Dobrogea Nouă, iulie 1960 (Anul 13, nr. 3704-3730)
1960-07-22 / nr. 3722
Fog. a 2-a Pe marginea desfășurării fazelor raională și interraională ale Festivalului bienal de teatru „I. L. Caragiale“ Cel de-al IIea Festival bienal de teatru de amatori „I. L. Caragiale“ s-a desfășurat ca o largă manifestare artistică de masă. La festival, au participat 335 de echipe de teatru (cu 135 mai multe decât la primul festival de teatru), care au cuprins aproximativ 4.000 de artiști amatori. Progrese s-au înregistrat și în ceea ce privește numărul recitatorilor. Important este faptul că în unele raioane, cum sunt Medgidia, Negru Vodă și Fetești, numărul formațiilor de teatru participante la festival a fost egal cu numărul căminelor culturale existente în raion. Influența educativă a festivalului a avut cea mai mare eficiență în cadrul fazei intercomunale. La această fază, au fost în genere respectate principiile de organizare. Spectacolele nu au mai fost aglomerate într-o singură zi, într-o singură localitate, ceea ce a dus la cuprinderea unui număr de aproape 50.000 de spectatori în întreaga regiune, cifră neatinsă pînă acum la o fază intercomunală a concursurilor de teatru. Faza raională a cuprins de asemenea, un număr mai mare de localități. Ea s-a desfășurat în 27 de localități, cuprinzind un număr de 96 de formații de teatru. In total, la fazele intercomunală și raională, spectacolele au avut loc în fața a cca. 80.000 de spectatori. De o reală însemnătate s-a dovedit faza interraională, organizată de către comisia regională la Tulcea și Medgidia, cu cele 22 de echipe de teatru fruntașe de la căminele culturale, clasate pe locurile I și II la faza raională. Această fază nu numai că a per Hriș, o selecție mai severă faza regională, dar a constituit pentru un larg schimb de experiență pentru activiștii secțiilor de învățămînt și cultură și ai caselor de cultură din regiune. La această fază, s-au prezentat mai bine echipele de teatru ale căminelor culturale din raioanele Negru Vodă, Istria și Fetești. Se poate aprecia că primul obiectiv al festivalului — dezvoltarea colectivelor teatrale, creșterea numărului acestor colective și al artiștilor amatori, în scopul deservirii cultural-artistice unui număr din ce în ce mai mare de oameni ai muncii — a fost în linii generale atins.Analizînd repertoriul echipelor de teatru ale căminelor culturale participante la festival, se poate spune că el a fost în general jost orientat. Toate echipele participante au montat piese într-un act contemporane. Piesele care au avut cea mai mare frecvență au fost: „O să fie nuntă mare" de Lucia Demetrius, „Paznicul stelelor" de Tiberiu Vornic, „Cel din urmă" de Gheorghe Tentulescu, „Șoimul" de M. Davidoglu, „Neamul Huțulanilor" de M. Leonard, „Și pe strada noastră" de Horia Lovinescu, „Casa din livadă" de Mihail Joldea, precum și cele 9 piese traduse din limba rusă și tipărite de instituția noastră: „Copilașul" de Zagrabelnîi, „Vasilisa cea minunată“ și „A dat greș" de Krosnikov, „Intîlnire în cîmp" de Uspenski, „Djemal“ de Muhtarov, „In pețit" de Papaian și altele. Prin tematica repertoriului ales de majoritatea echipelor artistice, festivalul și-a adus contribuția sa la educarea socialistă și patriotică a oamenilor muncii de la sate, la mobilizarea lor pentru îndeplinirea principalei sarcini politico-economice actuale pentru regiunea noastră, în domeniul agriculturii: consolidarea economico-organizatorică a G.A.C.urilor, apărarea avutului obștesc din unitățile socialiste, dar mai ales Cultivarea și dezvoltarea dragostei față de partid și patrie. Dacă se poate aprecia că Festivalul bienal de teatru „I. L. Caragiale" a adus reale îmbunătățiri în domeniul orientării repertoriului echipelor de teatru, constatări pozitive se pot face și cu privire la calitatea spectacolelor realizate de actorii amatori. Fazele raională și interraională au prilejuit, de