Dobrogea Nouă, iulie 1960 (Anul 13, nr. 3704-3730)

1960-07-22 / nr. 3722

Fog. a 2-a Pe marginea desfășurării fazelor raională și interraională ale Festivalului bienal de teatru „I. L. Caragiale“ Cel de-al IIea Festival bienal de teatru de amatori „I. L. Caragiale“ s-a desfășurat ca o largă manifesta­re artistică de masă. La festival, au participat 335 de echipe de teatru (cu 135 mai multe decât la primul festival de teatru), care au cuprins aproximativ 4.000 de artiști amatori. Progrese s-au înregistrat și în ceea ce privește numărul recitatorilor. Im­portant este faptul că în unele raioa­ne, cum sunt Medgidia, Negru Vodă și Fetești, numărul formațiilor de teatru participante la festival a fost egal cu numărul căminelor culturale existente în raion. Influența educativă a festivalului a avut cea mai mare eficiență în cadrul fazei intercomunale. La aceas­tă fază, au fost în genere respectate principiile de organizare. Spectaco­lele nu au mai fost aglomerate în­­tr-o singură zi, într-o singură lo­calitate, ceea ce a dus la cuprinde­rea unui număr de aproape 50.000 de spectatori în întreaga regiune, ci­fră neatinsă pînă acum la o fază intercomunală a concursurilor de teatru. Faza raională a cuprins de aseme­nea, un număr mai mare de locali­tăți. Ea s-a desfășurat în 27 de lo­calități, cuprinzind un număr de 96 de formații de teatru. In total, la fazele intercomunală și raională, spectacolele au avut loc în fața a cca. 80.000 de spectatori. De o reală însemnătate s-a dovedit faza inter­raională, organizată de către comi­sia regională la Tulcea și Medgidia, cu cele 22 de echipe de teatru frun­tașe de la căminele culturale, clasa­te pe locurile I și II la faza raiona­lă. Această fază nu numai că a per­­­ Hriș, o selecție mai severă faza regională, dar a constituit pentru un larg schimb de experiență pentru ac­tiviștii secțiilor de învățămînt și cul­tură și ai caselor de cultură din re­giune. La această fază, s-au prezen­tat mai bine echipele de teatru ale căminelor culturale din raioanele Ne­gru Vodă, Istria și Fetești. Se poate aprecia că primul obiectiv al festiva­lului — dezvoltarea colectivelor tea­trale, creșterea numărului acestor colective și al artiștilor amatori, în scopul deservirii cultural-artistice unui număr din ce în ce mai mare­­ de oameni ai muncii — a fost în li­nii generale atins.­­Analizînd repertoriul echipelor­­ de teatru ale căminelor culturale parti­cipante la festival, se poate spune că el a fost în general jost orientat. Toate echipele participante au mon­tat piese într-un act contemporane. Piesele care au avut cea mai mare frecvență au fost: „O să fie nuntă mare" de Lucia Demetrius, „Pazni­cul stelelor" de Tiberiu Vornic, „Cel din urmă" de Gheorghe Tentulescu, „Șoimul" de M. Davidoglu, „Neamul Huțulanilor" de M. Leonard, „Și pe strada noastră" de Horia Lovinescu, „Casa din livadă" de Mihail Joldea, precum și cele 9 piese traduse din limba rusă și tipărite de instituția noastră: „Copilașul" de Zagrabelnîi, „Vasilisa cea minunată“­ și „A dat greș" de Krosnikov, „Intîlnire în cîmp" de Uspenski, „Djemal“ de Muhtarov, „In pețit" de Papaian și altele. Prin tematica repertoriului ales de majoritatea echipelor artistice, festi­valul și-a adus contribuția sa la e­­ducarea socialistă și patriotică a oa­menilor muncii de la sate, la mobili­zarea lor pentru îndeplinirea princi­palei sarcini politico-economice ac­tuale pentru regiunea noastră, în do­meniul agriculturii: consolidarea e­­conomico-organizatorică a G.A.C.