Dimineaţa, aprilie 1930 (Anul 26, nr. 8364-8389)
1930-04-01 / nr. 8364
Cronica teatrală TEATRU. FANTASIO: „X. Y. Z.“, comedie in trei acte de Klaisund De mult nu ne-a oferit Iancovescu un atât de mare spectacol. Aş spune că de anul trecut, când — în Viaţa e frumoasă — a repurtat o atât de strălucită biruinţă scenică n’am mai D. IANCOVESCU avut prilejul unei atât de complete elogieri. Firește, a fost de fiecare dată amuzant. A pus în fiecare rol verva care-l caracteriză. A cucerit aplauze și a învestit pe spectatori. Dar în X. Y. Z. a fost mai mult decât atât: a fost un Iancovescu nou, a fost un alt Iancovescu. Fiindcă acest excelent actor, în care talentul se îmbină cu inteligenţă, a fost obligat — din pricina împrejurărilor nebănuit de grele, în care lucrează — să facă multe şi mari concesii şi talentului şi inteligenţii lui. In alte circumstanţe, desigur că ar fi putut da mai mult decât a dat — mai mult decât o seară de veselie, ar fi putut da măsura întreagă a forţei lui actoriceşti. De aceia, când — din timp în timp — ne oferă o creaţie în înţelesul mare al cuvântului, când — în locul Iancovescului din fiecare seară — apare un Iancovescu nou, — suntem fericiţi să i-o putem spune din toată inima. In X. Y. Z., delicioasa comedie a lui Klabund, nu veţi mai găsi pe Iancovescu care vorbeşte cu 50 de cuvinte pe minut şi care vă înveseleşte cu o vervă bogată, dar profundă. In întreitul rol de vânzător ambulant, de conte şi de lacheu , avem trei exemplare de umanitate cu totul opuse. E timid, stângaciu şi ridicul când vine să-şi vândă mătăsurile frumoasei contese. E sigur de sine şi impertinent, când devine conte. E supus şi sentimental, când ajunge lacheu, pentru ca în scena finală să pună o notă de firesc şi de simplu, cu atât mai uluitoare, cu cât mai paradoxal este textul. D-ra Marietta Rareş şi d-nii Lefter şi Negoescu au întregit armonios ansamblul. S'a râs, s’a aplaudat îndelung, — ceiace e firesc când piesa e amuzantă şi actorii sunt buni. X. Y. Z. va ţine — de sigur — multă vreme afişul. Tudor Teodorescu-Branişte ,iin Mâine Duminică, e prima şi mai prea zi care deschide serbările pr.919 ganizate în lumea latină cu prilejul a două mii de ani de la naşterea nemuritorului poet Virgiliu. Zicem „în lumea latină“, deşi expresiunea aceasta nu corespunde tocmai adevărului. In realitate cele două mari surori latine — Franţa şi Italia — au socotit ca o datorie să comemoreze prin grandioase serbări literare pe poetul asupra operei căruia cele două zeci de secole n’au avut altă influenţă decât acea de a-i evidenţia mai bine frumuseţea şi neperitoarea valoare: „Arma virumque canno”. Aceste cuvinte cutare începe măreaţa epopee „Eneida“, ce de amintiri nu trezesc nu nai toţi câţi în anii de liceu ne trudeam să descurcăm complicata construcţie de fraze a limbei latine clasice şi ne bucuram ca în faţa unei mari descoperiri, atunci când izbutean să-i găsim tâlcul ! Iar aceea dintre noi în ale căror vine curge sânge de păstori veşnic in mişcare şi neastâmpăr sau sânge de plugari ndrăgostiţi de brazdă şi de glie, „Bucolicele“ şi „Georgicele“ lui Virgiliu, poet care a cântat ca nimeni altul farmecul vieţii în natură şi a iubit cu pasiune de amant cimpul şi rodul pământului, răscoleau sentimente de regret şi de melancolie că nu ne puteam împărtăşi şi că pe Virgiliu ca pe un fiu al rasei germanice. Poetul ar aparţine acelor cimbri şi teutoni, bătuţi de Marius, şi dintre cari foarte mulţi se stabiliseră la nordul Rubiconului, unde se găsea şi satul Andes. Cearta aceasta e o dovadă că chestiunea de rasă era o problemă destul de încâlcită chiar acum două mii de ani. Dezlegarea ei este, prin urmare, cu atât mai puţin uşoară în zilele noastre. Virgiliu însă este roman, este un produs genial al rasei latine, prin aceea că nu s’a simţit decât roman, prin aceea că n’a cântat decât gloria Romei şi a afirmat menirea latinităţii de a fi în fruntea lumii, de a comanda popoarelor. Iar prin geniul cu care cântă natura şi trezeşte în toţi dragostea pentru natură, Virgiliu se ridică deasupra concepţiilor de rasă şi naţionalitate şi aparţine omenirii, doritoare de mai multă bunătate şi de mai multă seninătate sufletească. N. HATZARIA :a nu ne puteam Datina păcălelilor de 1 Aprilie, este noi de viaţi dusă de ascendenţiiveche .