicei, trenul accelerat. Cum seminnele de distanţă, atât dinspre Titu, cât şi dinspre Gher­­gani, indicau calea liberă, persona­lul Câmpulung-Bucureşti n’a mai avut cele 5 minute înaintea accele­ratului No. 101, Bucureşti-Jimbo­­lia, orele şi răniţii cari strigau ajutor. S-au cerut vagoane de ajutor staţiilor Titu şi Bucureşti. Au sosit două trenuri de ajutor pentru deblocarea liniei şi după două ore, circulaţia era restabilită întrucât, în afară de stricăciunile aduse materialului rulant linia n’a suferit avarii. D. dr. Ştefan Popescu, de la spi­talul Colţea, care se afla în trenul accelerat, a dat răniţilor primele ajutoare întrebuinţând pansamen­tele improvizate oferite de călătorii celor două trenuri. RANITE Toţi răniţii au fost urcaţi într-u­­nul din trenurile de ajutor şi trans­portaţi la Bucureşti. Unul dintre răniţi, anume Pavel Turcanu, factor postat în Bucu­reşti, a încetat din viaţă în spita­lul Brâncovenesc, unde fusese in­ternat, şi altul Buică Pătraşcu, cu fractura coastelor şi leziuni la cap, în spitalul Filantropia. La acelaş spital au mai fost in­ternaţi Toma Ioniţă, conductor poş­tal, de fel din Piteşti, şi Ion Gheor­­ghe Bobel, muncitor în comuna Steangă (Dâmboviţa). In spitalul Brâncoveneasa au mai fost internaţi: Ioana Ţurcanu, a­­vând luxaţia piciorului drept, Ana Ion Drăghici, din Pucioasa, având leziuni la bazin și gamba dreaptă, și Emil Drăghici cu contuziunî în regiunea lombară. Alte vreo zece persoane s’au a­­les cu contuziunî. Unele dintre ele s’au contuzionat în momentul când săreau pe ferestrele trenului sonar, per­ Groaznica ciocnire de trenări din gara Conteşti ------------- --------------------------­Harnicii noştri învăţători înălţător, înviorător şi dătător de speranţele unor zile mai bune a fost congresul general al învăţă­torilor întruniţi în capitala Bu­­covinei Prin atitudinea lor demnă şi ho­­tărâtă, prin nivelul ridicat al dez­baterilor, precum şi prin minu­nata lor stăruinţă în greul, dar atât de frumosul lor apostolat, membrii corpului didactic au fă­cut încă odată dovada — dacă mai era nevoe de aşa ceva — că stau tot aşa de neclintiţi la lo­curile lor de muncă spornică şi neîntreruptă, luptând cu acelaş eroism cu grelele suferind­ şi ne­cazuri ale vieţii de toate zilele. Ei au fost, sunt şi continuă să fie nu numai luminătorii şi plă­­mădîtorii de suflete şi caractere, ci totodată şi trupa de sacrificiu prin excelenţă, oamenii cărora li­­ se cere mult, enorm de mult, fă­ră ca istovitoarea lor muncă să fie cât de cât preţuită şi omeneş­te răsplătită. Ce nu i se cere unui învăţător? O activitate continuă de mai mul­te ceasuri pe zi în şcoală, cărei activităţi nu-i urmează odihna câştigată după atâta trudă, ci tot pe umerii lui cad împovărătoare­le însărcinări ale unei încordate activităţi extraşcolare. Aşa fiind, nu este o exageraţie afirmaţiunea că învăţătorul este osândit, prin dragostea şi pasiu­­­­nea pentru cariera ce a îmbrăţi­­­­şat la munca silnică pe viaţă. Iar pdin,punctul de vedere al situa­ţiei materiale, viaţa aceasta este­­ tot ce poate fi mai plin de neca­zuri şi de privaţiuni. Cu salariul ce primeşte bietul învăţător nu-şi­­ poate îngădui nici un confort, nu-şi poate plaţi nici o plăcere. Ba e fericit şi mulţumit, când el şi familia sa au cele absolut tre­buincioase traiului zilnic.