Drapelul Roşu, ianuarie 1971 (Anul 27, nr. 8078-8101)

1971-01-26 / nr. 8096

Pregătirea furajelor­­element necesar în creșterea producției animaliere Animați de dorința obținerii u­­nor producții mari de carne și lap­te, a transpunerii în lapte a pro­gramului național de dezvoltare a zootehniei, specialiștii din majori­tatea unităților agricole de stat au acordat în ultimul timp o atenție deosebită pregătirii furajelor, ca o condiție hotăritoare in întreține­rea și ridicarea nivelului de pro­ducție pe cap de animal în perioa­da stabulației. In acest scop, începînd cu luna octombrie a anului trecut, s-au popularizat, prin schimburi de ex­periență organizate la nivelul In­spectoratului I.A.S., rezultatele deosebite obținute în pregătirea furajelor la ferma zootehnică Moș­­nița din cadrul I.A.S. Timișoara si la ferma Sinandrei din cadrul Î.A.S. Carani. Schimburile de experiență au ur­mărit îndeosebi probleme legate de valorificarea in mod rațional a furajelor și folosirea tehnologiilor moderne în alimentația animalelor. La aceste ferme, grosierele, ră­­dăcinoasele și concentratele, prin măcinare și amestec cu melasă, contribuie la îmbunătățirea calită­ții nutritive — factor esențial în creșterea producției de lapte pe cap de animal și a sporului de greutate. La ferma de vaci Moșnița, de exemplu, producția de lapte plani­ficată în anul 1970 la cele 500 ca­pete a fost depășită cu peste 1000 ha, tocmai datorită furajării rațio­nale și calității ridicate a nutrețu­lui. Ținînd seama de aceste rezultate deosebite și de importanța valori­ficării raționale a furajelor gro­siere, rădăcinoase și concentrate, specialiștii din cadrul Inspectora­tului I.A.S. au inițiat generaliza­rea experienței de la fermele Moș­nița și Sinandrei, asigurînd în ma­re măsură utilajele necesare pre­gătirii furajelor. Experiența acumulată a fost ex­tinsă apo­i la: complexul de vaci LAS. Rec­aș, fermele zootehnice de la I.A.S. Carani, Grabați, Bu­­ziaș și altele, unde s-a trecut la organizarea unor instalații moder­ne de pregătire a furajelor de ma­re capacitate, dotate cu utilaje de înaltă tehnicitate. Trebuie să menționăm aici că aceste instalații cuprind o grupă de utilaje pentru zdrobit și măci­nat furaje concentrate și ciocălăi. Există o alta­ pentru măcinat fu­raje fibroase de mare capacitate, printre primele existente în tara noastră (5—« 1/oră). Există utilaje pentru depozitarea făinurilor pro­venite din măcinarea furajelor con­centrate și fibroase, cu posibili­tăți de dozare grosimetrică semi­­au­tom­a­tizată. De asemenea, utila­je pentru amestec și metasare, pentru tocat furajele rădăcinoase și pentru transport și distri­buire a furajelor la ieslea ani­malelor prin autodescărcare. Asemenea instalații sunt în curs de a fi puse in funcțiune și la alte ferme zootehnice, ca la cele de la I.A.S. Varias, Deta, Banloc, Giar­­m­ata și Periam. Sprijinite­­ îndeaproape de spe­cialiștii din cadrul Inspectoratului­­ T.A.S., începînd cu luna ianuarie 1971, aceste unități vor putea sa valorifice rațional baza furajeri existentă, avind o garanție sigură pentru îndeplinirea și depășirea indicatorilor de producție. Nu aceeași preocupare există în­să la fermele zootehnice din ca­drul întreprinderilor agricole de stat Becicherecul Mic, Gătaia, Lie­bling, unități care nu și-au asigurat instalațiile