Dobrogea Nouă, octombrie 1969 (Anul 22, nr. 6573-6599)
1969-10-09 / nr. 6580
t * A 1 V r A PROLETARI PIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VA ! ! Anul XXII, nr. 6580 Joi, 9 octombrie 1969 4 pagini, 30 ban* NICI O ORA PIERDUTA LA CULES SI SEM AN AT! TIMPLU OPTIM , PE SFÎRSITE. MINTAIUL. INSA. De ieri, avind in vedere epoca optimă de insămințare a griului pentru județul nostru, am pășit în cea de-a doua parte a acesteia. De acum, cu fiecare zi care ne apropiem ie 15 octombrie, trebuie să intensificăm ritmul insămințarii griului pentru a ne încadra in epoca optimă. Care sunt realizările privind însămînțatul griului? Pină aseară, unitățile agricole din județul Constanța au reușit să execute această lucrare pe 85.398 hectare, ceea ce reprezintă 58 la sută din plan. Cinci analizezi insă mai amănunțit situația pe fiecare cooperativă agricolă, iți dai mai bine seama că lucrurile nu sint satisfăcătoare peste tot. La Topalu, Miorița, Hîrșova și Curcani, de pildă, semănatul griului a fost ieri încheiat. De asemenea, la Căscioarele, Fîntina Mare, Măgura, Viișoara, Crișan insămințatul Saraiu și griului se apropie de sfîrșit. Specialiștii din aceste unități, consiliile de conducere, mecanizatorii, îndrumați de organizațiile de partid, au muncit cu toată răspunderea pentru a se încadra în epoca optimă cu insămințatul griului. Demn de subliniat este faptul că in numeroase unități nu s-a făcut nici un rabat privind calitatea însămînțatului. In tot mai multe locuri, concluziile desprinse de la sesiunea de referate și comunicări privind cultura griului au fost aplicate în mod diferențiat, în funcție de condițiile concrete ale fiecărei unități. Inginerul Nicolae Rahău, directorul I.A.S. Dorobanțu, ne informa zilele trecute că în unitatea sa, pe unele sole, unde datorită pregătirii repetate a patului germinativ solul a fost transformat într-o adevărată pulbere, n-a mai aplicat tăvălugitul după semănat. Aceasta, deoarece, in urma constatărilor mai multor specialiști din ferme, prin tăvălugire, în asemenea situații, pămintul se prsează formind o crustă care împiedică răsărirea și vegetarea tinerelor plante de grîu. De asemenea, la Straja, inginerul Nicolae Simea ne-a vorbit despre mărirea normei de sămință la hectar, avind în vedere procentul de germinație Șt. MIHAI Tiirnitimann în narv. a. TÎT-aT ilium și amintii Mintim privind generalizarea experimentării noului sistem de salarizare și majorarea salariilor in agricultură Consiliul de Miniștri a emis recent două hotăriri prin care aprobă cu începere de la 1 noiembrie a.c. generalizarea experimentării noului sistem de salarizare și majorarea salariilor lucrătorilor din întreprinderile agricole de stat, de mecanizare a agriculturii și din alte unități agricole de stat, precum și a specialiștilor din cooperativele agricole de producție. Corespunzător acestor hotăriri, salariile lucrătorilor din unitățile agricole de stat urmează să fie majorate în medie cu 9 la sută ; împreună cu majorarea salariilor mici efectuată în anul 1967, se asigură pe ansamblu o creștere medie de 12,6 la sută. Pentru specialiștii care își desfășoară activitatea în cooperativele agricole de producție s-a acordat o creștere medie a salariilor de 20,6 la sută, care asigură o corelare mai bună a salariilor lor cu ale celor care lucrează în întreprinderile agricole de stat. De majorarea salariilor vor beneficia peste 425.000 de salariați din agricultură ale căror venituri anuale vor fi cu aproximativ 725 milioane lei mai mari față de cele realizate înainte de 1 august 1967. Noul sistem de salarizare ține seama de specificul condițiilor de lucru din agricultură, prevăzînd forme elastice de salarizare care să cointereseze mai puternic lucrătorii din acest important sector al economiei naționale in obținerea unor producții