Drapelul Roşu, ianuarie 1971 (Anul 27, nr. 8078-8101)
1971-01-26 / nr. 8096
Pregătirea furajelorelement necesar în creșterea producției animaliere Animați de dorința obținerii unor producții mari de carne și lapte, a transpunerii în lapte a programului național de dezvoltare a zootehniei, specialiștii din majoritatea unităților agricole de stat au acordat în ultimul timp o atenție deosebită pregătirii furajelor, ca o condiție hotăritoare in întreținerea și ridicarea nivelului de producție pe cap de animal în perioada stabulației. In acest scop, începînd cu luna octombrie a anului trecut, s-au popularizat, prin schimburi de experiență organizate la nivelul Inspectoratului I.A.S., rezultatele deosebite obținute în pregătirea furajelor la ferma zootehnică Moșnița din cadrul I.A.S. Timișoara si la ferma Sinandrei din cadrul Î.A.S. Carani. Schimburile de experiență au urmărit îndeosebi probleme legate de valorificarea in mod rațional a furajelor și folosirea tehnologiilor moderne în alimentația animalelor. La aceste ferme, grosierele, rădăcinoasele și concentratele, prin măcinare și amestec cu melasă, contribuie la îmbunătățirea calității nutritive — factor esențial în creșterea producției de lapte pe cap de animal și a sporului de greutate. La ferma de vaci Moșnița, de exemplu, producția de lapte planificată în anul 1970 la cele 500 capete a fost depășită cu peste 1000 ha, tocmai datorită furajării raționale și calității ridicate a nutrețului. Ținînd seama de aceste rezultate deosebite și de importanța valorificării raționale a furajelor grosiere, rădăcinoase și concentrate, specialiștii din cadrul Inspectoratului I.A.S. au inițiat generalizarea experienței de la fermele Moșnița și Sinandrei, asigurînd în mare măsură utilajele necesare pregătirii furajelor. Experiența acumulată a fost extinsă apoi la: complexul de vaci LAS. Recaș, fermele zootehnice de la I.A.S. Carani, Grabați, Buziaș și altele, unde s-a trecut la organizarea unor instalații moderne de pregătire a furajelor de mare capacitate, dotate cu utilaje de înaltă tehnicitate. Trebuie să menționăm aici că aceste instalații cuprind o grupă de utilaje pentru zdrobit și măcinat furaje concentrate și ciocălăi. Există o alta pentru măcinat furaje fibroase de mare capacitate, printre primele existente în tara noastră (5—« 1/oră). Există utilaje pentru depozitarea făinurilor provenite din măcinarea furajelor concentrate și fibroase, cu posibilități de dozare grosimetrică semiautomatizată. De asemenea, utilaje pentru amestec și metasare, pentru tocat furajele rădăcinoase și pentru transport și distribuire a furajelor la ieslea animalelor prin autodescărcare. Asemenea instalații sunt în curs de a fi puse in funcțiune și la alte ferme zootehnice, ca la cele de la I.A.S. Varias, Deta, Banloc, Giarmata și Periam. Sprijinite îndeaproape de specialiștii din cadrul Inspectoratului T.A.S., începînd cu luna ianuarie 1971, aceste unități vor putea sa valorifice rațional baza furajeri existentă, avind o garanție sigură pentru îndeplinirea și depășirea indicatorilor de producție. Nu aceeași preocupare există însă la fermele zootehnice din cadrul întreprinderilor agricole de stat Becicherecul Mic, Gătaia, Liebling, unități care nu și-au asigurat instalațiile necesare pregătirii furajelor. Conducătorilor acestor unități trebuie să le amintim că finul distribuit la animale, netocat sau nemăcinat, face ca peste 40 la sută din cantitate să fie risipită, deci să nu se poată valorifica in totalitate. La fel, furajele concentrate și rădăcinoase distribuite unilateral prezintă pierderi însemnate, datorită manipulării manuale. Astfel de atitudini cu privire la folosirea bazei furajere duc în mod nejustificat la creșterea