asemenea, în majoritatea lor, spectacole mai bune decît în trecut, au prilejuit vizionarea a numeroase spectacole de calitate. S-au evidențiat echipele de teatru de la căminele culturale din Beidaud, Pecineaga, Făcăieni, Săveni și altele, au au fost însă unele spectacole care prezentat deficiențe serioase, n-au reușit să scoată la iveală în mod clar conținutul piesei, ideile ei. Unele interpretări au fost neizbutite, deformate, îngroșate. Atît slăbiciunile interpretării care se mai manifestă (neînțelegerea subtextului replicilor, pierderea rezistenței fizice pe parcursul rolului, greșelile de dicție, gesturile stîngace) cît și faptul că mișcarea în scenă continuă să fie la multe spectacole săracă, lipsită de armonie și plasticitate, uneori în dezacord cu sentimentele și gîndurile eroilor, dovedesc că acțiunea de instruire a regizorilor amatori în cadrul cursurilor regionale trebuie continuată cu perseverență. Pe linia sprijinului dat de colectivul de actori al Teatrului de stat, s-au obținut unele rezultate privind instruirea cadrelor de instructori amatori de către unele cadre ale teatrului profesionist, în cadrul cursurilor regionale și prin participarea a câtorva actori în juriile de selecționare. Apreciem însă că în această direcție, s-a făcut în regiunea noastră prea puțin, ținînd cont că la Teatrul de stat avem un colectiv artistic destul de numeros. In concluzie, putem spune că cel de-al 11-lea Festival bienal de teatru „I. L. Caragiale" a adus teatrul de amatori din regiune pe un drum bun. Aceasta se datorește sprijinului intens și deosebit de eficient primit de instituțiile culturale de masă și de activiștii culturali din partea organizațiilor și organelor de partid, sfaturilor populare comunale și raioanale. Actualul Festival de teatru „I. L. Caragiale" a confirmat că în regiunea noastră există o viguroasă mișcare teatrală de amatori — 335 de colective teatrale constituind o armată numai în sate, de propagandiști, de educatori, care prin cirea teatrului își aduc un aport mijlode seamă la educarea spirituală a oamenilor muncii. Dar, pentru ca munca să se îmbunătățească mai mult, este necesar ca și de aici înainte, instituțiile de cultură, în colaborare cu organizațiile de masă și cu sprijinul efectiv al artiștilor profesioniști, să-și îmbunătățească continuu metodele de îndrumare a echipelor teatrale. Realizarea unei noi creșteri a nivelului artistic este legată strîns de trecerea la un studiu superior în munca de educare a artiștilor amatori, care pînă acum se realiza numai în procesul activității artistice practice, și la studiul educației estetice, teoretice, de specialitate, a artiștilor amatori. In urma unor măsuri de antrenare a echipelor în alte întreceri artistice, cum sunt festivalurile tineretului, ștafetele culturale, credem că echipele de teatru vor crește, iar rezultatele vor fi mai mari, contribuind și mai mult la educarea socialistă maselor largi populare, la mobilizaarea oamenilor muncii în lupta pentru construirea socialismului în patria noastră. N. UDROIU, metodist al Casei regionale a creației populare Pe Moralul Mării Negre, Iți petrec vacanța de vară numeroși copii ai oamenilor muncii. Fotoreporterul nostru vă prezintă In clișeul alăturat un aspect de la clubul taberei de copii din Năvodari. După cite se poate vedea din fotografie, partida dintre Florian și Dorina este deosebit de interesantă. Iubitorii șahului s-au strîns în jurul lor și urmăresc cu viu interes să vadă care va fi învingătorul. Noi lucrări apărute în Editura Politică V. I. LENIN — Materialism și empiriocriticism, ediția a 11-a, retipărire, 372 pag., 6 lei. — Lenin despre Romînia, 128 pag., 1,80 lei. R. MARX — Teorii asupra plusvalorii, (volumul al IV-lea al „Capitalului“) partea a II-a, 536 pag., 20,10 lei. GH. GHEORGHIU-DEJ — Raport la cel de-al IlI-lea Congres al Partidului Muncitoresc Român, 128 pag., 1,75 lei. — Lecții în ajutorul celor care studiază istoria P.M.R., 660 pag., 17 lei. — Partidul Muncitoresc Pomln, conducătorul revoluției culturale în țara noastră (Colecția „Probleme de bază ale teoriei marxist-leniniste"), 80 pag., 1,40 lei. — Muzeul Doftana (album), 96 pag., 12,20 lei. I. P. OLEINIK — Dezvoltarea industriei Romîniei în anii regimului democrab popular, 424 pag., 13,30 lei. A Af FRSFFV M. RABINOVICI - Septenalul și întrecerea economică dintre socialism și capitalism, 96 pag., 2 lei. — Curs de socialism științific (pentru studenți) partea I (432 pag., 10,60 lei) și partea a II-a .