sporite de cereale, legume, plante tehnice, lapte, carne, ouă și alte produse, atit în sectorul agriculturii de stat cit și în cel cooperatist. Astfel se asigură o legătură mai strinsă a salariilor lucrătorilor din unitățile agricole de stat și ale specialiștilor din cooperativele agricole de producție cu rezultatele muncii lor și ale unității în care iși desfășoară activitatea. Noul sistem de salarizare prevede acordarea salariului corespunzător realizării sarcinilor de producție stabilite. Ținînd seama de specifice din agricultură, condițiile unde rezultatele complete ale activității productive pot fi cunoscute abia la sfîrșitul anului agricol, salariul tarifar al acestor lucrători cuprinde două părți — partea cea mai mare de 80—90 la sută se acordă lunar, iar partea a doua la sfîrșitul anului, in raport cu realizarea planului de producție. Pentru a cointeresa pe lucrătorii din fiecare fermă in obținerea unor rezultate cit mai bune, veniturile acestora vor fi nemijlocit legate de rezultatele fermei unde iși desfășoară activitatea, independent de rezultatele obținute pe ansamblul întreprinderii agricole. Veniturile lucrătorilor din întreprinderile de mecanizare a agriculturii — I.M.A. — vor fi condiționate atit de îndeplinirea planului de lucrări exprimat valoric, cit și de realizarea producțiilor planificate la principalele culturi în cooperativele agricole de producție deservite. In acest fel, ei vor fi cointeresați să execute lucrări de calitate cit mai bună și la timpul optim în cooperativele agricole de producție. In afara salariilor tarifare, lucrătorii din unitățile agricole de stat vor beneficia de premii in cursul anului pentru rezultate Continuare în pag. a III-a) îndeplinirea ritmica a planului nu este un obiectiv de conjunctură, ci un imperativ economic permanent BERBIA ESTE IA 1UIHATATE Discutăm la cooperativa agricolă de producție din comuna 23 August cu inginerul agronom Mircea ȚĂPLADEA. Aici, din cele numai 250 ha de grîu, conform planului, s-au însămînțat doar 100 ha. Există teren pregătit ? Da ! Mecanizatorii de la I.M.A. sînt de vină ? Nu ! Este asigurată întreaga cantitate de sămînță? Da! Atunci de ce s-a mers așa de încet, de ce s-au tărăgănat lucrările ? Inginerul Țăpîrdea dă din umeri. Și comentează: „Au fost bolovani. Terenul nu s-a pregătit imediat după executarea arăturii, iar acum facem mari eforturi pentru a-1 pregăti în mod corespunzător“. Va să zică nu-i nimeni vinovat, decii înșiși cei puși să răspundă de aplicarea agrotehnicii, cei aleși în conducerea treburilor gospodăriei. Spunem aceasta pentru că este imposibil să crezi că inginerul Țăpîrdea, care muncește de ani de zile în această cooperativă agricolă de producție, avind deci o experiență pe care nimeni nu i-o poate contesta, nu știa că terenul destinat insămînțării griului trebuie pregătit imediat, in aceeași zi, după executarea arăturii. Este greu să crezi că acest lucru nu-1 cunoaște tot atit de bine Ștefan Trașcă, președintele cooperativei. Și totuși... La Moșneni am fost tot ieși. Din parcul de tractoare al secției I.M.A. 23 August (șef de secție Vasile Novac) un tractorist ieșea cu tractorul de care agățase un plug. — Unde merge ? — am întrebat. — La alături — ne-a explicat Gheorghe PrtIVULESCU, mecanicul de secție. Am întrebat pentru ce?, ce teren ară?, convinși că e vorba de o solă eliberată care ar urma să fie insămînțată cu grîu. Da de unde ? — N-are altă treabă, n-a fost solicitat de cooperativa agricolă pentru alte lucrări actuale — ne-a spus mecanicul de secție. Este posibil ? Am discutat apoi cu Dumitru TOHANEANU, președintele cooperativei agricole. „Intr-adevăr — ne-a spus acesta — tot terenul de grîu îl avem arat, dar tractorul ne-ar putea ajuta la transporturi sau la tocatul furajelor verzi“. A venit apoi Vasile Novac, șeful secției