necesare pregătirii fu­rajelor. Conducătorilor acestor unități trebuie să le amintim că finul dis­tribuit la animale, netocat sau ne­măcinat, face ca­ peste 40 la sută din cantitate să­ fie risipită, deci să nu se poată valorifica in tota­litate. La fel, furajele concentrate și rădăcinoase distribuite unilateral prezintă pierderi însemnate, dato­rită manipulării manuale. Astfel de atitudini cu privire la folosirea bazei furajere duc în mod nejus­tificat la creșterea consumului de unități nutritive pe litru de lapte și kilogram spor în greutate, pre­cum și la mărirea cheltuielilor de producție. Degeaba producem can­tități suficiente și în sortimente variate de furaje, dacă nu le și preparăm cum trebuie și dacă nu le folosim rațional. Nu trebuie de loc uitat faptul că hrănirea rațională a animalelor nu se limitează numai la administra­rea anumitor cantități de furaje socotite necesare după rații, ci că ea cuprinde și alte aspecte privind alegerea plantelor furajere, com­binarea și prepararea lor etc., ast­fel încît, folosind o cantitate mini­mă de nutrețuri, animalele să pri­mească toate substanțele nutritive necesare, atît pentru întreținere cît și pentru menținerea sau mă­rirea producției lor. Ca urmare, se creează posibili­tatea ca animalele să consume cu poftă furajele administrate, să nu lase resturi, să le digere ușor și în cel mai înalt grad posibil și să le asimilize cu maximum de eficien­ți. Pentru aceasta, înainte de a fi administrate în hrana ani­malelor, furajele trebuie să fie sortate, apreciate și apoi pregă­tite, adică supuse unor procese tehnologice de preparare, realizate fie cu mijloace fizice (mașini speciale de tocare, măci­nare), fie cu mijloace biochimice. Scopul pregătirii furajelor este multiplu. Prin aceasta se urmăreș­te stimularea și menținerea per­manentă a poftei de mîncare a a­­nimalelor, îmbunătățirea calități­lor gustative a furajelor, mărirea comestibilității și digestbilitâții nutrețurilor, ușurarea muncii de masticație și digestie a nutrețuri­lor îngerate de animale. In concluzie, putem spune că procesele tehnologice mai impor­tante în prepararea diferitelor fu­raje și măsurile necesare privind folosirea rațională a acestora tre­buie să fie o preocupare de bază a fiecărui­ șef de fermă zootehnică, pentru a valorifica cu maximum de eficiență baza furajeră existen­tă, in scopul creșterii producțiilor animaliere și reducerii cheltuieli­lor de producție. DUMITRU NEDEA inspector principal la Inspectoratul județean al I.A..S vremea PENTRU ZIUA DE 2$ IANUARIE, remea va fi în general fru­­ită, cu cerul variabil ziua și­­ n noaptea. Izolat se vor nara precipitații sub formă ploaie, mai ales în zonele de 1 și munte. Vîntul va sufla­­ pînâ la moderat din sud­­­ și vest. Temperaturile mi­ci vor fi cuprinse între mi­­e 1 și 5 grade, iar maximele plus 9 și 14 grade. INTRU ZILELE DE 27 Și 28 IANUARIE: temea continuă să rămînă joasă și relativ călduroasă cerul variabil. Temperatura sonară. PENTRU REGIUNEA DE MUNTE Teme în general frumoasă, cerul variabil. Izolat, se vor masa ploi slabe. Vest slab sud-vest și vest. Temperata­­staționară. r~ La Timișoara ca fi in numeroase centre culturale din țară se desfășoară în aceste zile, o amplă mani­festare artistică dedicată sărbătoririi semicentenaru­lui partidului, d­­e l­a Festival