Dimineaţa, iulie 1937 (Anul 33, nr. 10964-10994)
1937-07-01 / nr. 10964
A 1. Reducerile Gospodăriile marilor întreprinderi de Stat, au curiozităţile şi misterele lor. Sau cel puţin aşa apar cetăţeanului neiniţiat, însă cu bun simţ, care rămâne interlocat la contradicţiile oferite de metodele în funcţie la administraţiile în chestiune. Să luăm de exemplu căile ferate. Se ştie că o bună parte din economia generală—activitatea comercială, — e legată de capriciile tarifare ale acestei importante, vitale, instituţii. Scumpetea transportului influenţează traiul. Valul speculei năpustite asupra noastră, are — după spusa negustorilor — şi această pricină în declanşarea ei. Căile ferate, însă, nu numai că nu au înţeles să introducă un regim de oxtenire, dar, cum se ştie, au venit nu de mult cu o sporire a tarifelor. Ce raţiuni practice au determinat acest lucru, al cărui efect e departe de a corespunde unui scop comercial, ignorăm. E un mister de gospodărie, care preferă în locul deverului intens, o reducere a activităţii ! Să presupunem că suntem profani, şi că nu înţelegem nimic. Bine... Iată însă imediat, contrazicerea. Administraţia căilor ferate refuzând să acorde reduceri individuale — le acordă în schimb grupurilor. Congresiştii, excursioniştii, se bucură de avantagii simţitoare. Există apoi reducerile de sezon. Făcând o soctoeală, găsim că destoinica administraţie e dispusă oricând să acorde concesiuni, pe care principiul nu le admite. Suntem siguri că socoteala „adusă şi din cifre“, ar arăta că administraţia în chestiune e în pierdere faţă de prevederile ei ideale, abstracte, dar în câştig faţă de scopul real al unei întreprinderi publice. Cu alte cuvinte organizaţia s-a convins că numai estenind profită, dar e jenată să recunoască faptul simplu că trebuie să se folosească permanent de experienţa chipurile vremelnică. Ceea ce se acordă excepţional categoriilor pomenite mai sus, sezonului, excursioniştilor, etc., ar trebui să revie tuturor cetăţenilor. Dacă s’ar repartiza reducerile pentru regimul în funcţie tot anul. — s’ar realiza sub toate raporturile, câştig. Ar spori procentul călătorilor, ar determina venituri constante .De ce nu se procedează astfel? ■Mister. E un fel de a fi ieftin la făină şi scump la tărâţe“! Ivni ív. Foxr _ — ■ r—0 ’ 0 fetiţă de 13 ani se spânzură CAUZA: PERSECUŢIA MAMEI VITREGE TI SEVERIN, 29. — Fetiţa Nicotină Băltăreţu, în etate de 13 ani, din comuna Covrigi, şi-a pus capăt zilelor ,spânzurându se cu o frânghie de craca unui copac. Din cercetările întreprinse, s’a putut stabili că gestul disperat al copilei se datorește persecuției la care era supusă de mama ei vitregă. Raidul Ameliei Earhart LONDRA, 28 (Rador). — Aviatoarea Amelie Earhart a sosit la ora 3 la Port Darwin (Australia), venind din Roepang. Un document asupra execuţiilor Marele ziar englez News Chronicle, a publicat un document de un interes primordial. Este vorba de memorandumul întocmit de Stalin cu prilejul execuţiei generalului Tuchacevski şi a celorlalţi 7 generali ai armatei sovietice. Stalin ar fi vrut în documentul de mai sus, să împrăştie îndoelile privitoare la capacitatea de luptă a armatei sovietice şi să liniştească temerile provocate de trădarea generalilor. Cei 8 generali — spune Stalin — n‘au trădat în senzul vulgar al cuvântului; ei n‘au livrat inamicului nici un secret de stat. Trădarea generalilor a constat din faptul că erau în legătură cu agenţii şi ofiţerii remâni, cu care discutau despre politica generală a U. R. S. S.