I.M.A., care a lămurit lucrurile, in sensul că tractoristul în discuție fusese trimis de inginera cooperativei să execute alături... pentru griu. — Bine, bine, dar am stabilit că în sala aceea nu mai însămînțăm grîu — a condus președintele Tohăneanu. Ce concluzie se poate trage ? Mai iuții cîteva lămuriri. Cooperativa agricolă din Moșneni are de însămînțat cu grîu 400 ha. Pină ieri însămînțase numai 130 ha, adică foarte puțin — numai 40 la sută. Și asta nu din vina I.M.A. 23 August care a organizat aici, in scopul realizării unei productivități înalte pe fiecare tractor și economisirii acestora, două cupluri a câte 2 semănători la care sunt folosite doar două tractoare. Vina este a consiliului de conducere al cooperativei, a inginerei. Este oare posibil ca aproape de sfîrșitul timpului optim al însămințărilor să nu se cunoască amplasamentul fiecărei sole de grîu ? Cum se face, tovarășe Tohăneanu, că din vina dv. un tractor este pus pur și simplu in situația de a pierde o zi, o întreagă zi, din timpul prețios (și foarte scurt) care a mai rămas pină la data care marchează sfîrșitul perioadei optime a acestor lucrări ? Este drept, tovarășul Tohăneanu „justifica“ reminerea in urmă a însămințărilor pe motiv că a așteptat un... exemplu de la fermele de stat vecine, conduse de inginerii Gheorghe Gherghișan de la I.A.S. Agigea, Grațiani Faur de la I.A.S. Mangalia. „I-am văzut pe ei, că nu încep lucrările, am stat și noi" — spunea președintele. Cu alte cuvinte, acalmie la I.A.S., acalmie la C.A.P. Și această stare de lucruri continuă, deși zilele trec, una este una, iar timpul optim este pe sfirșite. Ce se va recolta la vara viitoare ? Nicolae CONSTANTIN REZULTATELE BUNE NU VIN DE LA SINE Avantajele de necontestat pe care le oferă planul de producție și financiar nu se pot realiza însă de la sine, după cum nici eficiența economică scontată nu se obține numai pentru simplul fapt că este inscrisă drept obiectiv principal. Pot fi întocmite cele mai bune și raționale planuri economice, dar dacă nu se creează cadrul organizatoric și material necesar pentru îndeplinirea lor ritmică, ele rămîn simple coli de hirtie. Am subliniat importanța ritmicității unei activități planificate, nu pentru faptul că ea nu se cunoaște, ci pentru simplul motiv că, în acest an, deși obiectivele planificate in economia județului nostru sunt mai mari decit cele din 1968, nu in toate sectoarele de activitate îndeplinirea lor are loc în cele mai bune condiții. După cum se știe, producția globală industrială a județului este în anul 1969 cu 9,4 la sută mai mare decât cea din 1968. Rod al unei activități superioare, un ansamblu, desfășurată de către colectivele de muncitori, ingineri și tehnicieni din industria județului nostru, al măsurilor aplicate pe linia organizării științifice a producției și a muncii, in primele opt luni ale acestui an s-au obținut rezultate mai bune față de perioada corespunzătoare a anului trecut; producția industrială a fost îndeplinită in proporție de 101,7 la sută, producția marfă vindută și încasată a crescut cu 2,1 la sută, iar productivitatea muncii cu 1,6 la sută. Dar, fără a minimaliza rezultatele bune obținute, este de subliniat faptul că ele nu reflectă marile resurse și posibilități de care dispun întreprinderile și organizațiile economice din cadrul județului. Și dacă lucrurile stau așa, aceasta se datorește, îndeosebi, unor deficiențe care au influențat negativ, în ansamblu, îndeplinirea ritmică a planului. RITMICITATEA - O CONDIȚIE OBLIGATORIE De la bun început se poate spune, fără a fiza hazardul, că rezultatele bune obținute pe ansamblu puteau fi cu mult superioare dacă, pe de o parte, toate întreprinderile își îndeplineau obiectivele planificate, iar pe de altă parte, dacă în unitățile unde principalii indicatori de plan au fost realizați