­­urilor, apărarea avutului obștesc din unitățile socialiste, dar mai ales Cul­tivarea și dezvoltarea dragostei față de partid și patrie. Dacă se poate aprecia că Festiva­lul bienal de teatru „I. L. Caragiale" a adus reale îmbunătățiri în dome­niul orientării repertoriului echipelor de teatru, constatări pozitive se pot face și cu privire la calitatea spec­tacolelor realizate de actorii ama­tori. Fazele raională și interraională au prilejuit, de asemenea, în majori­tatea lor, spectacole mai bune decît în trecut, au prilejuit vizionarea a numeroase spectacole de calitate. S-au evidențiat echipele de teatru de la căminele culturale din Beidaud, Pecineaga, Făcăieni, Săveni și altele, au au fost însă unele spectacole care prezentat deficiențe serioase, n-au reușit să scoată la iveală în mod clar conținutul piesei, ideile ei. Unele interpretări au fost neizbutite, deformate, îngroșate. Atît slăbiciu­nile interpretării care se mai mani­festă (neînțelegerea sub­text­ulu­i re­plicilor, pierderea rezistenței fizice pe parcursul rolului, greșelile de dic­­ție, gesturile stîngace) cît și faptul că mișcarea în scenă continuă să fie la multe spectacole săracă, lipsită de armonie și plasticitate, uneori în de­zacord cu sentimentele și gîndurile eroilor, dovedesc că acțiunea de in­struire a regizorilor amatori în ca­drul cursurilor regionale trebuie con­tinuată cu perseverență. Pe linia sprijinului dat de colecti­vul de actori al Teatrului de stat, s-au obținut unele rezultate privind instruirea cadrelor de instructori a­­matori de către unele cadre ale teatru­lui profesionist, în cadrul cursurilor regionale și prin participarea a câtor­­va actori în juriile de selecționare. A­preciem însă că în­ această direcție, s-a făcut în regiunea noastră prea pu­țin, ținînd cont că la Teatrul de stat avem un colectiv artistic destul de numeros. In concluzie, putem spune că cel de-al 11-lea Festival bienal de teatru „I. L. Caragiale" a adus teatrul de amatori din regiune pe un drum bun. Aceasta se datorește sprijinului intens și deosebit de eficient primit de instituțiile culturale de masă și de activiștii culturali din partea orga­nizațiilor și organelor de partid, sfaturilor populare comunale și raio­a­nale. Actualul Festival de teatru „I. L. Caragiale" a confirmat că în regiunea noastră există o viguroasă mișcare teatrală de amatori — 335 de colective teatrale constituind o armată numai în sate, de propagan­diști, de educatori, care prin cirea teatrului își aduc un aport mijlo­de seamă la educarea spirituală a oame­nilor muncii. Dar, pentru ca munca să se îmbunătățească mai mult, este necesar ca și de aici înainte, in­stituțiile de cultură, în colaborare cu organizațiile de masă și cu sprijinul efectiv al artiștilor profesioniști, să-și îmbunătățească continuu me­todele de îndrumare a echipelor tea­trale. Realizarea unei noi creșteri a ni­velului artistic este legată strîns de trecerea la un studiu superior în munca de educare a artiștilor ama­tori, care pînă acum se realiza nu­mai în procesul activității artistice practice, și la studiul educației este­tice, teoretice, de specialitate, a ar­tiștilor amatori. In urma unor măsuri de antrenare a echipelor în alte întreceri artisti­ce, cum sunt festivalurile tineretului, ștafetele culturale, credem că echipe­le de teatru vor crește, iar rezulta­tele vor fi mai mari, contribuind și mai mult la educarea socialistă maselor largi