consumului de unități nutritive pe litru de lapte și kilogram spor în greutate, precum și la mărirea cheltuielilor de producție. Degeaba producem cantități suficiente și în sortimente variate de furaje, dacă nu le și preparăm cum trebuie și dacă nu le folosim rațional. Nu trebuie de loc uitat faptul că hrănirea rațională a animalelor nu se limitează numai la administrarea anumitor cantități de furaje socotite necesare după rații, ci că ea cuprinde și alte aspecte privind alegerea plantelor furajere, combinarea și prepararea lor etc., astfel încît, folosind o cantitate minimă de nutrețuri, animalele să primească toate substanțele nutritive necesare, atît pentru întreținere cît și pentru menținerea sau mărirea producției lor. Ca urmare, se creează posibilitatea ca animalele să consume cu poftă furajele administrate, să nu lase resturi, să le digere ușor și în cel mai înalt grad posibil și să le asimilize cu maximum de eficienți. Pentru aceasta, înainte de a fi administrate în hrana animalelor, furajele trebuie să fie sortate, apreciate și apoi pregătite, adică supuse unor procese tehnologice de preparare, realizate fie cu mijloace fizice (mașini speciale de tocare, măcinare), fie cu mijloace biochimice. Scopul pregătirii furajelor este multiplu. Prin aceasta se urmărește stimularea și menținerea permanentă a poftei de mîncare a animalelor, îmbunătățirea calităților gustative a furajelor, mărirea comestibilității și digestbilitâții nutrețurilor, ușurarea muncii de masticație și digestie a nutrețurilor îngerate de animale. In concluzie, putem spune că procesele tehnologice mai importante în prepararea diferitelor furaje și măsurile necesare privind folosirea rațională a acestora trebuie să fie o preocupare de bază a fiecărui șef de fermă zootehnică, pentru a valorifica cu maximum de eficiență baza furajeră existentă, in scopul creșterii producțiilor animaliere și reducerii cheltuielilor de producție. DUMITRU NEDEA inspector principal la Inspectoratul județean al I.A..S vremea PENTRU ZIUA DE 2$ IANUARIE, remea va fi în general fruită, cu cerul variabil ziua și n noaptea. Izolat se vor nara precipitații sub formă ploaie, mai ales în zonele de 1 și munte. Vîntul va sufla pînâ la moderat din sud și vest. Temperaturile mici vor fi cuprinse între mie 1 și 5 grade, iar maximele plus 9 și 14 grade. INTRU ZILELE DE 27 Și 28 IANUARIE: temea continuă să rămînă joasă și relativ călduroasă cerul variabil. Temperatura sonară. PENTRU REGIUNEA DE MUNTE Teme în general frumoasă, cerul variabil. Izolat, se vor masa ploi slabe. Vest slab sud-vest și vest. Temperatastaționară. r~ La Timișoara ca fi in numeroase centre culturale din țară se desfășoară în aceste zile, o amplă manifestare artistică dedicată sărbătoririi semicentenarului partidului, de la Festival bienal de teatru de amatori „I. L. Caragiale“. Primele zile de festival, consumate pe scena clubului C.F.R., ne-au prilejuit reintilnirea cu citeva colective bune, care de-a lungul unui număr însemnat de ani au adoptat cu migală și stăruință teatrul de idei, de profunde dezbateri etice, multe dintre ele strîns legate de problematica vieții contemporane. Afișele de repertoriu cuprind nume alese, pornind de la Alecsandri, Caragiale, pină la I. Hristea, Al. Voitin, A. Baranga. Alegindu-și regizorii și scenografii din rîndul profesioniștilor, unii artiști amatori au reușit să se prezinte in actuala întrecere cu spectacole închegate, bine concepute artistic, prilejuind o reală satisfacție celor ce i-au urmărit. Au fost însă și colective care n-au mulțumit intrutotul pretențiile juriului. In prima zi i-am reintîlnit pe artiștii amatori din Sagii Darova, primii cu „O noapte furtunoasă“ de I.L. Caragiale, iar cei din urmă cu o