bienal de teatru de amatori „I. L. Caragiale“. Primele zile de festival, consumate pe scena clubu­lui C.F.R., ne-au prilejuit reintilnirea cu cit­ev­a co­lective bune, care de-a lun­gul unui număr însemnat de ani au adoptat cu mi­gală și stăruință teatrul de idei, de profunde dezba­teri etice, multe dintre ele strîns legate de problema­tica vieții contemporane. Afișele de repertoriu cu­prind nume alese, pornind de la Alecsandri, Caragia­­le, pină la I. Hristea, Al. Voitin, A. Baranga. Ale­­gindu-și regizorii și sceno­grafii­ din rîndul profesio­niștilor, unii artiști ama­tori au reușit să se prezin­te in actuala întrecere cu spectacole închegate, bine concepute artistic, prileju­ind o reală satisfacție ce­lor ce i-au urmărit. Au fost însă și colective care n-au mulțumit intrutotul pretențiile juriului. In prima zi i-am rein­­tîlnit pe artiștii amatori din Sag­ii Darova, primii cu „O noapte furtunoasă“ de­ I.L. Caragiale, iar cei din urmă cu o piesă de actua­litate de Ludwig Schwarz. Spectacolele lor au nevoie de unele retușuri, mai cu seamă in ceea ce privește interpretarea artistică. Ne-a surprins formația din Sag pe care n-am mai gă­sit-o la nivelul superior din primăvara anului tre­cut. Cauza ? Absența ei de pe scenă, o bună bucată de timp. Așteptată cu interes, formația Casei de cultură din Buziaș a lăsat o impre­sie bună. Piesa aleasă, „Zorile la 4,54“ de Ionel Hristea, relatează o pagină glorioasă din lupta parti­dului nostru în ajunul in­surecției armate din august 1944. Spectacolul realizat sub conducerea regizoarei Nicoleta Toia de la Teatrul „Matei Millo“ din Timi­șoara, este o fidelă tran­spunere scenică a piesei. Regizoral, spectacolul este bine pus la punct. Merito­ne este in special rezolva­rea scenică a mișcării in­­­­terpreților, a amplasării obiectelor in cameră, amă­nunte prin care regizoarea a reușit să creeze un cadru apropiat celui cerut de au­tor. Dar, dincolo de decor, de costumație, într-o ase­menea lucrare, greutatea cade pe efectul replicii, pe puterea de convingere și trăire a interpreților. Aces­te cerințe, pentru artiștii amatori din Buziaș, au constituit rios. Prin un examen de­de nerv, jocul sobru al interpreților în rolurile lui Matei, Nora, Florian și Iulia, menține pe tot parcursul spectaco­lului o atmosferă încordată, de emotivitate. O creație remarcabilă realizează I. Iordănescu în rolul lui Ma­tei, figură luminoasă și driză de comunist încercat, a cărui trăire interioară domină­ celelalte personaje ajunse in laboratorul pro­fesorului Florian ce se transformă ad-hoc in adă­post. In spectacol ni se în­fățișează insă și actori care nu reușesc să polari­zeze interesul pentru că tonul lor este șters, și cel mai adesea retoric. Mai multe spectacole, mai mul­ta atenție in înțelegerea rolurilor, chiar și unele schimbări de interpreți sunt evident necesare și nu ne îndoim că ele vor fi realizate in scurt timp de către regizorul formației. Am urmărit în cursul zilei de duminică și cîteva colective tinere, cum sînt cele de la­­ 1 Iunie și „Sol­ventul“ ■ din Timișoara. Primul a pregătit un reci­tal de poezie „Otilia Ca­­zimir“, iar al doilea piesa „Piatra din casă“ a lui Vasile Alecsandri. Prezen­ța lor in concurs este, fără îndoială, un fapt merito­riu îmbucurător chiar. Creațiile lor trădează insă o muncă lipsită de acea