-ului. Generalii tindeau să compromită relaţiile Sovietelor cu statele burgheze. Concluzia memorandumului este că execuţia celor opt ofițeri superiori, a întărit regimul sovietic şi nu a afectat întru nimic moralul armatei roșii. A intervenit Roosevelt Ziarul Pariser Tageszeitung scrie: Svonurile ziarelor străine după care Statele Unite ar fi intervenit la Berlin în favoarea unei atitudini mai puţin intransigente, sunt desmintite de Reich. Este însă neîndoios că preşedintele Roosevelt a adus la cunoştinţa guvernului hitlerist, în mod clar, că s’ar putea vedea constrâns să considere Germania ca putere provocătoare de război şi în consecinţă să aplice în defavoarea ei măsurile rezultând din legea neutralităţii. Altă casetă care conţine secretul dramei dela Meyerling Să ne dăm întâlnire peste 13 ani Ziarul „Vendemiaire” publică sub semnătura lui Claude Vivieres următorul articol: Drama dela Meyerling n‘a fost încă lămurită. S’au scris o mulţime de cărţi, s’au susţinut o mulţime de teze, misterul care înconjoară moartea tragică a arhiducelui Rudolf şi a femeii pe care o iubea, Maria Vecsera, nu a fost încă complect, risipit. Dublă sinucidere? Dublu asasinat? Sinuciderea unuia dintre amanţi după ce l-a ucis pe celălalt? Numai familia imperială a Austriei a cunoscut adevărul în această dureroasă enigmă, dar s’a ferit să fie aflat de alţii. De patruzeci şi opt de ani încoace, opinia publică mondială este agitată ori de câte ori se pare că vălul va fi îndepărtat. S’a anunţat de curând că la Palatul de justiţie din Brno se află o casetă închisă cu un triplu lacăt, depusă intr’o cassă de fier solidă şi conţinând probabil hârtiile menite să lumineze într’o zi dinainte stabilită tragedia dela Meyerling. Dar — există un „dar” — caseta aceasta nu trebue să fie deschisă înainte de anul 1950, încă 13 ani de răbdare. Va fi oare ea răsplătită? MĂRTURIA UNUI ISTORIC Cum ştirea descoperirii acestei casete a fost primită cu neîncredere, un ziar vienez s-a adresat cunoscutului istoric austriac d. Oswald v. Redlich,, preşedintele academiei de ştiinţe din Viena, care a declarat următoarele: Este vorba de o casetă de lemn lustruit, găsită de împăratul Francisc Iosif, într’un sertar secret al biroului soţiei sale, împărăteasa E-anarhistului Luccheni, in 1898, la Geneva. Francisc Iosif cu discreţia gentilomului desăvârşit nu a deschis caseta şi a remis-o marelui maestru de ceremonii, prinţului Rudolf Lichtenstein, care se bucura de încrederea împărătesei. Este adevărat, cum s’a spus la început, că prinţul a pus să se facă o casetă de metal, a închis în ea caseta de lemn şi a aruncat cheia în Dunăre. După aceea, caseta de metal ambalată, legată şi sigilată, a fost remisă in 1901 grefei tribunalului civil din Brno. La 1909 la moartea prinţului Lichtenstein în castelul său din Maerischkromau, executorul său testamentar, marele Scutier al curţii, von Slating, a rugat academia de ştiinţe din Viena să retragă depozitul în 1950 şi să deschidă faimoasa casetă în prezenţa a 7 membri ai ei, sunt bănuite? Se va găsi scrisoarea de adio atribuită arhiducelui Rudolf, pe care acesta ar fi adresat-o mamei sale, împărăteasa Elisabeta şi care începe cu cuvintele: „Nu mai am drept să trăesc; am ucis...”? Este o altă întrebare la care nici d. Redlich şi nici nimeni pe lume nu va putea răspunde înainte de 1950. Pe de altă parte există in Moravia, în castelul Ellischau care aparţine conţilor de Taaffe, un dosar secret de cea mai mare importanţă în legătură cu drama de la Meyerling. Contele Eduard de Taaffe, preşedintele consiliului austriac din 1879 până în 1895, s’a bucurat într’adevăr în tot acest timp de în- Caseta de lemn lustruit conţineai crederea împăratului Francisc Iooate documente şi anume cele care ‘sif şi a primit dela acesta în depo„AM UCIS...” cit câteva scrisori ale arhiducelui Rudolf, datând din ultimele zile ale prinţului moştenitor. ALTA CASETA LA MÜNCHEN Până în prezent conţinutul acestui dosar e necunoscut deoarece familia de Taaffe păstrează secretul. Este deasemeni necunoscut conţinutul unei alte casete pe care împărătesa Elisabeta a depus-o la München in vara 1898, puţin înainte de atentatul care avea să o coste viaţa. In