(288 pag., 9,40 lei). I. D. COSTEA - Graiul faptelor, 70 pag., 1,30 lei. LOUIS SAILLANT - Răspunderea sindicatelor și a oamenilor muncii față de planul de dezarmare generală și totală, pentru apărarea păcii, pentru progres economic și social, 48 pag., 0,75 lei. V. LIVEANU - 1918. Din istoria luptelor revoluționare din Romînia 680 pag., 21,70 lei. — Partidul Muncitoresc Romîn — conducătorul poporului muncitor în lupta pentru construirea socialismului (1951-1955) — secția a 12-a, istoria P.M.R., 64 pag. 90 bani. A. HARCIOV — Marxism-leninismul despre căsătorie și familie 56 pag., 1 leu. • IOAN MEIȚOIU - Brigăzile artistice de agitație — o mișcare de masă, 104 pag., 1,35 lei. i Totul pentru educația tinerei generații Copiii sunt mlădițele viitorului, sunt schimbul de mline, constructorii societății comuniste. Pentru ei, pentru viața lor fericită, partidul veghează zi de zi. In noastră, copiilor li s-au creat țara minunate condiții; ei au o copilărie fericită, lipsită de griji. Anul acesta, mii de pionieri și școlari iși petrec vacanța în cele mai pitorești locuri. Pe litoralul însorit al mării, în tabăra centrală a Ministerului Invățămîntului și Culturii de la Vasile Roaită, aproape 500 de copii din regiunea Hunedoara, in orele plăcute petrecute pe plajă, admiră întinderea albastră a mării și valurile ei argintii care mîngiie malul. In această tabără, pionierii și școlarii au condiții minunate. Pe lingă hrana excepțional de bună, o deosebită grijă se acordă în tabără programului educativ, care face foarte plăcută viața celor veniți aici. Este de remarcat munca deosebită pe care o depune în acest sens tov. Doicescu Mircea, directorul educativ al taberei. Crescut și educat de partid, tov. Doicescu Mircea și-a înțeles pe deplin misiunea — aceea de a face educație comunistă tinerelor vlăstare. Cuprinzind in programul educativ al taberei diferite forme de activitate, ca: excursii, vizionări de filme pentru copii, conferințe cu caracter educativ, vizitarea G.A.C.ului din comuna orașului Constanța Tuzla, vizitarea și a stațiunii Eforie, tov. Doicescu Mircea a reușit să sădească în sufletul copiilor minciuna de a fi cetățenii unei patrii libere, unde te poți bucura de toate frumusețile ei. Neuitată va rămine în memoria pionierilor vizita făcută la Constanța cu vaporul. Aici, ei au vizitat Șantierul naval maritim, acvariul, dar cea mai plăcută amintire le va rămine vizita făcută la strungul lui Filimon Sirbu. Tov. Doicescu Mircea a arătat copiilor că viața lor fericită de astăzi se datorește luptelor sutelor de eroi, care ca și Filimon Sirbu și-au vărsat singele pentru o cauză dreaptă. Pionierii și școlarii aflați în tabăra de la Vasile Roaită au putut asista la concursul „Drumeții seri" cu tema: „N. Bălcescu", reconferințele: „Flora și fauna Mălurii Negre", „Popasuri pe țărmul românesc al Mării Negre" etc., la reprezentația dată de teatrul de păpuși din Alba Iulia, la diferite filme pentru copii. Cele arătate mai sus, informările politice și activitatea organizată de detașamente oglindesc, munca conștiincioasă pe care o depune tov. Doicescu Mircea în cadrul taberei. Pionierii și școlarii din regiunea Hunedoara, care și-au petrecut o parte din vacanță in tabăra de la Vasile Roaită, au văzut in el profesorul de tip nou, care își îndeplinește cu cinste sarcina