concepție regizorală in mă­sură să redea specificul ca­drului dramatic. Se cuvine să menționam că cea de a­­ doua formație a beneficiat doar în ultima vreme de sprijinul unui actor de la Teatrul „Matei Millo“, lu­cru vizibil: decorul și costu­mația și-au găsit o rezol­vare bună,și aceasta nu e puțin. Dar au rămas des­coperite alte compartimen­te, muzica, acompaniamen­tul și într-o oarecare mă­sură orientarea în alegerea unor interpreți, elemente ce ț țin de o exigență speci­fică artei interpretative. Nesocotirea lor anihilează ținuta artistică generală a spectacolului. Cum arătam și mai sus, prezența lor în concurs este un fapt pozitiv. Se cuvine însă ca asemenea co­lective să fie înconjurate chiar de la înființare cu mai multă grijă de cei ce se ocupă de îndrumarea lor, colaborarea cu artiștii profesioniști este în acest sens lucrul cel mai indicat. Un argument il constituie in această direcție specta­colul realizat de artiștii ceferiști care, fără nici o exagerare, putem spune că este comparabil cu al pro­fesioniștilor. Piesa Uni Ale­xandru Voitin, „Oameni care tac“, a constituit atît pentru regizorul Victor Odillo Cimbru cit și pen­tru interpreții ceferiste un prilej formației fericit de a-și pune in valoare ca­litățile lor artistice. Ceea ce se reține la sfirșitul spectacolului este faptul ca mulți dintre Gheorghe Grecu interpreți, in rolul inspectorului de poliție, Orest Akalovski (Zigu), Adrian Chirilă (Axinte) încearcă, și in bună parte reușesc să dubleze actori profesioniști. O mențiune aparte, mai ales pentru creația de duminică seara, o merită tehnicianul Aurel Dima in rolul șefului de poliție, așa cum sublinia la concluzii președintele juriului, artistul emerit Vasile Crețoiu, talentatul interpret s-a detașat in mod excepțional de restul interpreților. El a dovedit­­ cu acest spectacol o largă gamă de resurse interpre­tative, un­ joc inteligibil, un actor degajat. Făcind bilanțul primelor zile de concurs se constata ca actuala ediție a festi­valului de teatru de ama­tori se înscrie ca o mani­festare artistica de cali­tate la care un detașament mare de tineri muncitori intelectuali s-a angajat­­ di­stingerea unor idealuri artistice remarcabile. Cali­tatea revelatorie a manifes­tării o constituie greutatea repertoriului, un bun deja ciștigat ; realizarea lui de­pinde insa în mare parte de competenta cu care sunt ei îndrumați ; aici însă mai sunt încă multe lucruri de făcut. Noi am sugera o discuție lărgită între membrii juriului și condu­cătorii tuturor formațiilor prezente în actuala între­cere ca o cerință absolut necesară, ca­ci, dincolo de calificativele acordate, ră­­mîn totuși de pus la punct unele treburi de stringenta importanță pentru arta interpretativă amatoare. AM­O A NII A­­ YI AGUR­A NOI AFIRMĂRI IN TEATRUL DE AMATORI PE SCENE ȘI ECRANE MARTI, 26 IANUARIE □ Teatrul Matei Millo ; DUMBRAVA MINUNATA (18). CINEMATOGRAFE r~t Modern POMII DE CRĂCIUN (8, 14,30, 16,45, 19, 21) ; o Arta ; FEMEIA SA SE TEAMA DE RARBAT (9, U, 14,30, 16,45, 19, 21) : □ Studio: VI. PUSTIULUI SOARELE ALB (9) INTIENI­­REA (II, 15, 17, 19, 21) ; □ Parc: 100 DE CARABINE (10, 14, 16, 18, 20) ; I—I Victoria : J­U­R­N­A­L­U­L UNEI CAMERISTE (10, 16, 18, 20) ; □ Melodia : FUGA KUIES­­TRAȘULUI (21) STA­DIN PE SITUAȚIE (9, 11, 13, 17, 19) ; □ MUNcitoresC F­r­a­t­e­l­l­a : CĂLDURĂ (15) ARUNCAȚI BANCA ÎN AER (17, 19) ; I—I Steaua roșie Mehala : AN­CHETATORUL DIN UMBRA (15, 17, 19) ; LUGOJ □ 23 August : PAN U­OI.O­­nvjoivski: I—I Victoria : FRAȚII SARD­­I­­N □ I.T.V. : CĂLUGĂRIȚĂ ȘI COMIS­A­RE U. SÎNNICOLAUL MARE !