* Se obicnuieşte mai la toate noştri, viaţă care în închipuirea noa nonoarerestră era o idilă neîntreruptă, popoarele. Nestatornicia vremii, a făcut ca să Nemuritorii clasici, alături de cari Publiu! Virgilius Maro ocupă un lor de frunte ! Tot la ei recurgem tot pe dânşii şi chemăm într’ajutor, ca să ne însenineze şi să ne înalţe sufletul, ca să ne arate drumul drept şi larg, ferindu-ne de cotituri şi de scrânteli, ca să ne facă să vedem lumea printr-o prizmă ce nu denaturează şi nu îngustează orizontul. De aceea reamintirea lui Virgiliu, serbările organizate în memoria lui, sunt ca o bae binefăcătoare pentru sunet şi pentru minte, îndepărtează de noi tot ce opreşte vederea clară şi concepţia justă şi întreagă a oamenilor şi a lucrurilor. ....Dar nai înainte de a Începe serbările de comemorare şi proslăvire, s au dezlănţuit discuţiuni şi certuri în jurul persoanei marelui poet al antichităţii clasice. Discuţiuni şi certuri asupra „originei sale etni- ce“, ca si întrebuinţăm un termen consacrat în zilele noastre. „E lati, deci italian“—susţin italienii şi cu o putere şi mai mare fasciştii, cari, înlăturând tot trecu- tul şi toată istoria, văd în italienii i de astăzi pogorâtorii neaoşi ai roma- j J' ~ şi.continuatorii direcţi ai im-i ui roman. Cât francezii susţin cu argu- le ie par destul de plauzibile, ir aniu este un urmaş al galilor celţilor cari cu vre-o trei vea- j mai înainte de a se naşte poeşezară în număr mare în rod- pământuri de la nordul Itaj chiar o asemănare între ruinele satului natal al lul franțuzescu Anjou de as . ?germanUeil.t2dîi 4 1 Aprilie Toate obiceiurile de 1 Aprilie, sunt trecute în revistă, într’un delicios articol din „Realitatea Ilustrată“ No. 165, recent apărută. DIMINEAȚA româr — Dela trimişii fr nilor din America mele au dat greş lumea trece asta extrem de critici dere financiar, din moral, p în nimic. Am prom tea d-lui preşedinte al Uniunii românilor din America, care convins de importanţa acestei expediţiuni, din punct de vedere al propagandei viguroase ce se face pentru ţară, a făcut intervenţiile necesare pentru complectarea bugetului. ZIUA PLECĂRII Din parte-mi am făcut tot ce mi-a stat în putinţă pentru realizarea planului. Acum pot să declar că plecarea e definitiv aranjată pe ziua de 15 iulie, din Copenhaga, cu destinaţia Scorbey-Sound. Din America am sprijinul moral şi material al tuturor institu- ţiunilor ştiinţifice precum şi al „Explorers Club“. Expediţia este NEW-YORK. Cititorii au luat cunoştinţă din reportagiile anterioare, de o expediţie în regiunile arctice, organizată de către reputatul metereolog român Constantin Dumbravă. CE NE DECLARĂ COMANDANTUL EXPEDIŢIEI Iată ce ne declară comandantul expediţiei asupra mersului organizării : — „Se împlinesc trei luni de când m’am reîntors din Europa, unde am aranjat toate chestiunile în legătură cu colaborarea Franţei şi a Belgiei. In Franţa, în mod principal, am aranjat cu ministrul aviaţiei, d. Laurent Eynac pentru o colaborare la deschiderea traficului aerian Paris-New-York prin Groenlanda. La revenirea mea în Europa, prin Aprilie cred, voiu aranja definitiv această chestiune. In Belgia, toate instituţiunile de stat au dat patronajul, punându-mi înzestrată cu un avion, ultimul la dispoziţie materialul ştiinţific tip, amenajat cu un post puternic necesar şi d. Freddy Bernard, me-i de T. F. F. care îmi va da posibil ereolog, acelaş care m’a secondat şi în prima expediţie, se ocupă de chestiune. Aci, în America, cu multă greutate am reuşit să pun la punct ultimele