piesă de actualitate de Ludwig Schwarz. Spectacolele lor au nevoie de unele retușuri, mai cu seamă in ceea ce privește interpretarea artistică. Ne-a surprins formația din Sag pe care n-am mai găsit-o la nivelul superior din primăvara anului trecut. Cauza ? Absența ei de pe scenă, o bună bucată de timp. Așteptată cu interes, formația Casei de cultură din Buziaș a lăsat o impresie bună. Piesa aleasă, „Zorile la 4,54“ de Ionel Hristea, relatează o pagină glorioasă din lupta partidului nostru în ajunul insurecției armate din august 1944. Spectacolul realizat sub conducerea regizoarei Nicoleta Toia de la Teatrul „Matei Millo“ din Timișoara, este o fidelă transpunere scenică a piesei. Regizoral, spectacolul este bine pus la punct. Meritone este in special rezolvarea scenică a mișcării interpreților, a amplasării obiectelor in cameră, amănunte prin care regizoarea a reușit să creeze un cadru apropiat celui cerut de autor. Dar, dincolo de decor, de costumație, într-o asemenea lucrare, greutatea cade pe efectul replicii, pe puterea de convingere și trăire a interpreților. Aceste cerințe, pentru artiștii amatori din Buziaș, au constituit rios. Prin un examen dede nerv, jocul sobru al interpreților în rolurile lui Matei, Nora, Florian și Iulia, menține pe tot parcursul spectacolului o atmosferă încordată, de emotivitate. O creație remarcabilă realizează I. Iordănescu în rolul lui Matei, figură luminoasă și driză de comunist încercat, a cărui trăire interioară domină celelalte personaje ajunse in laboratorul profesorului Florian ce se transformă ad-hoc in adăpost. In spectacol ni se înfățișează insă și actori care nu reușesc să polarizeze interesul pentru că tonul lor este șters, și cel mai adesea retoric. Mai multe spectacole, mai multa atenție in înțelegerea rolurilor, chiar și unele schimbări de interpreți sunt evident necesare și nu ne îndoim că ele vor fi realizate in scurt timp de către regizorul formației. Am urmărit în cursul zilei de duminică și cîteva colective tinere, cum sînt cele de la 1 Iunie și „Solventul“ ■ din Timișoara. Primul a pregătit un recital de poezie „Otilia Cazimir“, iar al doilea piesa „Piatra din casă“ a lui Vasile Alecsandri. Prezența lor in concurs este, fără îndoială, un fapt meritoriu îmbucurător chiar. Creațiile lor trădează insă o muncă lipsită de acea concepție regizorală in măsură să redea specificul cadrului dramatic. Se cuvine să menționam că cea de a doua formație a beneficiat doar în ultima vreme de sprijinul unui actor de la Teatrul „Matei Millo“, lucru vizibil: decorul și costumația și-au găsit o rezolvare bună,și aceasta nu e puțin. Dar au rămas descoperite alte compartimente, muzica, acompaniamentul și într-o oarecare măsură orientarea în alegerea unor interpreți, elemente ce ț țin de o exigență specifică artei interpretative. Nesocotirea lor anihilează ținuta artistică generală a spectacolului. Cum arătam și mai sus, prezența lor în concurs este un fapt pozitiv. Se cuvine însă ca asemenea colective să fie înconjurate chiar de la înființare cu mai multă grijă de cei ce se ocupă de îndrumarea lor, colaborarea cu artiștii profesioniști este în acest sens lucrul cel mai indicat. Un argument il constituie in această direcție spectacolul realizat de artiștii ceferiști care, fără nici o exagerare, putem spune că este comparabil cu al profesioniștilor. Piesa Uni Alexandru Voitin, „Oameni care tac“, a constituit atît pentru regizorul Victor Odillo Cimbru cit și pentru interpreții ceferiste un prilej formației fericit de a-și pune in valoare calitățile lor artistice. Ceea ce se reține la sfirșitul spectacolului este faptul ca mulți dintre Gheorghe Grecu interpreți, in rolul inspectorului de poliție, Orest Akalovski (Zigu), Adrian