încredințată de partid, aceea de a face educație comunistă tinerei generații. UN GRUP DE INSTRUCTORI DE LA TABĂRA CENTRALĂ DIN VASILE ROAITĂ chelit mi țtati'Lanft. Pentru înfrumusețarea comunei In ultima sesiune a Sfatului popular comunal din Independența, raionul Negru Vodă, deputata Dima Maria a chemat la întrecere patriotică toate circumscripțiile electorale din comună. Au răspuns acestei chemări majoritatea deputaților. Aceștia au pornit din aceeași zi o muncă susținută pentru înfrumusețarea circumscripțiilor lor. Astfel, deputații Vicder M. Ion și Rusu Gheorghe, împreună cu alegătorii lor au pornit la executarea de șanțuri pe marginea șoselei, la dărîmarea gardurilor vechi și construirea de garduri tip. Pînă acum, s-au executat 500 m de șanț și se continuă cu Însuflețire construirea gardurilor tip. Nicu Mirea, Boancă Ilarion, Gheorghe Ichim, Virgil Glscă, Nicolae Petrescu și alții sînt numai cîțiva dintre cei care și-au adus contribuția la săpatul șanțurilor și construirea celor 800 m de garduri. OLTEANU M. coresp. Oameni harnici și realizări frumoase Colectiviștii din comuna Ghica, raionul Adamclisi, s-au angajat ca prin contribuția voluntară bănească și cite 6 zile-muncă voluntară să construiască un cămin cultural. Pînă în prezent, s-au transportat 150 mc de piatră și 50 mc de nisip și s-au fabricat 30.000 de cărămizi, astfel că s-a putut începe construcția. N. STAMATE, coresp. Pentru filateliștii din regiune se aduce la cunoștință tuturor filateliștilor din regiunea noastră că pot primi orice fel de relații privind probleme de filatelie, adresîndu-se zilnic la sediul C.L.D.C. din Constanța, str. Jupiter nr. 3, între orele 7 și 15 sau la telefon 32.88. oMO0eo ® ia»e«tiOO9i› •iil Idl IIH' — • — 'inllllti': DOBROGEA NOUĂ nr. 3722 De pe o însemnată suprafață agricole de cea mai bună calitate, tria, au realizat o producție medie Tractoristul-combiner Toma Vasile recoltat in acest lan, a realizat 18.000-19.000 kg de cereale pe zi. In foto: Combind lui Toma V de teren, pe care s-au făcut lucrări colectiviștii din Enisala, raionul Isde peste 2.000 kg de griu la hectar, de la S.M.T. Babadag, lucrind la mai multe zile la rînd in medie cite asile la descărcarea sacilor -----------------JE:~ . -i---------------- DM tollo ID iiU Ilii In comuna Casimcea, raionul Hîrșova, au poposit pentru două luni doi plastici trimiși de artiști Uniunea Artiștilor Plastici din R.P.R., pentru a ilustra, în creațiile lor, viața nouă a satelor noastre. Imediat după sosire, tov. Tipoia Alexandru și Iacobovici Nicolae au deschis în sala căminului cultural o expoziție de grafică contemporană nească, unde au romaexpus peste 40 de linogravuri. Expoziția fost vizitată de numeroși colectiviști, care au apreciat frumoasele lucrări expuse. Din cele relatate de tov. Tipoia Alexandru, am aflat că expoziții asemănătoare se vor deschide și în satele din apropiere, iar după 2 luni, Casimcea, se va deslachide un muzeu sătesc. NAUM LEFTIFRIE, coresp. * 11 Băiatul nostru“ (Urmare din pag. 1) adus printre cimentiști, ca să învețe o meserie. Era prin ’"48. De atunci, Ghergheniță n-a mai părăsit-o. Ea i-a devenit adevărata familie. Cei mai vârsnici și-l amintesc bine pe copilandrul care a intrat acum 12 ani pe poarta fabricii. Sub ochii lor a crescut, sub îndrumarea lor, a învățat meserie. Comuniștii de aici, că e băiat de ispravă, l-au primit în rîndurile lor cu vreo 2 ani in urmă. Nu-i de mirare deci că oamenii au ajuns sa-i spună „băiatul nostru". Doar, intr-un fel, el e un fiu al fabricii. ... Iar acum, ori de cite ori se face vreo evidențiere, în primele rânduri, ai să afli și numele lăcătușului comunist Ghergheniță Gheorghe, de la depoul de locomotive al fabricii. Acolo, în echipa pe care priceputul maistru Dumitru Sima o conduce și care are în "•"l grijă repararea și întreținerea locomotivelor, Ghergheniță e cel mai bun. — El i-a calificat și pe Florea