­­ Intrânsul, în munca depusă de­­ el, în felul cum îşi îndplineşte datoria stau speranţele genera­ţiei de mâine, stă chezăşia unei mai bune şi mai solide alcătuiri sociale şi naţionale. Totuşi când e vorba ca munca să-i fie răsplătită aşa după cum e drept şi se cuvine, când e vor­ba de a se aduce o îmbunătăţire reală şi necăjitei sale vieţi, Ion­ Un tren personal se ciocneşte cu accelaratul de Bucureşti Sunt sease morţi şi numeroşi răniţi LOCO­MVOTIVA ŞI VAGOANELE SFĂR­MATE Un uragan face ravagii in Japonia TOKIO 13 (Rador).­­ Un uragan violent a de­vastat Hiroshima. 20.000 case au fost inundate. Sunt treizeci de morţi şi douăzeci de răniţi. Trei­zeci de persoane au dis­părut. ................ ■" *»—» Sosirea regelui im ţară primirea la Sinait, TIMIŞOARA, 13. — Regele a in­trat in ţară pe la Jimbolia aseară la orele 8 însoţit fiind de d. colonel lacovici, dr. Romano şi d-na Pla­tin­o. Suveranul a fost salutat la fron­tieră de d. dr. Bogdan, prefectul judeţului şi d. Romulus Voinescu. Regele era foarte bine dispus şi s’a interesat despre ştirea ţăranu­lui bănăţean şi recolta din Banat.­­ Prefectul a fost invitat de suve­ran la un dineu şi cu acest prilej regele a promis că va veni la o mare vânătoare In Banat. Dela Timişoara regele s’a Îndrep­tat spre Sinaia. SOSIREA LA SINAIA SINAIA, 13. — Azi dimineaţă la orele 11 şi un sfert, a sosit în locali­tate regele ..venind cu un tren regal din străinătate. In vreme ce muzica a intonat im­nul regal, suveranul a descins din vagon, însoţit de d. ministru Vă­­leanu care li ieşise In Întâmpinare la frontieră. Regele care era Îmbrăcat civil a îmbrăţişat pe regină şi pe principi, a dat mâna miniştrilor şi a trecut in revistă ofiţerii. După ce s’a între­ţinut câteva minute cu cei prezenţi a plecat, In­ovaţiile publicului, spre castelul Pelişor.­ ­ In gara Sinaia se aflau in întâm­pinarea suveranului pe lângă regina Maria, principesele Ileana şi Irena şi principele Nicolae, membrii gu­vernului, în frunte cu d. general Coandă ad-interim la prezidenţie, d. Darvari vice­preşedintele Senatu­lui, casa militară regală în frunte cu mareşalul Anghelescu, generalul Balif, ministru casei regale Hiotu, şeful casei princiare general Con­­deescu, colonel Drosu, mai mulţi o­­fi­ţeri superiori şi un public nume­ros. Intre d-nele de onoare se aflau d-nele Simona Lahovary şi Irena Pro­copiu O grevă internaţională a minerilor? LONDRA, 13. (Rador). — Comi­tetul executiv al federaţiilor minie­re a hotârît sa consulte organiza­ţiile din diferitele ţâri, pentru a e­­xam­ina oportunitatea unei greve Internationale a cărbunilor­­,­L . Ciocnirea Grăbit, probabil, de întârzierea ce o avea şi înşelat de semnalizarea care-i anunţa liber mecanicul Ră­­dulescu Nicolae de la personalul No. 132, Câmpulung-Bucureşti a dat busna în staţie. Viteza fiind greşit calculată — sau frâna nefuncţionând normal — trenul personal, ne mai fiind stăpâ­nit de mecanic, a trecut dincolo de acul de la eșire de la linia I abătută, ce-i era destinată, pe linia doua curentă, pe care se apropia acce­leratul No. 101 București-Jimbolia cu viteza regulamentară de 40—50 km. pe oră. Mecanicul Tancu Popescu, ce con­ducea greoaia locomotivă tip „Pa­cific", a trenu­lui accelerat, care înainta în viteză neurmând să o­­prească, a văzut cu groază con­voiul trenului personal ce cădea din plin peste locomotiva ce con­ducea. Cu toate semnalele disperate ale personalului statici, trenul perso­nal a dat peste trenul accelerat. Mecanicul