~I Arta : CANARUL ȘI VIS­COLUL. JIMBOLIA □ Flacăra :­­ TRAI:­a 36 Pi­are. DETA 1~| Parc : NEGRU: BUZIAȘ­I—I Dinamo MUZICA TIMP PENTRU DeCeMBRIe: O I.VIIM-MIREASA ERA ÎN ■ A­FRICI A ȘI ... Am văzut la inginerul Teodor Ciomocoș, directorul celui mai mare grup de șantiere al T.C.T., cum se deprinde dragostea pentru locul de muncă și cum se stabilește o conti­nuitate­­.......soția mea era în­vățătoare I după cîțiva ani, am luat-o cu mine, pe șantier. Acum e inginer constructor. Am un băiețel. Tot constructor­ii fac !“)." Am mai văzut la inginerul Ciomocoș cum dragostea pen­tru profesie conduce la o per­fecționare vădită, născută din­­tr-o sete de nou, de cunoaștere a tuturor tainelor profesionale. Am putut să văd toate acestea pentru că, aș zice — dacă n-ar exista teama de un loc comun — că am crescut o dată cu în­treprinderea in care lucrează și el ... Expresia „a te îngropa la țară“, de o arogantă desconside­rare, avea, se știe, largă circu­lație in trecut (și, într-o ver­siune „modernă" mai are și as­tăzi). Corolarul ei în construc­ții : „a lucra pe șantier“ — a­­ceasta vrînd să însemne a te instala, cu sau fără voie, într­­un punct oarecare de lucru, cu soarele, ploaia sau gerul in spate. Teodor Ciomocoș a terminat Facultatea de construcții la Ti­mișoara, în 1959 și, de atunci pînâ acum un an, cind a fost instalat director la Grupul 1 construcții, a lucrat numai pe șantiere. * La încăput, specialist în con­strucția unor mari clădiri, in care se depun spre păstrare produse alimentare. Era in 1966, iarna. Zăpada, înaltă de 1 metru. La Antrepo­zitul frigorific și la depozitul I.C.R.A. se realiza, pentru pri­ma dată in țară, precomprima­­rea fermelor de beton chiar la locul lor de montaj. Autor al cutezătoarei soluții (obținerea, in condiții de șantier a betonu­lui de marcă B 500—600 era o treabă deloc simplă atunci !) — inginerul Teodor Ciomocoș. Cronologic, au urmat s secția filatură a întreprinderii „In­dustria linii" (timp record : terminarea lucrărilor industri­ale cu un an mai devreme), — promovare în funcție — Stația de întreținere și grefare auto, fabrica „13 Decembrie", „1 Iu­nie", „Modern", Complexul de prelucrare pene­ păr. Stația de epurare a apelor reziduale din Timișoara, „Tehnolema", între­prinderea poligrafică, Fabrica de pîine și grisine, Sala de sporturi „Olimpia", atîtea alte­le. Un autentic itinerar al în­noirilor constructive din Timi­șoara anilor ’66—’67­ — ...au fost lucrări frumoa­se , uneori, ne-au provocat ne­cazuri, dar satisfacțiile au fost mult mai mari ! Da, au existat și necazuri, îmi amintesc. Cu trei — patru luni înainte de intrarea in fun­cțiune a Stației de epurare (construcție grea, complexă, condiții dificile de lucru), lu­crările hidrotehnice, circum­­scriind citeva hectare de teren, erau sortite eșecului. In patru luni, s-a realizat mai mult decit in cei trei ani anteriori și, după zile și nopți care au solicitat efortul maxim,­­Ciomocoș, alături de cîteva echipe de constructori n-a părăsit șantierul timp de mai multe săptămîni : „...muncind aici, dormind aici, trăind