Lumină și pe Ganea, spune maistrul. Când face el o revizie, poți fi sigur că mecanismul acela n-o să se mai defecteze curind. L-am intilnit pe Ghergheniță cățărat sus, lingă coșul unei locomotive. Meșterea ceva la o conductă. — La noi, nu-i ca la C.F.R. Intr-un fel, s-ar părea că facem o treabă mai ușoară. Dar, dacă acolo o locomotivă defectă o înlocuiești cu alta pînă cînd o repari, la noi, orice defecțiune înseamnă un transport de calcar mai puțin de carieră. In Directivele CongresiT la al Ill-lea al P.M.R. scrie că prooducția de ciment trebuie să atingă în 1965 circa 6 milioane și jumătate | tone, și noi, cei care lucrăm la transporturi, avem datoria să contribuim in aceeași măsură ca și înucătorii, morarii sau ceilalți care lucrează in sectorul de producție, pentru ca pe poarta fabricii noastre să iasă cu mai multe vagoane de ciment. Cuvîntul partidului trebuie împlinit! ... Ca tuturor oamenilor muncii din țară, și lui Ghergheniță, partidul i-a scris biografia. I-a scris-o cu litere luminoase. Pentru viața noastră mai bună, noi toți ascultăm cuvîntul partidului, ii împlinim îndemnul. Fiecare punem o cărămidă la magnificul edificiu al socialismului. Și in această mare armată de constructori, lăcătușului comunist Ghergheniță Gheorghe ii place să fie in primele rlnduri. M. MIHAIL i». •miliții!' SoiSSMBnOCBOSS' Dezvoltarea cu precădere a industriei grele - obiectiv central al politicii partidului nostru în construirea socialismului Călăuzindu-se neabătut după învățătura marxist-leninistă, P.M.R. a condus și mobilizat masele oamenilor muncii în opera de construire a socialismului în patria noastră. Succesele obținute pe linia construirii socialismului dovedesc că politica P.M.R. este justă, și de aceea este însușită de către masele de oameni ai muncii, pentru că toate eforturile sunt subordonate omului și nevoilor sale, adică ridicării neîncetate a nivelului de trai, material și cultural. Așa cum arăta tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej în plenara C.C. al P.M.R. din 17-18 mai 1960 „Succesele obținute confirmă justețea liniei generale a partidului nostru, bazată pe aplicarea neabătută a învățăturii marxist-leniniste, care arată că singura cale de făurire a orînduirii socialiste este industrializarea socialistă, dezvoltarea cu precădere a industriei grele și îndeosebi a industriei constructoare mașini, transformarea socialistă de a agriculturii, revoluția culturală“. In interesul dezvoltării continue a economiei naționale, care să asigure creșterea bunăstării materiale și culturale a oamenilor muncii, este necesară mai întîi dezvoltarea industriei grele, care se realizează prin politica de industrializare socialistă. Dezvoltarea cu precădere a industriei producătoare de mijloace de producție constituie, după cum spune tovarășul Gheorghe Gheorchiu-De.), „singura cale pentru îi;. ’rirea bazei tehnice a dezvoltării celorlalte ramuri ale eco-CIULBEA GHEORGHE, asistent la catedra de economie politică a Școlii superioare de partid „Ștefan Gheorghiu“ București nemiel și ridicării bunăstării poporului“. Industrializarea socialistă promovată cu hotărîre de către P.M.R. a trebuit să lichideze înapoierea economică moștenită de la regimul burghezo-moșieresc și are sarcina să asigure victoria relațiilor de producție socialiste, transformind țara noastră într-o țară cu o industrie puternică, cu un nivel de trai tot mai ridicat. In Romînia veche, industria dădea venitului național o contribuție de numai 19,9 la sută, în timp ce agricultura dădea aproape 55 la sută din venitul național. In cadrul industriei, partea covîrșitoare o avea industria ușoară. Greutatea specifică a ramurilor industriei producătoare de mijloace de producție, grupa A, reprezenta în 1938 45,5 la sută din valoarea producției industriale, în timp ce ponderea ramurilor industriale, producătoare de obiecte de consum, grupa B, reprezenta 54,5 la