Chirilă (Axinte) încearcă, și in bună parte reușesc să dubleze actori profesioniști. O mențiune aparte, mai ales pentru creația de duminică seara, o merită tehnicianul Aurel Dima in rolul șefului de poliție, așa cum sublinia la concluzii președintele juriului, artistul emerit Vasile Crețoiu, talentatul interpret s-a detașat in mod excepțional de restul interpreților. El a dovedit cu acest spectacol o largă gamă de resurse interpretative, un joc inteligibil, un actor degajat. Făcind bilanțul primelor zile de concurs se constata ca actuala ediție a festivalului de teatru de amatori se înscrie ca o manifestare artistica de calitate la care un detașament mare de tineri muncitori intelectuali s-a angajat distingerea unor idealuri artistice remarcabile. Calitatea revelatorie a manifestării o constituie greutatea repertoriului, un bun deja ciștigat ; realizarea lui depinde insa în mare parte de competenta cu care sunt ei îndrumați ; aici însă mai sunt încă multe lucruri de făcut. Noi am sugera o discuție lărgită între membrii juriului și conducătorii tuturor formațiilor prezente în actuala întrecere ca o cerință absolut necesară, caci, dincolo de calificativele acordate, rămîn totuși de pus la punct unele treburi de stringenta importanță pentru arta interpretativă amatoare. AMO A NII A YI AGURA NOI AFIRMĂRI IN TEATRUL DE AMATORI PE SCENE ȘI ECRANE MARTI, 26 IANUARIE □ Teatrul Matei Millo ; DUMBRAVA MINUNATA (18). CINEMATOGRAFE r~t Modern POMII DE CRĂCIUN (8, 14,30, 16,45, 19, 21) ; o Arta ; FEMEIA SA SE TEAMA DE RARBAT (9, U, 14,30, 16,45, 19, 21) : □ Studio: VI. PUSTIULUI SOARELE ALB (9) INTIENIREA (II, 15, 17, 19, 21) ; □ Parc: 100 DE CARABINE (10, 14, 16, 18, 20) ; I—I Victoria : JURNALUL UNEI CAMERISTE (10, 16, 18, 20) ; □ Melodia : FUGA KUIESTRAȘULUI (21) STADIN PE SITUAȚIE (9, 11, 13, 17, 19) ; □ MUNcitoresC Fratella : CĂLDURĂ (15) ARUNCAȚI BANCA ÎN AER (17, 19) ; I—I Steaua roșie Mehala : ANCHETATORUL DIN UMBRA (15, 17, 19) ; LUGOJ □ 23 August : PAN UOI.Onvjoivski: I—I Victoria : FRAȚII SARDIN □ I.T.V. : CĂLUGĂRIȚĂ ȘI COMISARE U. SÎNNICOLAUL MARE !~I Arta : CANARUL ȘI VISCOLUL. JIMBOLIA □ Flacăra : TRAI:a 36 Piare. DETA 1~| Parc : NEGRU: BUZIAȘI—I Dinamo MUZICA TIMP PENTRU DeCeMBRIe: O I.VIIM-MIREASA ERA ÎN ■ AFRICI A ȘI ... Am văzut la inginerul Teodor Ciomocoș, directorul celui mai mare grup de șantiere al T.C.T., cum se deprinde dragostea pentru locul de muncă și cum se stabilește o continuitate.......soția mea era învățătoare I după cîțiva ani, am luat-o cu mine, pe șantier. Acum e inginer constructor. Am un băiețel. Tot constructorii fac !“)." Am mai văzut la inginerul Ciomocoș cum dragostea pentru profesie conduce la o perfecționare vădită, născută dintr-o sete de nou, de cunoaștere a tuturor tainelor profesionale. Am putut să văd toate acestea pentru că, aș zice — dacă n-ar exista teama de un loc comun — că am crescut o dată cu întreprinderea in care lucrează și el ... Expresia „a te îngropa la țară“, de o arogantă desconsiderare, avea, se știe, largă circulație in trecut (și, într-o versiune „modernă" mai are și astăzi). Corolarul ei în construcții : „a lucra pe șantier“ — aceasta vrînd să însemne a te instala, cu sau fără voie, întrun punct oarecare de lucru, cu soarele, ploaia sau gerul in spate. Teodor Ciomocoș a terminat Facultatea de construcții la Timișoara, în 1959 și, de atunci pînâ acum un an, cind a fost instalat director la Grupul 1 construcții, a lucrat numai pe șantiere. * La încăput, specialist în construcția unor mari clădiri, in care se depun spre păstrare produse alimentare. Era in 1966, iarna. Zăpada, înaltă de 1 metru. La Antrepozitul frigorific și la depozitul I.C.R.A. se realiza, pentru prima dată in țară, precomprimarea