populare, la mobiliza­a­rea oamenilor muncii în lupta pen­tru construirea socialismului în pa­tria noastră. N. UDROIU, metodist al Casei regionale a creației populare Pe Moralul Mării Negre, Iți petrec vacanța de vară numeroși co­pii ai oamenilor muncii. Fotorepor­terul nostru vă prezintă In clișeul alăturat un aspect de la clubul ta­berei de copii din Năvodari. După cite se poate vedea din fotografie, partida dintre Florian și Dorina este deosebit de interesantă. Iubitorii ș­ahului s-au strîns în jurul lor și ur­măresc cu viu interes să vadă care va fi învingătorul. Noi lucrări apărute în Editura Politică V. I. LENIN — Materialism și empiriocriticism, ediția a 11-a, retipărire, 372­­ pag., 6 lei. — Lenin despre Romînia, 128 pag., 1,80 lei. R. MARX — Teorii asupra plus­valorii, (volumul al IV-lea al „Ca­pitalului“) partea a II-a, 536 pag., 20,10 lei. GH. GHEORGHIU-DEJ — Raport la cel de-al IlI-lea Congres al Partidului Muncitoresc Român, 128 pag., 1,75 lei. — Lecții în ajutorul celor care studiază istoria P.M.R., 660 pag., 17 lei. — Partidul Muncitoresc Pomln, conducătorul revoluției culturale în țara noastră (Colecția „Pro­bleme de bază ale teoriei mar­­xist-leniniste"), 80 pag., 1,40 lei. — Muzeul Doftana (album), 96 pag., 12,20 lei. I. P. OLEINIK — Dezvoltarea in­dustriei Romîniei în anii regimu­lui democrab popular, 424 pag., 13,30 lei. A Af FRSFFV M. RABINOVICI - Septenalul și întrecerea economică dintre so­cialism și capitalism, 96 pag., 2 lei. — Curs de socialism științific (pentru studenți) partea I (432 pag., 10,60 lei) și partea a II-a .(288 pag., 9,40 lei). I. D. COSTEA - Graiul faptelor, 70 pag., 1,30 lei. LOUIS SAILLANT - Răspunde­rea sindicatelor și a oamenilor muncii față de planul de dezar­mare generală și totală, pentru apărarea păcii, pentru progres economic și social, 48 pag., 0,75 lei. V. LIVEANU - 1918. Din istoria luptelor revoluționare din Ro­mînia 680 pag., 21,70 lei. — Partidul Muncitoresc Romîn — conducătorul poporului mun­citor în lupta pentru construirea socialismului (1951-1955) — sec­ția a 12-a, istoria P.M.R., 64 pag. 90 bani. A. HARCIOV — Marxism-leninis­­mul despre căsătorie și familie 56 pag., 1 leu. • IOAN MEIȚOIU - Brigăzile ar­tistice de agitație — o mișcare de masă, 104 pag., 1,35 lei. i Totul pentru educația tinerei generații Copiii sunt mlădițele viitorului, sunt schimbul de mline, construc­torii societății comuniste. Pentru ei, pentru viața lor fericită, parti­dul veghează zi de zi. In noastră, copiilor li s-au creat țara mi­nunate condiții; ei au o copilărie fericită, lipsită de griji. Anul aces­ta, mii de pionieri și școlari iși petrec vacanța în cele mai pitorești locuri. Pe litoralul însorit al mării, în tabăra centrală a Ministerului In­­vățămîntului și Culturii de la Va­sile Roaită, aproape 500 de copii din regiunea Hunedoara, in orele plăcute petrecute pe plajă, admiră întinderea albastră a mării și va­lurile ei argintii care mîngiie ma­lul. In această tabără, pionierii și școlarii au condiții minunate. Pe lingă­­ hrana excepțional de bună, o deosebită grijă se acordă în ta­bără programului educativ, care face foarte plăcută viața celor ve­niți aici. Este de remarcat munca deosebită pe care o depune în a­­cest sens tov. Doicescu Mircea, di­rectorul educativ al taberei. Crescut și­­ educat de partid, tov. Doicescu Mircea și-a înțeles pe deplin misiunea — aceea de a face educație comunistă tinerelor vlăs­tare. Cuprinzind in programul e­­ducativ al taberei diferite forme de activitate, ca: excursii, vizionări de filme pentru copii, conferințe cu caracter educativ, vizitarea G.A.C.