sută. Ramurile industriei grele (construcția de mașini, metalurgia prelucrătoare, industria siderurgică, carboniferă, petroliferă, chimcă, electrică și industria construcțiilor), care aveau o importanță majoră pentru dezvoltarea întregii economii naționale erau foarte slab dezvoltate. Astfel, in 1938, industria extractivă a minereurilor fieroase era de numai 0,1 la sută din valoarea producției industriale, industria cocso-chimică de 0,3 la sută, industria metalurgică de 5,4 la sută din producția industrială, iar industria constructoare de mașini era aproape inexistentă. In același timp, industria era foarte anarhic repartizată pe teritoriul țării. De exemplu, ponderea producției industriale a Constanța în 1938 era de regiunii numai 1,8 la sută, deși din punct de vedere teritorial, această regiune (în hotarele ei actuale) acoperea 7 la sută din suprafața țării. în anul 1935, această regiune număra doar 43 de unități industriale, cu numai 1.900 de salariați și aproximativ 7.000 c.p. forță motrice instalată. Comparativ cu regiunea Galați, care era, de asemenea, înapoiată, regiunea Constanța avea de 5 ori mai puțini lucrători în industrie, de aproape 4 la ori mai puțină forță motrice și dădea o producție industrială de 6 ori mai mică. Dintre ramuri, erau mai importante : industria metalurgică, prin șantierele navale de la Constanța, care aveau 1.100 de salariați, industria materialelor de construcții, cu 230 de salariați și industria alimentară, cu 200 de salariați, întreprinderile cele mai reprezentative chiar, lucrau mai mar cu muncitori necalificați După 23 August 1944, țara noastră intră în adinci prefaceri revoluționare. încă de la Conferința națională a P.C.R. din 1945, partidul a promovat politica de industrializare a țării ca fiind verigă centrală de care depinde rezolvarea tuturor problemelor economice. Necesitatea obiectivă a industrializării socialiste, a dezvoltării primordiale a industriei grele este dictată de însăși asigurarea reproducției socialiste lărgite, deoarece pentru creșterea producției tuturor ramurilor naționale, este necesară dezvoltarea cu precădere a producției mijloacelor de producție, față de producția mijloacelor de consum. Industria grea este aceea care produce mijloacele de producție pentru toate ramurile economiei naționale, este veriga hotărîtoare în procesul construirii socialismului, în dezvoltarea economiei naționale, în utilarea tehnică, creșterea productivității muncii, în reducerea prețului de cost și în creșterea nivelului de trai. Industrializarea socialistă este chemată să asigure prin dezvoltarea cu precădere a industriei grele înzestrarea economiei naționale cu tehnica cea mai avansată pentru dezvoltarea relațiilor socialiste de producție în toate sectoarele economiei naționale, pentru transformarea socialistă a agriculturii, prin înzestrarea ei cu tractoare și mașini agricole. Industrializarea socialistă are un efect social-politic foarte important: creșterea numerică a clasei muncitoare, care întărește rolul conducător al clasei muncitoare în stat. Prin crearea de noi centre industriale în toate regiunile țării, se asigură apropierea, între industrie și agricultură, între sat și oraș, se intensifică schimbul de mărfuri dintre acestea și se întărește alianța clasei muncitoare cu țărănimea muncitoare, baza politică a regimului democrat-popular. Ca urmare dezvoltării industriei grele, se asigură, de asemenea, independența economică a țării față de lumea capitalistă și întărirea capacității de apărare. Utilind toate ramurile economiei naționale, industrializarea socialistă asigură în același timp creșterea producției bunurilor de consum și ridicarea continuă a nivelului de trai material și cultural al oamenilor muncii. Avînd în vedere tocmai aceste efecte economice și social-politice ale industrializării, P.M.R. a susținut cu fermitate politica industrializării socialiste și a