aici“), exact la termenul fixat In plan. Stația de epurare a fost pre­dată cu calificativul „excep­țional”, ... Satisfacțiile au fost mult mai mari decit necazurile ! Lucrări mai mici ? Da, au fost și asemenea lucrări. Supraeta­jarea Bazei din Timișoara a Academiei, bunăoară. Terme­nul, impus de împrejurări, a fost fixat intre octombrie-de­­cembrie 1968. Lucrare măruntă, dar cum să descoperi, în octombrie, o clă­dire în care activitatea unei în­tregi instituții științifice trebuie să se desfășoare normal ? Tre­buie, e absolut necesar ! Așa s-a născut, spus cit se poate de simplu, ideea inedită a listării întregului acoperiș, concomitent cu executarea lucrărilor de zi­dărie, tîm­plărie și pregătirea planșeului superior — în fapt, prefigurarea unei metode care a revoluționat pur și simplu activitatea șantierelor timișene: glisarea. Lucrările la Sala de sporturi „Olimpia“ trenau de multă vreme. înaintea conferinței Or­ganizației județene de partid s-a fixat un termen-limită. „Se poate, tovarășe Ciocntoș ?, l-a întrebat vicepreședintele de resort al Consiliului popular județean. Se poate, nu ne fa­cem de ris ?“. „Se poate ! Pro­puneți înscrierea acestei reali­zări în angajamentul general !“. Septembrie — decembrie 1968 — pe terenul din preajma sta­dionului țîșnește, realmente, din sol, structura de rezistență și savanta acoperire metalică a sălii de sporturi. — Cum se poate lucra pe șan­tier, 24 de ore din 24 ? Răspunde simplu : — Greu, dar se poate. Cînd ești cu gîndul la ceea ce ai de făcut, se poate. Și mai e ceva, deosebit de important i satis­facția, sentimentul de a face ceva trainic, ca un monument ! ...Un salt in timp de la ceea ce am istorisit până acum, la impunătoarele obiective edili­tare ale Orșovei (februarie 1969 — ianuarie 1970, șef de șantier) — de pe o culme abia misită în noua geografie a patriei, pe un pisc impunător (director al Grupului 1 Timișoara) — așa s-ar putea intitula convorbirea cu inginerul Teodor Ciomocoș. în­treaga construcții istorie a Trustului de din acești ani, cu cadența ei excepțională de dez­voltare, trăiește parcă în filele vieții acestui mare pasionat al marilor șantiere timișene. MIREL BRATEJ „SENTIMENTUL DE A FACE CEVA TRAINIC, CA UN MONUMENT“ Un titlu care înseamnă îndemn (Urmare din pag. I) în funcțiune creșa și grădinița din zona Circumvalațiunii. Pentru buna gospodărire și înfrumusețare a mu­nicipiului, ne propunem să executăm un volum de lucrări în valoare de 72 milioane lei. Astfel, se vor executa lucrări de amenajare a malurilor ca­nalului Bega, Parcului civic, căii de penetrație Buziaș. Pînă la 1 Mai se vor executa prin muncă patriotică trotuare de beton pe 20.000 m.p., a­­menajări de zone verzi, plantarea * S.OOO bucăți arbori și arbuști etc. D.C.: Aș vrea să subliniez entu­ziasmul cu care toți deputații au primit aceste angajamente, prin în­făptuirea cărora vom ridica și mai mult nivelul edilitar-gospodăresc al municipiului. Numeroși deputați, printre care Eva Gherger, Anton Scherer, Gheorghe Vidaicu, Cocoran, Gheorghe Haneș și Anton alții, au „disecat“ cifrele globale și le-au concretizat la nivelul circumscrip­țiilor lor, angajîndu-se să-i mobilize­ze pe cetățeni la înfăptuirea unor o­­biective de larg interes cetățenesc. Dacă s-ar putea aduna matematic aceste angajamente, am reuși să reali­zăm