­­ului din comuna orașului Constanța Tuzla, vizitarea și a stațiunii Eforie, tov. Doicescu Mircea a re­ușit să sădească în sufletul copii­lor minciuna de a fi cetățenii unei patrii libere, unde te poți bucura de toate frumusețile ei. Neuitată va rămine în memoria pionierilor vizita făcută la Con­stanța cu vaporul. Aici, ei au vi­zitat Șantierul naval maritim, ac­variul, dar cea mai plăcută amin­tire le va rămine vizita făcută la strungul lui Filimon Sirbu. Tov. Doicescu Mircea a arătat copiilor că viața lor fericită de astăzi se datorește luptelor sutelor de eroi, care ca și Filimon Sirbu și-au văr­sat singele pentru o cauză dreaptă. Pionierii și școlarii aflați în ta­băra de la Vasile Roaită au putut asista la concursul „Drumeții seri" cu tema: „N. Bălcescu", re­conferințele: „Flora și fauna Mă­lu­rii Negre", „Popasuri pe țărmul românesc al Mării Negre" etc., la reprezentația dată de teatrul de păpuși din Alba Iulia, la diferite filme pentru copii. Cele arătate mai sus, informă­rile politice și activitatea organi­zată de detașamente oglindesc, munca conștiincioasă pe care o de­pune tov. Doicescu Mircea în ca­drul taberei. Pionierii și școlarii din regiunea Hunedoara, care și-au petrecut o parte din vacanță in ta­băra de la Vasile Roaită, au vă­zut in el profesorul de tip nou, care își îndeplinește cu cinste sar­cina încredințată de partid, aceea de a face educație comunistă ti­nerei generații. UN GRUP DE INSTRUC­TORI DE LA TABĂRA CEN­TRALĂ DIN VASILE ROAITĂ chelit mi țtati'Lan­ft. Pentru înfrumusețarea comunei In ultima sesiune a Sfatului popu­lar comunal din Independența, raio­nul Negru Vodă, deputata Dima Ma­­­­ria a chemat la întrecere patriotică toate circumscripțiile electorale din comună. Au răspuns acestei chemări majoritatea deputaților. Aceștia au pornit din aceeași zi o muncă sus­ținută pentru înfrumusețarea circum­scripțiilor lor. Astfel, deputații Vicder M. Ion și Rusu Gheorghe, împreună cu alegătorii lor au pornit la execu­tarea de șanțuri pe marginea șoselei, la dărîmarea gardurilor vechi și con­struirea de garduri tip. Pînă acum, s-au executat 500 m de șanț și se continuă cu Însuflețire construirea gardurilor tip. Nicu Mi­­rea, Boancă Ilarion, Gheorghe Ichim, Virgil Glscă, Nicolae Petrescu și alții sînt numai cîțiva dintre cei care și-au adus contribuția la săpa­tul șanțurilor și construirea celor 800 m de garduri. OLTEANU M. coresp. Oameni harnici și realizări frumoase Colectiviștii din comuna Gh­ic­a, raionul Adamclisi, s-au angajat ca prin contribuția voluntară bănească și cite 6 zile-muncă voluntară să construiască un cămin cultural. Pînă în prezent, s-au transportat 150 mc de piatră și 50 mc de nisip și s-au fa­bricat 30.000 de cărămizi, astfel că s-a putut începe construcția. N. STAMATE, coresp. Pentru filateliștii din regiune se aduce la cunoștință tuturor fi­­lateliștilor din regiunea noastră că pot primi orice fel de relații privind probleme de filatelie, adresîndu-se zilnic la sediul C.L.D.C. din Con­stanța, str. Jupiter nr. 3, între orele 7 și 15 sau la telefon 32.88. oMO0eo ® ia»e«tiOO9i› •iil Idl IIH' — • — 'in­llllti': DO­BR­OG­EA NOUĂ nr. 3722 De pe o însemnată suprafață agricole de cea mai bună calitate, tria, au realizat o producție medie Tractoristul-combiner Tom­a Vasile recoltat in acest lan, a realizat 18.000-19.000 kg de