fermelor de beton chiar la locul lor de montaj. Autor al cutezătoarei soluții (obținerea, in condiții de șantier a betonului de marcă B 500—600 era o treabă deloc simplă atunci !) — inginerul Teodor Ciomocoș. Cronologic, au urmat s secția filatură a întreprinderii „Industria linii" (timp record : terminarea lucrărilor industriale cu un an mai devreme), — promovare în funcție — Stația de întreținere și grefare auto, fabrica „13 Decembrie", „1 Iunie", „Modern", Complexul de prelucrare pene păr. Stația de epurare a apelor reziduale din Timișoara, „Tehnolema", întreprinderea poligrafică, Fabrica de pîine și grisine, Sala de sporturi „Olimpia", atîtea altele. Un autentic itinerar al înnoirilor constructive din Timișoara anilor ’66—’67 — ...au fost lucrări frumoase , uneori, ne-au provocat necazuri, dar satisfacțiile au fost mult mai mari ! Da, au existat și necazuri, îmi amintesc. Cu trei — patru luni înainte de intrarea in funcțiune a Stației de epurare (construcție grea, complexă, condiții dificile de lucru), lucrările hidrotehnice, circumscriind citeva hectare de teren, erau sortite eșecului. In patru luni, s-a realizat mai mult decit in cei trei ani anteriori și, după zile și nopți care au solicitat efortul maxim,Ciomocoș, alături de cîteva echipe de constructori n-a părăsit șantierul timp de mai multe săptămîni : „...muncind aici, dormind aici, trăind aici“), exact la termenul fixat In plan. Stația de epurare a fost predată cu calificativul „excepțional”, ... Satisfacțiile au fost mult mai mari decit necazurile ! Lucrări mai mici ? Da, au fost și asemenea lucrări. Supraetajarea Bazei din Timișoara a Academiei, bunăoară. Termenul, impus de împrejurări, a fost fixat intre octombrie-decembrie 1968. Lucrare măruntă, dar cum să descoperi, în octombrie, o clădire în care activitatea unei întregi instituții științifice trebuie să se desfășoare normal ? Trebuie, e absolut necesar ! Așa s-a născut, spus cit se poate de simplu, ideea inedită a listării întregului acoperiș, concomitent cu executarea lucrărilor de zidărie, tîmplărie și pregătirea planșeului superior — în fapt, prefigurarea unei metode care a revoluționat pur și simplu activitatea șantierelor timișene: glisarea. Lucrările la Sala de sporturi „Olimpia“ trenau de multă vreme. înaintea conferinței Organizației județene de partid s-a fixat un termen-limită. „Se poate, tovarășe Ciocntoș ?, l-a întrebat vicepreședintele de resort al Consiliului popular județean. Se poate, nu ne facem de ris ?“. „Se poate ! Propuneți înscrierea acestei realizări în angajamentul general !“. Septembrie — decembrie 1968 — pe terenul din preajma stadionului țîșnește, realmente, din sol, structura de rezistență și savanta acoperire metalică a sălii de sporturi. — Cum se poate lucra pe șantier, 24 de ore din 24 ? Răspunde simplu : — Greu, dar se poate. Cînd ești cu gîndul la ceea ce ai de făcut, se poate. Și mai e ceva, deosebit de important i satisfacția, sentimentul de a face ceva trainic, ca un monument ! ...Un salt in timp de la ceea ce am istorisit până acum, la impunătoarele obiective edilitare ale Orșovei (februarie 1969 — ianuarie 1970, șef de șantier) — de pe o culme abia misită în noua geografie a patriei, pe un pisc impunător (director al Grupului 1 Timișoara) — așa s-ar putea intitula convorbirea cu inginerul Teodor Ciomocoș. întreaga construcții istorie a Trustului de din acești ani, cu cadența ei excepțională de dezvoltare, trăiește parcă în filele vieții acestui mare pasionat al marilor șantiere timișene. MIREL BRATEJ „SENTIMENTUL DE A FACE CEVA TRAINIC, CA UN MONUMENT“ Un titlu care înseamnă îndemn (Urmare din pag. I) în funcțiune creșa și grădinița din zona Circumvalațiunii. Pentru buna gospodărire și