orice caz există un detaliu care va atrage atenţia chiar şi celor mai sceptici: caseta din München va trebui să fie deschisă in 1950 în acelaş timp cu caseta din Brno. Coincidenţa ar fi prea izbitoare. Să ne dăm aşadar întâlnire peste 13 ani. Funcţionarii fiscali şi cazul Varveri Să se reprime fraudele, dar să se sporească Primim cu rugămintea de a publica: In seara zilei de 28 iunie 1937, numeroşi funcţionari fiscali din toate gradele din Capitală, adunându-se spontan şi fără convocare sau directiva cuiva, au discutat problemele de interes imediat în legătură cu măsurile de reprimare a fraudelor luate lisabeta, după ce ea căzuse victimă în ultimul timp. Ca urmare a examinărilor făcute şi discuţiunilor urmate, funcţionarii fiscali exprimă următoarele constatări desiderate, care aparţin tuturor funcţionarilor din finanţe, rugând cu toată stăruinţa organele în drept să le dea ascultarea cuvenită. Funcţionarii fiscali sunt în acord cu oricine este interesat pentru moralitatea administrativă şi buna funcţionare a serviciilor fiscale să se reprime cu toată rigoarea orice comitere, încercare de fraudă, sau orice abatere gravă de natură a da naşteri la diminuarea ilegală a patrimoniului public. Ei nu sunt de acord însă cu măsurile disproporţionate de sancţiuni grave pentru vini insuficient stabilite şi mai ales pe calea unui regim disciplinar care violează cel mai elementar drept de apărare. Funcţionarii fiscali constată că reala cauză a fraudelor ce se săvârşesc în Administraţia Fiscală, nu este insuficienţa de control şi de severităţi a regimului disciplinar şi cauzele fraudelor trebuesc căutate în salarizarea mizerabilă a personalului fiscal şi atmosfera deprimantă creiată de tratamentul ce se acordă acestui personal precum şi in lipsurile de organizare administrativă. De aceea înăsprirea regimului disciplinar până la a lipsi de funcţionari de dreptul elementar de apărare nu este un remediu pentru evitarea fraudelor şi contra acestui regim extrem de riguros funcţionărimea fiscală protestează cu toată energia. Este necesar ca forurile superioare să cerceteze cu toată bunăvoinţa cauzele reale ale acestora şi să se ia măsuri pentru suprimarea lor. Funcţionarii fiscali roagă pe cei în drept să studieze mijlocul de normală salarizare a personalului, să îmbunătăţească tratamentul aplicat personalului şi să studieze şi să remedieze organizarea serviciilor fiscale, pentru că pe deo parte să se obţină o asigurare cât mai serioasă a avutului Statului, iar pe de altă parte să se dea posibilitate funcţionarilor de a duce o viaţă cinstită şi omenească, punăndu-i în afară de orice ispită care să prejudicieze interesele Statului. Planul pat pentru bolnavi UIM Inc. AIA Atenţie Ziarul „le Populaire“ socoate situaţia foarte serioasă şi scrie: Germania şi Italia s-au retras împreună, nu pentru că au încetat măcar o clipă să intervină în favoarea lui Franco, ci pentru că vor să-şi asigure prin Franco avantagii cari ar tulbura echilibrul european. Vasele italiene şi germane mai navighează în apele spaniole. Ele caută un pretext favorabil. Trebuie să se facă tot posibilul ca acest pretext să nu se ivească, şi orice provocare să fie ocolită. Deci, atenţie! Să adunăm popoarele care vor face Ziarul „Intransigent“ publică sub semnătura lui Gallus următoarele: Incidentul Leipzig a provocat mare nelinişte. Astăzi însă a intervenit un oarecare calm sau cel puţin o destindere. Motivul este că Franţa şi Anglia au făcut un demers la Berlin cu cel mai mare sânge rece, fără teamă, dar şi fără sfidare. Se pare că naziştii — nu vrem să spunem diplomaţii germani, cari nu sunt întotdeauna cu ei—s-au aşteptat ca la noi să fie nelinişti cu prilejul căderii cabinetului Blum şi rezolvarea crizei ministeriale să fie multă vreme. In felul acesta acţiunea diplomatică a Franţei ar fi fost slăbită. Dar socoteala