chestiuni în legătură cu plecarea mea în Groenlanda. M’am lovit şi mă lovesc încă de greutăţi materiale formidabile. Speram că mă voiu bucura de sprijinul româlitatea, ca în timpul sborurilor ce le voi efectua deasupra regiunilor îngheţate, să transmit observaţiunile făcute pe loc. Expediţia mea în Groenlanda are un scop bine determinat şi sper să intereseze întreaga lume ştiinţifică, rămânând ca pe baza rezultatelor să se treacă la partea practică, comercială. membri, încă are ce aştept reOMÂNESC ai căpătat pa 'huge! Ţara noastră e destul de săracă şi cele ce mi s’au pus la dispuse contează mai mult decât am de ast. Nu pot să trec peste gâtul frumos al Drogueriei Standau, care mi-a pus la dispoziţie gratia tot materialul farmaceutic necesar expediţiei. Am primit de asemenea şi alte numeroase scrisori şi donaţii. E frumos din partea compatrioţilor mei că sprijină această acţiune. Un mare sprijin am avut şi din partea d-lor profesor Borza şi dr. Racoviţă. Trebue să relev de asemenea gestul ziarelor dv. care mi-au dat tot sprijinul, atât material cât şi moral, punându-mi la dispoziţie şi un reporter special. Pentru străinătate aceasta face extrem de mult, deoarece e prima oară când într-o expediţie, ziarele româneşti au un reprezentant exclusiv. Aci am terminat totul şi acum mă pregătesc de plecare. Părăsesc America pe ziua de 12 Aprilie cu destinaţia Paris, unde voiu rămâne până la plecare. Sper că în intervalul de timp până la plecarea în Groenlanda, să fac un voiaj în ţară, unde voiu ţine A «A-1- -1- " * Scopul expediţiei al ziarelor „Dimit verul“ şi conducătorărilor cinemate — „Am putea şti scopul cel adevărat al expediţiei, afară bineînţeles de cel ştiinţific?“ — „Scopul este deschiderea liniei Paris-New-York pe cale aeriană. După proectul întocmit de mine, bazat pe rezultatele studiilor din prima expediţie, un aeroplan plecat din Paris sau New-York, trecând prin Groenlanda şi anume prin punctele indicate de mine, după un sbor de 40 ore, cu 6 escale, ajunge la destinaţie fără nici un risc. Proectul meu a fost studiat şi aci în America, fiind aprobat în totul. Timp de 14 luni cât vom rămâne în Groenlanda, ne vom ocupa cu determinarea precisă a terenurilor apte de a fi transformate în locuri de ateriaj. VIAŢA ESCHIMOŞILOR Un alt scop al expediţiei, este realizarea unui film tratând „Viaţa eschimoşilor“. Niciodată nu s-a prezentat pe ecran, viaţa acestor oameni ce trăesc printre gheţari, ducând o viaţă cu totul primitivă. Filmul va fi realizat după un scenariu scris de mine în colabo- duTă^servi^tură ‘ rare cu d. Henry Dr. Doru. Expe- j P scriptură. ditia va fi înzestrată cu toate apa-l . ratele necesare pentru turnarea ' .“l. ,păsvtr.e filmului, posedând și o instalație ta^ dhpărut6^^TM' de sonorizare. Vom avea deci un misiito abia Sarău?, film vorbitor şi sonor românesc. rare ori în dreptul Regia filmului este încredinţată | bătrâne, purtând me nosimiuimuia viciuu, a lauui ba sa i se spună de luna Aprilie, că e foarte ! d-lui Henry Dr. Doru, care este I nei de atunci! ‘s--------■ O mai cer muribun: la gură, în speranţa tămăduiri, ocnaşii pe spre eşafod şi preoţii capricioasă, de asemenea şi scenaristul. o,i«u)CÎ?a.1 cu« ,na,,ura amâse?te oa- Echipajul expediţiei se compune menii, tot astfel şi ei caută să se • din şase persoane şi anume • O păcălească, bătându-şi joc unii de rîmase persoane şi anume . .. alţii. 