cereale pe zi. In foto: Combind lui Toma V de teren, pe care s-au făcut lucrări colectiviștii din Enisala, raionul Is­­de peste 2.000 kg de griu la hectar, de la S.M.T. Babadag, lucrind la mai multe zile la rînd in medie cite asile la­­ descărcarea sacilor -----------------JE:~ . -i----------------­ DM tollo ID iiU Ilii In comuna Casim­­cea, raionul Hîrșova, au poposit pentru două luni doi plastici trimiși de artiști U­­niunea Artiștilor Plas­tici din R.P.R., pen­tru a ilustra, în crea­țiile lor, viața nouă a satelor noastre. I­­mediat după sosire, tov. Tipoia Alexandru și Iacobovici Nicolae au deschis în sala că­minului cultural o expoziție de grafică contemporană nească, unde au roma­­ex­pus peste 40 de lino­­gravuri. Expoziția fost vizitată de nume­­­roși colectiviști, care au apreciat frumoa­sele lucrări expuse. Din cele relatate de tov. Tipoia Alexan­dru, am aflat că ex­poziții asemănătoare se vor deschide și în satele din apropiere, iar după 2 luni, Casimcea, se va des­la­chide un muzeu să­tesc. NAUM LEFTIFRIE, coresp. * 11 Băiatul nostru“ (Urmare din pag. 1) adus printre cimentiști, ca să în­vețe o meserie. Era prin ’"48. De atunci, Ghergheniță n-a mai pă­răsit-o. Ea i-a devenit adevărata familie. Cei mai vârsnici și-l amin­tesc bine pe copilandrul care a intrat acum 12 ani pe poarta fa­bricii. Sub ochii lor a crescut, sub îndrumarea lor, a învățat meserie. Comuniștii de aici, că e băiat de ispravă, l-au primit în rîndurile lor cu vreo 2 ani in urmă. Nu-i de mirare deci că oamenii au a­­juns sa-i spună „băiatul nostru". Doar, intr-un fel, el e un fiu al fabricii. ... Iar acum, ori de cite ori se face vreo evidențiere, în primele rânduri, ai să afli și numele lăcă­tușului comunist Ghergheniță Gheorghe, de la depoul de loco­motive al fabricii. Acolo, în echipa pe care priceputul maistru Dumitru Sima o conduce și care are în "•"l­ grijă repararea și întreținerea lo­comotivelor, Ghergheniță e cel mai bun. — El i-a calificat și pe Florea Lu­mină și pe Ganea, spune maistrul. Când face el o revizie, poți fi sigur că mecanismul acela n-o să se mai defecteze curind. L-am intilnit pe Ghergheniță cățărat sus, lingă coșul unei lo­comotive. Meșterea ceva la o con­ductă. — La noi, nu-i ca la C.F.R. In­tr-un fel, s-ar părea că facem o trea­bă mai ușoară. Dar, dacă acolo o locomotivă defectă o înlocuiești cu alta pînă cînd o repari, la noi,­­ orice defecțiune înseamnă un trans­­­­port de calcar mai puțin de carieră. In Directivele CongresiT la al Ill-lea al P.M.R. scrie că pro­­­­o­ducția de ciment trebuie să atingă­­ în 1965 circa 6 milioane și jumătate | tone, și noi, cei care lucrăm la­­ transporturi, avem datoria să con­­­­tribuim in aceeași măsură ca și î­nucătorii, morarii sau ceilalți care­­ lucrează in sectorul de producție,­­ pentru ca pe poarta fabricii noas­­­­tre să iasă cu­ mai multe vagoane de ciment. Cuvîntul partidului tre­buie împlinit! ... Ca tuturor oamenilor muncii din țară, și lui Ghergheniță, partidul i-a scris biografia. I-a scris-o cu litere luminoase. Pentru viața noastră mai bună, noi toți ascul­tăm cuvîntul partidului, ii împli­nim îndemnul. Fiecare punem o cărămidă la magnificul edificiu al socialismului. Și in această mare armată de constructori, lăcătușu­lui comunist Ghergheniță Gheorghe ii place să fie in primele rlnduri. M. MIHAIL i». •miliții!' SoiSSMBnOCBOSS' Dezvoltarea cu precădere a industriei grele - obiectiv central al politicii partidului nostru în construirea