înfrumusețare a municipiului, ne propunem să executăm un volum de lucrări în valoare de 72 milioane lei. Astfel, se vor executa lucrări de amenajare a malurilor canalului Bega, Parcului civic, căii de penetrație Buziaș. Pînă la 1 Mai se vor executa prin muncă patriotică trotuare de beton pe 20.000 m.p., amenajări de zone verzi, plantarea * S.OOO bucăți arbori și arbuști etc. D.C.: Aș vrea să subliniez entuziasmul cu care toți deputații au primit aceste angajamente, prin înfăptuirea cărora vom ridica și mai mult nivelul edilitar-gospodăresc al municipiului. Numeroși deputați, printre care Eva Gherger, Anton Scherer, Gheorghe Vidaicu, Cocoran, Gheorghe Haneș și Anton alții, au „disecat“ cifrele globale și le-au concretizat la nivelul circumscripțiilor lor, angajîndu-se să-i mobilizeze pe cetățeni la înfăptuirea unor obiective de larg interes cetățenesc. Dacă s-ar putea aduna matematic aceste angajamente, am reuși să realizăm un numitor comun pe care exprimîndu-1: îi putem formula astfel: Consiliul popular al Timișoara își exprimă municipiului ferma convingere că sub îndrumarea Comitetului municipal de partid, cu ajutorul organizației U.T.C. și al Comitetului de femei, toți oamenii muncii nu vor precupeți nici un efort pentru realizarea și depășirea sarcinilor din planul de stat pe anul 1971 și a angajamentelor luate, în scopul ridicării pe o treapta superioară a întregii noastre activități, contribuind astfel la înfăptuirea mărețului program elaborat de Congresul al X-lea al P.C.R. Redacția. Înfăptuirea sarcinilor de mare însemnătate, nu este posibilă — așa după cum s-a subliniat în concluziile sesiunii— fără îmbunătățirea calitativa a întregii activități. Perfecționîndu-și continuu stilul și metodele de muncă, Consiliul popular municipal va trebui să facă eforturi susținute pentru îmbunătățirea muncii organizatorice cu masele. Participarea cetățenilor, la fiecare acțiune obștească trebuie să se facă mai prezentă, iar la rîndul lor fiecare întreprindere și instituție trebuie să desfășoare largi acțiuni de înfrumusețare și bună gospodărire. Pentru soluționarea tuturor problemelor, comitetul executiv va trebui să intervină cu maximă operativitate, să dovedească o exigență sporită față de fiecare deputat, cadre cu munci de răspundere astfel incit fiecare activitate să se facă cu multă chibzuință. Toate obiectivele înscrise în agenda '71, a căror înfăptuire va permite accelerarea procesului de sporire a nivelului nostru de trai, material și spiritual, vor imprima și cestui an elanul caracteristic inimoașilor cetățeni ai Timișoarei — municipiu pe care l-am situat pe un prim loc și-l vrem mereu în fruntea marii întreceri dintre localitățile țării! f "N MARȚI, 26 IANUARIE, 10,00-11,00: Teleșcoală. Limba română (cl. VIII-XII): Cozia — izvor de inspirație poetică. Fizică (cl. a X-a): Fenomene moleculare. Biologie (cl. a IX-a): Germinația seminței. 18,00: Deschiderea emisiunii. Melodii vechi și noi. 18,30: Mîini fermecate — film documentar despre arta populară indiană, 18,45: Toate pînzele sus — emisiune pentru pionieri. 19,15: Publicitate. 19,20: 1001 de seri — emisiune pentru cei mici 19,30: Telejurnalul de seară. 20,00: România ’71. Azi — Bistrița Năsăud. 20,30: județul „Intre umor și duioșie“. 100 de ani de la nașterea lui I. A. Bassarabescu. Evocare filmată și dramatizare din opera autorului. 21,30: Concurs internațional de schi — Sărituri, înregistrare de la Oberhof. 22,00: Prim plan: pictorul R. Schweitzer — Cumpăna — maestru emerit al artei. 22,35: Invitata noastră I Julie Saget. 