91 Dumbrava, şeful acestei expediţii ; Freddy Bernard, metereolog ajutor ; Paul Ivanoff, telegrafist T. F. şi Radio ; Dr. Henry Doru, şef al serviciului de presă, trimis special JU! Piatra a fost piritului vremurilor ştelor aceloraşi vie centurioni, lănci şi Dar fanfaronada purtat prea multă stindardelor ateist în cea de a treia netorirea liberării Iuc propovăduitorului cea dintâu vestire ; fiul divinului morm la porunca cerului de brilliante a luceai Dumnezeul pământu Mărturie eternă pe menire a sublimulu poarele şi-au făcut i fost eternizat într'o răspântia ei stăpâni la secol la secol, a a pe „cel“ ce a pătimit, gropat şi a înviat ap căldăruşii ziintuilor c zece luni de peste an! încolo... pare-se că fi săvârşit crucificare pentru dreptate, cred. * Dela întemeerea îi legiferată, spre deoseb rituală şi care a mo crucii, crucea a mai f mai zăreşte încă şi asa de judecată între cair. Stăpânirea a aşezat, decătorilor pământeşti vestminte sacramenta cerdotat şi împricinat: vin, rând pe rând, să lor şi a ei, sancţionân doctrinei spuselor lor tea doctrinei spuselor Şi pe pântecul acela continuat şi continuă jure, mai departe, nu experţi şi demnitarii statului, repetând sie unei credinţi de circul — „Jur pe Sfânta cre adevărul, tot adevărul decât adevărul! Aşa să-mi ajute Dur Dar nici unul dintre tr'astfel, nu a spus tot crând în contra crezul prin jurământ, de pan conştiinţa şi alta este incontrolabil luat în fa faţă fiind şi cel răstignităr, pentru tot adevăr alt decât pentru adevăr dreptăţii g&t gi Ploua şi trăsnea. Trăsnea şi ploua cu găleata. O ploaie deasă cu fire lungi, ce păreau de sticlă, cădea neîncetat cu nuruit de tobe îndepărtate. Se înopta. Manevra încetase. Trupele intrau în cantonamente, înotând prin noroiul ce le îngreuia bocancii. Din toate părţile răsunau semnale, comenzi şi înjurături variate. Satul se pierdea în întuneric. Ici, colo pete de lumină sarbădă indicau reşedinţele comandanţilor. La marginea satului, în marmite înşirate pe drugi de lemn, ciopliţi la repezeală, ferbea, afumându-se la tent, o ciorbă de fasole chinuită la un foc de lemne verzi. Hăt, încolo, la vreo trei kilometri de sat, dincolo de podul primitiv aruncat peste o gârlă capricioasă, ocompanie de pionieri îşi îndeplinise tmisiunea şi aştepta ordine. Se înoptase de tot. Oamenii zăceau trântţi în noroi, sgribulindu-se azi până la piele în mantale jerpelite. Îi Poua. Din când în când, căpitanul, ua țigan înalt, întreba cu voce leneşă agravată de un teribil accent moldovenesc: — Câtsianul bre? — Zece, don căpitan... — Și ssui bre!... Samoilă! — Oidinaci. — Adăm,iu! La lumina unui foc sărac, în jurul căruia se strânseseră ofiţerii şi fruntaşii comţaniei. Înfrăţiţi de mizerii, se desprinse dinumbrâ,eşindca din gura iadului, un solftet ce ţâra de căpăstru o gloabă feştelită, cu coamă lungă, cu gâtul lung, cu coadă lungă, ce se poticnea la fiecare pas. Căpitanul încălecă, strecurând piciorul pe deasupra animalului, cum încalecă copiii cumpăna. Iapa, ij. ată de rechiziție, porni în zig-zi*! impeticindu-se ca "" — Dar d-ta nai văzut că trufele se retrag? — Dacă n’am avut ordin. — Du-te domnule și adu oamenii numaidecât !... Să intre imediat în cantonament ! Unde este cantonamentul pionierilor Popescule ? Pe lisiera de nord a satului. — Auzi, pleacă, du-te ce mai stai !.. Să vii să mi raportezi ce te-ai instalat. O oră mai târziu, cam pe la miezul nopţii, un convoi de oameni, rezervişti îmbătrâniţi de munci şi de bărbi crescute în voe, răsleţiţi de greutatea drumului, veneau fără spor, încărcaţi ca nişte cămile care! La fel de lopeţi, de joagăre, de pari şi material telefonic, pe urmele unor căruţe grele, lungi de şapte metri, pline şi ele cu grinzi de lemn şi de fer. „Mai fulgeră Doamne !“ se rugau oamenii rătăcind drumul, luptându-se cu întunericul, ridicând cu necaz şi trudă căruţele lunecate in şanţuri. Ploaia, ce contenea în răstimpuri, relua cu furie nouă semănând jale şi desnădejde. Căpitanul se opri, în fine, la liziera satului. Neputând descoperi nordul rătăcea întrebând pe la curţile oamenilor, gonit de pretutindeni, fără să afle unde este cantonamentul rezervat pionierilor. Casele erau Înţesate de lume. Nu mai era loc nicăeri. Desnădăjduit, ofiţerul strânse oamenii în capătul satului şi plecă la comandament. — Ai sosit ? — Da domnule colonel, da mă întorc înapoi. — Ce să faci ? s.J — Să mă odihnesc. A on X Schițe fugitive DELA MANEVRE Pagina 3-a ■r