socialismului Călăuzindu-se neabătut după în­vățătura marxist-leninistă, P.M.R. a condus și mobilizat masele oame­nilor muncii în opera de construi­re a socialismului în patria noas­tră. Succesele obținute pe linia construirii socialismului dovedesc că politica P.M.R. este justă, și de aceea este însușită de către mase­le de oameni ai muncii, pentru că toate eforturile sunt subordonate o­­mului și nevoilor sale, adică ridi­cării neîncetate a nivelului de trai, material și cultural. Așa cum arăta tovarășul Gheor­ghe Gheorghiu-Dej în plenara C.C. al P.M.R. din 17-18 mai 1960 „Suc­cesele obținute confirmă justețea liniei generale a partidului nostru, bazată pe aplicarea neabătută a învățăturii marxist-leniniste, care a­­rată că singura cale de făurire a o­­rînduirii socialiste este industriali­zarea socialistă, dezvoltarea cu pre­cădere a industriei grele și îndeo­sebi a industriei constructoare mașini, transformarea socialistă de a agriculturii, revoluția culturală“. In interesul dezvoltării continue a economiei naționale, care să asi­gure creșterea bunăstării materiale și culturale a oamenilor muncii, este necesară mai întîi dezvoltarea industriei grele, care se realizea­ză prin politica de industrializare socialistă. Dezvoltarea cu precăde­re a industriei producătoare de mij­loace de producție constituie, după cum spune tovarășul Gheorghe Gheorchiu-De.), „singura cale pen­tru îi;. ’rirea bazei tehnice a dez­voltării celorlalte ramuri ale eco-CIULBEA GHEORGHE, asistent la catedra de economie politică a Școlii superioare de partid „Ștefan Gheorghiu“ București nemiel și ridicării bunăstării popo­rului“. Industrializarea socialistă promo­vată cu hotărîre de către P.M.R. a trebuit să lichideze înapoierea e­­conomică moștenită de la regimul burghezo-moși­eresc și are sarcina să asigure victoria relațiilor de producție socialiste, transformind țara noastră într-o țară cu o indus­trie puternică, cu un nivel de trai tot mai ridicat. In Romînia veche, industria dădea venitului național o contribuție de numai 19,9 la su­tă, în timp ce agricultura dădea a­­proape 55 la sută din venitul na­țional. In cadrul industriei, par­tea covîrșitoare o avea industria ușoară. Greutatea specifică a ra­murilor industriei producătoare de mijloace de producție, grupa A, re­prezenta în 1938 45,5 la sută din valoarea producției industriale, în timp ce ponderea ramurilor indus­triale, producătoare de obiecte de consum, grupa B, repre­zenta 54,5 la sută. Ramurile indus­triei grele (construcția de mașini, metalurgia prelucrătoare, industria siderurgică, carboniferă, petrolife­ră, chim­­că, electrică și industria construcțiilor), care aveau o im­portanță majoră pentru dezvolta­rea întregii econ­omii naționale e­­rau foarte slab dezvoltate. Astfel, in 1938, industria extractivă a mi­­­nereurilor fieroase era de numai 0,1 la sută din valoarea producției industriale, industria cocso-chimică de 0,3 la sută, industria metalurgi­că de 5,4 la sută din producția in­dustrială, iar industria constructoa­re de mașini era aproape inexisten­tă. In același timp, industria era foarte anarhic repartizată pe teri­toriul țării. De exemplu, ponderea producției industriale a Constanța în 1938 era de regiunii numai 1,8 la sută, deși din punct de vede­re teritorial, această regiune (în hotarele ei actuale) acoperea 7 la sută din suprafața țării. în anul 1935, această regiune număra doar 43 de unități industriale, cu numai 1.900 de salariați și