dat o atenție centrală dezvoltării cu precădere a industriei grele. In această politică, partidul a folosit experiența și ajutorul internaționalist al U.R.S.S. și al țărilor socialiste frățești în cadrul diviziunii internaționale socialiste a muncii, a ținut seama de condițiile interne, de gradul de dezvoltare a industriei, de resursele de care dispune țara și de necesitățile economiei naționale. Linia generală a P.M.R. de construire a bazei tehnico-materiale a socialismului, de industrializare socialistă s-a oglindit în toată politica economică pe care a promovat-o incă din 1945 la Conferința națională a P.C.R. Aceasta s-a oglindit în cele două planuri anuale de stat, din 1949 și 1950, în planul de 10 ani de electrificare (1951—1960) în primul și al doilea plan cincinal. Investițiile alocate dezvoltării industriei, și cu precădere a industriei grele, scot pregnant în evidență că obiectivul central al politicii economice a P.M.R. în construirea socialismului este dezvoltarea cu precădere a industriei grele. Astfel, în 1957, investițiile alocate grupei A reprezentau 278,9 la sută în comparație cu anul 1950, iar investițiile alocate grupei B, producătoare de obiecte de consum, reprezentau 211,6 la sută. Pe această bază, în perioada 1948- 1955, s-au construit peste 100 de obiective industriale însemnate și s-au reutilat, reconstruit și dezvoltat încă 200 de întreprinderi. In primul plan cincinal, datorită bazei tehnico-materiale asigurate prin dezvoltarea industriei grele, producția industriei globale a crescut mai mult de 2 ori, din care producția industriei constructoare de mașini și metalurgiei prelucrătoare a crescut de 2,8 ori. Pe această bază a crescut și producția bunurilor larg consum. Producția textilă de crescut în primul plan cincinal de 1,2 ori, producția de conserve și produse de carne de 3,3 ori, cea de zahăr de 1,6 ori etc. Față de 193«, producția industrială a crescut aproape de 3 ori, din care grupa A de 3,6 ori, iar grupa B de 2,4 ori. In al doilea plan cincinal (1956-1960), P.M.R. a hotărît ca producția industrială să crească cu 60-65 la sută față de 1955, din care grupa A cu 70-75 la sută, iar grupa B cu 50-55 la sută. In 1960, volumul producției industriale va fi de 5 ori mai mare decit acela din anul 1938, din care volumul producției siderurgice va fi de 2 ori mai mare decît în 1955 și de 7 ori mai mare decît în 1938. Planul de electrificare elaborat de partid pentru perioada 1951- 1960 a fost îndeplinit aproape cu un an mai devreme. Depășind cu 10 la sută prevederile planului de electrificare, producția de energie electrică în 1960 este de 3,7 ori mai mare decît în 1950. In anii construcției socialiste, prin grija partidului și guvernului nostru, regiunea Constanța a cunoscut o deosebită amploare în ce privește dezvoltarea ei industrială. Industria metalurgică a șantierelor navale din Constanța a fost refăcută după război și și-a sporit capacitățile de producție. De asemenea, fabrica de șuruburi și produse metalice de la Cernavoda și-a sporit considerabil producția. In acești ani, au fost create in regiunea Constanța noi și puternice unități industriale. Astfel, in 1P53, a fost pusă în funcțiune termocentrala Ovidiu .II, una din primele unități realizate în cadrul planului de electrificări, a țării Aceasta aduce o contribuție foarte importantă la asigurarea bazei energetice necesare dezvoltării întregii economii a regiunii. Tot acum au fost construite la Medgidia o mare fabrică de ciment și o mare întreprindere metalurgică de utilaj. In trecut, regiunea Constanța n-avea nici o unitate de industrie chimică, cu toată bogăția ei de stuf, pirite cuprifere și alte resurse de materii prime. Astăzi, industria chimică este aici in plină dezvoltare. Astfel, anul trecut, a intrat în funcțiune cu toată capacitatea prevăzută în Directivele Congresului al II-lea al partidului, marele combinat chimic de la Nă k