a fost greşită. In consecinţă Germania a devenit mai raţională. De învăţătură pentru noi şi pentru Unire. Ea ne impune să căutăm o înţelegere internaţională pe bază cât mai largă. Să facem încercarea de a aduna în junii grupului franco-englez toate naţiunile iubitoare de pace. Dar este de la sine înţeles că nu vom reuşi, dacă vom deziluziona cu certurile noastre. Puternic incendiu la Cetatea Albă Au fost mistuite de flăcări mai multe prăvălii CETATEA ALBA, 28. — Astă seara la ora 7, a izbucnit un puternic incendiu în Piaţa a doua a oraşului nostru. Focul a luat naştere de la o maşină de benzină, ce ardea in magazinul de coloniale al comerciantului Sara Blechman şi care a făcut explozie. Focul s’a întins cu repeziciune la ceie cinci gherete ce se aflau în imediată apropiere, Incendiindu-le. Imediat au fost anunţaţi pompierii, cari au sosit la faţa locului, sub comanda d-luî locotenent Stroe. Au mai venit al locul sinistrului d-nii Emanoil Mănescu, primarul municipiului, Teodor Candea, prim procuror, Orest Gradetzki, prefectul judeţului, Eugen Romanowski, chestorul poliţiei, toţi comisarii şi întregul aparat poliţienesc, precum şi pichetul de incendiu al regimentului local. După aproape două ore de muncă, focul a putut fi stins. Au ars în întregime gheretele comercianţilor Saia Blechman, coloniale, Dania Ribalnic, mezeluri, Berich, Abramovici, fierărie şi magazinul de sicrie al Azilului obştesc. Pagubele sunt însemnate. Nici unul dintre comercianţi nu era asigurat. mm unt areu. Pistolul intre crini N-aş vrea, doamna mea, să te înfricoşezi. Sunt prea pătruns însă de spiritul timpului, ca să calc regulile jocului. Un bărbat, care ţine piept destinului cu mâna încleştată pe trăgaci, e obligat la atitudini nete. Să vorbim deschis. Tinerii vânjoşi cari şi-au făcut educaţia sentimentală în stadioane au depus, de mult, la rebut, armele învechite ale galanteriei. Ei ştiu să cucerească şi să menţină devotamentul femeii. Surâsul d-tale nu se păstrează cu gesturi ridicole de curtenie. Ştiu, că aşezi distrată în glastrele verzi florile proaspete pe care ţi le trimit în fiecare dimineaţă, iar ochii d-tale urmăresc paşii apăsaţi ai boxerului, care pleacă la antrenament. Fair play! Să dăm, deci, cărţile pe faţă! Un prieten m-a condus ori la un armurier discret, care îşi face negoţul la o casă elegantă de mode. Revolverele mici şi cochete erau aşezate în vitrine de cristal, între broşe de argint şi fantezii de toaletă. Am ales un pistol bătut în sidef, cu mânerul de platină albă. Am fost repede copleşit de un sentiment de siguranţă. Merg pe stradă cu aerul tare al învingătorului. Inima d-tale, doamna mea, va zvâcni mai puternic în clipa în care, cu un gest degajat, voi vîrî mâna în buzunarul hainei. Voi privi cu o bucurie sălbatecă paloarea din obrajii d-tale, înroşiţi cu cosmeticuri fine şi voi desluşi în ochii tulburaţi de groază toate păcatele nemărturisite. Eşti prizoniera mea. Iubirea e trecătoare şi capricioasă. N‘o să mă chinui cu reţete psihologice. N‘am să mai încerc să-ţi întreţin gelozia şi amorul propriu. N‘am să mai recurg la acele mici trucuri sentimentale, pe care cavalerii înmănuşaţi de altă dată, le foloseau teatral şi rece. Arma din buzunarul hainei mele, arma mică şi cochetă, bătută în sidef şi cu mânerul de platină albă, va întreţine, mai sigur emoţia d-tale pentru mine. Apropo, am văzut într-un ziar , care cultivă romantismul lipsit de „dinamica epocei“ o istorioară morală, destinată lecturii fetelor bătrâne. Fiul unui mare bogătaş american s‘a îndrăgostit de o fată frumoasă şi zburdalnică, o adevărată fată a vremii noastre. Fata i-a declarat, deschis, dela obraz, că nu-1 va lua de bărbat. Jimy Brantley n‘a dezarmat. I-a trimis în fiecare dimineaţă un tradafir galben, ca şi în vremea când pasiunea lui înflorea. Fata a surîs — şi a început să „facă“ viaţa. S‘a