aproximativ 7.000 c.p. forță motrice instalată. Comparativ cu regiunea Galați, ca­re era, de asemenea, înapoiată, re­giunea Constanța avea de 5 ori mai puțini lucrători în industrie, de a­­proape 4 la ori mai puțină forță motrice și dădea o producție indus­trială de 6 ori mai mică. Dintre ra­muri, erau mai importante : indus­tria metalurgică, prin șantierele na­vale de la Constanța, care aveau 1.100 de salariați, industria materi­alelor de construcții, cu 230 de sa­lariați și industria alimentară, cu 200 de salariați, întreprinderile cele mai reprezentative chiar, lucrau mai m­ar cu muncitori necalificați După 23 August 1944, țara noas­tră intră în adinci prefaceri revo­luționare. încă de la Conferința na­țională a P.C.R. din 1945, partidul a­ promovat politica de industriali­zare a țării ca fiind verigă centra­lă de care depinde rezolvarea tutu­ror problemelor economice. Nece­sitatea obiectivă a industrializării socialiste, a dezvoltării primordia­le a industriei grele este dictată de însăși asigurarea reproducției socia­liste lărgite, deoarece pentru crește­rea producției tuturor ramurilor na­ționale, este necesară dezvoltarea cu precădere a producției mijloa­celor de producție, față de produc­ția mijloacelor de consum. Indus­tria grea este aceea care produce mijloacele de producție pentru toa­te ramurile economiei naționale, este veriga hotărîtoare în procesul construirii socialismului, în dezvol­tarea economiei naționale, în uti­larea tehnică, creșterea productivi­tății muncii, în reducerea prețului de cost și în­ creșterea nivelului de trai. Industrializarea socialistă es­te chemată să asigure prin dezvol­tarea cu precădere a industriei grele înzestrarea economiei națio­nale cu tehnica cea mai avansată pentru dezvoltarea relațiilor socia­liste de producție în toate sectoa­rele economiei naționale, pentru transformarea socialistă a agricul­turii, prin înzestrarea ei cu trac­toare și mașini agricole. Industria­lizarea socialistă are un efect so­cial-politic foarte important: creș­terea numerică a clasei muncitoa­re, care întărește rolul conducător al clasei muncitoare în stat. Prin crearea de noi centre industriale în toate regiunile țării, se asigură a­­propierea, între industrie și agri­cultură, între sat și oraș, se inten­sifică schimbul de mărfuri dintre acestea și se întărește alianța cla­sei muncitoare cu țărănimea mun­citoare, baza politică a regimului democrat-popular. Ca urmare dezvoltării industriei grele, se asi­­­gură, de asemenea, independența economică a țării față de lumea capitalistă și întărirea capacități­­­i de apărare. Utilind toate ramu­rile economiei naționale, industria­lizarea socialistă asigură în același timp creșterea producției bunurilor de consum și ridicarea continuă a nivelului de trai­­ material și cul­tural al oamenilor muncii. Avînd în vedere tocmai aceste e­­fecte economice și social-politice a­le industrializării, P.M.R. a susți­nut cu fermitate politica industria­­lizării socialiste și a dat o atenție centrală dezvoltării cu precădere a industriei grele. In această politi­că, partidul a folosit experiența și ajutorul internaționalist al U.R.S.S. și al țărilor socialiste fră­țești în cadrul diviziunii internați­onale socialiste a muncii, a ținut seama de condițiile interne, de gra­dul de dezvoltare a industriei, de resursele de care dispune țara și de necesitățile economiei naționa­le. Linia generală a P.M.R. de con­struire a bazei tehnico-materiale a