și depășiți, nivelul activității economice ar fi reflectat mai bine însemnatele posibilități tehnice și organizatorice existente. In practică însă, lucrurile nu au urmat această cale, pe deplin realizabilă. De pildă, producția livrată la export s-a îndeplinit numai în proporție de 93,4 la sută, iar în domeniul investițiilor ritmul și situația executării lucrărilor nu se situează la nivelul stabilit. Efortul încununat de succes din majoritatea întreprinderilor a fost diminuat de rezultatele slabe înregistrate in unele unități, cum sunt Industria cărnii, Industria laptelui, IPROFIL și I.L.F., care nu și-au îndeplinit planul atit la producția globală, cit și la producția marfă vindută și încasată. Dacă in industria locală realizarea planului de producție nu se situează la nivelul posibilităților, aceasta iși are principala explicație în minusurile existente în nominalizarea produselor și în acoperirea cu comenzi a planului de producție pe 1969. Aici s-au manifestat tergiversări, lipsă de preocupare pentru găsirea unor noi beneficiari, precum și o insuficientă operativitate în încheierea comenzilor de către conducerea direcției de industrie locală. UN GRAD RIDICAT DE UTILIZARE A TEHNICII Asigurarea utilizării maxime a capacităților de producție nu se poate înfăptui de la sine. Tehnica — oricât de perfecționată ar fi — prin ea însăși, prin randamentul ei intrinsec, nu se poate afirma economic, dacă nu se creează o suită de condiții absolut obligatorii și anume: forța de muncă necesară și calificată; procese tehnologice închegate; o temeinică organizare a producției și a muncii; un sistem rațional de aprovizionare tehnico-materială și de întreținere a mijloacelor tehnice. Aceste adevăruri sunt, in unele întreprinderi, neglijate, în general fără temei, dintr-un motiv sau altul. Iar rezultatul este de înțeles: un grad ridicat, nu de utilizare, ci de nefolosire a capacităților de producție. Și, din păcate, în județul nostru, acest aspect este cit se poate de pronunțat. In majoritatea întreprinderilor există capacități de producție Ion CHIRIAC (Continuare în pag. a III-a) SITUAȚIA INSAMÎNTARII GAIULUI ÎN C.A.P. PINA ÎN SEARA ZILEI DE 8 OCTOMBRIE. (Procente față de planificat) Sezonul rece bate la ușa! Cum funcționează depozitele de combustibil din Constanța ? RAID ANCHETA Această întrebare ne-a determinat să întreprindem un raidanchetă prin citeva depozite de lemne pendinte de întreprinderea „Combustibilul“. Primul popas la DEPOZITUL nr. 2 HALTA TRATAM. Ton responsabil plecat după... marfă. Un pod bascul merge, unul stă. Trei motoare funcționează, două stau și ruginesc... La ora 11, cînd am ajuns la acest depozit, personalul de serviciu era în „relație“. Motivul: nu sunt cărbuni. Il căutăm pe șeful depozitului, Vasile Toader, dar căutările sunt zadarnice. Tot ceea ce am intîlnit aici numai mină de bun gospodar nu dovedește. Depozitul respectiv deservește zilnic 50—60 de persoane, aflăm de la cantaragiul Marin Tănase, asta însemnînd în medie 50—60 tone de marfă, care iau drumul clientului. Această cantitate este întărită pe podul bascul existent in prezent în funcțiune. Dar depozitul are un al doilea pod bascul, despre care tovarășul Tănase își amintește că nu mai funcționează de prin anul 1966. Petru a putea fi folosit, respectivului pod bascul nu i-ar trebui decit o platformă din traverse și o dată intrat in funcțiune capacitatea de livrare a depozitului ar putea fi mărită substanțial. Parcă pentru ca acest pod să nu-și deplingă solitar neutilizarea, „gospodarii“ depozitului au adus in imediata lui vecinătate două motoare de tăiat lemne, cu explozie, care de la 15 septembrie stau nefolosite. Aceste motoare au fost transferate aici de la un alt depozit, cunoscut sub numele de „depozitul de la groapă“, depozit care acum, în toiul sezonului de