22,50) Telejurnalul de noapte. DRAPELUL ROȘU-Oâi contraste cotidiene Nici parfum, nici leșie... Nimic de zis, rufele spălate la cooperativa meșteșugărească Colortex din Timișoara sînt curățate cu grijă și bine călcate. Lucrătorii din aceeași branșă de C.I.L.T. ar putea învăța de la cota legii lor meșteșugari, întrucît munca lor nu o dată, e superficială : rufele „curățate" sunt adesea pătate, purtînd urme de funingine, iar scrobeală se depune in straturi pe cămăși. E însăși ia Colortex o bubă , rufele miros aleșie, așa nncit omul strimbă din nas cind le îmbracă sau le așterne pe pat. In secolul chimiei moderne, nu e greu să înlături mirosuri neplăcute. La Timișoara, și nu în altă parte, se produc pînă și „ace de săpun parfumate“. Fără pretenții la asemenea „ingrediente", așteptăm totuși ca cei de la Colortex cale de mijloc, să găsească nici parfum, nici leșie, ci inodor. „Piedici“ ale impiegaților de mișcare Este îndeobște cunoscut ci menirea impiegaților de mișcare este de a asigura plecarea și sosirea, in cazul de față, a parcului de autovehicule intr-o gară. Cu toate acestea, impiegatul de mișcare, Petru Ciocoiu, de la Autobaza T.A. Timișoara — si nu numai el — procedează, in unele cazuri, tocmai invers. A permis, bunăoară, șoferilor Ioan Pilat și Marin Dorobanțu, si plece in cursă fără a înscrie sumele personale de bani, punînd astfel organele de control in imposibilitatea de a stabili fraudele în timpul inspecției pe teren. De asemenea, același impiegat obișnuiește să închidă ochii cind unele autobuze pornesc în cursă din alte locuri și nu de la peronul autogării, derutînd călătorii lăsîndu-i pe jos, cum a fost cazul, și în ziua de 29 decembrie 1970, cu autobuzul de pe traseul Timișoara — Calacea. Firește, asemenea „treceri“ cu vederea i-au adus retrogradarea cu două trepte de salarizare pe timp de o lună. Pentru, aproximativ, lipsuri, a fost „onorat" aceleași și impiegatul Tudose Berghiu. Unde-i noroi, vai de picioare Cele citeva zile primavaratul au adus in zona Circumvalațiunii din Timișoara o seamă de griji pentru miile de locuitori din noile blocuri. Nici una dintre ele nu pare a fi atît de acută precum cea a noroiului. De altfel, problema a mai fost criticată în ziarul nostru, dar secția de gospodărie comunală și locativă din cadrul Consiliului popular municipal nu ne-a trimis nici un răspuns. Cu prisosință ne referim la aleile dintre blocurile „I“ (atenție și la gurile de canal rămase deschise!), dar mai ales la stația de tramvai „Bogdănești“. Dacă pînă aici trecătorii se mai „cațără“ din bolovan, în bolovan, în stație, noroiul e luat pieptiș. E de prisos să comentăm ce se întîmplă atunci cînd, vorba proverbului, „unde nu-i cap, vai de picioare“. Pentru că tot am amintit de proverb, poate n-ar fi rău ca salariații mintitei secții să vină pe teren. Dar pe picioarele proprii. Urcarea prin față Pe toate vehiculele transportului în comun din Timișoara, există o regulă în privința urcării și coborîrii călătorilor, regulă care, în general, se respectă. Personalul veghează, de obicei, asupra respectării indicațiilor,trăgînd imediat atenția celor care greșesc coborind la ... urcare sau urcîndu-se la ... coborire. Nu știm de ce însă, această regulă bine statornicită nu este respectată și pe troleibuzul 3? Atît la stația „Modern" cit și la cea din piața Avram Iancu, călătorii coboară în voie, de preferință prin față. Din această pricină, se aud murmure, vociferări din partea celor care trebuie să aștepte, fie în vint, fie în ploaie, fie cu copii în brațe sau cu bagajele în mîini, este Dar oricît ar vocifera, urcarea imposibilă. Scene de acest fel au loc zilnic sub privirile îngăduitoare ale personalului I.T.T. Este oare chiar atît de greu ca invitația să fie făcută cu amabilitate: „Coboriți, vă rog, prin Spatel“. Sau dacă nu, să se intervină și cu alte metode, mai drastice. Rubrică redactată de N. CIMPEANU, C. PETRE și N. PIRVU