căsătorit, a divorţat, s‘a recăsătorit, a rămas văduvă. Jimmy Brantley a rămas constant: îi trimite în fiecare dimineaţă trandafirul galben. Fata aşteaptă să fie răpită de aviator sau de un star de cinema. Jimmy Brantley e un caraghios. Metoda noastră românească are mai multă bărbăţie! Bagă de seamă, dacă uit revolverul pe noptieră, nu te juca cu dânsul. S‘ar putea să n‘aibă piedica trasă. H. SOREANU MAHALAUA — Popeasca a născut o fată... ’ — De unde, că bărbatu-său e plecat de doi ani... — Da, dar în fiecare zi vorbea de ea la telefon... Decorarea membrilor expediţiei polare Comunicaţia zilnică cu Polul Nord MOSCOVA, 28 (Rador). — Agenţia „Tass“ comunică: Comitetul executiv central a hotărît să acorde titlul de „eroi ai Uniunii Sovietice“ şi să decoreze cu ordinul „Lenin“ pe participanţii la expediţia Polului Nord: Schmidt, Spirina, Severev, Papanin, Alexiev, Mazuruc, Golovin şi Babuşkin. Deasemeni au fost decoraţi cu ordinul „Lenin“ Vodopianov şi Molokov. Numeroase alte persoane, cari au luat parte, fie la expediţie, fie la pregătirea ei, au fost decorate. Deasemenea au fost acordate participanţilor prime diferite în valoare de 5000 până la 25.000 ruble. Printre cei decoraţi se află şi doi corespondenţi ai ziarului „Isvestia", FURTUNA LA POLUL NORD MOSCOVA, 28 (Rador). _ Dl». staţiunea Polului Nord s’a primit o radiogramă în care Se anunţă că acolo bântuie o furtună puternici şi că corturile sunt acoperite de zăpadă. Temperatura aerului este de 2 grade sub zero, iar cea din corturi de plus 4-8 grade. Expediţia anunţă că va face comunicări regulate, cari vor putea fi captate de amatori, pe lungimi da, undă între 20 şi 40 metri, între orele 22 pănă la 0.30 (ora Moscovei). Semnalul de apel va fi „Upol ZIUA APELOR Conferinţa d-luî Dan general al Soc. In cadrul sărbătoririi apelor româneşti a vorbit Duminică seara la Radio d. Dan Sărăţeanu, directorul general al Societăţii de Radio-difuziune. Dată fiind importanţa chesiunii şi forma cu totul interesantă în care a încadrat-o conferenţiarul, vom face câtea reflecţii în jurul prelegerii, care a atins cardinale probleme de ordin economic şi naţional. In prima parte a conferinţei, d. Dan Sărăţeanu a evocat drumul legendar al întâiului navigator Noe, care nu cunoştea nici roza vânturi, nici folosinţa velelor, nici secre- Sărăţeanu, directorul de Radiodifuziune tul simplu al ramelor. A arătat, a-apoi, sfârşitul Evului Mediu când, odată cu marile descoperiri geografice pe întinsul apelor, cultura europeană a pătruns in cele două Americi şi apoi în Australia. Climatul mediteranian şi-a radiat binefacerile culturii şi civilizaţiei popoarelor prin corăbiile spaniole, portugheze, olandeze. Navigatorii au dus cu ei spiritul umanităţii creştine. Din această lume nouă, mai târziu, spre începutul secolului trecut, americanul Fulton vine în Europa şi prezentându-se lui Napoleon îi propune adaptarea maşinei cu aburi la corăbiile franceze. Dacă în clipa aceia stăpânitorul uscatului european nu ar fi respins pe genialul american cu acea formulă cunoscută că „apa cu focul nu se împacă”, Franţa ar fi avut o flotă modernă şi n’ar fi existat Trafalgarul. D. Dan Sărăţeanu a arătat apoi importanţa apelor ca mijloc de apărare naţională. Referindu-se la Roânia — şi aici conferenţiarul e dat întreaga amploare cuvântării a arătat necesitatea creării unei stări de spirit în massele cetăţeneşti care să releve importanţa arterelor navale cu care natura a înzestrat frumoasa noastră Ţară. Este în interesul naţional- economic şi social al Ţării ca apele să fie exploatate şi puse în slujba bogăţiilor noastre naturale. In încheere, d. Dan Sărăţeanu a adus un respectuos omagiu M. S. Regelui ,preşedintele sprem al Ligii Navale, urându-i „să fie Suveranul unei puternice flote militare şi comerciale pentru apărarea şi propăşirea Ţarii”. D. DAN SĂRĂŢEANU