trenului accelerat, în faţa primejdiei, şi-a dat seama că tot ce putea face era să-şi oprească trenul pentru ca ciocnirea să fie mai puţin violentă. Acţionând, deci, frâna, trenul a fost oprit brusc, în­cercarea de a da trenul îndărăt, pentru ca amortizarea ciocnirii n’a putut reuși așa încât locomotiva a primit năvala locomotivei trenu­lui personal. Fără a se sfărâma complect, cele două locomotive au fost avariate. Un vagon, de bagaje, de la trenul accelerat și trei vagoane drin tre­nul personal au fost sfărâmate. M­orfii Atât în trenul accelerat, cât şi in cel personal călătorii au fost cu­prinşi de o panică nebiună. Răniţii din vagoanele sfărâmate ale trenu­lui personal, scoteau gemele de durere. Un frânar, Niţă !He, care se afla într'­mn vagon din trenul personal, împreună cu soţia şi copilul său, nefiind de serviciu, cu instinctul datoriei, s’a repezit la frâna vago­nului. încercarea mi i-a fost de fo­los şi nenorocitul a fost strivit. Soţia şi copilul au scăpat. Niţă­­lie era de fel din comuna Pârvu Roşu (r. Argeş). Intr’im vagon de clasa lll-a se află pădurarul Stan Ionescu Pă­traşcu. Cu coşul pieptului sfărâ­mat, pădurarul a căzut mort între ruinele vagonului. Invalidul de război, Pândele Va­­sile, cu piciorul amputat se afla în vagonul de siguranţă. In momentul ciocnirii, invalidul, portar in stafia Chitiţa, a fost svârtit cu capră între pereţii vagonului. Aproape decapi­tat, nenorocită care tocmai se du­cea să-şi ia postul în primire, a murit sub sfărâmături. Un sătean Ion Gheorghe, de iei din judeţul Dâmboviţa, a avut­­ace­iaşi soartă. AJUTOARELE După ciocnire, cu mijloacele­­ de care s’a putut dispune, au fost scoase de sub sfărimături, cada­ Ancheta organelor c. f. r. înce­pută imediat, sub conducerea d-lui ing. Panaitopol, directorul special al tracţiunii, şi Constantinescu, directorul inspecţiei II-a de ex­ploatare Piteşti, cu concursul d-lor Stamatin de la secţia de Întreţinere Piteşti şi Rusescu, inspector regio­nal, a stabilit, în preliminar, vino­văţia mecanicului Rădulescu Nico­­lae, de pe locomotiva trenului de persoane. Acesta a intrat cu vi­teza exagerată în staţie călcând prescripţiile regulamentare din or­dinul de circulaţie. Probabil conştient de vinovăţia sa, mecanicul Rădulescu a dispă­rut. S’au dat instrucţiuni pentru ur­mărirea şi arestarea sa. In al doilea rând s’a stabilit vi­novăţia impiegatului de mişcare Petcu Nicolae dîn Conteşti, care n’a pus semnalul de distanţă pe oprire pentru acceleratul No. 101, ce ve­nea dinspre Bucureşti. Atât mecanicul cât şi impiegatul au fost suspendaţi până la hotărî­­rea comisiunii de anchetă imediat convocată. Fochistul Nicolae Sevastian, de pe locomotiva trenului No. 132, care fusese arestat, a fost dus în liber­tate, constatându-se nevinovăţia sa intrucât el nu lucra decât după or­dinele mecanicului său. Ancheta va mai avea de stabilit dacă nu cumva frâna locomotivei ce remorca trenul de persoane va fi fost în imposibilitate de a func­ţiona. * Călătorii trenului accelerat, scă­paţi de la moarte numai graţie pre­zenţei de spirit a mecanicului Iancu Popescu, au colectat vreo 6000 lei pe care i-au oferit vrednicului sluj­baş. Un comerciant din Bucureşti a oferit 10.000 lei pentru familiile ce­lor morţi şi aflaţi în lipsă de mij­loace. PAGUBELE După primele evaluări ale an­chetei,* rezultă că* pagubele n’ar trece de 2—3 milioane întrucât cele două locomotive vor putea fi repuse în funcţiune după repararea lor. Ele au fost decuplate şi tri­mise la Bucureşti. După terminarea anchetei, direc­ţiunea generală c. f. r. va da un comunicat cuprinzând răspunderile. - D. DBR. - vw /.