aprovizionare cu combustibil, a fost închis, pe motiv că, așa cum ne spunea șeful serviciului comercial al întreprinderii, tovarășul Vasile Mihăilescu, la Eforie Sud a trebuit să fie deschis un depozit permanent și personalul de aici (depozitul de la gropi — n.n.) a fost transferat la noul depozit (dar despre utilitatea acestei măsuri sau dacă pentru a rezolva un lucru trebuie dărîmat altul, este soluția cea mai bună, nu ne vom ocupa în aceste rînduri). Și toate acestea in timp ce cele trei motoare existente fac față cu greu ritmului de tăiere impus de solicitările cumpărătorilor. Cumpărătorii intîlniți aici stăteau și așteptau lemnele și cărbunii, încă din zorii zilei, așa cum au stat și atunci cînd s-au înscris prima dată, așa cum au stat și cînd au fost planificați și nu au fost serviți și așa cum probabil vor mai sta pină cînd vor putea să cumpere lemnele solicitate. Ion Babencu, dulgher la Șantierul 12 construcții Mangalia Nord, își așteptau le două săptămâni rindul la lemne, dar de clte ori a fost planificat lipseau cărbunii și nu putea ridica marfa. Exasperat, el ducea tratative cu cantaragiul spre a renunța la cărbuni cu toate că-i achitase integral. Gheorghe Buceanu, muncitor la „Energia“, a solicitat procurarea lemnelor la începutul lunii septembrie, fiind planificat pentru 24 septembrie. Dar nici la acea dată solicitarea nu i-a fost onorată. Și astfel, planificările nu se respectă, oamenii pierzînd ore prețioase la depozit. Cercetînd lista Programărilor am aflat că in ritmul de 60—70 clienți pe zi, depozitul are planificat un număr de 2.600 persoane, pină la data de 5 noiembrie. Ne întrebăm dacă situația constatată, cînd nu existau cărbuni și deci clienții nu au fost serviți, și care nu este singura, se repetă de numai 5—6 ori pe lună, cînd vor ajunge să-și ia semnele de foc cei planificați pentru data de 5 noiembrie ? Adresînd această întrebare personalului de la depozitul 2 am plecat spre... DEPOZITUL nr. 1. Spiritul gospodăresc „naște“ operativitatea. Căruțele. — un „cui al lui Pepelea“? Record în materie: „Nici o reclamație“. Pe șeful depozitului nr. 1. Panait Stoian, l-am găsit, printre stivele de lemne, dirijînd personalul în subordine. Patru motoare de tăiat lemne, dispuse pe toată lungimea depozitului, asigurau încărcarea căruțelor, iar cărbunii, care la depozitul doi lipseau, aici existau în cantități suficiente. La acea oră 56 de clienți programați pentru acea zi fuseseră deja serviți, depozitul făcînd acum livrări celor rămași din zilele precedente. Aici ritmul de livrare este cel planificat și, așa cum ne spunea șeful depozitului, cele 3.400 de persoane planificate până pe data de 26 noiembrie se pare că vor fi servite cu mult înainte. Am scris se pare, pentru că și aici există o problemă. Această problemă, adevărat „cui al lui Pepelea“, este cea a mijloacelor de transport. Căruțele fiind proprietate personală, sunt folosite la bunul plac al proprietarilor. Și astfel depozitul avea, cind l-am vizitat noi, numai 12 căruțe. O dată plecate din depozit, clienții așteaptă pină, se întorc, dacă se mai întorc, și astfel se pierd ore și ore un șir. Cu toate acestea, depozitul deține un „record“ in materie, in luna septembrie nu a existat nici o reclamație. Am fost curioși să aflăm cum s-a ajuns la această performanță. „Am căutat să servim clienții în ordinea programării, nu am făcut favoritisme, am proporționat cantitatea de esență tare și esență moale conform baremului, dirijînd mijloacele de transport după criterii de distanță“, ne-a declarat șeful depozitului. DEPOZITUL nr. 1. Cărbuni da, lemne — esență tare — ba. „Cuiul lui Pepelea“ — prezent și aici. Ce facem cînd încep ploile ? Aici am găsit situația de la depozitul nr. 7 inversata. Cărbuni erau (circa 50 tone), dar lipseau Nicolae MOROȘANU (Continuare în pag. a II-a)