socialismului, de industrializare so­cialistă s-a oglindit în toată politi­ca economică pe care a promovat-o incă din 1945 la Conferința naționa­lă a P.C.R. Aceasta s-a oglindit în cele două planuri anuale de stat, din 1949 și 1950, în planul de 10 ani de electrificare (1951—1960) în primul și al doilea plan cincinal. Investițiile alocate dezvoltării in­dustriei, și cu precădere a industri­ei grele, scot pregnant în evidență că obiectivul central al politicii e­­conomice a P.M.R. în construirea socialismului este dezvoltarea cu precădere a industriei grele. Ast­fel, în 1957, investițiile alocate gru­pei A reprezentau 278,9 la sută în comparație cu anul 1950, iar in­vestițiile alocate grupei B, produ­cătoare de obiecte de consum, re­prezentau 211,6 la sută. Pe această bază, în perioada 1948- 1955, s-au construit peste 100 de obiective industriale însemnate și s-au reutilat, reconstruit și dezvol­tat încă 200 de întreprinderi. In primul plan cincinal, datorită bazei tehnico-materiale asigurate prin dez­voltarea industriei grele, producția industriei globale a crescut mai mult de 2 ori, din care producția industriei constructoare de mașini și metalurgiei prelucrătoare a cres­cut de 2,8 ori. Pe această bază a crescut și producția bunurilor larg consum. Producția textilă de crescut în primul plan cincinal de­­ 1,2 ori, producția de conserve și produse de carne de 3,3 ori, cea de zahăr de 1,6 ori etc. Față de 193«, producția industria­lă a crescut aproape de 3 ori, din care grupa A de 3,6 ori, iar grupa B de 2,4 ori. In al doilea plan cin­cinal (1956-1960), P.M.R. a hotărît ca producția industrială să crească cu 60-65 la sută față de 1955, din care grupa A cu 70-75 la sută, iar grupa B cu 50-55 la sută. In 1960, volumul producției in­dustriale va fi de 5 ori mai mare decit acela din anul 1938, din care volumul producției siderurgice va fi de 2 ori mai mare decît în 1955 și de 7 ori mai mare decît în 1938. Planul de electrificare elaborat de partid pentru perioada 1951- 1960 a fost îndeplinit aproape cu un an mai devreme. Depășind cu 10 la sută prevederile planului de electrificare, producția de energie electrică în 1960 este de 3,7 ori mai mare decît în 1950. In anii construcției socialiste, prin grija partidului și guvernului nos­tru, regiunea Constanța a cunoscut o deosebită amploare în ce privește dezvoltarea ei industrială. Industria metalurgică a șantierelor navale din Constanța a fost refăcută după război și și-a sporit capacitățile de producție. De asemenea, fabrica de șuruburi și produse metalice de la Cernavoda și-a sporit conside­rabil producția. In acești ani, au fost create in regiunea Constanța noi și puternice unități industriale. Astfel, in 1P53, a fost pusă în funcțiune termocen­trala Ovidiu .II, una din primele unități realizate în cadrul planu­lui de electrificări, a țării­ Aceasta aduce o contribuție foarte impor­tantă la asigurarea bazei energe­tice necesare dezvoltării întregii e­­conomii a regiunii. Tot acum au fost construite la Medgidia o mare fabrică de ciment și o mare între­prindere metalurgică de utilaj. In trecut, regiunea Constanța n-avea nici o unitate de industrie chimică, cu toată bogăția ei de stuf, pirite cuprifere și alte resurse de materii prime. Astăzi, industria chimică este aici in plină dezvoltare. Astfel, anul tre­cut, a intrat în funcțiune cu toată capacitatea prevăzută în Directivele Congresului al II-lea al partidului, marele combinat chimic de la Nă­ k

Next