• .•WV/'VZ LA CĂPĂTÂIUL UNUI MORT Primăria Capitalei in criză financiară ORDONANŢE IN SUFERINŢĂ IN VALOARE DE 40 MILIOANE In perioada de tranziţia intre alegerile comunale şi alegerile generale, consideration­ de opor­tunitate politică, produsa desi­gur tot pe spinarea cetăţenilor, au dictat restrângerea încasării impozitelor dela contribuabili — ..pentru a nu-i Indispune”. Odată cu reducerea Încasări­lor, producftndu-se și un sarpla­i de cheltueli cerute de descentra­lizarea comunală, bugetul muni­cipiului s’a găsit angajat peste prevederile făcute. Ca urmare a acesto! stări de lucruri, primăria Capsulei, ne mai făcând operaţiuni pentru re­mediere, ca măsură de prudenţă, direcţiunea contabilităţii s’a vă­zut tn Imposibilitate, acum câte­va zile sft mai elibereze noul ordonanţe, cele vechi In valoare de aproximativ 40 milioane ne putând fi Încă achitate. D. dr. Gheorghian, primarul ad­­interim al Capitalei, car­e şi-a a­­sumat şi conducerea direcţiunii financiare, a luat o serie da dis­­poriţiuni pentru treptata achitare a ordonanţelor In suferinţă în­demnând, In acelaş timp, servi­ciile de Încasare să-şi facă dato­ria atât pentru a uşura situaţia comunei cât şi pentru a nu supu­ne contribuabilii la plata unor aglomerări de impozite ceeaca s’ar produce prin amânarea lor. Ziua Franţei la liga Naţiunii PARIS, 13. (Rador). — In afară de câteva organe izolate, ziarele constată în genere că intrarea Ger­maniei in Societatea Naţiunilor a fost o adevărată zi a Franţei, dato­rită atitudinei transe şi generoase a lui­ Briand. Majoritatea ziarelor laudă dis­­creţiunea intenţionată a lui Stresse­mann, şi cred că pasagiul asupra „universităţii şi egalităţii statelor", anunţă că Germania ar voi să joa­ce rolul de avocat al micilor na­ţiuni. SOVIETELE ŞÎ ADMITE­REA GERMANEI BERLIN, 13. (Rador). — Comen­tând Intrarea Germaniei In Soci©* tatea Naţiunilor, ziarul „Isvestîa" din Moscova Indică că in ultimul timp situaţia internă «­ Internaţio­nală a Germaniei s’a consolidat în mod simţitor, astfel că astăzi este mult mai puternică decât în timpul conferinţei de la Locarno. Ziarul nădăjdueşte că participa­rea Germaniei la Societatea Naţiu­nilor nu va influenţa intru nimic prietenia Reichului cu guvernul So­vietelor. POLONIA MULŢUMEŞTE OF LOCUL REELIGIBIL LYON, 13. (Rador). — Repre­zentantul ziarului „Matin'' din Ge­neva a intervievat pe Zaleski, de­legatul Poloniei, care a declarat că se bizue pe loialitatea Societăţii Naţiunilor şi a adăugat: „Locul nostru pe trei ani cu drept de reeligibilitate ne este ga­rantat printr-o înțelegere tacită, care valorează mai mult decât toa­te contractele". O largă amnistie re­­giunile renane BERLIN, 13. (Rador). — Intre guvernul Reichului şi guvernele re­prezentate în comisiunea renană, s’a încheiat o învoială cu privire la pacificarea regiunilor ocupate. După această învoială, ambele părţi vor acorda completa amnistie, pen­tru toate crimele comise în terito­riul ocupat de la începere ocupaţiei până la 1 Februarie 1926, sau în timpul incidentelor din versiunea Ruhr,­ cu excepţiunea crimelor co­mise asupra dreptului comun sau a spionajului. Cei alteori încă în temniţe vor fi liberaţi.

Next