un numitor comun pe care ex­­primîndu-1: îi putem formula astfel: Consiliul popular al Timișoara își exprimă municipiului ferma con­vingere că sub îndrumarea Comitetu­lui municipal de partid, cu ajutorul organizației U.T.C. și al Comitetului de femei, toți oamenii muncii nu vor precupeți nici un efort pentru reali­zarea și depășirea sarcinilor din pla­nul de stat pe anul 1971 și a anga­jamentelor luate, în scopul ridicării pe o treapta superioară a întregii noastre activități,­­ contribuind astfel la înfăptuirea mărețului program e­­laborat de Congresul al X-lea al P.C.R. Redacția. Înfăptuirea sarcinilor de mare însemnătate, nu este posibilă — așa după cum s-a subliniat în con­cluziile sesiunii­­— fără îmbunătă­țirea calitativa a întregii activități. Perfecționîndu-și continuu stilul și metodele de muncă, Consiliul popular municipal va trebui să facă eforturi susținute pentru îmbunătățirea mun­cii organizatorice cu masele. Parti­ciparea cetățenilor, la fiecare acțiune obștească trebuie să se facă mai pre­zentă, iar la rîndul lor fiecare între­prindere și instituție trebuie să desfă­șoare largi acțiuni de înfrumusețare și bună gospodărire. Pentru soluțio­narea tuturor problemelor, comitetul executiv va trebui să intervină cu maximă operativitate, să dovedească o exigență sporită față de fiecare de­putat, cadre cu munci de răspundere astfel incit fiecare activitate să se facă cu multă chibzuință. Toate obiectivele înscrise în a­­genda '71, a căror înfăptuire va per­mite accelerarea procesului de spori­re a nivelului nostru de trai, mate­rial și spiritual, vor imprima și cestui an elanul caracteristic inimo­a­­șilor cetățeni ai Timișoarei — mu­nicipiu pe care l-am situat pe un prim loc și-l vrem mereu în fruntea marii întreceri dintre localitățile ță­rii! f "N MARȚI, 26 IANUARIE, 10,00-11,00: Teleșcoală. Limba română (cl. VIII-XII): Cozia — izvor de inspirație poetică. Fi­zică (cl. a X-a): Fenomene mo­leculare. Biologie (cl. a IX-a): Germinația seminței. 18,00: Des­chiderea emisiunii. Melodii vechi și noi. 18,30: Mîini fer­mecate — film documentar des­pre arta populară indiană, 18,45: Toate pînzele sus — emi­siune pentru pionieri.­ 19,15: Pu­blicitate. 19,20: 1001 de seri — emisiune pentru cei mici 19,30: Telejurnalul de seară. 20,00: România ’71. Azi — Bistrița Năsăud. 20,30: județul „Intre umor și duioșie“. 100 de ani de la nașterea lui I. A. Bassarabes­­cu. Evocare filmată și dramati­zare din opera autorului. 21,30: Concurs internațional de schi — Sărituri, înregistrare de la O­­berhof. 22,00: Prim plan: picto­rul R. Schweitzer — Cumpăna — maestru emerit al artei. 22,35: Invitata noastră I Julie Saget. 22,50) Telejurnalul de noapte. DRAPELUL ROȘU-Oâi contraste cotidiene Nici parfum, nici leșie... Nimic de zis, rufele spălate la cooperativa meșteșugărească Co­­lortex din Timișoara sînt curățate cu grijă și bine călcate. Lucrăto­rii din aceeași branșă de C.I.L.T. ar putea învăța de la co­ta legii lor meșteșugari, întrucît munca lor nu o dată, e superfi­cială : rufele „curățate" sunt ade­sea pătate, purtînd urme de fu­ningine, iar scrobeală se depune in straturi pe cămăși. E însă­și ia Colortex o bubă , rufele miros a­leșie, așa nncit omul strimbă din nas cind le îmbracă sau le așter­ne pe pat. In secolul chimiei mo­derne, nu e greu să înlături mi­rosuri neplăcute. La Timișoara, și nu în altă parte, se produc pî­nă și „ace de săpun parfumate“. Fără pretenții la asemenea „in­grediente", așteptăm totuși ca cei de la Colortex cale de mijloc, să găsească nici parfum, nici leșie, ci inodor. „Piedici“ ale impiegaților de mișcare Este îndeobște cunoscut ci me­nirea impiegaților de mișcare este de a asigura plecarea și sosirea, in cazul de față, a parcului de autovehicule intr-o gară. Cu toa­te acestea, impiegatul de mișca­re, Petru Ciocoiu, de la Autoba­za T.A. Timișoara — si nu numai el — procedează, in unele ca­zuri, tocmai invers. A permis, bunăoară, șoferilor Ioan Pilat și Marin Doroban­­țu, si plece in cursă fără a în­scrie sumele personale de bani, punînd astfel organele de control in imposibilitatea de a stabili fraudele în timpul inspecției pe teren. De asemenea, același impiegat obișnuiește să închidă ochii cind unele autobuze pornesc în cursă din alte locuri și nu de la peronul autogării, derutînd călătorii lăsîndu-i pe jos, cum a fost cazul, și în ziua de 29 decembrie 1970, cu autobuzul de pe traseul Timi­șoara — Calacea. Firește, aseme­nea „treceri“ cu vederea i-au a­­dus retrogradarea cu două trep­te de salarizare pe timp de o lună. Pentru, aproximativ, lipsuri, a fost „onorat" aceleași și im­piegatul Tudose Berghiu. Unde-i noroi, vai de picioare Cele citeva­­ zile primavaratul au adus in zona Circumvalațiunii din Timișoara o seamă de griji pentru miile de locuitori din noile blocuri. Nici una dintre e­­le nu pare a fi atît de acută pre­cum cea a­­ noroiului. De alt­­fel, problema a mai fost critica­­tă în ziarul nostru, dar secția de gospodărie comunală și locativă din cadrul Consiliului popular municipal nu ne-a trimis nici un răspuns. Cu prisosință ne referim la a­­leile dintre blocurile „I“ (atenție și la gurile de canal rămase des­chise!), dar mai ales la stația de tramvai „Bogdănești“. Dacă pînă aici trecătorii se mai „cațără“ din bolovan, în bolovan, în stație, no­roiul e luat pieptiș. E de prisos să comentăm ce se întîmplă atunci cînd, vorba proverbului, „unde nu-i cap, vai de picioare“. Pen­tru că tot am amintit de proverb, poate n-ar fi rău ca salariații mintitei secții să vină pe teren. Dar pe picioarele proprii. Urcarea prin față Pe toate vehiculele transportu­lui în comun din Timișoara, e­­xistă o regulă în privința urcării și coborîrii călătorilor, regulă ca­re, în general, se respectă. Personalul veghează, de obicei, asupra respectării indicațiilor,­­­­trăgînd imediat atenția celor ca­re greșesc coborind la ... urcare sau urcîndu-se la ... coborire. Nu știm de ce însă, această re­gulă bine statornicită nu este respectată și pe troleibuzul 3? Atît la stația „Modern" cit și la­ cea din piața Avram Iancu, călătorii coboară în voie, de preferință prin față. Din această pricină, se aud murmure, voci­ferări din partea celor care tre­buie să aștepte, fie în vint, fie în ploaie, fie cu copii în brațe sau cu bagajele în mîini, este Dar oricît ar vocifera, urcarea imposibilă. Scene de acest fel au loc zilnic sub privirile în­găduitoare ale personalului I.T.T. Este oare chiar atît de greu ca invitația să fie făcută cu amabi­litate: „Coboriți, vă rog, prin Spatel“. Sau dacă nu, să se in­tervină și cu alte metode, mai drastice. Rubrică redactată de­ N. CIMPEANU, C. PETRE și N. PIRVU

Next